MINISTERUL CULTURII EPISCOPIA ORTODOXA

ŞI PATRIMONIULUI NAŢIONAL A COVASNEI ŞI HARGHITEI

MUZEUL NAŢIONAL CENTRUL ECLEZIASTIC

AL CARPAŢILOR RĂSĂRITENI DE DOCUMENTARE
'MITROPOLIT NICOLAE COLAN"

ANGVSTIA 16
ISTORIE - SOCIOLOGIE

Editura ANGVSTIA
Sfântu Gheorghe
2012
A'V 2S
ANGVSTIA 16, 2012
ANGVSTIA 16, 2012
ISTORIE - SOCIOLOGIE

BIBLIOTECA
Centrului Ecleziastic de Documentare
„Mitropolit Nicolae Colan”
Nf, înreg.

Editura ANGVSTIA
Sfântu Gheorghe
2012
Colegiul de redacţie
Redactor şef - Dr. loan Lăcătuşu
Secretar de redacţie - Erich-Mihail Broanăr
Tehnoredactor - Marius Andrei Dănilă
Lector corector - Ugia-Dalila Ghinea

Consiliul ştiinţific
Dr. Liviu Boar - Arhivele Naţionale Mureş
Dr. Valeriu Cavruc - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântxi Gheorghe
Prof. univ. dr. Corneliu-Mîhail Lungu - Universitatea Craiova
Prof. univ. dr. Geiu Neamţu - Institutul de Istorie al Academiei Române „George Bariţiu", Cluj-Napoca
Dr. Alin Spânu - Centrul de Studii Euroatlantice, Bucureşti
Prof. univ. dr. Petre Ţurlea - Universitatea „Dimitrie Cantemir",Bucureşti
Dr. Silviu Văcaru - Institutul de Istorie al Academiei Române „A.D. Xenopol", Iaşi

Orice corespondenţă se va adresa;

Please send any mail to the foilowing address:

CENTRUL ECLEZIASTIC DE DOCUMENTARE

„MITROPOLIT NICOLAE COLAN"
520003, Sfântu Gheorghe
Str. Miko Imre, Nr. 2
Telefon/fax: 0267.313.534
E-mail: cohara_ro@[Link]

MUZEUL NAŢIONAL AL CARPAŢILOR RĂSĂRITENI

520008, Sfâritu Gheorghe
Str. Gâbor Âron, Nr. 16
Telefon/fax: 0267.314.139
E-mail: seaetariat@[Link]

ISSN: 1454-8275
 ANGVSTIA 16, 2012

Cuprins
(Table of contents)

CUPRINS (Table of Contents) ............................................................................................ 5

ISTORIE - SOCIOLOGIE (History - Sodology)

Vasiie LECHINŢAN, Români odorheieni la Scaunul de judecată, în secolul al XVII-lea.

I (1607-1608) - The Romanians from Odorhei District atSeat ofJudgment (Sedes
Judiciaria), in 1?^ century, I (1607-1608)................................................................................... 11

Liliana TROFIN, Dimensiunile cosmice şi diacronice ale creştinismului în opera lui SamuiI
Micu - The cosmic and diachronic dimensions of Christianity in the work of SamuiI Micu............. 19

Valentin MARICA, Dificultăţi ale exegezei şaguniene - Difficulties in the exegesis of

Metropolitan Andrei Şaguna's work.............................................................................................. 29

Gelu NEAMŢU, Distrugerea documentelor românilor ardeleni pentru a-i elimina din
istorie - The destruction of Transylvanian Romanian documents in order to erase the
people from history..................................................................................................................... 33

Sebastîan PÂRVU, Comunităţile româneşti din fostele scaune secuieşti, în preajma

Revoluţiei de ia 1848 - Romanian communities in the former szekier seats around
the Revolution of 1848 ................................................................................................................ 39

Vasile-Claudiu TUTUIA, Revoluţia de la 1848-1849 în sud-estul Transilvaniei -

The Revolution of 1848-1849 In the South-East of Transylvania................................................... 53

Ligia BEJAN, Divorţ şi recăsătorie, între intrasigenţă şi toleranţă, în comunităţile româneşti

de pe Valea Târnavelor, la mijlocul secolului al XlX-lea - Divorce and re-marriage between
intransigence and tolerance in the Romanian communities of Târnava Valley in the
mid 19th century......................................................................................................................... 61

Corina BĂRĂGAN-SPOREA, Aspecte din istoria administraţiei locale a comunei

Vama Buzăului - Aspects of local administrative history of Vama Buzăului commune.................. 65

Constantin AITEAN-TAUS, Crâmpeie din viaţa spirituală a localităţii Arini - Instants in

the spiritual life of Arini.............................................................................................................. 77

Aurelian CHISTOL, Aspecte legate de organizarea Poliţiei Capitalei - Aspects regarding

the organization of the Bucharest Police...................................................................................... 91

Magdalena FLOREA, Doina PANĂ, File din istoria teatrului românesc din Târgu-Mureş
şi împrejurimi - Chapters in the history of the Romanian theatre of Târgu-Mureş and
its surroundings.......................................................................................................................... 101

loan LĂCĂTUŞU, Vasiie STANCU, Intelectuali români din Arcul Intracarpatic în viaţa
publică bănăţeană şi arădeană - Romanian scholars from the intra-Carpathian arch in
the public life of Banat and Arad................................................................................................. 117
 Liliana OPRESCU, Ana GRAMA, Spese, colecte şi contribuenţi pentru zidirea şcolii de
piatră din Breţcu („Şcoalei celei nouă"). Documente din Arhiva Mitropoliei Ardealului.
1904-1911 - Expenses, donations and contributions to the building ofthe stone
school of Breţcu C'şcoalei celei nouă"Ahe new school"). Documents in the Metropolitan
LibraryofTransyivania. 1904-1911........................................................................................... 137

Ana DOBREANU, Consideraţii privind Situaţia agriculturii în comitatele Ciuc, Odorhei şi

Trei Scaune la începutul secolului al XX-lea - Accounts regarding the status of agricuiture
in the counties of Ciuc, Odorhei and Trei Scaune in the beginning ofthe 20th century............... 155

Oana DIMITRIU, Mitropolitul Alexandru Nicolescu, participant de marcă la înfăptuirea

României Moderne - Metropolitan Alexandru Nicolescu, an important participant to the
attainment of Modern Romania................................................................................................ 163

Nicoleta PLOŞNEA, Dumitru (Emilian) Antal. Un adevărat sol şi organizator ai sfaturilor

şi gărzilor naţionale în zona Mureşului Superior - Dumitru (Emilian) Antal - a true messenger
and organizer of naţional councils and guards in the Upper Mureş region................................... 167

Viorel HODIŞ, Ore astrale basarabene (1918-1991) - Bessarabian Astral Hours (1918-1991)... 181

Vasile TUDOR, Prezenţa aviaţiei române în sud-estul Transilvaniei în anii 1916-1917

- The presence ofRomanian aviation in the South-East of Transylvania in 1916-1917............... 185

Vasile Şt. TUTUIA, Capturarea şi dezarmarea de către Armata Română a Diviziei de

secui (23-29 aprilie 1919) - The capture and disarmament of the Szekier Division by
the Romanian Army (April 23-291919)..................................................................................... 191

Alexandru-Alin SPÂNU, Activitatea Companiei de Jandarmi Odorhei, în primul deceniu

după Marea Unire - The activity ofthe Odorhei Gendarme Company during the first
decade of the 1918 Great Union............................................................................................... 197

Petre ŢURLEA, Istoria şi istoricul în viziunea lui Nicolae lorga - History and the historian
as seen by Nicolae lorga......................................................................................................... 201

Sorin-Grigore VULCĂNESCU, Spiritualitate şi naţionalism în viziunea „tinerei generaţii"

a lui Mircea Vulcănescu (1904-1952) - Spirituality and naţionalism as seen by the "young
generation" of Mircea Vulcănescu (1904-1952)......................................................................... 205

Fiorin BENGEAN, Cărturarul Vasile Netea şi istoricul bisericesc loan Lupaş - The scholar
Vasile Netea and the church historian loan Lupaş..................................................................... 211

loan LĂCĂTUŞU, Vasile STANCU, Contribuţii documentare privind activitatea

Despărţământului ASTRA Treiscaune, în perioada interbelică - Documentary contributions
to the activity ofAstra Treiscaune subsidiary, in the interwar period........................................... 219

loan BOJAN, Bătălia pentru Ardeal. Preliminariile politico-diplomatice ale Dictatului de la

Viena - The battie for Transylvania. Political and diplomatic preliminary negotiations to
the Vienna Diktat....................................................................................................................... 229

Mircea BODNARI, Aspecte ale vieţii religioase din judeţul Treiscaune, oglindite în izvoare
inedite (1945-1951) - Aspects ofthe religious life in Treiscaune county, as shown in
unpublished sources (1945-1951)...............................................................................................235

Costel-Cristian LAZĂR, Rolul Bisericii Ortodoxe Române în viaţa comunităţilor româneşti.

Studiu de caz: Micfalău - The role of the Romanian Orthodox Church in the lives of
Romanian communities. Case study: Micfalău............................................................................ 239
lonuţ-Constantin PETCU, Vocaţia Seminarului Monahal Superior de la Mănăstirea Neamţ,
în viziunea patriarhului Justinian Marina - The Vocation of the Superior Monastic Seminary
at the Neamţ Monastery, as seen by Patriarch Justinian Marina.................................................. 249

Petre ŢURLEA, Victoria stalinismului în Transilvania de Nord-Est. înfiinţarea Regiunii

Autonome Maghiare - North-East Transyivania. The estabiishment of the Hungarian
Autonomous Region.................................................................................................................. 255

Mircea BODNARI, Contribuţii documentare privind constituirea Regiunii Autonome

Maghiare - Documentary contributions concerning the estabiishment of the Hungarian
Autonomous Region.................................................................................................................. 261

Nicolae BALINT, Octombrie 1956 - Ecouri mureşene ale revoluţiei anticomuniste din Ungaria
- October 1956. Echoes in Mureş County foilowing the Hungarian anti-communist revoiution...... 265

loan SABĂU-POP, Problematica - istorică şi juridică - a restituirii marilor proprietăţi

imobiliare şi a celor reclamate de cultele religioase în Transilvania - Issues - historicai and
legai - to return large real estates property and those claimed by the religious cults
in Transyivania.......................................................................................................................... 273

Luminiţa CORNEA, Perspectivă personală asupra operei lui Romulus Cioflec, la ceas
aniversar - A personal Outlook on the work of Romulus Cioflec, on an anniversary occasion...... 283

Maria STOICA, Nevoia de cultură între aşteptări şi împliniri. Cultură şi educaţie românească
în contextul globalizării - The need of cuiture between expectation and fulfillment. Romanian
culture and educatlon in the context of globalization.................................................................. 287

Elena COBIANU, Datoria ca sens al existenţei umane - Duty as a reason ofhuman existence.. 291

Maria COBIANU-BĂCANU, Cultura muncii şi cultura întreprinderii - factori de modelare

ai personalităţii umane - Work ethic and enterprise ethic - training factors for the
human personality..................................................................................................................... 297

Adela KOVACS, Dan BUZEA, Sebastian PARVU, Cristina FELEA, Florin HERŢEG,
Eugenia FILIP, Digitizarea colecţiei ecleziastice de la Catedrala Ortodoxă din Sfântu
Gheorghe, judeţul Covasna - Digitizing the ecciesiastical collection from the Orthodox
Cathedral of Sfântu Gheorghe, Covasna County......................................................................... 303

RECENZII (Book reviews)

Florin BENGEAN, Ştefan Lucian Toma, Tradiţie şi actualitate la pr. Dumitru Stăniloae,
Editura Agnos, Sibiu, 2008......................................................................................................... 311
Vasile STANCU, Corina Sporea-Bărăgan, Cronica învăţământului din Vama Buzăului,
Scrisul Prahovean, 2012............................................................................................................ 314
loan LĂCĂTUŞU, Nicoleta Ploşnea, Biserici, şcoli, comunităţi rurale româneşti din Covasna
şi Harghita (1850-1918), Editura Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2012....................................... 317
Ligia-Oalila GHINEA, Genealogia familiei Colan, coordonator loan Lăcătuşu, Editura
Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2012........................................................................................ 319
Ramona PĂCURAR, Anuarul Arhivele Mureşene, V/2012, redactor-şef Liviu Boar.................... 321
Vasile STANCU, Acta bacoviensia. Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, VII/2012,
redactor-şef Vilică Munteanu..................................................................................................... 322
loan LĂCĂTUŞU, Vasile LECHINŢAN, Vasile STANCU, Consideraţii privind „manualul"
Istoria Secuilor - A Szekeiyseg Tbrtenete, Miercurea-Ciuc, Sfântu Gheorghe, 2012...................... 325
CRONICA ACTIVITĂŢII (Activity chronicle)

Coan LĂCĂTUŞII, Erich Mihail BROANĂR, Cronica activităţii Centrului Ecleziastic de

Documentare „Mitropolit Nicolae Colan" pe anul 2012 ............................................................... 331

ABREVIERI BIBLIOGRAFICE (Bibliographicalabbreviations)................................ 350

LISTA AUTORILOR (Authors tist).................. ............................................................. 351

 ISTORIE
SOCIOLOGIE
History - Sociology
 ANGVSTIA 16, 2012, Istorie - Sociologie, pag. 11-18

ROMANI ODORHEIENI LA SCAUNUL DE JUDECATA,

ÎN SECOLUL AL XVIl-LEA.
I (1607-1608)
Drd. Vasile LECHINŢAN

Cuvinte cheie: români, Odorhei, Transilvania, Evul Mediu

Key words: romanians, Odorhei, Transylvania, Midie Ages
Abstract
Unique documents from 17th century kept by National Archives from Cluj Napoca district, reveal interesUng aspects
of Romanians' life in Odorheiu Seat, from four centuries ago.

Despre românii din scaunul secuiesc Odorhei cauza sărăciei s-au dat iobagi/iobagi zălogiţi
din secolul al XVII-lea, mai ales pentru primele unor nobili din zonă, cum sunt şi cazurile lui
decenii ale acestui veac, se cunosc îndeosebi Olah Janos (loan Românul) din Aluniş, scau­
din Lustra secuiască din anul 1614 o serie de nul secuiesc Odorhei şi Ştefan Dan din
aspecte semnificative, precum: o estimare a Bodogaia, care pentru bani s-a dat iobag,
numărului lor, a răspândirii lor în această arie spune documentul. Alţii au devenit iobagi din
geografică, numele cu care apar ei în acte ofi­ cauza sărăciei sau din motivul de a scăpa de
ciale şi statutul lor social1. vreo pedeapsă pentru desfrâu, furt etc.
Despre numele lor se constată fenomenul Foarte puţini români mai erau erau liberi,
folosirii în actele scăunale odorheiene, pre­ conform lustrei sus-amintite: Matei Olah
cum şi la celelate scaune secuieşti, a apelati­ (Românul) din Turdeni, Nicolae Olah
vului Olah (=Românul), tocmai pentru a se (Românul) din Zetea ş.a., care sunt înregis­
evidenţia diferenţa de etnie şi religie în primul traţi ca libertini. Un iobag din Mujna, pe nume
rând în această masă de secui din această George Olah (Românul) avea chiar un jeler pe
parte a Transilvaniei. Nu mai puţin de 121 de nume George Sas, ceea ce denotă că era
capi de familie bărbaţi, conscrişi în Lustra de înstărit. în Odorheiu Secuiesc, erau şi orăşeni
la 1614 pentru scaunul Odorhei au numele de capi de familie români cu statut de "orăşeni
familie Olah, şi în toate scaunele secuieşti plătitori de dare".
conscrise, sunt în total 478 de capi de familie Din punct de vedere al stabilităţii unor capi
cu acest apelativ. De numeroase ori, în con­ de familie români. Lustra de la 1614 preci­
scripţie se precizează că respectivul cap de zează despre unii că sunt iobagi "din vechi­
familie cu numele de Olah este român de me" sau "vechi" {antiquiores), alţii iobagi
neam/etnie (olah fi), aşa cum de altfel ofi­ "ancestrali" sau "strămoşesţi" (avitici/eos) (la
cialii scaunului Odorhei procedau şi cu saşii Beteşti, Bezid, Benţid, Bodogaia, Călugăreni,
din aceste scaune, înregistrându-i frecvent Mereşti, Mihăileni, Mujna, Orăşeni, Ulieş,
cu numele de Szâsz şi adesea precizând că Vasileni, Văleni, Vârghiş, Veţea, Vidacut), dar
este vorba de un cap de familie sas de etnie sunt şi unii veniţi din Ţara Făgăraşului, din
{szasz fi). Ţara Românească şi din Moldova sau din altă
Puţine sunt numele de familie şi prenume­ localitate, alţii sunt menţionaţi ca nou venit
le capilor de familie români rămase nema­ {advena) sau ca străin de sat. Desigur că, nu
ghiarizate, în scaunul Odorhei: Dan (în Bezid, doar românii odorheieni menţionaţi ca fiind
Bodogaia), Radul (chiar dacă e scris cu grafie "din vechime", "vechi", "ancestrali" sau "stră­
maghiară) (în Bezidu Nou, Bodogaia), moşeşti", ci şi cei care nu au menţiunea de
Sărman (în Biborţeni), Opriş, Musca şi Roşea nou venit sau străin fac parte din obştea satu­
(în Bodogaia), Comşa (în Comăneşti) etc. lui respectiv încă din vremuri vechi, nedeter­
Din punct de vedere social, majoritatea minate temporal, cu siguranţă de la coloniza­
absolută a românilor odorheieni din 1614 rea secuilor în zonă.
sunt jeleri şi iobagi, unii erau liberi, dar din Fireşte că, din Lustra de la 1614, nu se
11
Vasile LECHINŢAN

poate stabili cu exactitate numărul românilor lor, fapt atestat şi de acest document) (Anexa
din scaunele secuieşti, deoarece ei pot fi tre­ S)4. Faptul că secuii angajau frecvent păstori
cuţi aici cu apelativul ocupaţiei lor, scris sub de oi români încă din cele mai îndepărtate
forma maghiară. Ne pot ajuta să cunoaştem timpuri este atestat şi de studiile asupra
acest aspect şi alte documente de epocă, pre­ graiului secuiesc5.
cum protocoalele de judecată ale scaunului într-un alt proces de judecată la Scaunul
secuiesc Odorhei. Aflăm, astfel, din protocolul Odorhei din 1608, din ziua de Convertire a Sf.
anului 1608, că un anume iobag Zeocz Istuan Pavel (25 ianuarie, la catolici), este acţionat în
(Ştefan Suciu/Blănaru) din Corund {Korondon) judecată ca pârât, libertinul Petru Românul
este român de neam (olah). Desigur că el va {Zabados Peter Olah), măier din Lueta
fi fost de meserie szucs, adică blănar/cojocar. {Leouetej), aşadar slujitor la o fermă sau
în procesul din 7 iunie 1608, acest iobag este măierişte din acel sat, bănuit că împreună cu
reprezentat la judecată de stăpânul sau de alţi ortaci l-ar fi omorât pe un iobag din
moşie şi apărat, pentru că Antal Kovacs, de Comăneşti {homorod kemenifaluj), în urma
asemenea din Corund, scaunul Odorhei, i-a unei "cinstiri' cu băutură a păstorilor români
luat cu forţa 32 de oi românului pe nume Şte­ {olahok), împreună, la casa lui Leorincz
fan Suciu/Blănaru (Zeocz Istuan newo olah), Gergeij. Libertinul român este reprezentat în
fapt petrecut în toamna precedentă, în ziua proces de procuratorul (atunci în sens de avo­
de Sf. Dumitru (26 octombrie) a anului 1607. cat) Abramfy Istuan Deak6.
Oile se aflau la pârât şi la data procesului, şi Intr-un alt proces de judecată ţinut la
deşi au fost cerute legal, el nu le-a restituit şi Scaunul Odorhei, în a patra zi de după sărbă­
de aceea solicită să i se dea pedeapsa minor toarea Martin Episcopul (12 noiembrie, ia
potentia (silnicie mică), pedeapsă solicitată catolici), "nu demult trecută", din anul 1608,
numai când era vorba de iobagi, deoarece este pârât, de astă dată, un alt păstor român,
atunci când era lezat un nobil se cerea pe nume Fărcaş/Lupu Românul din Mugeni
pedeapsa maior potentia (silnicie mare)2. {Olah Farkas de Bogoz), bănuit în cazul unor
Martor în proces este şi jelerul lui Anton vite furate, ale căror urme duceau din hotarul
Kovacs din Corund, pe nume Ştefan Românul satului Mugeni, în munţi7 (Anexa IV).
(Stephanus Olah), iar martorul Ştefan Păstorul român Oprea Reteni din Căpâlniţa
Benedek de Corund, primpil, pomeneşte de {Kapolnas olahfalvi) figurează într-un proces
un anume român pe nume Clemente din Duminica Trinităţii, din 1608, ca martor
(Kelemen nevy olah), care era păstorul său într-un diferend din acel sat8 (Anexa V).
(Anexa I)3. Pare de înţeles pentru epoca respectivă ca
Un păstor român pe nume Clemente este multe procese să fie iscate în zona păstorilor
pomenit şi în Ocna de Sus (Sofaluan), într-o de oi, de porci, în zona măieriştilor dinafara
audiere de martori din 6 noiembrie 1606, în satului, unde haiducii puteau acţiona în voie,
privinţa bănuiţilor Blaziu Românul {Olah uneori cu complicitatea păstorilor. Cercetări
Balaş) şi loan Românul {Olah Janos), care ar viitoare vor scoate la lumină şi alte aspecte
fi prădat, cu mai mulţi ortaci, o măierişte din ale vieţii românilor odorheieni din secolul al
Ocna de Sus, de unde au luat caş şi urdă XVII-lea.
{ordat, cuvânt împrumutat de secui în graiul

Note

1. Vasile Lechintan, Românii din scauneie secuieşti la 4. SJCjAN, [Link]., dos. 11/ 4, f. 72.
1614, în "Angustia", voi I, 1996, p. 93-126. 5. Vezi Vasile Lechinţan, Limba română în viaţa
2. Vezi în acest sens şi: Vasile Lechinţan, Cnezi şijuzi secuilor de-a lungul secolelor (până la 1918), "Angustia",
din Câmpia Transilvaniei in procese judecătoreşti la numerele IX-X.
scaunele comitatense Cluj şi Turda în prima Jumătate a 6. SJCjAN, [Link]., dos. II/ 4, f. 67.
veacului al XVITIea, în "Anuarul Institutului de Istorie şi 7. SJCjAN, [Link]., dos. II/ 4, f. 139.
Arheologie Cluj-Napoca", XXVII, 1985-1986, pp. 137- 8. SJCjAN, [Link]., dos. II/ 4, f. 133.
160.
3. Serviciul Judeţean Cluj al Arhivelor Naţionale, în
continuare SJCjAN, Fondul Scaunul Odorhei (în contin­
uare: [Link].), dos. II/ 4, f. 147.

12
 Români odorheieni la scaunul de Judecată, în secolul al XVII-lea. I. (1607-1608)

. > '^4^'
:-X^_ f^-r 3£-I4^ rpr*-.^'~ ^

I / ■ /^'x-,yp ţ
'^/ <0^r)^r7> '
^T'■>t. iX~i.X'<-'i^'-

(^,y»K. —•’- -- — • x' /JLA

^ \ir^f- /Aa^^
l

fc'?- ^
-^?*<ixr

y^j. ^ '/7. -r> v-^ --f jC'-a-,^9,3

i.- -^J"£- <),6";J^Vt»
/ OyT*^ tL^A.
V<>'

Anexa I. Procesul din 7 iunie 1608: Zeocz Istuan newo olah

13
Vasile LECHINŢAN

'r~~' ^"'î^''' > -, .■

~Z.‘-^^^'rr <v\L>* >• ^ ^ *-^ ^ 'TC^.

j^'4'yj/a<7f&y:r^
J\ji—-.‘i7. f^g4'-/i <yy^/ .V^ Ti
■ /?71i^ *-»- -j. . a"ipc/e>y*^

y / -> o' z' ..L-v-^-w^ii< , -•///| *■ zî- >

v M.'-) Av rv _ ~-\v.
x < . ^ H"' , ' ' ^ '
^— ■ •l/''" ' ,^’‘ „?r>"»- Vl-^* •»Ţ^».>/^r:*^'Vy'r^ ‘ .

j- ■/;■*. ..V,-.. / >. . X,,- y< y X , .>s < ■

■y... ,■.•>» <ţ ’4' •>••'• * ^ 114 ••■ ■ '^’g}f—, .«I , v^»...',-.-^ »—-vsC'

^ ■ ^v- .,^/r.V'

7 ,/,■/?•» ' 5 x.''>

*^ 1-^ . ^
H.-^, •» y>:-^'^<'

I'L' Cj 'Tf't-y
'v^- TV >~'^ ^
i ^ ^ ' 7 ^'■X'* J- V?'
rr / «<- --I
i-i •

Anexa II. Procesul din 25 ianuarie 1608, pârât: Zabados Peter Olah Leouetej maior
--------------------------------------------------- 14 ---------------------------------------------------
 Români odorheieni ia scaunul de judecată, în secolul al XVII-lea. I. (1607-1608)

iu. ^
^ - "y S* -5^ '^' W; (

yJT‘r
>4»OUV-^ ^ ^ J
0.r^ ' A" • / ^ , r ', ' , ' f' . r '>•*r
t ‘4C'7,An-/ r?" 5 .-^^,-
y’v>^ ^ .A 'f-<' 4^’"/' '4'^-' "^'^'■-'^> i^„c:

"i: ,-p^iAUy
jl^ y' \/^'~'^

2 yP'-*'’^ mrSA. ^ ^yC "ky

/ Ay^' /-^c 1^'^v'1» v^.T't'^ •J-v^' 'v^v^-.Sj,ct :\<'-‘^'l. ,.^-'
V'>';>*,>J'' <<'^ >~»V««-, > ,. 1»-^ '^-^iCv,V^ . < (J ->v v f
^ «r I
<--*v
*■ •' \^f < ’^v 1' VâC '^ V . »■*
V’^’. «rvîS>'■^r cC>>L/''V'^. <tT-/ •

Anexa III. Procesul din 6 noiembrie 1606: Olah Balaş şi Olah Janos

------------------------------------- 15 --------------------------------------
Vasile LECHINŢAN

KT g^, T
c^Xl^-h-£^ - ^ y
-
k
‘m‘'^ x^'

J Jf^-. .1? ’
•v>!;^ d^iJ^ ^'i;
>-n'^ ât/jc
r^H»>y '>*vca^

^ 4/v,#-i5T*>V
[Link] lUid: />

^' ‘ V-CwTa^-^
"d
-(Uat.

'7 f- ^ ^

Anexa IV. Procesul din 12 noiembrie 1608: Olah Farkas de Bdgdz

16
 Români odorheieni la scaunul de judecată, în secolul al XVII-lea. I. (1607-1608)

T>
7^^-^ '<' A» '*r .-O y
^ ✓ ^

Anexa V. Procesul din Duminica Trinităţii, 1608: Retenj Opra Kapolnas olahfalvi pasztor olah

17
 ANGVSTIA 16, 2012, Istorie - Sociologie, pag. 19-28

DIMENSIUNILE COSMICE ŞI DIACRONICE ALE

CREŞTINISMULUI ÎN OPERA LUI SAMUIL MICU
Conf. univ. dr. Liliana TROFIN

Cuvinte cheie: cosmos, creştinătate, biserică, tradiţie, istorie, mentalitate

Key words: cosmos, Christianity, edessia, tradition, history, mentality

Abstract
SamuiI Micu are among the most notable representatives of the Transylvanian School. He is a visionary spirit that
develops Christian history and religion as a weapon against ignorance, valuing tradition and adapting message to the
realities of his era in which he wrote and worked. The original translation of the Bible (1795) and in his other Works, he
proved his erudite style, being a true role model for future generations.
Motto: Atât cât sunt în lume.
Lumină a lumii sunt
(loan, 9, 5)

1. Introducere română literară în epoca lui Samuel Micu3, cel

Nu sunt departe de adevăr cei care afirmă despre care s-a spus că „a pus temelia socială
că „Absolutizarea determinărilor politico- a limbii în care naţiunea română în formare
sociale ale Unirii, implicaţiile jurisdicţionale şi trebuia să-şi construiască şi să-şi exprime
influenţa acestora asupra derulării acţiunilor identitatea culturală"4.
religioase din Transilvania au viciat, de-a Marea lui deschidere spre cultura
lungul timpului, înţelegerea evenimentelor occidentală5 îi va influenţa atât gândirea
petrecute aici la sfârşitul secolului al XVII-lea istorică cât şi cea teologică. Din datele pe
şi începutul secolului al XVIII-lea"1. care le avem rezultă că sensibilitatea
Fără a intra în detaliile genezei şi evoluţiei religioasă a lui SamuiI Micu nu este cea a unui
uniatismului, fenomen ecleziologic care a spirit contemplativ, ci a unui spirit conectat la
făcut opoziţie Ortodoxiei hrănindu-se din seva realităţile timpului şi la nevoile poporului din
ei2, atragem atenţia asupra faptului că nu rândurile căruia face parte.
numai senzaţiile şi percepţiile se supun Opera sa scoate la iveală un om conştient
condiţionării social-istorice, ci şi metodele de de menirea sa, dedicat pe deplin studiului şi
cercetare. Deoarece istoricul nu vine în con­ rugăciunii, supus aidoma semenilor săi
tact cu obiectul studiat, iar credinţa se află influenţelor mediului în care s-a format ca
într-o conexiune strânsă cu realitatea istorică, teolog6 şi om de cultură, a cărui receptivitate
rezultă că însăşi interpretarea evenimentelor faţă de tot ceea ce înseamnă nou, valoros şi
gravitează undeva în zona obiectivării demn de a fi luat în seamă şi transmis
subiectivităţii. Drept urmare, ne propunem, în posterităţii îl diferenţiază de intelectualii
cele ce urmează, să analizăm prin prisma vremii sale.
teologului şi omului de cultură care a fost
SamuiI Micu un fenomen care a schimbat din
temelii o lume dominată de idealurile
antichităţii greco-romane, sistemul de valori
tradiţional, atitudinile şi comportamentele
individuale şi de grup, imprimând finalmente
mentalului colectiv ideea salvgardării umani­
tăţii în ansamblu, mânaţi fiind de dorinţa de a
surprinde profunzimea gândirii sale eclezio-
logice.

2. Sub semnul veacului - omul, credinţa

şi valoarea spirituală a cunoaşterii
Lupta dintre tradiţie şi modernitate
caracterizează cultura românească şi limba Figura 1. SamuiI Micu (1745-1806)2

19
Liliana TROFIN

Fiind un bun cunoscător al textelor sacre, că legiştii asociaţi puterii au pus în practică
Samuil Micu le oferă cititorilor săi pe lângă o doleanţele liderilor politici şi religioşi, iar
variantă revizuită a primei ediţii româneşti a soluţia propusă de oficialităţi se traducea în
Bibliei (1688) şi o traducere proprie (Blaj, practică prin renunţarea la propria identitate
1775) care pleacă de la textul grecesc al etno-culturală şi integrarea într-o altă grilă de
Septuagintei Franeker8. Trecând peste pro­ valori. Fără o elită proprie, românii erau
blemele legate de traducerea gloselor, aidoma unei turme fără păstor.
reţinem că prezenţa numărului lor mare (195) Statutul ingrat al preoţimii ortodoxe se
în primele două cărţi ale Bibliei denotă dorinţa datorează într-o oarecare măsură şi numă­
autorului „de a ieşi din stricteţea literalităţii şi rului infim de şcoli şi de biblioteci româneşti.
de a realiza în acelaşi timp o traducere Aşa se explică slaba pregătire a preoţilor,
erudită"9. în opinia specialiştilor, loan Chindriş adevăraţii lideri ai comunităţilor săteşti, în
şi Niculina lacob, „Traducerea lui Micu are nu opinia noastră. Putem bănui că aceştia la rân­
arareori armonii poetice neaşteptate pentru dul lor au transmis dragostea de carte unui
vremea sa, neegalate încă în frumuseţea lor cerc restrâns de învăţăcei, devenind ei înşişi
atemporală, ca în următorul verset din pedagogi de ocazie. însă nu putem nega
Cântarea Cântărilor, piatră de încercare existenţa analfabetismului în rândul clerului.
pentru toţi traducătorii Bibliei: „Pune-mă ca o Dacă în Transilvania, lucrurile se explică prin
peceate pre inima ta, ca o peceate pre braţul prisma unei legislaţii nefavorabile românilor,
tău, că tare iaste ca moartea dragostea, grea în teritoriile extracarpatice cauza pare să o
ca iadul râvna, aripile ei ca aripile focului, constituie delăsarea. Măsurile luate de
cărbuni înfocaţi flăcările ei"10. Constantin Mavrocordat, în 1741, împotriva
Implicarea sa activă şi grija pentru detalii preoţilor şi diaconilor care nu ştiau carte sunt
(spre exemplu, „trimite în adnotări şi ia alte un exemplu elocvent în acest sens. Cărţile
izvoare")11 ne face să credem că nepotul procurate cu greu erau un bun de mare preţ.
episcopului loan Inochentie Micu valorizează De aici şi furia autorităţilor de a confisca şi
rolul pe care cartea îl are în cadrul cunoaşterii distruge cărţile şi edificiile cu rol de memorie
şi a formării spirituale a omului. Cum astfel culturală*. Sunt gesturi care se repetă cu o
s-ar explica prezenţa notelor explicative frecvenţă uimitoare în istoria Transilvaniei.
referitoare la unităţile de măsură, faună, Circulaţia ideilor este desigur periculoasă într-
vestimentaţie sau toponime12, dacă nu prin 0 societate imperfectă.
prisma dorinţei educării lectorilor săi. în sfârşit, nu a existat o politică de cultu­
Reamintim că îndepărtarea de Dumnezeu şi ralizare şi alfabetizare a ţăranilor şi târgo­
cauzele suferinţei se află într-o relaţie strânsă veţilor, accesul la educaţie şi cultură fiind mult
cu ignoranţa, idee care se regăseşte şi în Noul timp apanajul unei elite restrânse. Astfel de
Testament13. Aflată la polul opus ignoranţei, idei reformatoare îşi fac simţită prezenţa cu
cunoaşterea, trebuie raportată la adevăr, fiind precădere în epoca modernă.
o premisă a libertăţii în creştinism, aspect Este de domeniul evidenţei că Samuil Micu
semnalat de evanghelistul loan14. Peste este la curent cu ideile iluministe care se
veacuri, Samuil Micu afirmă cu mare francheţe manifestă plenar în vestul european sau că
că „învăţătura şi ştiinţa osibeaşte pre om de doreşte pentru compatrioţii săi un tratament
dobitoc şi-l face cinstit, că adevărat iaste ce mai bun din partea autorităţilor. Simte că nu
zice S. Scriptură, că cel neînvăţat slujeaşte are sorţi de izbândă, dar cu toate acestea el
celui învăţat, care lucru foarte bine să refuză să se declare învins, convins fiind de
adeverează în neamul românesc, cel ce din justeţea demersului său. Din această
mai mare parte a sa iaste neînvăţat şi tuturor perspectivă privim şi apariţia acelei Cărţi de
neamurilor mai pre urmă şi slugă, şi tot nu va rogadoni pentru evlavia hornului chrestin
să simtă, şi, ca şi viarmele în hirean caută (1779)16, al cărei obiectiv viza conştientizarea
dulceaţă, aşea şi românii în supunere şi în de către credincioşii de rând a faptului că
robie caută fericire. O, lucru de plâns!"15. există o diferenţă netă între greco-catolici şi
Opinia lui Micu conţine o doză de adevăr, românii calvinizaţi, inclusiv la nivelul grafiei17.
dar şi mult subiectivism, deoarece pare să Indubitabil, şcoala este legată de biserică,
uite că românilor ardeleni, de pildă, le-a fost ambele instituţii îngrijindu-se de cultura­
barat drumul spre emanciparea socială, lizarea românilor în epoca de tranziţie spre
politică sau culturală pentru a fi controlaţi şi modernitate. Dar aceste două instituţii mai
dominaţi mai uşor. Avem numeroase dovezi fac ceva important în plan social: îi apără pe

20
 Dimensiunile cosmice şi diacronice ale creştinismului în opera lui SamuiI Micu

români de înstrăinare şi deznaţionalizare, în împotrivirea sa de a introduce Filioque în

special în teritoriile aflate sub dominaţie Simbolul credinţei, manifestată şi cu ocazia
străină. De aceea merită menţionată acţiunea Sinodului ţinut la Viena în 1773, este expresia
autorităţilor de sabotare şi mistificare a unei atitudini prudente, angajată profund în
obiectivelor acestora venită pe fondul dis­ atragerea neuniţilor la Unire. Primatul papal
putelor interetnice. în cazul bisericii românilor este privit printr-o radiografie atentă a
ardeleni, spre exemplu, imaginea zugrăvită primelor opt secole, surprinzând o modalitate
de SamuiI Micu este aceea a unei corăbii „în de exercitare acceptată atunci unanim în
mijlocul valurilor, asuprită şi necăjită" de „ere­ Biserica lui Isus Hristos, încă neîmpărţită între
sul calvinesc". Spre cinstea iui nu trece cu Apus şi Răsărit. De asemenea, SamuiI Micu a
vederea contribuţia de seamă a mitropolitului argumentat din perspectiva biblico-patristică
Varlaam al Moldovei în sprijinul apărării existenţa celui de-al treilea loc - cel al
ortodoxiei româneşti, sprijin materializat sub curăţirii - în „geografia" lumii de dincolo. Nu
forma cărţilor de cult trimise peste munţi18. în în ultimul rând, a analizat din punct de vedere
contextul evenimentelor care domină secolul istorico-critic cele mai importante mărturii pe
al XVIII-lea şi începutul celui următor, putem tema materiei valide pentru celebrarea Jertfei
spune că demersul lui Micu se înscrie în zona Euharistice, afirmând, pe urmele Conciliului
afirmării latinităţii limbii române cu ajutorul Florentin, atât validitatea pâinii dospite, cât şi
slovelor latine19. Considerăm salutară apariţia a celei azime, după cum sunt folosite în cele
în anul 1784, la Blaj, a lucrării intitulate două tradiţii bisericeşti, greacă şi latină"22.
Propovedanie sau învăţături la îngropăciunea Din cele expuse, reiese că analiza
oamenilor morţi, care nu face decât să con­ informaţiilor istorice făcută de Micu a fost
firme implicarea lui SamuiI Micu (căruia i se dependentă de afinităţile sale de ordin
va alătura şi Petru Maior) în activitatea de ideologic şi dogmatic. Desigur, există şi alte
elaborare a textelor fundamentale pentru puncte de vedere privind teologia lui Micu. Nu
preoţii şi enoriaşii noii confesiuni^9. vom insista însă asupra lor deoarece nu
Realitatea însă este mult mai complexă ne-am propus acest lucru. Amintim doar
decât pare la prima vedere, iar diferenţele lucrarea intitulată Cunoştinţă pre scurt a
confesionale nu permit coagularea tuturor Istoriei bisericeşti, unde avem surpriza să
energiilor membrilor comunităţii către un ţel întâlnim un teolog care face o prezentare
comun, chiar dacă au aceeaşi origine etnică. obiectivă a istoriei creştinismului, începând cu
Micu, de pildă, are reţineri când vine vorba de anul 1 de la naşterea Domnului până la anul
neuniţi şi, în special, de manifestările rebele 800. SamuiI Micu nu formulează obiecţii cu
ale călugărilor Visarion Sarai şi Sofronie de la privire la autoritatea sinoadelor ecumenice,
Cioara, manifestări care au drept rezultat recunoaşte doar primatul onorific al lui Petru,
întoarcerea multor uniţi la biserica mamă21. prezintă misiunea apostolilor (reţinem itine-
Am putea spune chiar că este o reacţie rariul Protocletului: ,,Sf[întul] Andrei Apostolul
firească, venită din partea unui om care vede au mers la Schithiia şi la Ahaia şi la Epir..."),
calea emancipării sociale şi politice a naţiunii dogmele, ceremoniile şi rânduielile
sale exclusiv prin prisma compromisului reli­ creştinismului din primul secol (lipseşte
gios. Dincolo de asta, nu putem trece cu Purgatoriul), scrierile apologeţilor din epoca
vederea un lucru evident: religia, în acest caz, marilor persecuţii, relaţiile statului cu
dezbină oamenii şi generează conflicte. Breşa Biserica, teologia Sfinţilor Părinţi, schismele şi
produsă de uniatism în unitatea religioasă a ereziile care pun în pericol unitatea creştină,
românilor se reflectă şi în gesturile, atitudinea statutul episcopului Romei, cauzele apariţiei
şi alegerile unora dintre membrii de marcă ai statului papal, creşterea puterii papale,
intelectualităţii. Cu timpul, această vulnera­ relaţiile pontifilor cu puterea politică şi
bilitate va fi speculată, din păcate, de Biserica Răsăriteană ş.a.m.d. Pentru a întări
adversarii ideii unităţii naţionale. cele afirmate dăm ca exemplu doar disputele
în conjunctura politică tulbure a acelei ivite în jurul introducerii adaosului filioque în
epoci se înscrie şi atitudinea dogmatică a lui crezul niceo-constantinopolitan:
SamuiI Micu. Tratând această chestiune,
Laura Stanciu ajunge la concluzia potrivit „Ca să ajungă ep[iscop]ul de la Roma la
căreia „Filioque este prezentat din atîta vîlvă şi stăpînire, mult l-au ajutat, în
perspectiva evoluţiei istorice şi este acceptat vremile cele după aceaia, soliia frîncilor către
de autor în sensul definiţiei florentine. papa Zaharie ca să pue jos din crăie pre
21
Liliana TROFIN

Hilderic. Trăbuia dară episcopii de la Roma să originale şi două traduceri publicate în 1784,
facă după plăcere frîncilor şi, pre cei ce-i ura pe care preoţii greco-catolici şi ortodocşi le-au
frîncii, şi ei să-i urască şi, fiindcă frîncii şi acceptat şi le-au folosit deopotrivă, mărturie
grecii, pentru împărăţia şi stăpânirea fiind şi cele patru ediţii succesive ale
pămîntească, nu era priiatini, aşa au căutat şi Propovedaniilor" - susţine Vasile Ţâra29. Şi
papii să fie (...) şi să ţie cu frîncii şi de cătră continuă: „Odată cu editarea predicilor lui
greci să-şi tragă părinţiia, ca să placă frîncilor; Petru Maior, după ce, în prealabil, cele mai
că, adevărat iaste cuvîntul D[o]mnului că, nu multe au fost rostite de autor în bisericile din
poate nimenea la doi domni sluji că, au pre ţinutul Gurghiului, discursul religios în limba
unul va iubi şi pre ceiălalt va urî. Aceasta iaste română cunoaşte o schimbare semnificativă,
începutul, rădăcina şi pricina schismei între care va fi determinantă pentru evoluţia
Biserica răsăritului şi a apusului; celelalte omileticii româneşti"30.
pricini ale împărăcherii, toate pre temeiul Deşi scopul urmărit de cei doi priveşte
acesta sunt zidite, şi din rădăcina aceasta, ca familiarizarea românilor, indiferent de statutul
nişte mlădite răsărite. Că, Adrian papa, cum lor social, cu principiile moralei creştine şi
mai sus am însemnat, nu pentru dogma educarea lor în spirit civic şi religios31,
credinţi!, ci ca să placă craiului Carol şi pentru maniera de lucru diferă. Astfel, în timp ce
venituri şi stăpînirea pămîntească scrie către SamuiI Micu recurge la duhul blândeţii. Petru
craiul Carol că, va vesti pre greci eritici. Aşa, Maior adoptă un ton sever: „nu fireţi fără
pentru ca să facă după voia frîncilor, le-au nevoită grije cătră poporenii voştri: rugaţi,
căutat episcopilor de la Roma să adaogă la propovăduiţi, dojeniţi, ameninţaţi, certaţi. Nu
Credeu: Şi de la Fiiul, cum în suta a noao se vă odihnirăţi pănă ce nu se va da deplin
va vedea. Grecii, pentru că au păzit Simvolul deatornica slujbă lui D<u>mnezeu de la toţi
credinţi! întreg, nici au adaos, nici au scăzut, poporenii voştri, pănă ce nu vor înceta obi­
sînt eritici, iară frîncii, carii au cutezat a ceiurile cele rele din poporul vostru, pănă ce
adaoge în Simvol, ce Sfinţii Părinţi la şeapte nu se vor desrădădna pisma, vrăjmăşiile
săboară a toată lumea nu au cutezat a-şi dintră poporenii voştri, pănă ce nu se vor
întinde mîna, ca să adaogă sau să scază ceva stinge necurăţiile dintră poporenii voştri,
din simvol, singuri cu cei ce le-au urmat lor să pănă ce mai vîrtos tinerii nu se vor învăţa bine
fie pravoslavnici?"23. întru învăţătura cea creştinească"32. însă
lucrurile nu se petrec în practică aşa cum
Asupra aspectului omiletic vom insista în doresc cei doi „pedagogi" creştini, poporul
cele ce urmează, întrucât operele lui SamuiI rămânând pe mai departe tributar relelor
Micu şi Petru Maior au facilitat „trecerea de la obiceiuri şi tradiţiei străvechi.
cazania tradiţională la predica românească Nu putem să trecem cu vederea peste latu­
modernă"2'*. Doar un singur lucru dorim să ra inovatoare a lui SamuiI Micu fără a semnala
evidenţiem în acest cadru al discuţiei, poema în sfânta şi Marea Sâmbătă, conside­
respectiv dimensiunea misionară a predicii rată de loan Chindriş şi Niculina lacob drept
care a contribuit la convertirea păgânilor şi a „primul experiment de rimă albă din literatura
ereticilor de-a lungul timpului25. De la română, unde ritmul interior al exprimării
apostolul Pavel până la SamuiI Micu şi Petru suplineşte lipsa sunetului din coadă al
Maior, toţi predicatorii creştini au utilizat versurilor"33. Inovaţia acestuia constă în
predica pentru a-şi convinge auditoriul de „convertirea catismelor liturgice în versuri"3'*.
realitatea adevărurilor biblice. în atari Iată un scurt fragment care evidenţiază,
condiţii, ea devine un mijloc de comunicare a în opinia noastră, ipostaza cosmică a
învăţăturii creştine maselor neştiutoare de creştinismului:
carte26. Această judecată de valoare o putem
extinde şi asupra epocii marilor migraţii, unde „Venit-ai pre pământ
avem numeroase mărturii ale continuităţii, în Să mântui pre Adam,
special de natură materială27. Şi pre pământ. Doamne,
Cu certitudine, cei doi corifei ardeleni şi-au Neaflându-I, Te-ai dus
pus amprenta prin opera lor omiletică, asupra Pănă la iad, căutându-l.
„conţinutului, a formei şi a rostului predicii nu Pământul, Cuvinte,
numai în bisericile românilor din Transilvania, De frică s-au clătit,
ci şi în cele din Principate"28. „începutul l-a Ascunzându-Te Tu,
făcut SamuiI Micu, prin cele şapte predici Lumină, în pământ.

22
 Dimensiunile cosmice şi diacronice ale creştinismului în opera lui SamuiI Micu

Luceafărul s-au ascuns. Revenind la SamuiI Micu, vedem că acesta

Vrând, murişi ca un om, utilizează rima în cadrul episodului crucificării
Mântultoriule, Domnului, imprimând atmosferei dureroase o
Ca un Dumnezeu sculaşi notă specific românească39:
Pre morţi din mormânturi,
Din fundul păcatelor.
„Maică, izvor de iubire,
Izvoară de lacrămi
Fă-mă să simţ chinuire.
Vărsa preste Fiiul,
Să plâng şi eu cu Tine.
Plângând ca o mumă
Fă să arză sufletul mieu.
Curata, lisuse.
Iubind pre Hristos Dumnezeu,
Strigând: „Cum Te-oi îngropa?"
Ca să-i placă întru mine"40.
Ca grăunţul de grâu,
într-a pământului
sau
Sinuri intrând, crescuşi,
Spic de multă roadă, „ A fecioarelor Fecioară,
Sculând pe cei din Adam. Nu-mi fi Tu mai mult amară,"41
Supt pământ Te-ai ascuns
Acum ca soarele, Cu privire la plânsul Fecioarei, nu putem
Şi cu noaptea morţii decât să-l asociem celui hristic, simbolistica
Fiind acoperit. lor gravitând în zona salvgardării omului şi a
Doamne, ieşi mai luminat!"35 creaţiei în ansamblu. Ţinând cont de aceste
aspecte putem întrezări acel limbaj alegoric
Simbolismul bobului de grâu face trimitere, atât de des folosit de scriitorii creştini, limbaj
fără îndoială, la relaţia naştere-moarte- pe care-l stăpâneşte şi eruditul ardelean. Ca
renaştere, fiind asociat de antici cu misterele o paranteză fie spus, însăşi întruparea logos­
eleusiene36, iar de gânditorii creştini cu lisus ului divin este „concepută ca şi kenoză", fapt
cel mort şi înviat de către Tatăl37. Aceste care transformă strigătul de pe cruce dintr-o
analogii între grâu şi ritmurile vieţii umane „expresie a disperării" într-un semn al
(naştere-căsătorie-moarte), care trădează o transfigurării suferinţei42. Este „transistoric"
religiozitate bazată pe regenerarea periodică prin definiţie deoarece „oferă o paradigmă a
a vegetaţiei, au o vechime foarte mare, suferinţei actualizabilă în orice context
neschimbându-şi conţinutul prea mult nici istoric"43.
după oficializarea creştinismului, când Rolul de intercesor al Fecioarei este reliefat
asistăm la o camuflare a sacralităţii păgâne în de rugămintea creştinului care se asociază
sferele unor tradiţii pioase de factură suferinţei divine, dar modalitatea de adresare
populară. Formulat altfel, avem de-a face cu este una foarte personală. Păstrând
un univers spiritual dominat de magie, proporţiile, putem găsi corespondenţe între
senzaţional şi mister, care îmbracă haina imaginea simbol, sunet şi cuvânt în doinele,
incomodă, dar protectoare, a creştinismului. baladele şi colindele populare româneşti,
Acest aspect îl dezvoltă şi cunoscutul etnolog unde întâlnim prezenţa Fecioarei Maria în
Ion Ghinoiu, într-una din lucrările sale. Dar calitate de maică a creştinilor44.
să-i dăm cuvântul: „Conform gândirii magice, Tot în această zonă a suferinţei rămânem,
- afirmă acesta - spiritul grâului locuieşte în aducând în discuţie oraţiile funerare redactate
corpul plantei mamă până când aceasta face de Micu, al căror conţinut se află sub semnul
sămânţă, se usucă şi moare, după care se misticii ortodoxe: „Ar trebui, toată viaţa
retrage în adăpostul impenetrabil al noii noastră, să învăţăm a muri"45. îndemnul
seminţe, devenind, prin generaţii succesive, autorului dezvăluie cititorului existenţa unui
nemuritor". Iar în alt loc: „Prin comparaţie cu „timp eshatologic al Judecăţii de Apoi", când
viaţa omului, ciclul plantei este lumea de aici, „Ultimul Adam vine din nou"46, iar fiecare
spiritul grâului viu, ciclul seminţei, de la muritor va da seamă pentru faptele sale.
sămânţa recoltată la sămânţa semănată, şi Nimeni nu scapă de moarte oricât s-ar
lumea de dincolo, a grâului mort. Precum strădui. Cine se lasă amăgit de deşertăciunile
omul, spiritul grâului are preexistenţă, lumii îşi pierde treptat umanitatea, demni­
existenţă şi postexistenţă"38, conchide autorul tatea, libertatea, iar finalmente, mântuirea.
citat. Destinul peregrin ai omului neînţelept şi rău
este translat în zona poveştilor mistice. Să

23
Liuana TROFIN

luăm drept studiu de caz povestea omului înclinaţia lui spre efemer. Teama de moarte
care vrea să ucidă o privighetoare, redată cu nu-l preocupă pe omul lipsit de frica lui
multă măiestrie de Sfântul loan Damaschin, Dumnezeu, care stă ancorat în „clipa
preluată mai apoi de SamuiI Micu. Trecând prezentă", transformată într-o sărbătoare
peste detaliile poveştii, reţinem doar că perpetuă.
negocierea libertăţii se desfăşoară într-o în altă ordine de idei, lucrările teologice ale
atmosferă extrem de tensionată, iar morala lui SamuiI Micu scot în evidenţă un interes
poveştii îl îndeamnă pe cititor la reflecţie. Iată deosebit pentru scrierile patristice, vizibil mai
textul: ales în teologia sa liturgic-euharistică. Deşi se
„Scrie S. loan Damaschin cum că un om au consideră un teolog al Bisericii Răsăritului,
prins o privighitoare, carea iaste un fealiu de viziunea sa cu privire la Euharistie dezvăluie
pasăre foarte mică. Deci scoţind el cuţitul să ataşamentul faţă de catolicism. Dincolo de
o junghe, pasărea au grăit omului să nu o polemica ivită în jurul acestei chestiuni,
omoară, ci să o lasă vie: „O, omule! - zice. Ce prezenţa vie a lui Hristos în potirul euharistie
folos vei avea de mă vei omorî, de vreame ce este o realitate de necontestat, care conferă
nici o îmbucătură mică nu vei avea din mine? liturghiei creştine o dimensiune cosmică49.
Dară, de mă vei slobozi, îţi voi da învăţătură, Studiul aprofundat al istoriei îl pune în
carea de o vei păzi înţăiept vei fi". Omul au contact pe Micu cu epoca migraţiilor şi implicit
zis: „Carea iaste învăţătura aceasta?" cu viaţa religioasă a locuitorilor de la nordul
Răspunde păsăruica: „De-ţi iaste voia să fii Dunării de Jos. Este vizibil impresionat de
înţăiept, păzeaşte aceaste trei porunci ale stăruinţa românilor în credinţa creştină. Deşi
meale: întâiu, de lucru trecut să nu-ţi pară nu oferă lectorilor săi mai multe amănunte, el
rău; a doa, lucrul care-i preste credinţă nu-l face dovada că lucrările scriitorilor şi
creade; a treia, după ce ştii că nu vei putea teologilor daco-romani nu-i sunt străine. Sunt
căpăta nu umbla. Aceastea le ţine, şi mult te menţionaţi loan Cassian şi Dionisie Exiguul,
vei folosi". Aceastea după ce le-au zis ambii originari din Sciţia „provincie romană
pasărea, o au slobozit. Deci zburând paserea, locuită de coloni romani, care acum se
s-au pus pre un ram şi, vrând se cearce, să numesc români"88.
vază folositu-s-au ceva omul din învăţătura ei, Pentru SamuiI Micu, cei care au slujit
au zis cătră el: „Ah, cât de prost eşti tu, căci poporul prin scrisul lor au făcut-o în numele
m-ai slobozit! Că în mine iaste un bulz de aur binelui obştesc şi nu din alte considerente.
cât un ou de strution, care iaste mai mare Efortul lor merită să fie apreciat de
decât un ou de gânscă". Apoi au început a posteritate în condiţiile în care numărul
zbura. Atunci omului i-au părut foarte rău că cărturarilor români este relativ mic în raport
o au slobozit şi au început a alerga după ea cu numărul populaţiei. Cauza problemei o
să o prindă şi au zis: „O, pasăre, vino la mine constituie, desigur, instabilitatea politică
să te omenesc, că foarte mult te iubesc, şi generată de invazii, ocupaţii şi războaie51.
apoi iară te voiu slobozi! "Pasărea au Dacă privim lucrurile semnalate de învăţatul
răspuns: „Mai bine iaste mie să ne omenim şi ardelean dintr-o perspectivă diacronică mai
să ne iubim mai departe. însă văz acum că amplă, putem spune că religia creştină şi-a
nici un folos nu ai luat din învăţătura mea, că împletit destinul cu cel al romanităţii
trei lucruri ţ-am zis să le păzăşti, şi acum orientale, conferind spiritualităţii româneşti
împotriva tuturor ai greşit. Ţ*am zis să nu-ţi originalitate şi profunzimea unei trăiri aparte.
pară rău după lucrul trecut, ţie ţi-au părut rău Societatea în care trăieşte Micu nu este
că m-ai slobozit. Ţ-am zis: lucrul care e preste una locuită de sfinţi, ci de o mulţime
credinţă să nu-l crezi, tu ai crezut că în mine impresionantă de păcătoşi, în mijlocul căreia
iaste aur cât un ou de strution, şi eu toată nu puţini nevoitori duc o viaţă contemplativă.
sânt cât un ou. Ţ-am zis să nu umbli după ce Sunt admiraţi de unii dintre concetăţenii lor,
ştii că nu vei căpăta, şi tu, pedestru, alergi dar şi detestaţi de cei care păstrează o
după mine, carea zbor, să mă prinzi. distanţă respectabilă faţă de practicile menite
Aseamenea omului acestuia fac cei ce foarte să reprime „rebeliunea corpului împotriva
să întristează şi fără de mângăiare plâng sufletului"52. Chiar dacă transformarea trupu­
după cei morţi (...)"47. lui în templul duhului sfânt este un deziderat
Lecturând povestea într-o cheie fantastică creştin pus în valoare încă din vremea
vedem cum pasărea măiastră recunoaşte nu apostolică (1 Corinteni 3, 16-17; Romani 8,
doar vocaţia cosmică a omului48, ci şi 13; Coloseni 3, 15; Galateni 5, 24), trecerea
24
 Dimensiunile cosmice şi diacronice ale creştinismului în opera lui SamuiI Micu

timpului lasă urme adânci în mentalul în loc de concluzii

colectiv. Nu e de mirare că în epoca lui SamuiI în opera lui SamuiI Micu, mesajul atemporal
Micu se impune necesitatea revalorizării al creştinismului se înscrie atât într-o
creştinismului. Astfel, în timp ce credincioşii dimensiune cosmică, cât şi într-una
împovăraţi de sarcini şi de grija zilei de mâine mundană, profană. Relaţia omului cu
privesc mai relaxat datoriile trupului faţă de Dumnezeu implică mântuirea - obţinută prin
suflet, clerul slab instruit cu greu face faţă înălţarea crucii pe Golgota - şi efortul
noilor provocări. Una dintre ele aduce în prim personal al înaintării pe calea vieţuirii
plan mesajul bisericilor ardelene, mesaj care duhovniceşti. Este fără îndoială un peregrin în
îmbracă haina etno-culturală. înţelegem această lume55, de unde şi eticheta de
acum de ce faimoasa „centură de cazne" şi „cetăţean al viitorului" pusă lui de către
„obezile de fier" ale episcopul Aron „stârnesc Sfântul Vasile cel Mare56. Pentru a ajunge în
un amestec de oroare şi admiraţie"53, fiind un intimitatea lui Dumnezeu trebuie să-şi ajute
anti-model pentru multe din oile sale semenii după putere, din locul orânduit lui.
cuvântătoare54. în pofida acestei evidenţe, Este credinţa care-i va călăuzi, peste veacuri,
membrii clerului refuză să capituleze, prefe­ şi viaţa marelui erudit de la Blaj.
rând să ducă mai departe o luptă la capătul
căreia nu vor mai exista nici învingători şi nici
învinşi.

Note

1. Laura Stanciu, Intre aderare şi asumare, pentru concepţia ecleziologică florentină a lui
punăele florentine pentru greco-catoiicii SamuiI Micu este modul în care el tratează cele
transilvăneni în secolul al XVIII-lea, p. 29, patru puncte dogmatice acceptate de români în
[Link] Sinoadele Unirii".
ales_10bis/studii/3_stanciu.pdf, accesat oniine 7. SamuiI Micu, Istoria bisericească, translite-
11.09.2012. rare de pe manuscrisul original paleografie, studiu
2. loan Rămureanu, Milan Şesan, Teodor introductiv, note şi glosar de arm. Veniamin Micle,
Bodogae, Istoria Bisericească Universală, pentru Sfânta Mănăstire Bistriţa, Eparhia Râmnicului,
institutele teologice, voi. II (1054-1982), ediţia a 1993, p. 26.
Il-a, EIBMBOR, Bucureşti, 1993, pp. 300-303; 8. Ana-Veronica Catană-Spenchiu, Aspecte ale
Giovanni Filoramo, Istoria religiilor, II (Iudaismul şi traducerii în Biblia de la Bucureşti (1688) şi în
Creştinismul), trad. rom. de Cornelia Dumitru, revizia lui SamuiI Micu din 1795, p. 62, [Link]
Polirom, Iaşi, 2008, pp. 557-558; Liliana Trofin, [Link]/~mld/monumenta/[Link],
Istoria religiilor (curs universitar). Editura Universi­ accesat oniine 11.09.2012.
tăţii din Bucureşti, Bucureşti, 2009, p. 285; Paul 9. Ibidem, p. 66.
Shore, Jesuits and the Politics of Religious 10. loan Chindriş, Niculina lacob, op. cit, p. 8.
Pluralism in Eighteenth Century Transylvania: 11. Laura Stanciu, op. cit, p. 67: „Gen. [Link] Şi
Culture, Politics, and Religion, 1693-1773, Ashgate au numit Dumnezeu uscatul pămînt şi adunările
Publishing, Ltd., 2007, pp. 55-58 şi passim; Istvăn apelor le-au numit mări (d). Şi au văzut Dumnezeu
Keul, Early Modern Religious Communities in East- că easte bine. 10. (d) Tot lacul şi toată adunarea
Central Europe: Ethnic Diversity, Denominational apelor să numesc mări. S. Ieronim.; Gen. [Link] Şi s-
Plurality, and Corporative Politics in the Principality au deşchis ochii (a) amînduror, şi au cunoscut că
of Transylvania (1526-1691), BRILL, 2009, p. 238. era goli, si au cusut frunze de smochin, şi şi-au
3. Niculina lacob. Adaptarea verbelor neologice făcut acoperemînturi împregiurul trupului. 7. (a)
de origine latină în istoria şi lucrurile şi întîmplările Nu de ochii cei trupeşti, ci de priceaperea minţii,
românilor, p. 133, [Link]/anale/anale Sfîntul loan Gură de Aur".
%202008/lingvistica/../3/[Link], accesat oniine la 12. Ibidem.
data de 15.09.2012. 13. Adriana Câteia, Paradigma creştină a
4. loan Chindriş, Niculina lacob, SamuiI Micu în libertăţii între ontic şi meonic. Editura Cetatea de
mărturii antologice, ed: Silviu Hodiş, Galaxia Scaun, Târgovişte, 2007, p. 143.
Gutenberg, Târgu Lăpuş, 2010, p. 14, [Link] 14. Ibidem; loan, 8, 32 (vezi Biblia, Editura
[Link]/[Link]?id=22&file=tl_files/fisiere Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
/, accesat oniine 15.09.2012. Române, Bucureşti, 1988).
5. Niculina lacob, op. cit, loc. cit. 15. loan Chindriş, Niculina lacob, op. cit, p.
6. Laura Stanciu, op. cit, p. 29: „Relevant 287.

25
 Liuana TROFIN

*. Istoria României în texte, coord. Bogdan Online 15.09.2012.

Murgescu, pp. 97-99,113-116, 168-169,185,188- 26. Ibidem.
189 şi passim (vezi Unio trium nationum, 1437; 27. Ştefan Olteanu, Societatea românească la
Tripartitul lui Werbdczi, 1517; Approbatae cumpănă de milenii. Secolele VIII-XI, Bucureşti,
Constitutiones, 1653; Suppiex Libellus al lui 1983, passim; idem. Societatea carpato-
Inochentie Micu, 1743; acţiunile generalului danubiano-pontică în secolele IV-XI. Structuri
Buccow; Suppiex Libellus Valachorum, 1791; demo-economice şi social-politice. Bucureşti, 1997,
Petiţiunea Naţională adoptată la Blaj - 3-5 mai passim.
1848 etc), [Link] 28. Vasile D. Ţâra, op. cit, loc. cit.
[Link], accesat oniine 27.09.2012. 29. Ibidem.
16. Gh. Chivu, Texte scrise cu litere latine în 30. Ibidem.
epoca veche a culturii româneşti, p. 93, http:// 31. Ibidem.
consiir. [Link]/--'mld/monumenta/EXPLO- 32. Ibidem.
[Link], accesat Online 11.09.2012. 33. loan Chindriş, Niculina lacob, op. cit, p. 12.
17. Ibidem. 34. Ibidem.
18. loan Chindriş, Niculina lacob, op. cit, p, 280. 35. Ibidem, pp. 12 şi 295.
19. Pamfil Matei, Samull Micu, „cel dintâi 36. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar
cercetător ştiinţific al limbii române", p. 7, de simboluri. Mituri, vise, obiceiuri, gesturi, forme,
[Link] figuri, culori, numere, voi. 2, Bucureşti, 1994, p.
/numarul5-6/[Link], accesat oniine 15.09.2012. 112.
20. Vasile D. Ţâra, Predicile lui Petru Maior, un 37. loan, 12, 24.
moment de referinţă în evoluţia discursului omile- 38. Ion Ghinoiu, Lumea de aici, lumea de
tic românesc, [Link] dincolo. Ipostaze româneşti ale nemuririi. Editura
files/c2010/[Link], accesat oniine la Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1999, p. 48.
15.09.2012. 39. Vezi Cântare jealnică cătră Preasfânta de
21. Samuil Micu, Istoria catehetică; cf. loan Dumnezeu Născătoarea - cf. loan Chindriş,
Chindriş, Niculina lacob, [Link], p. 281: „Vrăjmaşul Niculina lacob, op. cit., p. 12: „Atmosfera de
neamului nostru nu putea să vază binele neamului durere din momentul crucificării are un sunet
românesc, ci în tot chipul s-au silit a face românesc adecvat în versiunea ardeleanului nos­
împărechieri între români şi să le strice binele şi tru".
pacea. Şi aşea, întâiu au trămis, pe la a. 1742, pre 40. Ibidem.
un pustnic din Banat, anume Visarion, de neam 41. Ibidem, p. 292.
sârb, şi acesta mare împărechiare au făcut în ţara 42. Adriana Câteia, op. cit, p. 138.
Ardealului şi pre mulţi i-au dezbinat. Dară după 43. Ibidem, p. 140.
pustnicul acesta mai aşezatu-s-au iară beserica 44. loan 19, 26-27; Maleahi III, 1; Isaia 61,
românească din Ardeal? S-au aşezat apoi iarăşi cea 10); Psalm 44, 10-11; Matei XX, 23; Jaroslav
mai mare parte a besericei româneşti, după ce, din Peijkan, Fecioara Maria de-a lungul secolelor. Locul
poruncă împărătească, au fost scos şi dus din ţară ei în istoria culturii, Humanitas, Bucureşti, 1998,
propoveduitoriul vrajbei, Visarion acela. Ci mai pre passim; despre motivul „măicuţei bătrâne" din
urmă s-au sculat, la a. 1756, un călugăr de la Mioriţa vezi la luliana Crînguş, Ipostaza maternă a
monastirea Cioarei din varmeghia Belgradului, feminităţii în folclorul românesc, p. 19,
carele sub chip de propoveduirea adevăratei [Link]
credinţe, carea el nu o ştia, mare turbare au făcut ctorate2011August%2FCrangus+Iuliana+-
şi ia mulţi oameni de omenie nevoie, şi goană grea +Ipostaza+Matema+a+Feminitatii-Hn+ Folclorul+
asupra românilor celor uniţi, dintre cari foarte pre Romanesc/, accesat oniine 24.09.2012; colinda de
mulţi i-au adus ca să lapede unirea cu Beserica Crăciun La Vifleem, acolo-n jos, în „Colinde",
Apusului. Lui nu atâta era de credinţă, cât să broşură editată de Episcopia Ortodoxă Română
adune bani. Mai pe urmă, din poruncă împără­ Alba şi tipărită de Tipografia Alba lulia, p. 6; cf.
tească, ca să se aşeze turburările între norodul loana-Gabriela Griga, Imaginea Fecioarei Maria în
românesc, au fost gonit din ţară. Dară neamul colinda românească, [Link]
românesc din Ardeal în două credinţe au rămas doc/49269792/Imaginea-Fecioarei-Maria-in-co
împărechiat, o parte unită, altă parte neunită"; linda romaneasca, accesat oniine 16.09.2012.
vezi şi loan Ramureanu, Milan Şesan, Teodor 45. Vezi Propovedanie sau învăţături la
Bodogae, op. cit, p. 301. îngropăciunea oamenilor morţi; cf. loan Chindriş,
22. Laura Stanciu, op. cit, p. 29. Niculina lacob, op. cit, p. 125.
23. Samuil Micu, op. cit, pp. 3-18 (v. studiul 46. loannis E. Anastasiou, Timp şi eshatologie
introductiv), 29-74, 113-119, 146-152, 178-184, la părinpi greci. p. 202, [Link]
208-213, 243-252, 258-259 şi passim. sites/default/files/articol/pdf/2012/09/08_r.anas-
24. Vasile D. Ţâra, op. cit, loc. cit. tasiou_timp_si_eshatologie.pdf, accesat oniine
25. Adina Elena Coclici, Retorica limbajului 18.09.2012; despre timpul eschatologic al
predicii misionare, p. 1, [Link] Judecăţii de Apoi redat în programul iconografic al
doct/ database/ 2010/14/publicate/[Link], accesat bisericilor din Ţara Românească vezi la Luiza

26
 Dimensiunile cosmice şi diacronice ale creştinismului în opera lui SamuiI Micu
Zamora, Teme funerare în bisericile botniţă din posturi". Pentru detalii vezi la Zaharie Pintea, Taina
Ţara Românească, [Link] Sfintei Euharistii în teologia lui SamuiI Micu, pp. 38,
ONLINEBOOKS/Luiza-BOLNITE/05_ temejuner- 48-49, [Link]
[Link], accesat oniine 18.09.2012. Doctorate2008Noiembrie/Pintea%20Zaharie
47. Propovedanie sau învăţături la îngropăciunea %20%20Taina%20Sfintei°/o20Euharistii%20in%2
oamenilor morţi-, cf. loan Chindriş, Niculina lacob, 0teologia%20lui%20Samuil%20Micu/[Link]
op. cit, p. 144. f, accesat oniine 19.09.2012.
48. M. Ciulei, învăţătura despre suflet şi trup în 50. loan Chindriş, Niculina lacob, op. cit., pp.
antropologia patristică a secolului IV, Cuvânt 285-287 şi passim.
înainte de Ştefan C. Alexe, Alexandria, 1999, pp. 51. Ibidem, p. 287: „Scriitori în neamul
344, 352 şi passim; K. D. Fedier, Exploring românesc mulţi nu sânt, că nici au putut sta de
Christian ethics: biblical foundations for moraiity, scrisoare şi de învăţătură mai adâncă, pentru
Westminster John Knox Press, 2006, pp. 80-81; răscoalele şi turburările războaielor, care mai tot
Liliana Trofin, op. cit., p. 212. întruna s-au făcut în Dachia de goţi, de ghepidi, de
49. Vezi şi lista lucrărilor sale în Scurtă huni, de paţinaţite, de avari, de bulgari, de slavi,
cunoştinţă a istorii românilor. „La acestea să pot de sarmate, de unguri, de tătari şi de turci, care
adaoge cele pe care le-am scris eu pre limba neamuri toate, cu năvălirile sale, mult val şi mult
romanească, care sânt: [...] Biblia toată de pre necaz au făcut românilor celor din Dachia, pănă ce
elinie. Canoanele săboarelor in Beserica Răsăritului i-au adus la acest ticălos stat, în care acum gem şi
primite, învăţăturile Sfanţului Chirii de la suspină".
Ierusalim, Cuvintele s. Vasilie către norod, si cele 52. Marius Mărginean, Practicile devoţiunii popu­
aschiticesti, ale sfanţului loan Gură de Aur cuvin­ lare în Transilvania (sec. al XVIII-lea), mortificările
tele cele in evanghelia s. loan, si alte vro cateva. trupului, p.l39, [Link]
Ale ss. Grigorie Theolog, Eplfanie, Chirii de la colectia_bcss/bcss_6/16_marginean.pdf, accesat
Alexandria, Efrem Şirul, Atanasie Sinaitul, Andreiu Online 16.09.2012.
Criteanul vro cateva cuvinte, si ale s. Damaschin 53. Ibidem, p. 141.
cartea 1 si 2, de pravoslavnica credinţă [...] ale s. 54. Ibidem.
Pahomie cele călugăreşti, si ale sf. Dorotheiu toate 55. De urmarea lui Flristos (cap 22, De
cuvintele si mai mărunte invăţături ale multor sfinţi cugetarea ticăloşiei omeneşti); cf. loan Chindriş,
părinţi, si invăţăturile lui Thoma de la Kempis, Niculina lacob, op. cit, p. 160: „Nu iaste fericirea
îndreptarea păcătosului. Istoria schismei intră omului a avea de prisosit ceale vremealnice, ci
Beserica Răsăritului si a Apusului pre vremea lui destul iaste lui a avea de mijloc".
Mihail Chelularie, Arhiepiscopul Ţaringradului, si a 56. loannis E. Anastasiou, Timp şi eshatologie
săborului de la Florenţia, [...] si despre la Părinţii Greci, pp. 200-201 şi passim, http:// teo
descopen'rea cea dumnezeiască, si Theologhia [Link]/ sites/default/ files/ arti col/pdf/ 20
moralicească, si o carte despre căsătorie, acestea 12/09/08_r.anastasiou_timp_si_eshatologie.pdf,
toate româneşte, au eu le-am făcut, au eu le-am accesat oniine 20.09.2012.
tălmăcit. Latineşte am scris [...] de căsătorie, si de

27
 ANGVSTIA 16, 2012, Istorie - Sociologie, pag. 29-32

DIFICULTĂŢI ALE EXEGEZEI ŞAGUNIENE

Prof. univ. dr. Valentin MARICA

Cuvinte cheie: exegeză, opera teologică, ortodoxie. Mitropolit Andrei Şaguna

Key words: exegesis, theological work, Orthodoxy, Metropolitan Andrei Şaguna
Abstract
The study shines a light on the exegetica! difficulty residing In the muiti-dimensional compositlon of metropolitan
Andrei Şaguna's writings and the appreciation of this scholar-metropolitan's work as a cornerstone of re-spiritualization,
but also of the church-nation theme. One considers that the exegesis of Şaguna's work, despite its intrinsic difficulties,
can continue to find its prestige in the consistent, muitidisciplinary criticai investigation, in which the logos and the
mythos, scientific argumentation and revelation, the human and the godiy coexist.

El morala lucrului o punea mai pre sus de toate şi cu a ei

putere produse lucruri cari pururea îi vor constata mărirea.
(Nicolae Popea, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Andrei Baron
de Şaguna, Editura Cronicar, Bucureştiu, 2002, p. 5.)

O primă dificultate exegetică rezidă în De menţionat un complex al exegetului,

alcătuirea multidimensională a operei, în indiferent cărui timp îi aparţine, exprimat în
„intenţia rotundului" după o expresie a lui nelinişte şi chiar îndoială, legat de posibili­
George Călinescu, în legătură cu I.H. Rădu- tatea cuprinderii adecvate în registru critic a
lescu, B.P. Haşdeu, N. lorga, pe care o exemplarităţii şi unicităţii şaguniene, a operei
asimilăm, credem potrivit, demersului nostru. „de chibzuinţă", stăpânind, în opinia lui
Este cuprinsă - în diferite niveluri de abordare Octavian Goga, „vâltoarea tulbure". O atare
- partea, nu întregul. Sunt secvenţe ale afectivitate o mărturiseşte Nicolae Popea,
operei ce intră într-un câmp preferenţial, în colaborator al lui Şaguna, autorul monografiei
timp ce altele rămân într-o latenţă exegetică Arhiepiscopul şi Mitropolitul Andrei Baron de
sau într-un fond arhivistic încă necercetat, Şaguna 5: „Mărturisesc că nu fără de oreşi-
deşi susţin forţa proteică a operei şi care repugnanţă a sufletului me induplecai ia
întruchiparea în homo universale a autorului. această operă grea şi delicată la descrierea
Cel numit „o epocă"1, începutul ortodoxiei vieţei acestui mare şi rar bărbat al naţiunei
contemporane din Transilvania2, îşi dovedeşte, române, temendu-me ca nu cumva din causa
la fel, „rodnicia", amploarea şi'profunzimea mărimei, mulţimei şi felurimei faptelor sale să
ideatică, adevărul şi sublimul, „întărirea spiri­ nu pot satisface aşteptările comune, ce cu
tuală a substanţei sale româneşti"3 şi în dret cuvent pot ave loc faţă cu astfel de
Elementele Dreptului canonic al Bisericii drept scriere." Contemporanii arhiereului prevăd
credincioase răsăritene, Sibiu, 1854, în Istoria viitorimea ca timp exegetic ideal. „Acela care
Bisericii Ortodoxe răsăritene universale de la îi va compune biografia în spirit obiectiv -
întemeiere până în zilele noastre, Sibiu, 1860, consemna G. Bariţiu - seu după cum se
în Promemorie despre dreptul istoric al esprime Tacit, sine ira et studio, va binemerita
autonomiei bisericeşti-naţionale a românilor de biserică, de patriă şi de naţiune"6.
de religie răsăriteană. Sibiu, 1849, dar şi în Predicţia lui Bariţiu denotă răspunderea în
Enhiridion, adecă carte manual de canoane prezentarea unei vieţi şi a unei opere
ale unei sântei soborniceşti şi apostoleşti iubitoare de „ordine" şi „bună-cuviinţă",
Biserici cu comentarii. Sibiu, 1871, sau în venind din „agerime de minte" şi „stăruinţă
opere postume - Memoriile Arhiepiscopului şi de fer", născând înălţime şi sublimitate
Mitropolitului Andrei Şaguna din anii 1846- spirituală.
1871, Sibiu, 1923, fiind operă fundamentală4 O anume vârstă exegetică, mai veche, pre­
- în opere îngrijite - de felul Mărturisirea orto­ ciza, de asemenea, rolul viitorului în a-l aşeza
doxă a lui Petru Movilă, Sibiu, 1855 - sau în pe „Metropolitul Şaguna" în întreaga sa
traduceri din slava veche. Noii exegeze i se cere „mărime şi splendoare". Nicolae Popea,
să valideze consensul tuturor acestor texte, „archimandrit şi vicariu archiepiscopesc"
percepându-le în „funcţiunea lor de viaţă." exprima ideea la funeraliile marelui arhiereu:
29
Valentin MARICA

„...cine a fost metropolitul Şaguna? o seim cu operei în ediţii critice, după modelul Integrala
toţii; ni-o aretă trecutul şi ni-o va areta operei...
viitorul pote şi mai bine." La fel, dr. Elie Miron Deducţia că s-a scris şi s-a spus mult
Cristea învestea posteritatea cu înveşnicirea despre înaltul arhiereu, în pagini superlative,
misiunii şaguniene; ,,va trăi în munca şi ope­ cărora nu li se mai pot adăuga elemente de
rele urmaşilor săi". însuşi arhiereul prefigu­ noutate, monotonia, prin repetare, a unor
rează judecata postumităţii. La Congresul enunţuri exegetice de tipul „Andrei Şaguna -
Naţional Bisericesc de la Sibiu din 1868, cel om al timpului şi al vremurilor", "Şaguna - un
chemat să voteze Charta Magna a Bisericii Moise ce şi-a eliberat poporul", "bărbatul
Ortodoxe din Ardeal, Andrei Şaguna, rosteşte trimis de Providenţa Divină" ş.a.m.d, de
cuvintele: „Cum am condus eu până acum asemenea predominarea prezentărilor biogra­
treaba cea grea şi problematică a reînfiinţării fice sau eseistice, în detrimentul analizelor
mitropoliei noastre? Judece prezentul şi critice a scrierilor teologice, istorice sau
viitorul (...) şi mă mângâi căci cutez să zic că literare, îi pot fi exegezei şaguniene defavo­
nu în deşert am alergat, nici în deşert m-am rabile; cu atât mai mult cu cât, la această oră,
ostenit, că n-am alergat ca şi cum n-aş fi ştiut după diagnozele filozofului Andrei Marga,
unde alerg, nici am dat războiu, ca şi cum aş „preocuparea de a monografia concepţii,
fi bătut văzduhul, ci luptă bună m-am luptat, opere, personalităţi, epoci este minoră la noi"9,
curgerea am plinit şi credinţa am păzit"7. O când „inerţiile intelectuale" sunt evidente şi
scrisoare pe care i-o adresează Mitropolitului efortul performanţelor în a articula analize
S. Bărnuţiu şi T. Cipariu exprimă ideea că tim­ sistematice e „dispreţuit". O eră a vidului -
pul românesc în eternitatea lui \\ va răspândi preluăm sintagma lansată de Gilles
sfinţenia numelui : „Naţiunea îţi va fi datoare Lipovetsky în L'ere du vide. Essais sur llndi-
mult (...) şi numele Prea Sfinţiei Tale îl vor vidualisme contemporain, Gallimard, Paris,
spune părinţii copiilor lor, ca să se binecuvinte 1983 - prin expansiunea narcisismului şi a
din generaţiune în generaţiune"8. indiferenţei, nu favorizează marile restituiri
Proiecţia în viitor a personalităţii şaguniene culturale.
apare în pagini de exegeză ale înaltului Studiul părintelui acad. prof. dr. Mircea
Antonie Plămădeală despre momentul Păcurariu, Mitropolitul Andrei Şaguna în isto­
Şaguna în istoria bisericii Transilvaniei: riografie, din volumul „Mitropolitul Andrei
„Activitatea lui Şaguna e una de temelie. Pe o Şaguna creator de epocă în istoria Bisericii
astfel de temelie se pot reface ziduri, se pot Ortodoxe din Transilvania", pune în evidenţă
rectitorii instituţii, în pas cu vremea şi cu generoase priviri exegetice care îşi pot găsi
cerinţele ei." (subl.n.) răspunsul de continuitate în prezent. în
Aceste anticipări ale judecăţii postume, opinia noastră, edificiul cultural şagunian fiind
credinţa în perpetuarea dreaptă a istoriei opera aperta, este indispensabilă înnoirea
şaguniene cer răspunsuri în rigoarea exegezei exegetică, prin conspectul de lectură
actuale. Valorizarea operei Mitropolitului ca intensivă, privind integralitatea operei. O
temelie a respiritualizării, bunăoară, dar şi lectură mai puţin convenţională, depăşind
coexistenţa biserică-naţiune - temă interpretările prea sedimentate, de obicei
pregnantă la dr. Elie Miron Cristea, Nicolae legate de primele scrieri cu caracter mono­
Colan, Nicolae Steinhardt - apar, "în pas cu grafic dedicate Mitropolitului, între acestea
vremea şi cu cerinţele ei", în scrierea lui Keith Viaţa şi faptele lui Andrei Şaguna Mitropolitul
Hitehins, din 1995, Ortodoxie şi naţionalitate. Ardealului de Dr. I. Lupaş, poate aduce ceea
Andrei Şaguna şi românii din Transilvania, ce Umberto Eco numea plus-valoarea de
1846-1873, de asemenea în cercetarea sens. Noua lectură, reflexivă şi critică, va
Universităţii din Viena cu tema Canonişti dezvălui şi alte faţete, mai puţin cunoscute,
ortodocşi şi politicieni în Imperiul Austriac, până acum, ale operei, mai ales în legătură cu
coordonată de prof. Richard Potz, proiectul predicile, scrisorile pastorale şi memoriile
vienez cuprinzând şi valorizarea operei Mitropolitului. Aprecierile universitarului
canonice a Mitropolitului Şaguna. Menţiunile clujean Elena Dragoş din Introducere în
de mai sus probează şanse de actualizare a pragmatică, cu referire la exegeza emines­
operei şaguniene, atenuând dificultăţile ciană, pot fi extinse asupra oricărei opere
exegetice. Desigur, un Institut European de importante aparţinând culturii şi spiritualităţii
Cercetări „Andrei Şaguna" ar avea rolul de noastre: „Interpretările operei eminesciene
desăvârşire exegetică, prin cuprinderea au atins asemenea moduri, ca număr şi

30
 Dificultăţi ale exegezei şaguniene

valoare, încât pare hazardată orice nouă înseamnă dezvoltarea progresului şi mărirea
încercare de sondare a textelor sale poetice. neamului românesc"11. încărcătura emoţio­
Dar, cum modeiele de investigare a literaturii nală ponderată, dar cât de semnificativă!, din
s-au dovedit nu numai extrem de variate, ci şi textul memorandistului-preot Vasile Lucaciu,
perfectibile, rămâne mereu speranţa unei poate fi considerată tipar benefic în exegeza
faţete mai puţin observate, mai puţin şaguniană, fără exacerbarea elegiosului, într-
explicate." în acest context, rămâne un reper un desen portretistic în ton cu trăirea sobră,
exegetic, de nouă „evaluare critică şi dramatică, a ierarhului. La împlinirea a 25 de
prospectivă", teza de doctorat, susţinută la ani de la sosirea sa în Transilvania,
Universitatea din Erianghen, a teologului Mitropolitul Şaguna mărturisea: „Voi evita
Johann Schneider10, publicată şi în limba ovaţiunile voi petrece în singurătate, cu
română, în 2008, la Editura sibiană Deisis, cu post şi rugăciune, ca astfel să mulţumesc lui
titlul: Ecleziologia organică a Mitropolitului Dumnezeu (...) pentru toate facerile de bine
Andrei Şaguna şi fundamentele ei biblice, care le-a revărsat pentru biserică şi naţiunea
canonice şi moderne, despre viziunea noastră română, în decurgerea acestor 25 de
şaguniană asupra bisericii ca organism viu, ani".
reînvierea diecezei transilvane în relaţia Exegeza şaguniană, cu dificultăţile
indestructibilă cu „mântuirea poporului şi inerente, îşi poate afla, în continuare,
spiritul timpului." prestigiul în investigaţia critică consecventă,
Autoritatea şi evlavia vieţii şi operei pluridisciplinară, în care să coexiste logosul şi
şaguniene pot dimensiona capitole de interes mythosul, argumentaţia ştiinţifică şi revelaţia,
ale noii exegeze, din momentul în care omul şi Dumnezeu. Cel care ştia că a venit
Mitropolitul devine Sfântul Ierarh Andrei „la ai săi" , în „covârşitoare împrejurări", să-i
Şaguna, cu puternică înrâurire eclesiastică, scoată din „somnolenţa vegetativă" şi
bisericile putând să poarte hramul Sfântului „anemia perniciosă", cel care - „înţelept al
sau noile ctitorii bisericeşti binecuvântarea acţiunei"- le-a împrumutat „lucrurilor
moaştelor, în taina aleselor cuvinte din Slujba omeneşti" „adâncuri supraomeneşti"12, nu îşi
Sfântului Noului Proslăvit între Ierarhi, Andrei are împlinit destinul editorial şi critic. Desigur,
Şaguna, Mitropolitul Ardealului: „Ca o piatră universul şagunian e inepuizabil. Tainicul
tăiată din Hristos, Piatra cea din capul inundă fiecare iniţiativă exegetică. Lucian
unghiului, aşezat ai fost. Sfinte Ierarhe Blaga îşi încheia o conferinţă din ciclul
Andrei, la temelia Bisericii Ortodoxe din „Dreptatea românească şi luptătorii ei", iniţiat
Ardeal, pe care cu osteneală şi rugăciune ai de Cercul Juridic Transilvan, astfel: „Ardealul
păzit-o neclintită şi ai aşezat pe ea turma cea e stăpânit de un sentiment sărbătoresc al
cuvântătoare, păzind, astfel. Trupul Tainic al vieţii. El îmbracă totul în haina duminicală.
Mântuitorului Hristos." Astfel de pagini de Remarca e nespus de adevărată. Acest
exegeză - am numi-o a euharistiei - au fost sentiment duminical, ce-l revărsăm noi,
deseori anticipate, comentatori ai vieţii şi ardelenii, asupra vieţii şi asupra lumii
operei celui care „şi-a dat credinţei sale pro­ înconjurătoare, ţine poate că de credinţa şi de
bleme mari de rezolvat", cum aprecia ÎPS frica noastră din timpuri vechi, aproape
Nicolae Bălan, trecându-şi discursul în dintotdeauna. Mi se pare însă că prin venirea
rugăciune, simţindu-l pe arhiereu ca pe omul lui Andrei Şaguna în Ardeal, sentimentul
viu, cuprins în graţia divină. Vasile Lucaciu, acesta colectiv a fost întărit din cale afară.
vorbind cu prilejul Centenarului naşterii mare­ M-am ostenit să surprind, în bătăile de lumină
lui arhiereu, numindu-1 cetate de apărare, şi ale veacului, profilul spiritual al acestui
mâhnit că urmaşii Mitropolitului lasă „spărturi arhiereu, care a venit în Ardeal datorită unei
să se facă în cetate", îşi trece, treptat, armonii prestabilite a destinelor omeneşti, şi
discursul în inefabilul rugăciunii: „Scoală-te acum, la sfârşit, nu găsesc alte cuvinte mai
duh mare şi geniu strălucit al marelui Andrei! potrivite pentru a caracteriza pe Andrei
Inspiră sentimente de iubire de neam şi de Şaguna, omul şi faţa bisericească, decât aces­
lege fiilor tăi credincioşi, întăreşte-i în unire şi tea: el a fost întruparea Duminicei printre noi"
în solidaritate, depărtează de la noi spiritul de (subl.n.).
ceartă, de ură, de gelozie, ca toţi uniţi în
cuget şi simţiri să apărăm odoarele scumpe
ce ne-ai lăsat pe teren bisericesc, politic şi
cultural, şi a căror înflorire şi dezvoltare

31
Valentin MARICA

Note
1. Vezi Conferinţa Pr. Acad. Mircea Păcurariu, 6. Apud Nicolae Popea, [Link], p.5
Mitropolitul Andrei Şaguna, 200 de ani de la naştere, în 7. Apud Justinian Chira, [Link], p.83
„Conferinţele Bibliotecii Astra", Sibiu, nr. 9/2008. 8. Apud Justinian Chira, [Link], p.74
2. Pr. Prof. Dr. Acad. Dumitru Stăniloaie, La începutul 9. Andrei Marga, Diagnoze, articole şl eseuri, Ed.
ortodoxiei contemporane din Transilvania a fost Şaguna, Eikon, Cluj-Napoca, 2008, p.6-7, 11, 203.
în volumul colectiv „Mitropolitul Andrei Şaguna, creator 10. Johann Schneider, teolog evanghelic luteran, este
de epocă în istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania", originar din localitatea transilvană Moşna, stabilit în
[Link]ă, Sibiu, 2008, p.41-54. Germania. Şi-a susţinut teza de doctorat despre
3. Apud Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramureşului Mitropolitul Andrei Şaguna în anul 2004, sub coor­
şi Sătmarului, Andrei Şaguna, Baia Mare, 2011, colecţia donarea prof. KarI Christian Felmy, personalitate
„Harul şi adevărul", p.17-42. proeminentă în teologia ortodoxă, titularul catedrei de
4. Memoriile Arhiepicopului şi Mitropolitului Andrei istoria şi teologia Răsăritului Creştin de la Facultatea
Şaguna din anii 18-L6-1871, publicate de Consistorul Evanghelică din Erlanghen.
Arhidiecezei Ortodoxe Române de Alba-Iulia şi Sibiu, la 11. Vasile Lucaciu, în ziarul „Lupta", an. III, nr.l77 din
aniversarea a 50-a de la adormirea în Domnul a Marelui 4/14 octombrie 1909, cu prilejul Centenarului naşterii
Arhiereu, Sibiu, Tipografia Arhidiecezană, 1923. marelui arhiereu ortodox Andrei baron de Şaguna, apud
5. Nicolae Popea, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Andrei lustinian Chira, [Link], p.52
Baron de Şaguna, Ed. Cronicar, Bucureşti, 2002, Ediţie 12. Lucian Blaga, apud lustinian Chira, [Link], p.35
anastatică, p. 6. 13. Idem, Ibidem, p.42.

32
 ANGVSTIA 16, 2012, Istorie - Sociologie, pag. 33-38

DISTRUGEREA DOCUMENTELOR ROMANILOR ARDELENI

PENTRU A-I ELIMINA DIN ISTORIE
Dr. Gelu NEAMŢU

Cuvinte cheie: arhivă, documente româneşti. Transilvania, memorie colectivă

Key words: archive, Romanian documents, Transylvania, collective memory
Abstract
The study introduces examples of the destmction suffered by the documents of Romanian Transylvanians prior to
1848-49 and during the Revoiution of 1848-49, Revoiution commencing with renewed and frightening "acts of bravery"
done by the army of Kossuth against Romanian documents, starting with the occupation of Blaj by the troups of gener­
al Bem and continuing with the "annihilation of a considerable part of the archives of the Romanian Eastem-Greek dio-
cese" in Sibiu and ended with the tragic chapter of the destruction of Romanian archives and documents during the occu­
pation of northern Transylvania by Admirai Horthy, from September 1940 until 1944.

încă în epoca istorică în care nu era cunos­ aştepta de la un cronicar..." [ungur].

cut scrisul, omul a conferit o importanţă Eliminarea românilor din istorie nu urma să
deosebită memoriei (mnemonului) care era se facă numai prin distrugerea, falsificarea
aceea de a păstra tezaurul spiritual comun al sau ignorarea documentelor, ci şi prin
trecutului colectivităţii. cunoaşterea şi cultivarea defectelor românilor
Uitarea acestui „tezaur" colectiv era care astfel puteau fi manipulaţi mai uşor şi
echivalentă cu „moartea spirituală" a distruşi.
colectivităţii. Cei trei coautori ai seriei de articole
în epoca următoare când evenimentele „Românii şi ungurii" presupuneau că o astfel
erau consemnate în scris, „documentele" con­ de acţiune împotriva românilor va fi susţinută
stituiau memorie. şi de^ăşurată timp de mai multe generaţii
Distrugerea lor ducea tot la uitare, adică la [sb.n. - G.N.]. Să vedem însă mai exact cum
aceeaşi moarte spirituală a colectivităţii. formulează ei acest program de disoluţie a
Deci memoria era şi este izvorul nemuririi, naţiunii române: „Siguranţa şi netemerea ce
pe când distrugerea documentului înseamnă i-o procuri faţă de tine, după ce l-ai lăsat, d-
uitare, şi uitarea devine izvorul morţii 0 parte să te studieze până în rinichi, să-ţi
spirituale. descopere slăbiciunile şi să le adauge" va
Istoriografia maghiară şi autorităţile putea cu uşurinţă să dezbine puterile
maghiare distrugătoare de documente, de la românilor.
începuturile istoriei lor i-au plasat pe românii Procedând în acest fel se face posibil ca pe
ardeleni în zodia zeiţei Lethe (zeiţa uitării). toate căile şi cu toate mijloacele să le fie
Oare de ce? indusă românilor demoralizarea şi să li se
Simplu. Pentru că distrugând, distorsio- corupă simţul de „drept şi demnitate
nând, falsificând sau ignorând documentele naţională", preţ de mai multe generaţii2.
românilor ardeleni sau despre ei, aceştia Şi, într-adevăr, procedeul are reverberaţii
puteau fi eliminaţi mai uşor din istorie. până în ziua de azi.
Este şi părerea lui Aron Densuşianu, Un scurt şi elocvent exemplu voi da totuşi
Lapedatu şi Teofil Frâncu, pe care i-am depi­ pentru a înţelege mal bine persistenţa pe
stat a fi fost coautorii seriei de articole durate lungi a unor scopuri în istorie.
„Românii şi maghiarii" din cea mai modernă Iată ce spune acad. Dinu C. Giurăscu în
gazetă a epocii: Orientul latin1. 2011, mâhnit că trecutul nostru este şters pas
Iată cum formula el acest adevăr evident: cu pas şi că noua lege a educaţiei,
„...toţi scriitorii maghiari, din timpurile cele „preconizează o educaţie în care nu se află
mai depărtate, până azi, s-au nevoit a înte­ sentimentul şi identitatea României", putând
meia pentru elementul maghiar tot felul de fi numită: „Legea educaţiei fără patrie". Şi
drepturi, iar pe români a-i retăcea, a-i întune­ încheie îngrijorat: „...personal am convinge­
ca şi a-i exclude - dacă vom considera toate rea că există o politică deliberată de a şterge
acestea, vom putea să ştim că avem d-a din mintea şi sufletul oamenilor, în special ale
33
Gelu NEAMŢU

tineretului, conştiinţa apartenenţei la naţiu­ Mureş, aceiaşi kossuthişti fanatizaţi dădeau

nea noastră"3. semnalul „libertăţii ungureşti" pe care
Observaţia pe care trebuie neapărat să o Organul naţional al Iul Timotei Cipariu îl
facem între cum se lucra împotriva românilor înfăţişa astfel: mulţimea orăşenilor începu să
la 1875 şi în 2011 este aceea că, în primul caz distrugă documentele româneşti: „Traseră şi
acţiunea de intoxicare mintală şi de inducere arhivul jos, şi toate actele parte le-au călcat
a demoralizării o făceau străinii neprieteni ai în tină [noroi], parte le-au grămădit pre foc,
românilor, pe când acelaşi tip de acţiune, parte le-au dus şi le-au aruncat în tină pe
acum în zilele noastre, o fac cozile de topor, uliţă..."6.
foarte bine plătite, care peste generaţii pun Anul 1849 debutează cu noi şi
umărul cu sârg la disoluţia naţiunii române. cutremurătoare „fapte de vitejie" kossuthistă
Dar să revenim la tema noastră, atât de împotriva documentelor româneşti.
gravă şi semnificativă, a distrugerii docu­ Acţiunea se desfăşoară imediat după
mentelor. sfânta Bobotează (4-6 ianuarie) odată cu
Distrugerea documentelor româneşti nu ocuparea Blajului de către trupele lui Bem,
începe odată cu 1848-49. Putem spune că care încep cu pângărirea bisericii catedrale în
abia acum, odată cu revoluţia, acest fenomen răgnetele honvezilor că a trecut vremea ca
grăitor pentru scopul eliminării românilor din Blajul să mai fie o „Romă românească".
istorie ajunge la apogeu. In continuare, documentul care descrie
Iată ce mărturiseşte marele nostru evenimentele, înregistrează scene incredibile
istoriograf, acelaşi George Bariţiu, în acest pentru o armată ai cărei soldaţi pretindeau a
sens: „Ştim că au fost epoci în care s-au cules fi membri ai unei naţiuni „superioare" româ­
de la români intenţionat o mulţime de nilor: „Biblioteca seminariului o au deprădat
documente preţioase sub un pretext sau altul cu totul, piaţa era plină de cărţi şi de scrisori;
şi care după aceea nu li s-au mai restituit, ci [aruncau] unii după alţii cu cărţi, alţii se
din contră au fost aruncate în foc ori s-au îmbrăcau în haine bisericeşti (popeşti) şi cu
nimicit în alte moduri. câte o carte în mână mergeau prin piaţă
Aşa s-a întâmplat de exemplu în zilele urmaţi de mai mulţi şi strigând: «en vagyok
Măriei Tereza cu ocazia înfiinţării regimentelor Bărnuţiu» [eu sunt Bărnuţiu - [Link]], alţii «en
confiniare; apoi aceeaşi manoperă se mai vagyok Cipariu» [eu sunt Cipariu - [Link]]. Aşa
repetă şi în districtul Făgăraş pe la 1820 de îşi băteau joc de lucrurile cele mai sfinte şi de
către o comisie compusă din ofiţeri şi civili. oamenii cei mai preţuiţi ai românilor, în văzul
Au fost şi cazuri în care bieţii oameni au oficialilor, cari în loc de a-i opri sau dojeni îşi
fost constrânşi să-şi arate documentele la arătau complăcerea desfrânaţilor săi subordo­
solgăbirăi care după ce se prefăceau că le naţi, pentru că le ştiu face petrecere"7.
citesc atent, le spuneau: „ce voiţi cu aceste Un lucru greu de explicat sau poate
secături? Nu vă plătesc un baraboi, le puteţi dimpotrivă, este că aceste acţiuni de jaf erau
arunca în foc sau să înveliţi în ele brânză"4. comandate de nobilii din împrejurimi.
Pentru a înţelege şi mai bine atitudinea Nu trece mult şi, la 8 februarie 1849,
autorităţilor maghiare din Transilvania nu delegaţii consiliului din Târgu Mureş
numai faţă de documentele valahilor, ci şi faţă raportează Consiliului şi directorului Poliţiei o
de orice înscris românesc, trebuie să ştim că altă faptă de „vitejie": au reuşit să pună
din momentul în care s-a desfiinţat tripla stăpânire pe matricolele bisericilor româneşti,
cenzură a ziarelor româneşti (la Braşov, la ortodoxă şi greco-catolică8.
Cluj la guberniu şi la Viena), kossuthiştii au Ce voiau să le facă matricolelor? Era destul
recurs la o cenzură etnică şi mai iraţională şi de previzibil deoarece şi acestea erau în fond
mai dură: Gazeta de Transilvania a fost arsă documente româneşti.
inchizitorial în public, în pieţe. Primăvara lui 1849 (în luna martie), trupele
Gestul urmărea acelaşi scop: pentru care kossuthiste ale lui Bem Jozsef aduc alte
era distrus orice document românesc în acest nenorociri pentru documentele româneşti, de
fel să nu mai ştie nimeni că în Transilvania au data aceasta din Sibiu.
fost români cu aspiraţii, cereri şi pretenţii şi La ocuparea Sibiului de către armata lui
astfel, pe cât posibil, aceştia să fie eliminaţi Bem s-au întâmplat, consemnează George
din istorie5. Bariţiu, o serie de omoruri, furturi şi alte
Acestea se petreceau în vară; în toamnă excese militare.
însă, când războiul civil bătea la uşă, la Târgu Unul dintre excesele militare cele mai
34
 Distrugerea documentelor românilor ardeleni pentru a-i elimina din istorie

regretabile, echivalent cu acea ştergere a cealaltă a episcopului Procopie Ivacicovici al

memoriei colective româneşti, a fost Aradului, din 16 ianuarie 1854.
„nimicirea unei părţi considerabile din arhivul Amândouă circularele confirmă că şi
episcopiei române greco-răsăritene"9. stăpânirea habsburgică era interesată în
Regretabilul eveniment a fost studiat ştergerea unei anumite părţi a memoriei
temeinic într-o lucrare remarcabilă10 de către colectivităţii româneşti care, în unele zone, a
excelenta cercetătoare Ana Grama. fost obligată să meargă alături de revoluţia
Tot atunci a fost distrusă iremediabil şi maghiară.
preţioasa arhivă a Comitetului Naţional Tăieturile şi distrugerile de documente
(adunată în cinci luni de revoluţie). Dacă „ordonate de sus" agravau de fapt situaţia
arhiva ar fi scăpat întreagă, astăzi am fi avut încurcată în care de aflaseră românii la 1848-
multe răspunsuri cu privire la numeroase 1849, plus că fostele autorităţi maghiare mai
aspecte ale revoluţiei româneşti. aveau încă influenţă şi putere ca, profitând de
Catastrofalul mornent este înregistrat tot ordonatele epurări a arhivelor bisericeşti, să
de George Bariţiu: „în 11 martie 1849 seara, distrugă cu „mâini româneşti" şi documente
când cu căderea Sibiului, prizonierii unguri favorabile românilor, fapt de care m-am
[printre care se aflau şi persoane cu studii convins în 40 de ani de cercetări.
înalte - [Link]. G.N.], carii fuseseră închişi vis- Ca încă o pată serioasă pe obrazul subţire
a-vis în şcoluţa călugăriţelor, scăpând de al „cultivatului" cavaler maghiar să nu uităm
acolo, alergară drept la locuinţa Comitetului, să o amintim pe aceea despre casa de la Blaj
unde aruncară în foc toate actele câte se a celui mai mare savant român ardelean din
adunaseră în curs de cinci luni în micul său acea vreme, canonicul Timotei Cipariu, care
arhiv"11. Aceştia apucaseră să ardă şi câteva adăpostea o colecţie vestită de cărţi rare şi
braţe din arhiva Comandei generale. Pentru documente nepreţuite şi căreia i s-a dat foc
luna următoare, 14 aprilie 1849, avem un fără nicio milă15, iar învăţatul român a fost
document cu totul atipic pe care îl repro­ condamnat la moarte în contumacie.
ducem în anexa nr, II, pentru că este în în încheierea expunerii succinte a celor
favoarea românilor din zona secuimii. câtorva exemple de distrugeri de documente
El atestă că teroarea kossuthisto-şovină care în cercetarea de faţă constituie doar o
ajunsese atât de exacerbată în acea zonă picătură din oceanul evenimentelor de acest
încât i-a îngrozit până şi pe oficialii de la gen, se ridică o întrebare legitimă: de ce
Târgu Mureş, care cer comisarului regnicolar atâta încrâncenare împotriva dovezilor
Lădislâu Csăny să acorde de urgenţă existenţei românilor ardeleni pe propriul lor
scaunului Mureş o autorizaţie pe termen de pământ pe care s-au născut şi a luptei lor
trei luni pentru a introduce tribunalul statarial pentru libertate?
pentru crime grave şi pentru a pune stavilă Răspunsul nu poate fi altul decât unul singur:
actelor nelegiuite ce se săvârşesc mai ales Distrugătorii de documente ştiau în
împotriva populaţiei româneşti(!)12. Docu­ adâncul conştiinţei lor că forţa NU creează
mentul a fost descoperit de Silviu Dragomir. drept. Iar în momentul în care acest popor,
Probabil acest document a cruţat numeroase vremelnic îngenunchiat, se va deştepta şi îşi
vieţi omeneşti şi distrugerea multor va recuceri locul lui sub soare, să nu aibă
documente. repere şi să nu se poată sprijini pe date
El se găsea în fondul Arhivei comisariatului istorice, precise, sigure, concrete.
din Transilvania. în plus, istoriografia maghiară avea şi are
Pentru luna mai 1849, avem un alt imposibila misiune de a ascunde un genocid
document care ne face să înţelegem de ce au cum a fost cel de la 1848-1849 şi care
ajuns până la noi atât de puţine documente urmărea acelaşi scop de a elimina pe românii
ale prefecturilor. ardeleni din istorie16.
Documentul este din Blaj, 19 mai 1849, Aceste momente deloc neglijabile sau
fiind semnat de comandantul pieţii din Blaj marginale le-am adus la lumină pentru ca
şi-i aduce la cunoştinţa lui Csâny că îi va tri­ istoriografia maghiară să înţeleagă odată
mite actele prefecturii române pe care le-a pentru totdeauna că, bună sau rea, istoria
depistat, imediat ce le va traduce13. adevărată (şi nu aceea care slujeşte fantas­
In fine, ultimele două documente14 sunt mele hungariste), trebuie asumată.
două circulare, una a episcopului Vasile Poate nu este superflu să atragem atenţia
Erdely al Oradiei, de la 1 ianuarie 1851, şi că acelaşi scop al distrugerii documentelor

35
Gelu NEAMŢU

româneşti şi în general a arhivelor, l-au avut lui mixt statarial, care stau în contact cu
şi horthyştii, din septembrie 1940 până în duşmanul, dar despre tâlhăriile de drumul
1944, când au ocupat Ardealul de Nord. mare, jafuri, incendieri sau aţâţări nu se face
Dovezile aduse de istoricii noştri contem­ menţiune. Cu privire ia acestea s-au permis
porani că numele româneşti de pe crucile din mai înainte să li-se aplice judecata tribu­
cimitireie secuieşti au fost distruse, mă face nalelor statariale. Scaunul nostru găseşte că e
să cred că poate n-ar fi exclus ca, şi acum, să necesar să obţină autorizaţie pe timp de trei
încerce a ne elimina din istorie acolo unde au luni pentru aplicarea judecăţilor statariale, în
puterea să o facă. împrejurările actuale, când există atâţia
oameni, care se dau de soldaţi şi care
descălecând fie într-o localitate, fie într-alta,
ANEXA I*) mai ales în cele locuite de cei cu buze streine
Târgu Mureş, (8 februar) 1849 [române], nu numai că le sechestrează
bunurile, însuşindu-şi-le, dar chiar mai mult,
Delegaţii consiliului raportează că au pus fără să aibă nici cea mai mică autorizare din
stăpânire pe matricolele bisericilor române. partea superiorilor, deţin oameni, îi împuşcă,
n execută, cu toate că nici unul din ei nu are
Onorat nobil consiliu şi onorat domn competenţa de a-i judeca şi executa. Spre a
director poliţienesc. împiedica asemenea fapte, rugăm cu onoare
Prezentăm, aici, matricolele botezaţilor şi pe domnul comisar regnicolar cu depline
ale celor morţi privitoare la oraşul Târgu puteri, să binevoiască a acorda autorizaţie
Mureş luate dela preoţii români uniţi şi neuniţi scaunului să aplice tribunalul statarial în timp
şi scoase de sub sechestrul judiciar şi anume; de trei luni, cum s-a cerut.
Dintr-ale uniţilor condica botezaţilor într-un Rămânem cu onoare ai domnului comisar
volum, de la 1807 până în 1823 şi întri-alt regnicolar cu depline puteri.
volum de la 1824 până la 1848, iar condica Târgu Mureş, 14 april 1849
morţilor de la 1824 până la 1848 întri-al
treilea volum, Szentivâni Istvăn
Dintr-ale neuniţilor condica botezaţilor, subjude regesc
întri-un volum, de la 1821 până la 1848, Dozsa DăniiI, vicenotar
condica morţilor întri-alt volum, de la 1812 Nr. 1873.
până la 1848.
Ceea ce raportând oficios rămânem cu ANEXA III***)
supusă onoare Blaj, 19 mai 1849
Ai onoratului nobil consiliu şi ai domnului
director poliţienesc supuşi servi Locotenentul Alsâ, comandantul pieţii din
Blaj, aduce la cunoştinţă comisarului suprem
Bodor Istvăn, jurat că a dat peste actele prefecturii române, pe
Munker Gbrgy, director al treburilor publice care le va trimite după ce le va fi tradus.
Szabo lânos, cetăţean
Nr. 1837/1849. Nr. 51
Comenduirea pieţii Blaj
ANEXA II**) Către
Târgu Mureş, 14 aprilie 1849 Dl. comisar regnicolar al guvernului cu
depline puteri în Blaj
Scaunul Mureşului cere autorizaţie să la 19 mai 1849
introducă pe termen de trei luni tribunalul Cluj
statarial, pentru crime grave şi pentru a pune
stavilă actelor nelegiuite ce se săvârşesc mai îmi iau voe, a raporta în prealabil, că am
ales împotriva populaţiei române. descoperit o mulţime de scrisori oficiale
adresate de comitetul valah, către Prefectura
Către domnul Lâdislau Csăny, comisar reg- care a activat aci exclusiv, pe care îmi voi lua
nicolar cu depline puteri voie a le trimite mai târziu prea stimatului
domn comisar ai guvernului cu depline puteri,
în conformitate cu hotărârea adunării ţării după ce mai întâi le voi fi tradus în limba
numai acei indivizi ţin de judecata tribunalu­ naţiunii noastre.
36
 Distrugerea documentelor românilor ardeleni pentru a-i elimina din istorie

locotenent Also Sândor *) Document pus la dispoziţie de d-na dr. Ana Hancu,
comandant al pieţii pentru care îi mulţumim (G.N.)
spre ştire
22/5 849 ANEXA V*****)
[1854]-Arad, 16 ianuarie 1854,
ANEXA IV=^*=r*)
Oradea, 1 ianuarie 1851 Bine cucernice D. Administrator
Protoprez[biter],
Amaţilor în Hristos Fraţi şi Fii!
în urmarea decurând sositei rândueli, mai
După ce prin organele înaltei regime s-au înalte rânduirile Diecesanului Consistoriu de
luat seama că unii dintre preoţi şi până astăzi aicea din 19/31 decemvrie 850 sub nr. 363
încă ţin scripte din timpul revoluţiei sedatei şi slobozite, în puterea cărora din Arhivurile
acele proclamaţii, fie înştiinţări au mandate, Protopresbiterale şi Parohiale, toate acelea
sau dispoziţii precum în tipar aşa şi în scris fie scrisori sau tipărituri care cuprind în sine
prin ce dregători şi de frică cu dânşii rânduielile ocârmuirei Revoluţionare din anii
împărtăşite, şi aşa se ţin şi poporul încă în 848, 849 pentru înalta casă stăpânitoare şi
nişte nălucitoare cugete şi idei revoluţionare, pentru înaltul ei guvern stăpânitoare trebuie
frăţiilor voastre în înţelesul dispoziţiei mai de loc să se nimicească cu aceia încredinţare
înalte în 22 decembrie 1850, Nr. 944/m.b., să aduc aminte bine încuvinţatei d-tale ca
căpătate în firul circularu nostru din 17 îndată ce vei primi aceasta de faţă: rânduiaiă
septembrie 1849, Nr. 492, către cleru a noastră să rânduieşti. Protocoalele
diecesan dar, sub cea mai strânsă datorinţă vi ţircularelor din ani 848, 849 de la fieşte care
se pune, ca ispitind şi cercând toate scriptele biserică, de sub manuatul Protopresviterat,
precum cele private aşa şi cele oficioase, şi trecut şi alte scrisori şi tipărituri purceasă de
protocoalele, toate scriptele de sub timpul la ocârmuirea Revoluţionară, sau din porunca
revoluţiei rămase să le ardeţi şi de ce cuva ei şi s-ar mai afla încă nemicite, prin
fără stricarea altor scripte necesare şi bune cuvincioasa preoţime pe rând să se aducă la
mai ales în protocoale nu s-ar putea înfiinţa: binecucernicia ta ce împlinindu-se. Proto­
în caz că acesta să le ştergeţi aşa afară din coalele ţircularelor le vei cerca, cu toată
protocoale ca nimenea să nu le poată citi; ce luarea aminte, şi dintrânsele aceleaşi foi, pe
că după voia celor mai mari să se întâmple. care să scrisă rânduieli Revoluţionare şi
V.A. Diaconilor strâns se lasă ca din parohie în cuprind în sine vătămare asupra stăpânitoarei
parohie în tot districtul său să meargă şi să Casei Austriace măcar de ar fi ştearsă cu
viziteze toate arhivele şi protocoalele paro­ negreală le vei tăia afară.
hiale au nimicitu-s-au toate scriptele revolu­ Despre aşa feliu de foi tăiate din
ţionare precum s-au zis au ba? Că tot unul Protocoale, şi despre cele alte de acelaşi fel
care va îndrăzni de acum înainte a ţine fie ce scrisori sau tipărituri pentru fieşte care comu­
scripte din timpul revoluţiei în sensul nitate, cuvinciosul preot va găti, şi cu numele
revoluţionar scrisă, şi se va afla la el, s-au va să va subscria câte o însămnare iar bine
îndrăzni cuiva a le arăta sau a vorbi fie unde cucer. D-ta, toate acelea în legături osebite,
despre acele în sensul revoluţionar, unul ca aducându-le laolaltă, dimpreună cu altele din
acela ca revoluţionar prin judeţele aşezate se aceeaşi categorie scrisori sau tipărituri în
va judeca şi pedepsi. Iar circulariul acesta Arhivul Protopresvităresc nu cumva aflătoare
să-l împrotocoliţi în întregimea sa şi V. Arhi- cel mai îndelungat până cu sfârşitul lui
diacon despre plinirea poruncii acesteia fevruarie a.c. negreşit pe lângă le vei aşterne.
îndată aici deplina înştiinţare are să facă. Dacă cu tăierea foilor din Protocoale s-ar
Dat la Oradea Mare, 1 ianuarie 1851, întâmpla să se taie afară şi aşa fel de
De binevoitori, rânduieli care nu sunt vătămătoare de înalta
Vasile, episcopu stăpânire şi trebuiesc păstrate, acele trebuie
pe hârtie albă osebită a să scrie şi a să pune
Semnătura preoţilor din protopopiatul în. Protocol.
greco-catolic Galşa Lângă aceasta să face băgare de samă că
Adresat protopopului greco-catolic Galşa, deacă ducerea însfârşit a rânduielii aceştia,
SamuiI Grama adecă de la 1 martie a.c. înainte la careva
Ms. Limba română, litere latine* Preot s-ar mai afla sau în Protocoale sau în

37
 Gelu NEAMTU

osebite esemplare vre-o rânduială de feliu

mai sus numit spre ce diregătoria politică va
purta controlarie aşa fel de preoţi fără cruţare
va fi sub pertractarea Judecătoriei Marţiale.

Arad, 16 ianuarie 1854.

Procopie Ivacicovici
Episcopul Aradulu

Note
1. Bazele supremaţiei maghiare, în „Orientul latin", II, 12. Vezi anexa II.
nr. 7 din 22 ianuarie 1875, p. 25. 13. Vezi anexa III.
2. Românii şi maghiarii, Reproducţiune din "Orientul 14. Vezi anexa IV şi V.
latin", Braşov, 1875, p. 164-165. 15. Iile Rad, Aron Pumnul, arhitectul Adunării din
3. Flacăra lui Adrian Păunescu, XI, nr. 1 (471) din 7- Duminica Tomii, în Tribuna, )ă, nr. 5-8 din 1-28 febr.
13 ian. 2011, p. 11. 1999, p. 17.
4. Transilvania, II, nr. 12 din 15 iunie 1869, p. 137- 16. Gelu Neamţu, "Documente pentru viitorime"
138. privind genocidul antiromânesc din Transilvania 1848-
5. Gazeta de Transilvania, nr. 44 din 31 mai [calendar 1849, Ed. Argonaut, 2009, 300 p.
vechi, de fept din 12 iunie] 1848, p. 181. * Colecţia de documente „Silviu Dragomir" a
6. Organul naţional, nr. 20 din 22 septembrie 1848, p. Institutului de Istorie „G. Bariţiu", Ciuj-Napoca, Fond
88-89. Arhiva Comisariatului din Transilvania
7. Biblioteca Academiei Române, ms. rom. 1058, f. 86. ** Colecţia de documente „Silviu Dragomir" a
O însemnare asupra felului cum au intrat şi s-au purtat Institutului de Istorie „G. Bariţiu", Cluj-Napoca
ungurii la Blaj, 1849. {nenumerotate).
8. Vezi anexa I. *** Colecţia de doc. „S. Dragomir" Fond Arhiva
9. George Bariţiu, Părţi alese din Istoria Transilva­ Comisariatului din Transilvania (nenumerotate).
niei..., voi. II, Sibiu, 1890, p. 474. **** Document pus la dispoziţie de d-na Dr. Ana
10. Ana Grama, Destinul dramatic al unei arhive sibi- Hancu (sept 2007). Alba lulia. A.N.D.J. Arad, Fond
ene (martie 1849), în Revista Arhivelor, nr. 1 din 1992, p. protopopiatul greco-catolic Galşa, Fond 60, inv. 68, dosar
29-33. 16, fila 9.
11. Transilvania, II, nr. 12 din 15 iunie 1869, p. 137- ***** Registrul de intrare-ieşire al Consistoriului orto­
138. dox din Arad. Protocol nr. 47-49. Nr. 32/1201.

38
 ANGVSTIA 16, 2012, Istorie - Sociologie, pag. 39-52

COMUNITĂŢILE ROMÂNEŞTI DIN FOSTELE SCAUNE

SECUIEŞTI, ÎN PREAJMA REVOLUŢIEI DE LA 1848
Pr. drd. Sebastian PÂRVU

Cuvinte cheie: români, sate secuieşti, structuri etnice şi confesionale, Revoluţia din 1848/49
Key words; Romanians, Szekler Seats, ethnic and denominational structures, Revolution of
1848/49
Abstract
The study shows the main demographic realities of Romanians in the former Szekler seats as seen through the con-
scriptions and census from 1820 to 1850. Knowing the size and structure of these communities ailows for the articula-
tion of a general and specific account regarding the ethnic and denominational communities în the present-day counties
of Covasna and Harghita between 1800 and 1850 and elements conceming the diversifying of occupations pursued by
Romanians in the Szekler seats after the Revolution of 1848.

Abordarea problematicii participării româ­ comunităţi.

nilor din fostele scaune secuieşti în Revoluţia Un prim proces care a influenţat hotărâtor
de la 1848-1849 necesită analiza configuraţiei structura etnică şi confesională a spaţiului de
sociale, confesionale şi civice a acestor comu­ referinţă îl constituie procesul de deznaţiona­
nităţi. De aceea, ne propunem să surprindem lizare şi asimilare a românilor care a avut loc
principalele realităţi demografice surprinse în în fostele scaune secuieşti.
conscripţiile şi recensămintele efectuate în Deznaţionalizarea este un proces istoric
perioada 1820-1850, în conscripţia urbarială care atentează ia limba, cultura şi religia unei
de la 1820, în surse demografice bisericeşti comunităţi, fie pe cale "paşnică", fie determi­
ortodoxe şi greco-catolice din perioada 1800- nat de dezinteresul sau de lipsa totală a
1850 şi, în final, în recensământul populaţiei sprijinului moral şi material acordat de către
din 1850. oficialităţi şcolii, bisericii şi a altor instituţii ale
Cunoaşterea dimensiunilor şi structurii comunităţii respective, fie pe cale mai puţin
acestor comunităţi permite formularea unor "paşnică", prin măsuri legislative (vezi legile
consideraţii generale şi specifice referitoare la Trefort, Appony etc.), sau pe o cale violentă
comunităţile etnice şi confesionale româneşti de purificare, din care nu lipsesc mijloacele
din actualele judeţe Covasna şi Harghita în teroriste (cazul extremei violenţe din timpul
perioada 1800-1850 precum şi elemente pri­ Diktatului de ia Viena).
vind diversificarea profesiilor la românii din Asimilarea, ca proces complex, este com­
Scaunele secuieşti după Revoluţia de la 1848. pus din numeroase faze succesive ce se
suprapun unele altora, în timpul cărora are
Realităţi demografice surprinse la con­ loc renunţarea la propria limbă şi adoptarea
scripţiile şi recensămintele efectuate în alteia în loc, ca şi un complicat mixaj şi o
perioada 1820-1850 adaptare a codurilor culturale, caracteristicilor
Pentru cuantificarea dimensiunilor comuni­ structurii sociale şi specificităţilor afective.
tăţii româneşti din fostele scaune secuieşti în Dizolvarea totală în organismele informele
preajma Revoluţiei de la 1848, vom analiza ale societăţii acceptate este precedată de
informaţiile din: conscripţia urbariară de la etapa aculturalizării, preluarea limbii comuni­
1820, cunoscută sub numele comisarului tăţii acceptate, însuşirea codurilor culturale
regal coordonator al operaţiunii Cziraki Antal, de bază, urmate de integrarea structurală şi
sursele eclesiastice din perioada 1800-1850 şi socială, când în sistemele de relaţii publice
recensământul populaţiei din anul 1850. mecanismele de integrare devin preponde­
Dinamica populaţiei Transilvaniei, şi implicit rente faţă de cele antagonice. Amestecul
a fostelor scaune secuieşti, nu a fost liniară social-etnic, de mari proporţii, s-a produs de
nici între anii 1800-1850. Ea a fost influenţa­ o îndelungată perioadă de timp în întreaga
tă de numeroşi factori economici, sociali şi zonă a secuimii1.
politici care au imprimat un sens ascendent La mijlocul secolului trecut, fenomenul
sau un recul, în funcţie de specificul fiecărei deznaţionalizării românilor era foarte avansat,
39
Sebastian PARVU

aproape încheiat în localităţile din zona cen­ scaune secuieşti a fost influenţată şi de fami­
trală. Despre vechile comunităţi româneşti liile etnic mixte, căsătoria mixtă a reprezentat
dispărute prin deznaţionalizare mai vorbesc şi în acest caz un istrument de alterare a puri­
doar urmele activităţii materiale şi vestigiile tăţii etnice, de întrepătrundere şi contopire
documentare. Aproape jumătate din comuni­ până la dispariţia caracteristicelor culturale şi
tăţile româneşti din judeţul Covasna au fost antropologice româneşti5.
comunităţi mici, sub 200 de membri, iar în în spaţiul analizat, fenomenul de asimilare
Harghita peste 75%, ceea ce a făcut ca aces­ etnică, prin maghiarizare, a cuprins deopotri­
tea să fie foarte "vulnerabile" la procesul de vă, atât pe români, cât şi pe ţigani, evrei,
maghiarizare desfăşurat atât pe cale "paşni­ armeni, germani şa. El a avut drept consecin­
că" ş\ legislativă, cât şi violentă (îndeosebi în ţă pierderi etnice importante pentru aceste
anii 1848, 1867, 1914-1918, 1940-1944, grupuri etnice, pierderi care au contribuit, în
1989-1990)2. timp, la menţinerea unei majorităţi maghiare
Dacă urmărim dispersia teritorială a locali­ în zonă, percepută ca un „puternic bloc
tăţilor monoetnice româneşti şi a celor etnic maghiar"6.
mixte, în care românii nu au fost asimilaţi, O caracteristică mai puţin cunoscută a evo­
constatăm că toate acestea se află la poalele luţiei demografice din Sud-Estul Transilvaniei
munţilor de curbură, începând de la Breţcu- o constituie dimensiunea mişcării migra­
Zăbala-Covasna-Zagon-Valea Mare-Depresi- torii a populaţiei de-a lungul timpului.
unea întorsuri! Buzăului-Mărcuş-Dobârlău- Studiile mai vechi şi mai noi pe această temă
Băcel şi terminând cu zona Vâlcele-Araci- au pus în evidenţă faptul că emigraţia, mai
Hăghig - aflată în vecinătatea localităţilor ales a românilor din Ardeal, dar şi a ungurilor
româneşti din judeţul Braşov. Toate celelalte din aşezările "secuimii"h această ţară, a fost
comunităţi rurale româneşti, situate în inte­ continuă şi nu era de mari proporţii de-a lun­
riorul judeţului, au fost deznaţionalizate. gul secolelor. Mişcarea migratorie a cuprins
Grăitoare este şi dispunerea spaţială în cadrul oraşele şi satele, deopotrivă pe secui/unguri
localităţilor etnic-mixte a cartierelor locuite de ca şi pe românii, armeni, ţigani sau alte naţio­
români, situate, de regulă, la marginea dins­ nalităţi. Amploarea şi intensitatea fluxului
pre pădure a satului, împreună cu modestele migratoriu au fost favorizate de poziţia geo­
lor biserici de lemn (Breţcu, Mărtănuş, grafică, respectiv de statutul de "ţinuturi de
Ojdula, Ghelinţa, Zăbala, Covasna, Păpăuţi, graniţă"a teritoriilor de odinioară ale scaune­
Zagon, Lisnău, Aita Medie, Belin, Vârghiş lor secuieşti, însăşi raţiunea lor de a fi. Multe
ş.a.)3. secole, aceste migraţii nu au avut un traseu
în legătură cu procesul de deznaţionalizare stabil. Intensele mişcări de populaţie de o
a românilor din sud-estul Transilvaniei, cerce­ parte şi de alta a Carpaţilor au fost favorizate
tătorul băcăuan Anton Coşa face o delimitare de economia complementară, schimburi eco­
între "procesul de secuizare" şi "procesul de nomice vitale, multiplele şi statornicele rapor­
maghiarizare". Din această perspectivă, pro­ turi interumane (colaborare, ajutor reciproc,
cesul de secuizare a fost unul natural, firesc solidaritate umană, căsătorii mixte). Istorio­
în condiţiile unui spaţiu de interferenţă pe grafia maghiară susţine teza, profund erona­
multiple planuri. Iniţial, acesta a avut loc la tă, a unei afluenţe româneşti spre
nivel individual. în evul mediu transilvan - Transilvania, de mare amploare, începând cu
apreciază Anton Coşa - nu oricine putea secolele XVII-XVIII, teză "intrată adânc în
deveni secui, aspect trecut adesea cu vede­ conştiinţa publică, ba şi în psihologia comună
rea, ci doar acela care făcea dovada prestării maghiară". Drept cauză sunt invocate obliga­
unui serviciu în schimbul dobândirii acestei ţiile tot mai mari ale ţăranilor în timpul fana­
calităţi, realitate pusă în evidenţă de docu­ rioţilor, siguranţa mai mare în Ardeal, nivelul
mentele vremii. Faţă de aceasta, procesul de de civilizaţie mai dezvoltat. Se afirmă, totoda­
maghiarizare a avut loc după un plan bine tă, că emigraţia din Ardeal nu se îndreaptă
stabilit, elaborat şi aplicat de autorităţile sta­ spre cele două principate române, ci spre
tului, cu participarea bisericii, şcolii, adminis­ Ungaria, teză infirmată de documente şi de
traţiei locale şi cu susţinerea societăţii civile şi lucrările istoricilor. în realitate, mişcarea
a mass-media început după revoluţia din migratorie între sud-estul Transilvaniei şi Ţara
1848-1849 şi atingând apogeul în anii 1867- Românească şi Moldova s-a realizat în ambe­
19184. le sensuri, preponderente fiind deplasările
Deznaţionalizarea românilor din fostele dinspre Transilvania spre celelalte două pro-
40
 Comunităţile româneşti din fostele scaune secuieşti, în preajma Revoluţiei de la 1848

vincii româneşti. Studiul de caz de pe dome­ Conscripţia urbariară de la 1820

niul feudal Lazar din Lăzarea, judeţul Harghi­ Importanţa cercetărilor privind istoria
ta, valabil pentru întreg secolul al XVIII- românilor aflaţi în zone defavorizate, condiţie
lea (vezi tabloul mişcării populaţiei a localită­ primordială în care, într-un proces temporar
ţilor din zonă) este concludent în acest sens7. mai îndelungat i-a făcut să devină numeric
Printre factorii care au asigurat continuita­ minoritari prin diminuarea lor, ca urmare a
tea şi amploarea migraţiei dintre locuitorii unor pierderi colaterale sau accidentale, dar
"ţinuturilor secuieşti" şi cei de peste Carpaţi mai adesea, prin deznaţionalizare ca singura
sunt şi; persistenţa în memoria colectivă a posibilitate de supravieţuire umană, ocupă un
secuilor a unei imagini pozitive despre relaţii­ spaţiu larg în istorie şi istoriografia contem­
le foarte bune pe le-au avut ei cu domnitorii porană, fiind concomitent şi o ramură ajunsă
moldoveni şi munteni (Ştefan cel Mare, Petru la modă după dezgheţul ocazionat de revolu­
Rareş, Mihai Viteazul), despre raporturile ţiile sau răsturnările de la începutul ultimului
excelente stabilite între liderii locali ai comu­ deceniu al secolului trecut.
nităţilor situate de o parte şi de alta a Acestui demers, văzut cu o premoniţie
Carpaţilor, despre prestigiul de care se bucu­ demnă de toată lauda de savantul clasicist
rau bărbaţii şi femeile din secuime în marile clujean apologet al problemei, I.I. Russu, i se
oraşe din Principatele Române (hărnicie, subordonează, încadrându-se în şcoala istori­
corectitudine, disciplină, profesionalism). că fundamentată de ei şi lucrarea Românii din
Stau mărturie în acest sens intensitatea flu­ secuime în conscripţia din 1820, premergătoa­
xurilor migratorii de la începutul secolului al re Revoluţiei de la 1848, a cunoscutului arhi­
XX-lea din zona de referinţă către Bucureşti, vist şi istoric din Târgu Mureş, loan Ranca11.
Brăila, Galaţi, Bacău, Focşani ş.a. Din aceste Lucrarea prezintă o importanţă deosebită,
schimburi intense de populaţie s-au format prin marele număr de subiecţi cu nume indis­
comunităţile de ceangăi, dar şi numeroase cutabil româneşti, prezenţi ca factori de pro­
sate de "ungureni" în Moldova, Ţara ducţie determinanţi în economia feudală în
Românească şi Dobrogea, în Bucovina şi până descompunere şi criteriu de estimare a pro­
în Caucaz8. porţiei prezenţei lor în Revoluţia de la 1848-
între judeţele Prahova şi Buzău, din "cele 1849. Lucrarea va putea constitui sursa prin­
mai vechi vremuri până la 1848", a existat un cipală pentru viitoarele studii teoretice ce vor
judeţ deosebit: Săcuieni (Saac), al cărui putea fi redactate cu argumente imbatabile
nume vine de la populaţia românească mai de generaţiile de istorici care vin, dar care
ales, dar şi secuiască emigrată din părţile sunt prea puţin dispuşi să se aplece asupra
"săcuiene". Satele acestea au fost apoi înglo­ culegerii unei cantităţi aşa de mare de date,
bate în fostele judeţe Prahova şi Buzău9. operaţiune migăloasă ce necesită studierea
Istoriografia maghiară susţine teza unei ani în şir, în arhive şi biblioteci, pentru elabo­
afluenţe româneşti de mare amploare, înce­ rarea unor asemenea lucrări.
pând cu secolele XVII-XVIII, teză „intrată Volumul menţionat încorporează rezulta­
adânc In conştiinţa pubiică, ba şi în psihologia tele unei munci de peste patru decenii a dis­
comună maghiară" (David Prodan). Drept tinsului cercetător mureşean, constând în
cauze sunt invocate obligaţiile tot mai mari parcurgerea manuscriselor scrise în limbile
ale ţăranilor în timpul fanarioţilor, siguranţa maghiară, latină şi germană, a peste 450 de
mai mare în Ardeal, nivelul de civilizaţie mai fascicole reprezentând conscripţiile (recensă­
dezvoltat. Se afirmă totodată că imigraţia din mintele) nominale ale populaţiei aservite
Ardeal nu se îndreaptă spre cele două princi­ (iobagi şi jeleri) români, din tot atâtea sate
pate române, ci spre Ungaria. Istoriografia din estul Transilvaniei. Astfel, au fost parcurse
românească, îndeosebi prin David Prodan şi câteva mii de file scrise în paleografii diferite
Ştefan Meteş, pe baza unei documentaţii în vederea extragerii antroponimelor de fac­
minuţioase şi îndelungate, arată care a fost tură românească (redată în grafiile secolelor
dimensiunea şi sensul real al migraţiei popu­ al XVIII - XlX-lea ale limbilor menţionate) sub
laţiei dintre Transilvania şi Ţările Române care au fost înscrişi ab illo tempore românii,
„cauzele acestei roiri ale populaţiei, masive şi populaţia majoritară a Transilvaniei, dar aflaţi
îndelungate, direcţiile migraţiei şi rolul ei într-o minoritate relativă în această zonă, în
însemnat în formarea naţiunii române şi comparaţie cu etniile recunoscute legal de
desăvârşirea unităţii naţionale"10. sursele de drept medievale12.
Din analiza datelor referitoare la familiile cu
41
Sebastian PARVU

gentilice româneşti cuprinse în anexa nr. 2 - Conscripţiile "sufletelor" - una sau mai
rezultă câteva aspecte: în scaunele Ciuc, multe în fiecare deceniu;
Giurgeu şi Casin, Odorhei şi Treiscaune, la - Conscripţiile şcolare - una sau mai multe
data efectuării conscripţiei, respectiv 1819- în fiecare deceniu;
1820, existau 87 de localităţi cu peste 10 - Protocoalele matriculare, permanente,
familii româneşti, din care: 44 localităţi în începând cu anul 1780 (acum la Arhiva
Treicaune, 23 de localităţi în Odorhei şi 20 de Naţională), care până în anul 1895 au func­
localităţi în Ciuc; se remarcă o diferenţiere a ţionat ca singurele documente de stare civilă;
numărului de familii româneşti între Scaunul - Inventarele de bunuri (care se raportau şi
Treiscaune şi celealte două; de menţionat şi la structura populaţiei locale);
diferenţierea localităţilor în cadrul aceluiaşi - Evidenţele asociate taxelor parohiale etc.14
scaun. Astfel în Scaunul Treiscaune se evi­ Pentru exemplificare. Ana Grama a reţinut
denţiază următoarele localităţi cu un număr primele două aspecte, respectiv acele struc­
însemnat de familii cu gentilice româneşti: turi care nu se regăsesc în conscripţiile "civi­
Breţcu - 237, Zagon -107, întorsura Buzăului le" din secolul al XlX-lea din actualul judeţ
- 63, Sf. Gheorghe - 62, Păpăuţi - 59, Cernat - Covasna.
58, Zăbala - 48, Ghelinţa - 43, Covasna - 40, în judeţul respectiv, în anul 1850, conform
Mărtănuş - 39, Ozun - 39, Chichiş - 38 ş.a. recensământului unde populaţia apare împăr­
Compararea acestor informaţii cu cele ţită şi după criteriul naţionalităţii şi după cel ai
cuprinse în sursele ecleziastice şi cu datele religiei, acest fapt este evident, numeroşi
recensământului populaţiei din anul 1850 va ţigani fiind reformaţi. Când biserica greco-
permite punerea în evidenţă, pe de o parte a catolică a avut o perioadă de recul, în anumi­
mărimii comunităţilor româneşti din fostele te zone ea îşi "creează" o populaţie de cre­
scaune secuieşti, în prima jumătate a secolu­ dincioşi mai ales din ţiganii pe care-i atrag
lui al XlX-lea, iar pe de altă parte corelaţia prin diverse mici favoruri (botezuri, slujbe la
existentă între mărimea comunităţii şi poten­ casa preotului etc.); oricum greco-catolicii
ţialul uman şi material al acestora de a susţi­ beneficiau, cel puţin teoretic, de o situaţie pri­
ne funcţionarea instituţiilor identitare funda­ vilegiată până la 1848.
mentale - Biserica şi Şcoala - şi de a putea Câteva informaţii şi date din această zonă,
prezerva şi afirma identitatea românească arondată, în 1857, protopopiatelor Trei Scaune,
într-un mediu nu de puţine ori ostil. Braşov II - parţial şi Hăghig, sunt prezentate
în anexa nr. 4. Acestea permit o analiză cu
Surse demografice bisericeşti ortodoxe recensământul "civil" al anului 1857.
şi greco-catolice din perioada 1800-1850 Diferenţele între aceste două surse sunt
O altă sursă importantă de date necesare acceptabile şi explicabile; unele diferenţe mai
pentru analiza dimensiunilor cantitative şi mari se datorează arondării diferite a satelor
calitative ale comunităţilor româneşti din fos­ la anumite comune şi oraşe (în plan "civil") şi
tele scaune secuieşti o reprezintă documente­ a "filiilor" la "materă" în plan ecleziastic15.
le ecleziastice, categorie de izvoare atent stu­ Faţă de conscripţia urbarială din 1819-
diate de cercetătoarea Ana Grama din Sibiu. 1820 se observă o creştere importantă a
O preocupare constantă a acesteia a con­ numărului persoanelor de naţionalitate româ­
stituit-o studierea fondurilor arhivei ortodoxe nă, în mod deosebit în comunităţile monoet-
din Sibiu. Arhiva mitropoliei ortodoxe din nice româneşti şi în cele etnic mixte cu un
Sibiu este - după mărturisirea Anei Grama - număr mare de români, după cum urmează:
un "caz" complex pentru că, deşi arsă (inten­ întorsura Buzăului - 1283, Breţcu - 1256, Sita
ţionat) în martie 1849 (acest gest devenind - Buzăului - 1252, Poiana Sărată - 1037,
pe termen lung - unul dintre cele mai con­ Dobârlău - 986, Covasna - 793, Zagon - 617,
damnabile excese ale revoluţiei), continuă să Dobolii de Jos - 582, Chichiş - 483, Mărtănuş
fie un reper printre tezaurile informaţionale - 422 etc. (vezi anexa nr. 4).
(fie şi numai după octombrie 1849), răspun­ Registrele parohiale de stare civilă se
zând multor necesităţi cultural-ştiinţifice din constituie în alte surse dintre cele mai rele­
perimetrul extraecleziastic13. vante privind dimensiunile comunităţilor
Care este "oferta" Arhivei Mitropoliei româneşti şi ale procesului de maghiarizare.
Ardealului, în domeniul cercetării demografi­ Redăm câteva exemple din registrele paro­
ce? - se întreabă Ana Grama, iar răspunsul hiale catolice ale localităţii Vlăhiţa, din secolul
este următorul: trecut, cercetate de arhivistul Aurel Marc: în
42
 Comunităţile româneşti din fostele scaune secuieşti, în preajma Revoluţiei de la 1848

1858, la vârsta de 75 de ani, moare tre numele de familie mai des întâlnite, româ­
Alexandru Olâh -valachus pastor ovium, de neşti încă, sau deja maghiarizate: Bârsan,
religie greco-catolică; în anul 1860 moare loan Baczoni, Bucur, Bota (Both), Barbu, Boer,
(Joannes), fiul lui Ion Gabor, păstor valah; în Antal, Cadar, Corbu, Ghinda, Mico, Cristofor,
1863, Anton, fiul lui loan Bredan, greco-cato- Filip (cu variantele Silip, Cilip), Dandu,
lic, "metalurgist" român {valachi metallurgî); Gheorghiţă, Grancea, Gabor, Lungu, Almaşi,
în 1864, aceluiaşi loan Bredan îi moare fiica, Mihai, Molnar, Paluşan, Popovici, Iliaş,
luliana, dar de data aceasta nu mai apare Roman, Sava (cu varianta maghiarizată
însemnată religia greco-catolică a părinţilor şi Savuly), Ola, Santa, Sabo, Socaci, Stoica,
nici nu mai scrie "metalurgist român", ci sim­ Szakali, Tătar, Vrânceanu, Voşioban, Vasâi
plu "metalurgist"; Carolus, fiul lui losif Negrea (cu varianta Vaszi). Iată şi prenumele mai des
(scris: Jozsefus Nyegre), tot "metalurgist"; în date copiilor de români din Frumoasa-Ciuc în
1867, Melchior, fiul lui Ion Valahul (scris în intervalul 1841-1871: loan, Anghelian, Barbara
paranteză Olah), pastoris, romano-catoîic, (în loc de românescul Varvara), Petru, Alexan­
dar nu este înmormântat de preotul catolic dra, Maria, Ana, Dumitru, Nestor, Ştefan,
Ignat Balint, ci de cel greco-catolic, George George, Simion, Paraschiva (Parasciţa),
Tanko, parohul care este înscris peste tot Bucur, Nastasia, Lidia, Măriuţa, Catrina,
când este vorba de vreun român (olah); în Anica, Mariţa, Felix, Neculai, Ilie, Bucura.
1857, Ion Gabor -valachus pastores ovium Perechi de greco-catolici căsătoriţi (câte­
greco-catolici; prima căsătorie, înscrisă în va): Bârsan George cu Ana Rlip (1871),
registru din 1858, este a lui Ştefan Valahul Voşioban Simeon cu Bârsan Elena (1842), Ion
(Stephanus Olahu) - valachis pastor (păstor, Radu(ly) cu Paraschiva Bârsan, Gabriel Szots
cioban român) şi Elisabeta Ambrus (văduvă) Farcaş (traducerea în maghiară a numelui
- sicula agricola (ţărancă de neam secuiesc). Lup) cu Agneta Poluşan, Zaharia Bârsan cu
El se trage din părinţii Ştefan şi Maria Olah, Margareta Bucur, George Santa (din Păuleni
de religie greco-catolică; Cristofor Lorincz, Ciuc) cu Maria Guţu (j) (1856) (din Delniţa,
muncitor carbonifer german, se căsătoreşte părinţii Ştefan Santa şi Ana Curta). Şi câteva
în 1858 cu Barbara Dregus (Drăguş - nume perechi mixte: Alexandru Banku(j), romano-
românesc) - valacha (româncă), de religie catolic, cu Sofia Grancea, greco-catolică din
greco-catolică, părinţii ei fiind Ion Drăguş şi Ciceu: Ferentz Antal, romano-catolic, cu Santa
Ana Simon - valachi Agricola (ţărani români) Terezi, greco-catolică din Păuleni-Ciuc.
greco-catolici16. însemnările despre morţi atestă prezenţa
Importante documente care atestă vieţui­ românilor în localitate în secolul anterior;
rea românilor în localitatea Frumoasa, scau­ George Filip din Livezi, n. 1771; loan din
nul Ciuc, azi deznaţionalizată total din punct Coşnea, mort la 75 ani (se naşte la 1766):
de vedere românesc, se află la Direcţia Alexandru Şandor, n. 1763; Niculai din Racu,
Arhivelor Naţionale din Miercurea-Ciuc, de 89 de ani, n. la 1747. Toate aceste date ne
Harghita. Aici se păstrează registrele parohia­ dovedesc existenţa unei puternice comunităţi
le de stare civilă, astfel: în zonă, comuna având cele trei etnii, muită
a) 5 registre ale armenilor, care încep să vreme aproximativ în proporţii egale. Pe pri­
consemneze născuţii şi morţii din 1760, iar mele file ale acestor registre găsim însemnări
căsătoriţii din 1756. Registrele sunt scrise in în limba română ale unor parohii, care ne dau
limba armeană până la 1829, după care amănunte importante despre viaţa comunită­
însemnările sunt în limba latină, ultima ţii. Astfel, preotul loan Dobreanu scrie despre
însemnare fiind din anul 1950. zidirea noii biserici (un text aproape identic
b) 3 registre greco-catolice, cu 340 de file, este scris in limba maghiară de către preotul
începând din anul 1841, cu ultima însemnare greco-catolic Şandor Istvan din Sândominic)17.
din anul 1931 (căsătoriţi); cuprinde născuţi, La rândul său, arhivistul şi istoricul Liviu
căsătoriţi şi morţi din Frumoasa-Ciuc şi satele Boar din Târgu Mureş, folosind aceleaşi surse
Ciceu, Delniţa, Făgeţel, Topliţa-Ciuc, Mihăileni, ecleziastice, reconstituie configuraţia parohii­
Coşnea, Şoimeni, Şumuleu, Livezi, Păuleni lor şi a preoţilor greco-catolici din protopo­
Ciuc, Racu, Nădejdea; preoţii principali ai piatul Giurgeului după cum urmează: „I.
acestei perioade au fost Gedeon Barbulovici: Parohiile şi preoţii greco-catolici din Eparhia
din 1841(?) până la 21 ianuarie 1861, şi loan Giurgeului în anul 1865: 1. Alfalău (Joseni)
Dobreanu, între anii 1866-1877. Georgiu Ciobotariu. 2. Bicaz-Dămuc Solo-
Aurel Marc consemnează din aceste regis­ monu Cotta 3. Bilbor - Georgiu Fulep. 4. Cason
43
 Sebastian PARVU

(Casio) Ioane Siolnai 5. Ciucu S. Dominicu -368, Vidacut -315, Cristuru Secuiesc -115,
(Sîndominic) - vacant . 6. Ciucu S. Georgiu Eliseni -190, Şoimuşu Mare -110, Goagiu -101
(Ciucsîngeorgiu) - vacant 7. Corbu - Gregoriu ş.a. III. Scaunul Ciuc: Subcetate -755,
Ciobotariu 8. Giurgiu S, Nicolau Voşiobeni -605, Tomeşti -207, Ciucsângiorgiu
(Gheorgheni)- Arone Boieriu - protopop. 9. -134, Sândominic -121.
Ghimeş - Gabriel Ciobotariu lO.Lâzârfalva Informaţiile cuprinse în sursele ecleziastice
(Lăzăreşti) - Georgiu Boieriu. 11. Saiamasiu ortodoxe şi greco-catolice, redate în Anexa nr.
(Sărmaş) Gabriele Ţiaranu.l2. Szepviz - 3, oferă o imagine cuprinzătoare asupra struc­
vacant (Frumoasa-Ciuc). [Link]ş - turii demografice referindu-se la: numărul
Michaele Dobranu. 14. Valea Jidanului - credincioşilor aşa cum rezultă din rapoarte,
Michaele Teslovanu. 15. Vârviz (Subcetate) - informări, corespondenţă cu forurile superi­
Petru Dobranu,16. Vaşiab (Voşiobeni) - oare, structura pe sexe şi stare civilă a cre­
Teodoru Ciobotariu," Cf. „Siematismulu dincioşilor, sporul natural, numărul familiilor
Veneratului Cleru Catholicu de Ritulu mixte, starea socială a enoriaşilor, numele şi
Orientale alu Archi-Diecesei Metropolitane a prenumele preoţilor, epitropilor, învăţătorilor
Aibei-Julie pre Anulu dela Nascerea lui din şcolile confesionale etc.
Christosu 1865 era dela S. Uniune cu Baserica Pe baza datelor din sursele ecleziastice
Romei Vechi alu 163-le", Blasiu, Cu Tipariulu poate fi calculat sporul natural din comunită­
Seminariului Archi-Diecesanu, p. 117-120.18 ţile parohiale pe perioade foarte mari de timp,
Un exemplu punctual îl prezintă cercetă­ indicator demografic pe care îl exemplificăm
toarea Ioana Cristache-Panait, din Bucureşti: în Anexa nr. 4a, referitoare 1a situaţia naşteri­
„în 1835 au fost înregistrate, la Tomeşti, 207 lor, căsătoriilor şi deceselor din parohia orto­
suflete români, cu toate acestea, patru ani doxă Breţcu între anii 1812-1855.
mai târziu, satul este înscris în rândul locah-
tăţilor ungureşti, eroare în care se insistă. în Recensământul populaţiei din 1850
1900, în satul „curat unguresc", se constată Indiscutabil, cea mai valoroasă sursă
însă numărul cel mai mare de locuitori de demografică pentru analiza dimensiunilor şi
confesiunea română, în raport cu alte sate19, structurii etnice şi confesionale a comunităţi­
în 1900, Şematismul de Blaj (p. 338) înscria lor din Transilvania, la mijlocul secolului al
284 de greco-catolici, afiliaţi la Sândominic, şi XlX-lea, este recensământul populaţiei din
3801 romano-catolici (în care se asimilaseră 1850. Punerea şi repunerea în circulaţie a
mulţi români). în 1932 se menţiona numărul datelor acestui recensământ şi a celor care au
de 345 greco-catolici şi 2740 de romano-cato­ urmat până în anul 1910 este înlesnită de
lici (cf. Şematism, 1932, p. 106). Necropola publicarea lor în limba română de către cate­
de la Tomeşti, mai sus prezentată, se consti­ dra şi laboratorul de sociologie din cadrul
tuie într-un argument tulburător împotriva Universităţii „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca,
omogenităţii ungureşti a aşezării, susţinând de către un colectiv de specialişti condus de
fără drept de apel mulţimea românilor, stărui­ prof. Traian Rotaru21.
tori în credinţa lor20. Datele recensământului arată că în Transil­
Din informaţiile cuprinse în conscripţii con­ vania, la 1850, trăia o populaţie de 2.073.372
fesionale ortodoxe şi greco-catolice, din locuitori, statistica oficială austriacă consem­
perioada 1805-1835, se poate evidenţia evo­ nează cifra de 2.073.737 iar E.A. Bielz dă cifra
luţia demografică a principalelor comunităţi 2.074.20222. Structura populaţiei Transilva­
româneşti din fostele scaune secuieşti după niei, după naţionalitate, se prezintă astfel;
cum urmează; I. Scaunul Treiscaune: Breţcu români - 59,40%; maghiari - 17,30%; secui -
- 1130, Zagon -420, Bixad - 410, Dobolii de 8,80%; saşi - 8,50%; germani - 0,80%; ţigani
Jos -300, Dobârlău -255, Mărtănuş -255,Turia - 3,80%; evrei - 0,80%; armeni - 0,40%; alte
- 250, Araci -250, Bicfalău -225, Aita medie - naţionalităţi - 0,20%.
210, Cernat -200, Boroşneu Mic (azi Valea Structura populaţiei Transilvaniei după reli­
Mare) -190, Chichiş -190, Valea Mare -190, gii se prezintă astfel23: greco-catolici -
Vîrghiş -185, Doboleni -181, Ilieni -170, 32,20%; ortodocşi - 30,20%; reformaţi -
Păpăuţi -160, Sf. Gheorghe -160, Baraolt - 14,40%; romano-catolici - 10,60%; evan­
145, Valea Zălanului -148, Zăbala -115, ghelici - 9,60%; unitarieni - 2,20%; israeliţi
Boroşneu Mare -114, Valea Crişului -112, - 0,80%.
Poian -110, Aita Mare -110, Ariuşd -105, Aita
Seacă -100, ş.a. II. Scaunul Odorhei: Mereşti
44
 Comunităţile româneşti din fostele scaune secuieşti, în preajma Revoluţiei de la 1848

Tabelul nr. 1 Populaţia stabilă a judeţelor Covasna şi Harghita, după principalele etnii.

Judeţul Total populaţie Români % români Maghiari % maghiari Alte etnii % alte etnii
Covasna 114390 16139 14,10 94696 82,80 3555* 3,10
Harghita 163476 13546 8,30 144221 88,20 5709** 3,50
* din care 3038 ţigani şi 152 germani ** din care 2634 ţigani şi 612 germani
Sursa: loan Lăcătuşu, Structuri etnice şi confesionale în judeţele Covasna şi Harghita, Editura
Universităţii Petru Maior, Târgu Mureş, 2008, p. 305-328
Conform datelor recensământului popula- localităţi cu populaţie de etnie maghiară pre­
ţiei din 1850, comunităţile româneşti (comu­ ponderentă, în care numărul românilor a scă­
nele urbane şi rurale) din fostul judeţ zut simţitor în urma procesului de asimilare.
Treiscaune (azi judeţul Covasna) se grupează Din analiza informaţiilor demografice oferi­
astfel: te de recensământul populaţiei din anul 1850,
• sub 100 de locuitori - 4 pentru localităţile din actualele judeţe
• între 100 - 499 de locuitori - 17 Covasna şi Harghita, urmărind corelaţia dintre
• între 500 - 999 de locuitori - 6 etnia şi confesiunea românilor din cele două
• peste 1000 de locuitori - 7 judeţe, rezultă următoarea situaţie;
în rândul comunelor cu peste 1000 de • judeţul Covasna: români -16139, credin­
locuitori de naţionalitate română se regăsesc: cioşi ortodocşi şi greco-catolici -17628 (-1489)
întorsura Buzăului, Sita Buzăului, Breţcu, • judeţul Harghita: români - 13648, credin­
Dobârlău şi Ozun, iar în rândul celor cu popu­ cioşi ortodocşi şi greco-catolici -14161 (-513)
laţie românească între 500 şi 999 locuitori: Sf. Diferenţele înregistrate sunt considerate
Gheorghe, Covasna, Belin, Hăghig, Ilieni şi pierderi etnice româneşti, ele reprezentând
Zagon. persoanele de naţionalitate română care îşi
Conform aceleaşi surse, în fostele scaune afirmă aparteneţa la această etnie doar prin
Odorhei, Ciuc, Giurgeu şi Casin (azi judeţul latura confesională. Exemplificăm prin câteva
Harghita) comunităţile româneşti (comunele localităţi: judeţul Covasna: Cătălină - în b'mp
urbane şi rurale) se grupează astfel: ce în localitate s-au declarat 109 credincioşi
• sub 100 de locuitori - 33 ortodocşi şi greco-catolici, numai 6 şi-au
• între 100 - 499 de locuitori - 17 exprimat aparteneţa la etnia română;
• între 500 - 999 de locuitori - 6 Ghelinţa - 234 credincioşi ortodocşi şi greco-
• peste 1000 de locuitori - 2 catolici şi 53 români; judeţul Harghita:
în rândul comunelor cu peste 1000 de Dăneşti - 136 credincioşi ortodocşi şi greco-
locuitori de naţionalitate română, se regăsesc: catolici şi 76 români, Lueta - 124 credincioşi
Topliţa (2114 locuitori) şi Subcetate (1327 ortodocşi şi greco-catolici şi 59 români,
locuitori), iar în rândul celor cu populaţie Mereşti - 431 credincioşi ortodocşi şi greco-
românească între 500 şi 999 locuitori: Bilbor, catolici şi 291 români.
Corbu, Mugeni, Plăieşii de Jos, Săcel, Sărmaş. Şi din cifrele recensământului populaţiei
De menţionat diferenţa existentă dintre din anul 1850, rezultă că aproape jumătate
numărul sporit şi mărimea comunităţilor din comunităţile româneşti din actualul judeţ
româneşti din fostul judeţ Treiscaune (azi Covasna au fost comunităţi mici, sub 500 de
judeţul Covasna), faţă de cele din fostele membri, iar în Harghita peste 75% dintre
scaune Odorhei, Ciuc, Giurgeu şi Casin (azi comunităţile româneşti se află în aceeaşi
judeţul Harghita). situaţie, ceea ce a făcut ca toate aceste
Comparând datele recensământului din comunităţi să fie „vulnerabile" la procesul de
1850 cu cele din conscripţia urbarială din maghiarizare desfăşurat atât pe cale paşnică,
1819-1820 şi din sursele eclesiastice, se cât şi pe cale violentă.
observă o evoluţie demografică diferenţiată
pe trei categorii de localităţi: localităţile Consideraţii generale şi specifice refe­
monoetnice cu populaţie de etnie română ritoare la comunităţile etnice şi confesio­
situate în judeţul Covasna în depresiunea nale româneşti, din actualele judeţe
Buzăului Ardelean, iar în judeţul Harghita, în Covasna şi Harghita în perioada 1800-
bazinul Topliţei, care au cunoscut creşteri 1850
importante de populaţii; localităţile etnic Orice abordare a vieţii naţionale româneşti
mixte în care numărul românilor a crescut şi din sud-estul Transilvaniei nu poate face ab-

45
 Sebastian PARVU

stracţie de rdul pe care l-au avut organis­ diţiei şi culturii româneşti pe toată perioada
mele de conducere comunitar-culturaie, de care ne ocupăm, 1850-191825.
laice şi bisericeşti. Condiţiile grele în care Satele româneşti au depus eforturi în toată
erau nevoite să-şi ducă existenţa au determi­ perioada de care ne ocupăm pentru a susţine
nat comunităţile româneşti din Arcul Intra­ material biserica şi preotul, casa parohială,
carpatic să se organizeze şi să desemneze şcoala cu învăţătorul şi locuinţa acestuia.
conducătorii care să le reprezinte interesele După 1848, de truda ţăranului român, care
specifice. Primele forme de organizare comu­ purtase pe umerii săi statul, prin dările şi
nitară le găsim în jurul bisericii, care a fost recruţii săi, începe să beneficieze într-o măsu­
principala instituţie de apărare şi afirmare a ră mai mare şi cultura propriei sale comunităţi
identităţii lingvistice şi confesionale. în inven­ naţionale. Sunt tot mai multe sate româneşti
tarele bunurilor bisericeşti de la mijlocul seco­ trezite la o nouă viaţă, prin scuturarea jugului
lului al XlX-lea sunt menţionate "Fundaţiunile iobăgesc, care pun pe picioare, fie singure, fie
bisericeşti"ş\ cele "scolastice", care aveau ca două sau trei laolaltă, câte o modestă şcoală
scop asigurarea resurselor materiale şi finan­ confesională ortodoxă sau greco-catolică26.
ciare pentru buna funcţionare a bisericilor şi Este şi cazul celor câteva sate preponde­
şcolilor confesionale. Consiliile şi adunările rent româneşti, înghesuite în trecătorile mon­
parohiale, ca forme colective de conducere tane, însoţind pâraiele repezi din apropierea
comunitară, au funcţionat înaintea statuării Bicazului Ardelean, sate care precede princi­
lor în Regulamentul de organizare bisericeas­ palul pas de traversare a Carpaţilor estici
că elaborat de Andrei Şaguna. Ele aveau dinspre Transilvania spre Moldova, aşezări noi
importante rosturi de control social, de regle­ populate sau repopulate relativ târziu, iniţial
mentare a unor diferende şi stări de criză, cu statut social de predii, întemeiate pe locuri
inclusiv în viaţa de familie. Problemele speci­ de hotar în extravilan, până aproape de 1848,
fice ce priveau credincioşii dintr-un protopo­ Dămuc27, Telec28, Valea Jidanului29, Fundul
piat erau soluţionate de sinodul protopopesc, Ivănuşului (Fără date de identificare în
organism ales periodic şi care cuprindea pe D.I.L.T.), Bicazul Ardelean30 au atras atenţia
cei mai destoinici preoţi din acei protopopiat. cercetătorului loan Ranca care prin anii 1974
Sinoadele protopopeşti se ţineau prin rotaţie, - 1986 a efectuat cercetări prin satele depre­
în diferite parohii. Protopopiatele greco-cato- siunii Giurgeului pentru culegerea de date
lice erau conduse de Forul protopopesc de necesare unor studii ce s-au materializat în
instanţă. în acest cadru se stabileau şi priori­ volumele; Românii din scaunele secuieşti în
tăţile comunităţii în relaţiile acesteia cu admi­ antroponimele din conscripţii, voi. II, Scaunul
nistraţia locală şi cu celelalte biserici şi o serie duc, Glurgeu, Casin 1567-1850- Editura Pax
de alte probleme de interes pentru credincio­ Historica, Târgu Mureş, 1997 (p. XXVIII,
şii români. Din păcate, lipseau reprezentanţii XXXIII - XXXIV, XLI - XLII şi acelaşi Românii
românilor în conducerile judeţelor. în acest din secuime şi Răscoala lui Horea, Edit. Pax
sens se înscrie şi Memoriul întocmit în nume­ Historica Târgu Mureş 2000, cap. IV-VI.
le a 11000 de români din scaunul Ciurgeului, Mai nou - menţionează loan Ranca - un
din anul 1861, în care este denunţată trimite­ document din 28 octombrie 1848, al
rea în comitetul judeţean a unei persoane Isprăvniciei Ţinutului Neamţ, adresat
agreate de oficialitate şi nu a unui reprezen­ Hătmăniei Moldovei, l-a încurajat să adân­
tat autentic al populaţiei româneşti24. cească cercetările iniţiate anterior cu referire
Satul românesc, încă de la începutul exis­ la Revoluţia lui Horea în aceeaşi zonă, spre a
tenţei sale, şi-a articulat aproape toate studia starea de spirit şi atitudinea populaţiei
aspectele vieţii publice, spirituale, culturale, româneşti, constând din peste 600 de familii,
economice şi chiar cele politice în jurul faţă de Revoluţia românească de la 1848-
Bisericii. S-a aşezat sub mantia sa ocrotitoare 184931.
tocmai pentru a fi apărat împotriva asimilării
şi deznaţionalizării de către stăpânitori. Diversificarea profesiilor la românii din
Conştient de rolul deosebit de important al Scaunele secuieşti, după Revoluţia de la
Bisericii sale, atât cea Ortodoxă, cât şi Greco- 1848
catolică din Transilvania, satul românesc, pre­ După revoluţia de la 1848, şi românii din
zentat ca obşte bisericească, şi-a manifestat secuime au fost eliberaţi din iobăgie, chiar
permanent grija pentru această instituţie dacă mai târziu, prin Patenta din 1854 şi după
(Biserica) păstrătoare neobosită a limbii, tra­ intervenţia "bunului nostru patron" (cum îi
46
 Comunităţile româneşti din fostele scaune secuieşti, în preajma Revoluţiei de la 1848

ziceau ei) George Bariţiu, care i-a sprijint în păstoritului bazat pe păşunea alpină şi ierna­
numeroasele procese urbariale, aşa cum celă­ tul în câmpie, păstoritul covăsnenilor, breţca-
lalt mare patriot şi cărturar, loan Raţiu, îi va nilor şi cel din satele de la curbura interioară
sprijini peste ani pe românii din Topliţa tot în a Carpaţilor are numeroase asemănări cu cei
procese de proprietate. Eliberarea din iobăgie din Săcele şi din întreaga ţară a Bârsei, având
şi "vântul de libertate" de după 1848 a fost neîndoielnic şi aspecte specifice35.
prilejul, pentru români, de a obţine pământul Covasna şi Breţcu fac parte din marile
lucrat de ei de secole la rând, de a-şi ridica centre ale oieritului transhumant transilvan ce
şcoli şi biserici, de a accede la cultură. s-au dezvoltat de-a lungul vechii graniţe, pe
Această libertate a dus la diversificarea linia de permanent şi durabil contact cu cele
profesiilor la români, la crearea unor lideri şi două ţări române, care le-au putut pune la
a unor personalităţi care s-au distins în viaţa dispoziţie, în apropierea lor, cei mai buni
culturală şi în ştiinţă, precum şi în viaţa munţi pentru vărat şi câmpurile cele mai favo­
publică32. rabile pentru iernatul animalelor. Păstoritul
Prin dispunerea lor geografică, judeţele transhumant al "bârsanilor din secuime" a
Covasna şi Harghita au jucat un rol important fost favorizat de o serie de factori, precum:
în decursul istoriei, fiind aşezate la întretă­ clima mai aspră şi solul relativ sărăcăcios,
ierea de drumuri ce leagă sud-estul suprafaţa restrânsă de teren arabil aflată în
Transilvaniei de Moldova şi Muntenia, prin mai stăpânirea românilor din zonă, existenţa
multe păsuri. Reţeaua drumurilor, potecilor şi păşunilor şi fâneţelor din pădurile apropiate,
plaiurilor din zona Carpaţilor de curbură a vecinătatea cu cele două importante trecători
avut o însemnătate deosebită pentru menţi­ din pasul Oituz şi Valea Buzăului. Având un
nerea legăturilor economice, spirituale şi număr considerabil de oi, dar nedispunând de
naţionale dintre locuitorii celor două versante rezerva de fân necesară, mocanii români din
ale Carpaţilor. Pe numeroasele poteci şi plaiuri secuime nu-şi puteau ierna turmele numeroa­
ale Carpaţilor s-au întreţinut astfel şi legături­ se decât recurgând la singura soluţie posibilă:
le dintre negustorii celor trei ţări româneşti. plecarea cu turmele la câmpie.
Importanţa unor aşezări, precum Sfântu în realitate, această mişcare pendulatorie
Gheorghe, Ilieni, Târgu Secuiesc, Breţcu, a turmelor, între munte şi câmpie, între o ţară
întorsura Buzăului, Miercurea-Ciuc, Frumoasa, şi alta, nu are în ea nimic întâmplător, ci totul
Gheorgheni, Topliţa, Tulgheş, Bilbor, situate la se desfăşoară organizat, cu un tipic deja insti­
confluenţa drumurilor care fac legătura între tuţional, pe baza unor "legi" imuabile, bine
Transilvania şi Moldova, va creşte în perioada statornicite, ajungându-se mai târziu la con­
de după secolul al XV-lea, de când majori­ venţii între statul austriac. Poarta Otomană şi
tatea acestor localităţi sunt cunoscute ca Ţările Române, referitoare la "regimuri vama­
oraşe-târg (opidum). Trecătorile din Carpaţii le, trecători, itinerarii, dări, drepturi şi îndato­
de curbură asigurau, prin "drumurile mari de riri, regimuri juridice, regimuri fiscale".
vămi" "drumul Braşovului", "drumurile ţării", Aşa-zisa transhumanţă era mai mult o
legăturile dintre Transilvania, Moldova şi Ţara întreprindere. Nu se deplasau oamenii, ci tur­
Românească33. mele, cu numărul strict necesar de păstori,
O dovadă pregnantă a prezenţei româneşti experţi versaţi, cu echipamentul necesar
în zonă este şi ocupaţia păstoritului şi a vieţii oamenilor şi populaţiei specifice, pe
prelucrării produselor ovine la românii din itinerarii uzuale bine stabilite, ce se constitu­
scaunele secuieşti. Dacă în interiorul scaune­ iau într-o ţesătură complicată de drumuri cu
lor sunt atestaţi numeroşi păstori români, în destinaţii precise.
satele româneşti de la munte oieritul a deve­ Ca şi mocanii săceleni, bogaţii stăpâni de oi
nit o ocupaţie prosperă, care a dobândit o din Breţcu şi Covasna nu însoţeau oile nici la
reală faimă. Chiar în documentele istorice vărat, nici la iernat. De obicei, fiind în genere
cele mai vechi, transhumanţa ardelenilor spre mai vârsnici, ei stăteau pe acasă, unde se
ţările române, la est şi sud şi chiar mai depar­ ocupau cu negustoria şi cu cărăuşia. în
te, ne apare ca un aşezământ social bine Breţcu, la fel ca şi în Săcele şi Covasna, un
închegat, încât vechimea ei se pierde departe singur stăpân avea mii de oi. De exemplu, în
în negurile Evului Mediu. secolul al XlX-lea, oierii din Poiana Sărată, din
Bogata literatură de specialitate consacrată cele vreo 46 de târle, aveau numai două stâni
păstoritului românesc cuprinde referiri la în munţi, restul, cele mai multe, în Crimeea
"bârsanii din secuime'^ Parte integrantă a (cca. 30 de târle), în Basarabia, în judeţele
47
 Sebastian PARVU

Cahul şi Ismail şi în Balta Brăilei. circulaţia mai multor variante ale baladei
Breţcanii aveau numeroase stâne şi târle în Mioriţa, subliniind semnificaţia istorică pentru
judeţul Covurlui, în Balta Brăilei şi în Bărăgan, unitatea neamului românesc pe ambele ver­
în Dobrogea, în Tecuci, Tutova, Iaşi, sante ale Carpaţilor38.
Basarabia, iar restul în Munţii Vrancei, ai De menţionat rolul negustorilor români din
Breţcului şi ai Cucului. Din cele 35 de stâni Târgu Secuiesc, Breţcu, Tulgheş, Frumoasa,
ale covăsnenilor, aproape toate erau în Munţii Sfântu Gheorghe şi celelalte localităţi din
Vrancei, numai vreo două în Archita şi nici Arcul Intracarpatic, alături şi împreună cu
una la câmpie. Oierii din Mărtănuş aveau vestiţii oieri din zonă, cunoscuţi sub numele
stâni în podişul Covurlui şi în Basarabia. După de „bârsanii din secuime", în susţinerea bise­
Sabin Opreanu, într-o târlă erau, prin anii ricilor ortodoxe şi greco-catolice, a şcolilor
1860, în tovărăşie, cam 3000 de oi. Această confesionale în limba română, în circulaţia
ocupaţie de veacuri a românilor din arcul cărţilor bisericeşti şi a altor publicaţii româ­
carpatic a creat o civilizaţie materială şi spiri­ neşti, în sprijinirea Asociaţiunii ASTRA, într-un
tuală specifică, cu strălucitoare datini şi tradi­ cuvânt, a identităţii confesionale, lingvistice şi
ţii, cum era Sântilia, cu prilejul coborârii celor culturale, într-un mediu multietnic şi pluri-
de la munte în sat etc. Mari iubitori de confesional, care de cele mai multe ori, nu
natură, "fraţi buni cu codrul", "bârsan/7" din susţinea menţinerea şi afirmarea identităţii
curbura Carpaţilor au creat un stil de viaţă româneşti39.
propriu în privinţa portului, locuinţei, inventa­ Şi în secolul al XlX-lea, negustorii şi cărău­
rului agricol, ţesăturilor şi cusăturilor36. şii breţcani, continuau demersurile pentru
în zona de interferenţă culturală între cele îmbunătăţirea tarifelor percepute pentru acti­
trei provincii istorice româneşti, unde s-a plă­ vitatea comercială desfăşurată. Ca urmare a
mădit nemuritoarea "Mioriţă", la curbura inte­ intervenţiilor întreprinse, în 1805, printr-un
rioară a Carpaţilor, s-a creat un adevărat ordin gubernial transmis oficialităţii scaunului
tezaur folcloric. Marele cărturar George Bariţiu, TREISCAUNE, se cerea un raport cu privire la
referindu-se la rolul păstorilor transilvăneni în mărirea preţului de transport a cărăuşilor din
privinţa păstrării conştiinţei şi unităţii de BREŢCU40. După un deceniu, locuitorii oraşu­
neam, spunea că aceşti înainte mergători ai lui BREŢCU, adresează guberniului Transilva­
unirii tuturor românilor - mocanii - mereu pe niei o plângere prin care îşi exprimă nemulţu­
drumuri, au fost răspânditorii cântecelor şi mirea pentru faptul că primesc prea puţin
poveştilor de pretutindeni, precum şi ai cărţi­ pentru transportul mărfurilor în MOLDOVA,
lor, contribuind astfel la unificarea graiului şi a „cerând ca măcar cu 12 florini să se ridice
sufletului românesc37. preţul"41. Prin alte ordine ale guberniului
Mai puţin cunoscute sunt unele aspecte Transilvaniei sunt stabilite sarcinile ce revin
referitoare la prezenţa unor oameni, locuri şi locuitorilor din oraşul BREŢCU şi din localităţi­
teme din sud-estui Transilvaniei în cultura le învecinate pentru repararea drumului
naţională. Astfel, prima lucrare de balneologie vamal care duce spre MOLDOVA42 şi sunt
în limba română, scrisă de Vasile Popp din confirmate vechile privilegii cu privire la
Sibiu în 1821, a fost cea Despre apele mine­ transportul poştal43.
rale de la Arpătac, Bodoc şi Covasna; copistul Strânsele legături existente între Breţcu şi
Dimitrie Popovici Boer din Căpeni (Covasna) localităţile moldovene vecine sunt reflectate
este cunoscut ca autorul unor manuscrise şi de sprijinul acordat în cazul unor calamităţi.
româneşti cu o largă circulaţie în secolul al Consemnând marele incendiu din 1824 şi apoi
XVII-lea; colecţia de poezii populare a lui cel din 1839, care au mistuit oraşul, distru­
Dimitrie Cioflec (1828-1891), apărută în gând 574 de case, documentele menţionează
1858, la foarte scurtă vreme după apariţia ajutorul de 300 de baniţe de porumb acordat
colecţiei lui Vasile Alecsandri (1852), este sinistraţilor de Alecu Aslan, Ispravnicul
prima de acest fel din Ţara Bârsei şi printre Bacăului, cât şi de alţi boieri din zonă. Tot
primele colecţii de lirică populară românescă; atunci, Dimitrie Cantacuzino, cel mai mare
lucrarea Doine şi strigături din Ardeal publica­ proprietar de pământ din Borzeşti, vine în
tă în 1855 şi Cincizeci de colinde culese de ajutorul oraşului Breţcu cu suma de 500 flo­
Andrei Bârseanu, în 1890, cuprind producţii rini pentru începerea lucrărilor de reparare a
folclorice româneşti din Chichiş, Chilieni, drumului din pasul Oituz44. în cazul epide­
Belin, Ghelinţa, Hăghig ş.a.; folcloristul I.R. miilor de ciumă sau a unor epizotii, din cauza
Nicola, în studiul Mioriţa în secuime, prezintă cărora comerţul dintre Transilvania, Moldova
48
 Comunităţile româneşti din fostele scaune secuieşti, în preajma Revoluţiei de la 1848

şi Ţara Românească era interzis, documente­ Un rol deosebit în derularea relaţiilor

le consemnează existenţa unor cazuri de con­ comerciale între Transilvania, Moldova şi Ţara
trabandă cu produse alimentare. O asemenea Românească l-a avut participarea la târgurile
situaţie este redată în raportul staţiei de periodice, organizate în localităţile situate de
carantină din pasul OITUZ, din ianuarie 1807, o parte şi alta a munţilor Carpaţi. Relaţiile
transmis Comandamentului Regimentului comerciale durabile dintre Transilvania,
secuiesc de graniţă nr. 2 Infanterie, referitor Moldova şi Ţara Românească cunoşteau mul­
la „contrabanda cu bucate pe care au săvâr- tiple modalităţi de desfăşurare. Despre o ase­
şit-o românii din oraşul BREŢCU, organizaţi în menea modalitate se vorbeşte în scrisoarea
grupuri de câte 30-40 de bărbaţi, şi dificultă­ de mărturie, din septembrie 1838, se confir­
ţile create de această situaţie, în relaţiile cu mă faptul că mai mulţi locuitori din oraşul SF.
autorităţile din MOLDOVA"45. GHEORGHE sunt trimişi la BUCUREŞTI pentru
în raportul comandantului Companiei nr. a învăţa meserie, pe timp de trei ani51.
11 grăniceri BREŢCU, întocmit la 18 octom­ Negustorii români din Târgu Secuiesc locu­
brie 1828, şi transmis către Comenduirea iau, în secolele XVIII-XIX, în cartierul româ­
Regimentului Secuiesc de Graniţă nr. 2 nesc denumit, până în anul 1850, satul Canta,
Infanterie, se relatează despre contrabanda unde se afla şi biserica lor, ridicată din piatră
cu sare din MOLDOVA, de la TG. OCNA, „prin în anii 1731-1733, "în locul celei vechi de
munţii ZSIROS şi KETSKES"46. lemn". Românii, "cu credinţa şi datinile lor",
Din rapoarte, protocoale, depoziţii ale mar­ locuiau în Canta, dar ţineau "bolte"h centrul
torilor, sentinţe ale Tribunalului Regimentului oraşului, predominând prin număr şi intensi­
secuiesc de graniţă nr. 11 Cavalerie, întocmi­ tatea negoţului celelalte comunităţi ale
te în perioada ianuarie-martie 1829, la Sf. negustorilor sârbi şi armeni52.
Gheorghe, rezultă date referitoare la procese­ Marele incendiu din 1843 a distrus o parte
le intentate grănicerilor ALEXE FABIAN şi din oraşul Târgu Secuiesc, printre care şi
TOMA FABIAN, acuzaţi de complicitate la con­ Arhivele. în urma acestui incendiu, biserica a
trabanda cu vite, aduse din MOLDOVA47. fost refăcută prin contribuţia negustorilor
Pentru evitarea unor asemenea practici, la români din localitate, în frunte cu gocimanul
nivelul conducerii celor două provincii româ­ Petru Birt, un "binefăcător"- cum este numit
neşti exista o bună colaborare. Astfel, prin chiar în epocă - local, la care s-au adăugat
ordinul gubernial transmis Oficialităţii scaunu­ alte donaţii din Braşov, Săcele, Breţcu,
lui TREISCAUNE, în martie 1803, din Cluj, se Cernatu de Sus. O cerere de ajutor este adre­
comunică, pentru a fi adus la cunoştinţa celor sată şi unui mai vechi ctitor al acestei biserici,
interesaţi, ordinul noului domnitor al MOLDO­ braşoveanul EnacheJipa, în care se spune "că
VEI referitor la cumpărarea vitelor din satele lucrarea cea sfântă a strămoşilor să nu o lase
moldovene, de lângă graniţă. Pe baza preve­ a pătimi stricăciune şi pustiire". O nouă lucra­
derilor ordinului emis în 21 ianuarie 1802, cei re de renovare a clădirii bisericii s-a realizat în
care cumpără vite din MOLDOVA trebuie să anul 1846, când biserica a fost refăcută din
aibă de la oficialitatea locală un certificat din temelii cu contribuţia negustorilor Nicolae
care să rezulte numărul animalelor cumpăra­ Cristov, Voina Macelaru, Fulop Samu, Szocs
te şi localitatea proprietarului, deoarece fără (Suciu) Ferencz şi a altor donatori anonimi
aceste documente, vameşii şi ispravnicii nu din Braşov, Săcele, Cernatu de Jos. Un mare
vor permite ieşirea animalelor din ţară48. sprijinitor ai bisericii a fost negustorul local
Prin adresa Oficiului districtual vamal loan Frâncu, căruia protopopul loan Petric
BRAŞOV, din august 1817, transmisă coman­ i-a adresat mulţumiri53.
dantului Regimentului secuiesc de graniţă nr. Un mare negustor român, care atunci
2 Infanterie, din TG. SECUIESC, se face "domina comerţul în zona pasului Oituz" era
cunoscut faptul că nido persoană din TRAN­ Gheorghe Negoiescu, care prin competenţa şi
SILVANIA nUu poate importa vin din ŢARA omenia sa "a atras respectul tuturor locuitori­
ROMÂNEASCĂ şi MOLDOVA, fără a poseda un lor judeţului". în 1833 sunt menţionaţi în
permis emis de Tezaurariat49. în sprijinul Breţcu şi marii negustori români: Manoli
negustorilor ardeleni, periodic era transmisă Gurguy, Stan Marin, Kaslandi Petru, Ştefan
autorităţilor publice locale din Arcul Ignatyşl mulţi meseriaşi români; morari, ciz­
Intracarpatic lista de preţuri a produselor mari etc. Cu toate că iniţial conducerea ora­
principale din pieţele unor oraşe din ŢARA şului s-a opus prezenţei în localitate a stabili­
ROMÂNEASCĂ şi MOLDOVA50. mentului industrial al fraţilor Nica, protocoale-

49
 Sebastian PARVU

le din Breţcu menţionează în anii 1845-1846 aduce multe informaţii inedite despre românii
mina şi topitoria "fraţilor Nica". Un rol impor­ din Trei Scaune puţin cunoscute de istorio­
tant în viaţa economică locală şi în derularea grafia românească. De asemenea, autoarea
legăturilor economice cu "Regatul" l-au avut consemnează prezenţa a numeroşi meşteşu­
comercianţii breţcani din familiile Gociman, gari români, cum sunt: morarii (foarte nume­
Puşcariu, Teacă, Spânu, Păvălucă, Canea, roşi), blănării, fierarii, butnarii sau cădarii,
Boroş, Coltofeanu, Tăriungeanu, Fenechiu şi funarii sau frânghierii, şelarii, măcelarii, şi
mulţi alţii, o bună parte dintre ei stabilindu-se recunoaşte secuizarea în masă a românilor în
în oraşele de peste Carpaţi54. scaunele secuieşti, fenomen care s-a produs
Toate aceste relaţii economice, erau însoţi­ în primul rând lingvistic şi apoi religios57.
te de numeroase relaţii culturale, ecleziastice în prima jumătate a secolului al XlX-lea,
şi interumane, având un rol benefic asupra funcţionau în regimentele de infanterie (gră­
comunităţilor de negustori români din zonă. nicereşti) şi secuieşti (imperiale) de la Târgu
Astfel, în fosta localitate de-sine-stătătoare Secuiesc şi Miercurea-Ciuc, precum şi în cel
Simeria, numită în vechime Breaza, azi, car­ de cavalerie (de husari) de la Sfântu
tier al municipiului Sfântu Gheorghe, a trăit o Gheorghe, în care erau şi ofiţeri români, unii
comunitate românească distinctă, formată djn cu grade şi funcţii importante (Gheorghe
negustori care au avut biserică proprie. în Popa, Matei Popp, Alexandru Crainic, loan
1839, românii din Sfântu Gheorghe locuiau Jeţ, David Domide, Moise Dragits)58.
într-un cartier separat, numit Sfântu Sursele principale de venituri în zona Giur-
Gheorghe Românesc (Olăh Szent Gyorgy)ss. geului, şi anume, în localităţile Gheorgheni,
Despre activitatea celor mai importanţi din­ Topliţa, Tulgheş, Bilbor, erau exploatarea
tre aceştia, relatează intelectualul bucureş- lemnului, cheresteaua, plutăritul, creşterea
tean Nicolae Păvălucă, în paginile sale despre animalelor şi producţia agricolă. O îmbogăţire
istoria românilor de pe meleagurile natale: a acestei palete a însemnat stabilirea armeni­
„Mulţi dintre românii din Breţcu au fost mari lor în Gheorgheni, Frumoasa, care a dus la
comercianţi în Regatul României, astfel: dezvoltarea comerţului şi a industriei în zonă.
Vaslle Dimian, din Galaţi, tatăl avocatului cu Comerţul cu lemnul şi cu plutele a fost una
acelaşi nume; Damian Popescu, din Brăila; dintre cele mai importante activităţi desfăşu­
familia Boroş, în Bucureşti; Radu Stancic, în rate pe Mureşul Superior de locuitorii satelor
Bucureşti; I. Borănescu, în Piteşti; Ghiţă din împrejurimi. Plutăritul, împreună cu păs-
Gosman, în Focşani. în Bucureşti, înainte de toritul, pe care-l făceau şi-l fac şi azi locuitorii
război, erau două hoteluri, deţinute, unul de prin munţii din împrejurimi, precum şi agri­
un Gociman, şi unul de un Sofronie din cultura înfloritoare din Giurgeu, apoi minele
Breţcu. Cel mai mare şi mai prestigios om de de aramă din Bălan şi cele de fier din Ciucul
afaceri breţcan a fost Niţă Coltofeanu din de Sus, au făcut, ca în această zonă să se
Galaţi. El avea, înainte de primul război mon­ concentreze cea mai deasă populaţie din
dial, cea mai mare firmă de import de măr­ întreg ţinutul şi să avem, aici, cele mai mari şi
furi. Această firmă Coltofeanu şi Dobreanu mai îndesate aşezări omeneşti.
era atât de cunoscută, încât în manualele de Apele minerale şi numeroasele stabilimen­
la şcolile comerciale se dedădeau teme de te de băi sunt şi ele un izvor de câştig pentru
rezolvat privitoare la operaţiunile acestei locuitori. Este cazul staţiunilor Tuşnad (la
firme. O altă reuşită e cea a lui Ghiţă Goşman amenajarea căreia o contribuţie deosebită a
din Focşani. A fugit din Breţcu, pe delături, ca avut-o comerciantul român braşovean Tache
să nu facă armata la unguri. Era cam pe la Stănescu), Vâlceie, Borsec, Malnaş, Covasna,
începutul acestui secol [sec. XX]. Din băiat de ş.a.59
prăvăiie a ajuns să aibă pe la începutul pri­ Documentele de arhivă semnalează pre­
mului război mondial unul din cele mai mari zenţa românilor din fostele scaune secuieşti
magazine de coloniale din Focşani. Fraţii în regimentele secuieşti de graniţă, sens în
Boroş aveau înainte de război 3 cofetării în care prezentăm câteva exemple:
Bucureşti şi una la Poiana Ţapului'^6. 1. 1800 dec. 5, Cluj. Ordin gubernia! trans­
Studiul întocmit de Pâl Judit intitulat: mis Oficialităţii scaunului Treiscaune, prin
"Câteva probleme legate de aşezarea români­ care se comunică faptul că soldatul Dumitru
lor în Trei Scaune 1614 -1859", apărut în Moroşan, originar din satul Valea Crişului, a
volumul "A TOBBSEG KISEBBSEGE" (Minori­ dezertat de la trupă. Se cere să fie pedespsit
tatea majorităţii), Miercurea-Ciuc, 1999, cu o amendă care să fie achitată la Casa mili-
50
 Comunităţile româneşti din fosteie scaune secuieşti, în preajma Revoluţiei de ia 1848

tară, din valorificarea bunurilor dezertorului60. Nystor, din Alungeni, i s-a comunicat, prin
2. 1803 feb. 27-apr. 4, Sfântu Gheorghe. pretor, faptul că în ziua de 1 septembrie 1804,
Interogatoriu, declaraţii şi sentinţa adoptată să se prezinte la manevra militară din locali­
de Tribunalul Militar Superior din oraşul tatea Reghin64.
Sfântu Gheorghe, în procesul intentat grăni­ 6.1828 iul. 3-4, Târgu Secuiesc. Rapoarte,
cerului român, Anghel Popa, pentru protocoale, acte notariale, sentinţe ale
dezertare (a dezertat la duşman, în timpul Tribunalului Regimentului secuiesc de graniţă
războiului francez)61. nr. 2 infanterie referitoare la procesele inten­
3. 1804 feb. 11, Reci, scaunul Treiscaune. tate grănicerilor Blasiu Krinitzky, Andrei
Raportul lui Francisc Szekeiy, vicejude regal al Mathe, Salamon Mathe şi losif Czukor,
scaunului Sepsi, către oficialitatea Scaunului acuzaţi şi condamnaţi pentru dezertare în
Treiscaune referitor la cei doi militari aflaţi în Moldova65.
permisie. Precizează că a trimis informaţii Documentele inedite semnalate mai sus ne
încă din data de 8 decembrie 1803. Astfel, relevă o interesantă schiţă a unei fresce isto­
Daniel Veres, din satul Chichiş, se află acasă rice de viaţă românească în această zonă de
şi i s-a comunicat să rămână pe loc până la la curbura interioară a Carpaţilor. Cercetă­
noi ordine, iar militarul Nicolae Vaszil, din toarea Pal Judit are dreptate când afirmă că
oraşul Sfântu Gheorghe, încă de la începutul "istoria societăţii secuieşti nu ar fi completă
lunii august s-a întors la Regiment62. fără istoria româniior din ţinuturiie secuieşti
4. 1804 feb. 20, Cluj. Ordin gubernial (aşa cum istoria românilor nu poate fi com-
transmis Oficialităţii scaunului Treiscaune, pietă fără istoria secuilor, maghiarilor, saşilor
prin care se revine la ordinul anterior din anul şi a ceiorialte etnii conlocuitoare)". Românii
1803, cu privire la raportarea situaţiei milita­ au format nu numai "o pată de cuioare apar­
rului Adam Olah [Românul], aflat în permi­ te (deosebită) a populaţiei de pe pământuriie
sie în satul CĂPENI63. secuieşti", ei au fost "secvenţa cea mai
5. 1804 aug. 8, Reci, scaunul Treiscaune. ardentă a istoriei naţionale", spune eruditul
Vicejudele regesc al Scaunului Sepsi, Francisc istoric loan Ranca66.
Szekeiy, raportează că militarului Gheorghe

Note
1. Sandor Olah, Asimilarea românilor în Ţara Secuilor, 11. loan Ranca, Românii din Scaunele Secuieşti în
în „Altera" nr. 11/1999, p. 277 conscrippa urbarială din 1820 şi în alte conscripţii din
2. Mihai Racoviţan, Despre evoluţia secuizării secolele XVIII-XIX (volum în curs de editare). Arhiva
românilor din Arcul Carpatic, în "ANGVSTIA" VI , Sf. Centrului Ecleziastic de Documentare Mitropolit Nicolae
Gheorghe, 2001, p. 21-32 Colan, Sf. Gheorghe
3. loan Lăcătuşu, Habitat şi populaţie. Procese şi 12. Pentru evoluţia (sau involuţia) structurii etnice şi
structuri demografice în Judeţele Covasna şi Harghita, în confesionale a populaţiei din iocalităţile fosteior scaune
"ANGVSTIA", 4, Sf. Gheorghe, 1999, p 403-421 secuieşti Odorhei, Ciuc, Giurgeu şi Treiscaune, pot fi con­
4. loan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, sultate volumele: Ion I. Russu, Românii şi secuii. Editura
Românii din Covasna şl Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Ştiinţifică, Bucureşti, 1990; loan Ranca, Românii din
Cultură, Editura Grai Românesc, M. Ciuc, 2003, p. 92 scaunele secuieşti in antroponimele din conscripţii,
5. Lily Rain, Familia etnic mixtă. Judeţul Covasna, Scaunul Ciuc, Giurgeu, Casin, Voi. II1567-1850, Târgu
Editura Arcuş, Sf. Gheorghe, 2001, p. 77 Mureş 1997; loan Lăcătuşu, Structuri etnice şi
6. Gheorghe Şişeştean, Pierderi etnice româneşti în confesionale în judeţele Covasna şi Harghita, Editura
Transilvania şi Partlum la începutul secolului al XX-lea, în Universităţii „Petru Maior", Târgu Mureş, 2008
„Limes", anul 11/1999, Zalău, p. 78 13. Ana Grama, Surse ecleziastice ortodoxe din a
7. loan Lăcătuşu, Habitat şi populape. Procese şi doua jumătate a secolului al XlX-lea pentru cercetarea
structuri demografice în judeţele Covasna şi Harghita, în demografică zonală, în "Angvstia", 3, 1998, p.l33
"Angvstia", 4, Sf. Gheorghe, 1999, p. 409 14. Ibidem, p. 134
8. loan Lăcătuşu, Structuri etnice şi confesionale în 15. Ibidem, p. 135
judeţele Covasna şi Harghita, Editura Universităţii Petru 16. Aurel Marc, Registrele parohiale - sursă docu­
Maior, Târgu Mureş, 2008, p. 105 mentară deosebit de valoroasă pentru trecutul românesc
9. Nicolae lorga. Acte româneşti din Ardeal privitoare al Harghitei. Conscrippa de la 1784, în "Angvstia", 1,
in cea mai mare parte la legăturile secuilor cu Moldova, 1996, p. 149-158
în "Buletinul Comisiei Istorice a României", voi. 2, 17. Ibidem, p. 150-151
Bucureşti, 1918 18. Liviu Boar, Românii din scaunele Ciuc, Giurgeu şi
10. loan Lăcătuşu, op. cit, 2008, p. 206 Casin in secolul al XlX-lea, Editura Universităţii Petru

51
Sebastian PARVU

Maior, Târgu Mureş, 2004, p. 93 dintre Transiivania, Moldova şi Ţara Românească, în

19. Ioana Cristache-Panait, Realităţi istorice din sud- „Acta Bacovensia", VI, 2011, p. 205
estul Transilvaniei, în I.I. Russu, [Link], p. 56. 40. Arhivele Naţionale Covasna, în confnuare ANCv,
20. Ibidem, p. 57 Fond Primăria oraşului TÂRGU SECUIESC, înv. 1, nr.
21. Traian Rotariu, Maria Semeniuc, Elemer Mezei, 1225/1805, f. 3-4
Recensământul din 1850. Transilvania, Editura Staff, 41. Ibidem, Fond Primăria oraşului Breţeu,
1996; în aceaşi colecţie au fost publicate recensămintele Protocolum Reiationum Magistratus Oppidi Beretzk anno
populaţiei din anii: 1857, 1870, 1880, 1900, 1910, 1941 1816, f. 1.
şi recensământul agricol din 1885. 42. Ibidem, Fond Primăria or. TG. SECUIESC, înv. Nr.
22. Ibidem, p. 12 5, dos. 424, f. 1-2.
23. Ibidem, p. 12 43. Ibidem, Fond Primăria or. TG. SECUIESC, înv. Nr.
24. loan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, 5, dos. 472, f. 1
Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. 44. Ibidem, Fond Primăria oraşului Breţeu,
Şcoală. Cultură, Editura Grai Românesc, Miercurea Oue, Protocolum Reiationum Magistratus Oppidi Beretzk anno
2003, p. 96 1836-1843 şi cel pentru anul 1848. f.1-2
25. Nicoleta Ploşnea, Comunităţi româneşti ziditoare 45. Ibidem, Fond Regimentul secuiesc de graniţă nr. 2
de şcoli !n Covasna şi Harghita (1850-191^). învăţămân­ Infanterie, cutia nr. XXVII/6, 1807, f. 1-4
tul confesional ortodox din protopopiatele din secuime în 46. Ibidem, cutia nr. LXXVII, nr. 111, f. 1
O candelă în Carpaţi. Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi 47. Ibidem, cutia nr. LXXVIII, nr. 2, f. 1-34
Harghitei. 15 ani de la înfiinţare (1994-2009), Editura 48. Ibidem, Fond Scaunul TREISCAUNE, nr. 1049/
Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2009, p. 1037 1803, V/6, f. 1-4.
26. Ibidem, p.l038 49. Ibidem, Fond Regimentul secuiesc de graniţă nr. 2
27. Coriolan Suciu, Dicţionar istoric al localităţilor din Infanterie, cutia nr. XLVI/93, f. 1
Transilvania (în continuare: D.I.L.T.), voi. I, Ed. 50. Ibidem, Fond Scaunul ORBAI, dos. 21/1829, f. 3.
Academiei RSR, 1966, p. 192. Aşezarea a aparţinut până 51. Ibidem, Fond Primăria oraşului SF. GHEORGHE,
la 1925 de Bicazul Ardelean, fiind atestată ca Dămuk în inv. nr. IV şi dos. 1112, f. 1, şi dos. 1172, f. 1
1734 52. Maria Negreanu, Românii din Târgu Secuiesc şi
28. Ibidem, Aşezarea este atestată documentar în satele învecinate, după condica bisericii ortodoxe din Tg.
1835, ca Bekăs Zsadani, sat contopit cu Bicazul Ardelean, Secuiesc, Bucureşti, 1943, p. 75
până la 1925 a aparţinut jud. Ciuc., p. 186 53. Ibidem, p. 78
29. Ibidem, Aşezarea, cu denumirea ungurească 54. loan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel,
Gyergyozsedenypatak, cătun al satului Bicazul Ardelean, op. dt, p. 248
este atestată documentar abia în 1850, p. 228 55. Ibidem, p. 368
30. Ibidem, ungureşte Gyergyâbekăs, înainte de 1925 56. loan Lăcătuşu, Pagini regăsite. Breţcanul Nicolae
aparţinea jud. Ciuc. Primele atestări documentare sunt Păvălucă despre istoria româniior de pe meleaguriie
din anii 1808 şi 1839, p. 233 natale (1), în „Condeiul Ardelean", nr 12(47), 19-25
31. loan Ranca, Românii de pe graniţa cu Moldova octombrie 2007, p. 5.
(din Bicazul Ardelean, Valea Jidanului, Telec şi Dămuc) în 57. Vasile Lechinţan, Stabilirea românilor în sud-estul
timpul revoluţiei de la 1848-1849, în "Angvstia", 10, Transilvaniei - Noi "opţiuni" ale istoriografiei maghiare,
2006, p. 53 în "Angvstia", 6, 2001, p. 338
32. loan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, 58. ANCv, Fond Primăria Sfântu Gheorghe, înv. nr. 1,
[Link], p. 79 dos. 98, f. 1-2
33. Ibidem, p. 80 59. Nicoleta Ploşnea, Biserici, şcoli, comunităp rurale
34. Lăcătuşu loan, Păstoritul în zona curburii româneşti din Covasna şi Harghita (1850-1918),
interioare a Carpaţilor, în Identitate şi cultură la românii rezumat teză doctorat Cluj-Napoca, 2012, p. 12
din secuime. Editura Carpatica, Ciuj-Napoca, 1995, p. 19 60. ANCv, Fond Scaunul Treiscaune, nr. 911/1801,
35. Sabin Opreanu, Contribuţiuni la transhumanţa din XI/5, filele 1-3, original, copie, limba maghiară - latină.
Carpapi Orientali, Tiparul „Ardealul", Ouj, 1930, p. 110 61. Ibidem, Fond Regimentul secuiesc de graniţă nr. 2
36. loan Lăcătuşu, Vasile Stancu, Contribuţii Infanterie, nr. XVIII/15, 1803, fila 1-11
documentare referitoare la păstoritul transhumant din 62. Ibidem, Fond Scaunul Treiscaune, nr. 1172/1804,
Sud-Estul Transilvaniei practicat în Moldova şi Ţara fila 41-42
Românească, în Profesioniştii noştri, 4, Dumitru Zaharia 63. Ibidem, Fond Scaunul Treiscaune, nr. 1172/1804,
la 85 de ani. Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2011, fila 54-55
p. 207 64. Ibidem, Fond Scaunul Treiscaune, nr. 1172/1804,
37. Constantin Catrina, Folclorişti şi folclorul muzical f. 148
din judeţul Covasna. Privire istorică, în "Angvstia", 2, 65. Ibidem, Fond Regimentul Secuiesc de Graniţă,
1997; Folclorul muzical integrat obiceiurilor de peste an cutia LXXVII, nr. 86, f. 1-143
(Ţara Bărsei şi Covasna), în "Angvstia", 6, 2001, p. 243- 66. loan Ranca, [Link], 1997, p. XXI şi loan Lăcătuşu,
248 Români şl secul cu nume româneşti, de condiţie liberă,
38. loan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, din fostele scaune secuieşti (secolul XVl-XIX), în
[Link], p. 75 Profesioniştii noştri, 3, loan Ranca la 80 de ani. Editura
39. loan Lăcătuşu, Aportul negustorilor români şi Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2012, p. 282
secui din arcul intracarpatic la dezvoltarea comerţului

52
 ANGVSTIA 16, 2012, Istorie - Sociologie, pag. 53-60

REVOLUŢIA DE LA 1848-1849 IN SUD-ESTUL

TRANSILVANIEI
Drd. Vasile-Claudiu TUTUI-A

Cuvinte cheie: Revoluţia de la 1848-1849, sud-estul Transilvaniei, aşezările secuieşti

Key words: Revolution of 1848-1849, South-East of Transylvania, Szekier seats
Abstract
The Revolution of 1848-1849 in the South-East of Transylvania is an intrinsic part of the revolution in the larger
Transylvanian area. An overall perspective of political and military events ailows us to understand their complexity, taking
into account the different interests manifest at that time by Romanians, Saxons, Hungarians and Szekiers. The study
presents the development of revoluţionar/ events in this area and the outcome of the revolution, ending a devastating
civil war, which resulted in the deaths of some 40,000 Romanians and the destruction, plunder or arson of 300 settle-
ments. The material damage was estimated at around 29.260 silver florins. Overall, the Romanian revolution was victo-
rious, as a result, for the next 19 years, Transylvania was not a political or administrative part of Hungary, which it beca-
me in 1867, with the sad Austro-Hungarian dualism, ended for good at December Ist, 1918.

Revoluţia de la 1848-1849 din sud-estul mai substanţiale deţineau deputaţii secuilor şi

Transilvaniei, este parte componentă a revo­ saşilor din dietă, personalul administrativ de
luţiei întregului spaţiu transilvan. O tratare de la comitate, dar care nu erau interesaţi ca
ansamblu a evenimentelor politice şi militare acestea să ajungă la masa mare a populaţiei.
ne permite să înţelegem în acelaşi timp com­ Informaţiile şi ştirile despre ceea ce se
plexitatea lor, ţinând seama de interesele ce întâmpla pe întreg teritoriul Transilvaniei
s-au manifestat atunci, din partea românilor, soseau în secuime cu o întârziere de 5-10 zile
saşilor, ungurilor şi secuilor. Abordând, însă, de la producerea lor, prin intermediul comer­
tratarea pe zone geografice, vom găsi în cianţilor, negustorilor, poştei militare, a presei
fiecare zonă o serie de elemente specifice, de limba română, maghiară sau germană, ce
determinate de compoziţia etnică a popula­ apărea cu întârziere şi în tiraje foarte mici.
ţiei, relaţiile interetnice, situaţia şi starea pen­ Beneficiau de presă doar personale sus puse
tru luptă a unităţior militare dislocate în zonă, şi cu posibilităţi financiare.
raporturile acestor unităţi şi relaţiile lor cu Informaţiile istorice substanţiale despre
populaţia civilă, atitudinea populaţiei civile mersul evenimentelor în sud-estul Transilva­
faţă de unităţile militare din zonă, faţă de niei le aflăm în lucrările scrise de George
Comandamentul General al Armatei cezaro- Bariţiu, Lâszlâ Kovări, Nestor Şimon, Silviu
crăieşti de la Sibiu, relaţiile de vecinătate din­ Dragomir, Gustav Ritter, Amon von Tremen-
tre comitate, cu marile oraşe: Braşovul, Tg. fest, Carol Gollner, Ştefan Moldovan, KarI
Mureş, Sighişoara, Cluj, Alba lulia dar şi cu Klein, Gelu Neamţu, Jakab Alexe (Elek),
Mediaşul, Dumbrăveni, Rupea, Feldioara ş.a. Joseph Bedeus von Scharberg, Cornelia
Zona de sud-est a Transilvaniei cuprindea Bodea, ş.a.
şi secuimea, în care la data respectivă erau în 1848, populaţia Transilvaniei număra:
dislocate 3 regimente de grăniceri: Regimen­ valahii (români) = 1.287.340 locuitori; ungu­
tul 1 Grăniceri secui (73 Infanterie) la rii = 260.170 locuitori; secui = 260.000 locui­
Miercurea-Ciuc, Regimentul 2 Grăniceri secui tori; saşi (germani) = 250.000 locuitori; alţii
(74 Infanterie) de la Târgu Secuiesc şi (evrei, ţigani) = 60.400 locuitori.
Regimentul 11 Husari, dislocat la Sfântu Dieta Transilvaniei avea în compunere 310
Gheorghe. Toate aceste unităţi erau subordo­ deputaţi din care, deputaţi unguri = 161;
nate Comandamentului General (General deputaţi secui = 114; deputaţi saşi (germani)
Kommando) de la Sibiu, respectiv generalului = 35; deputaţi români (valahi) = nici unul.
Anton Puchner. Minorităţile C'alţii") nu aveau niciun deputat.
în lunile martie-mai 1848, în sud-estul Aşadar, populaţia majoritară a Transilvaniei,
Transilvaniei a fost linişte. O linişte apăsătoa­ românii (valahii, cum sunt pomeniţi în docu­
re şi cu multe semne de întrebare. Secuii, mente), nu aveau niciun deputat.
locuitorii majoritari ai zonei, nu au fost prea Românii, secuii şi saşii din sud-estul
încântaţi de aşa-zisa "uniune" a Transilvaniei Transilvaniei au privit însă cu îngrijorare deru­
la Ungaria, ei nefiind consultaţi. Informaţii larea evenimentelor din Transilvania. Masa
53
Vasile-Claudiu TUTULA

mare a populaţiei era puţin informată cu ceea ungurilor şi separat secuilor, ca "naţiune nobi­
ce se întâmpla în Transilvania şi Europa. lă secuiască" (in realitate ungurii şi secuii erau
Românii din sud-estul Transilvaniei erau o rninoritate şi atunci ca şi azi, 2012 s.n.).
făţiş împotriva "uniunii" Transilvaniei la în Proclamaţia sa din 10 mai 1848, printre
Ungaria. Ei au respins la Blaj, prin reprezen­ altele. Ludovic Batthyâny arată că: "Legăturile
tanţii lor. Proclamaţia de la Pojon (Bratislava) naţiunii secuieşti şi maghiare, naţiuni ce provin
şi Pesta în 12 puncte, mai concret punctul nr. dintr-un singur trunchi, depăşesc, în timp, un
12, ce prevedea "uniunea" Transilvaniei la mileniu; interesele noastre, norocul şi neno­
Ungaria. Românii şi conducătorii lor erau rocul de odinioară şi de totdeauna, au fost
foarte îngrijoraţi că la 25 aprilie 1848, la Cluj1, aceleaşi'5. Din păcate Ludovic Battyăny a
Guberniul transilvan a dat publicităţii sub făcut în această proclamaţie apel la secui să
semnătura lui Joszef Teleki, guvernatorul se înarmeze: "De aceea eu, atât ca cel dintâi
Transilvaniei, legea stării de asediu (legea prim-ministru independent al Ungariei, cât şi
statarială). Pe tot cuprinsul Transilvaniei au ca ministru interimar al forţelor armate, cu
fost ridicate spânzurători şi ţepe. Ele erau un încredere în vitejia nezdruncinată recunoscu­
mijloc de intimidare îndeosebi împotriva tă, pe plan mondial, a naţionalităţii secuieşti
românilor. Românii din secuime, prin repre­ şi în devotamentul său neclintit faţă de fraţii
zentanţii lor legitimi, trimişi la Blaj, au cerut lor maghiari, datorită funcţiei mele oficiale,
ca să fie recunoscuţi ca a patra naţiune a sub răspunderea mea personală mă grăbesc
ţării2, egală în drepturi cu ungurii, saşii şi să vă chem [...] să vă grăbiţi cu cei 12.000 de
secuii, să aibă propriii lor deputaţi în dietă, soldaţi înarmaţi, spre tabăra permanentă,
şcoli în limba română, dregători la oraşe şi aflată în zona Szegedinului în Ungaria, unde
sate în raport cu numărul locuitorilor. deja sunt asigurate, chiar şi prin locurile de
în zona secuimii, prin intermediul presei trecere, primirea şi hrânirea efectivelor" 7.
s-a aflat despre cele două adunări ale româ­ Aşadar, apel către secui la înarmare, în condi­
nilor ţinute la Blaj, din 30 aprilie ("Din ţiile în care "uniunea" nu era proclamată (ofi­
Duminica Tomii"), la care au participat circa cializată s.n.) printr-un act? "Uniunea" va fi
6.000 de români, şi de Marea Adunare proclamată oficial pe data de 30 mai 1848, la
Naţionaiă de pe "Câmpui Libertăţii", la care au 11 zile după această proclamaţie. în ai doiiea
fost prezenţi 40.000-60.000 de români. S-a rând se poate observa de către orice jurist
aflat şi despre făptui că ia punctul nr. 16 din sau ştiutor de carte, că L. Batthyâny nu avea
Petiţia Naţională3 s-a cerut ca problema "uni­ nido calitate oficială în Transilvania, emiţând
unii" Transilvaniei la Ungaria să nu fie luată în un act (Proclamaţia din 19 mai 1848, s.n.) de
discuţie la Dieta din Cluj, până când românii ia Pesta fără niciun temei legal, juridic şi de
nu vor fi recunoscuţi ca naţiune distincă a drept, doar cu scopul de a-i atrage pe secui
ţării. în caz contrar, românii vor protesta de partea ungurilor şi a Ungariei de a-i întă­
solemn. Această măsură de siguranţă a fost râta la început împotriva românilor, fiind
luată la Blaj de revoluţionarii români, ţinând folosiţi ca o "masă de manevră".
seama şi de faptul că s-au pus obstacole ca Este adevărat şi a fost bine la momentul
adunarea să nu se ţină. Tensiunea însă a respectiv, că Ludovic Battyăny s-a adresat
crescut. Presa de limbă maghiară din Cluj i-a printr-o proclamaţie şi românilor, dar de abia
ameninţat pe români, cerându-le ca la la 28 iunie 1848, deci după o întârziere de o
Adunarea de la Blaj ce va avea loc în 15 mai iună şi 9 zile, când a simţit că lucrurile se pre­
"să nu se facă altceva decât să se accepte cipită, merg rău şi se îngroaşă în defavoarea
"uniunea" cu Ungaria fără condiţii. Să se guvernului unguresc. în respectiva procla­
renunţe la pretenţia românilor de a deveni maţie, deşi se adresează cu formularea:
cea de-a patra naţiune recunoscută din "Proclamare către fraţii noştri români" 8, în
Transilvania'^. care domină ameninţările: "împotriva acelor
Dintre mulţimea de evenimente care au scopuri păcătoase"9, căci veţi fi gata ca "văr-
avut un oarecare impact asupra secuilor a toasa voastră putere a o jertfi în treaba liber­
fost "Proclamaţiunea caracteristică din 19 mai tăţii noastre" 18 sau "treziţi viitorimea spre
1848 a ministrului preşedinte, corn[iţele] băgare de seamă"11 ori "puterea voastră veţi
Ludovic Battyăny, adresată poporului secu­ înmulţi-o prin ridicarea de batalioane din aşa
iesc din Transilvania'5. Este interesant şi bărbaţi, care de bună voie, vor lua arme"12
curios faptul că reprezentanţii guvernului (aici a avut dreptate, deşi recrutările români­
unguresc de la Pesta s-au adresat separat lor şi saşilor s-au făcut forţat, în interesul
54
 Revoluţia de la 1848-1849 în sud-estul Transilvaniei

naţiunii din Ungaria s.n.), sau "să stap ca un mentele româneşti de grăniceri, s-a întocmit
zid tare împotriva planurilor vicleneşti"13, lin- un plan secret de Guberniul Transilvaniei,
guşindu-se cu aprecierea potrivit căreia: "ba împreună cu cel de la Pesta, pentru a fi
unora aşa patrioţi vă dau bineţe ungurilor scoase din Transilvania şi aruncate împotriva
de pe pământ, secui, şi românilor fraţilor sârbilor.
noştri" (întrebarea ce se pune este, de când Ba mai mult, Guberniul Transilvaniei, con­
românii sunt fraţi cu ungurii sau viceversa; dus de Joszef Teleki, la intervenţiile care au
istoria a demonstrat şi demonstrează că atât avut loc împotriva populaţiei răsculate de la
românii cât şi ungurii sunt neamuri diferite; Abrud, Roşia Montană, Câmpeni, pe timpul
important, desigur ar fi şi acesta trebuie să fie anchetei condusă de Kozma Păi (14 iunie-20
idealul, ar trebui ca ei să se înţeleagă şi con­ iulie 1848), la Mihalţ (2 iunie 1848), Luna
lucreze ca între fraţi s.n.). Mureşului (12 septembrie 1848) a folosit,
Proclamaţia lui Ludovic Battyâny către pentru intervenţia în forţă, doar pe militarii
români trebuie apreciată, însă este una foar­ secui din cele 3 regimente de grăniceri. La
te generală, care vorbeşte doar de interesele Mihalţ, au fost împuşcaţi mortal de militarii
ungurilor, şi foarte puţin de cele ale românilor. secui 14 români şi răniţi grav alţi 50 de
Din păcate şi promisiunile vagi făcute, spre oameni19. La măcelul de la Luna Mureşului,
exemplu: "Va câştiga ca pământurile ca ale militarii secui au împuşcat mortal 30 de
sale să le stăpânească şi pe pământ slobod să români şi alte câteva zeci au fost grav răniţi
fie popor slobod"15, nu au fost respectate. "pentru că au refuzat să se dea recruţi la arma­
Toate dezideratele din Proclamaţia lui Ludovic ta ungurească şi să recunoscă uniunea"20.
Battyâny vizau ca românii din Transilvania să La 2 iunie 1848, la Cluj, o deputaţiune de
se supună revoluţiei ungare, fără ca acestora 100 de reprezentanţi ai românilor adresează
să li se acorde drepturi şi libertăţi democra­ o petiţie Dietei din Cluj de a anula "uniunea",
tice. act făcut prin vicleşug şi fără consultarea şi
Alte patru evenimente cu tentă politică şi încuviinţarea românilor, care reprezentau
militară aveau să influenţeze decisiv evoluţia majoritatea populaţiei ţării. Preşedintele die­
ulterioară din spaţiul sud-est transilvan. tei, Mikios Wesselenyi, anunţă cu emfază şi
La 29 mai 1848, se deschid la Cluj lucrările aroganţă, că "el nu cunoaşte popoare, ci
Dietei. Lucrările au fost deschise de baronul numai o Ungarie unită"2^.
general Anton Puchner. în ziua următoare, la La 3 iunie 1848, la Sibiu, în cadrul
30 mai 1848, Dieta Transilvaniei, în care româ­ Universităţii săseşti, saşii declară trădători pe
nii lipseau cu desăvârşire, a proclamat "uni­ toţi deputaţii care au proclamat "uniunea"
unea" Transilvaniei la Ungaria16, fără niciun Transilvaniei la Ungaria. în perioada 01-14
fel de consultare a românilor. în aceeaşi zi se iunie 1848, în localităţile din jurul Sibiului şi
va vota şi o lege electorală restrictivă pentru Făgăraşului s-au adunat 30.000 de semnături
români, precum şi o lege a presei17, înteme­ împotriva "uniunii".
iată pe cenzură şi care avantaja presa de în sfârşit la data de 6 iunie 1848, Dieta de
limba maghiară. la Cluj votează legea desfiinţării iobăgiei în
Zilele de 29 şi 30 mai 1848 înseamnă, Transilvania22, la propunerea lui Wesselenyi
pentru istoria modernă a Transiivaniei, prima Mikios. Transilvania era ultimul bastion
lovitură dată bunei convieţuiri dintre toate iobăgesc al Europei, în care dominau relaţiile
populaţiile conlocuitoare, în care românii erau feudale în plină eră modernă, în condiţiile în
majoritari şi cei mai vechi, cu cea mai mare care, în celelalte ţări, şerbia şi iobăgia au fost
contribuţie la plata taxelor şi impozitelor, în desfiinţate cu 100-150 de ani mai înainte.
dezvoltarea economico-socială a ţării. Procla­ Desfiinţarea iobăgiei, chiar şi cu o mare întâr­
marea "uniunii" de către Dieta Transilvaniei ziere, a fost o împlinire, deşi împroprietărirea
va produce mari nelinişti în rândul români­ cu pământ a iobagilor, se va face prin răs­
lor, saşilor şi chiar al secuilor. cumpărare, lucru ce nu era încheiat nici la
Pe 31 mai 1848, aceeaşi Dietă din Cluj va 1892-1895, aşa cum se arată în documentele
vota, fără să-i consulte pe ofiţeri şi militari, Memorandumului.
pentru transformarea celor 3 regimente secu­ Ţinând seama de evoluţia evenimentelor,
ieşti de grăniceri în gărzi naţionale18, pentru generalul Anton Puchner va pune, la 10 iunie
ca nobilimea ungurească şi secuiască să-şi 1848, în stare de război cetatea Alba lulia28,
asigure un braţ înarmat împotriva populaţiei unde se afla o importantă cantitate de arma­
româneşti şi săseşti. în ceea ce priveşte regi­ ment şi muniţie.

55
 Vasile-Claudiu TUTULA

La 18 octombrie 1848, generalul Anton (Agyagfalva, judeţul Harghita), a avut loc

Puchner dă o proclamaţie prin care pune adunarea naţională a secuilor. Scopul acestei
capăt regimului terorist kossuthist şi declară adunări a fost de a-i ridica la luptă pe secui
Transilvania în stare de război24, preluând împotriva românilor. A fost o adevărată diver­
conducerea ei. Este desfiinţat Guberniul de la siune condusă de "agitatorul kossuthian",
Cluj, care îşi încetează activitatea, deoarece cum îl numeşte George Bariţiu, Ladisiau
îşi desfăşura activitatea pe baza unor instruc­ (Vlad) Berczenczei. Acesta a fost trimis "cu
ţiuni primite de la Pesta, în condiţiile în care misiune ca să înroleze dintre secui un nou
Vay Mikios a fost numit de guvernul Ungariei, regiment de husari" 28. La începutul lunii
la 16 iunie 1848, comisar plenipotenţiar octombrie "guberniul [guvernul] provincial
pentru Transilvania. unguresc din Cluj s-a opus la convocarea
în lunile august-octombrie 1848, situaţia adunării secuieşti. El avuse înaintea sa expe­
politico-militară se schimbă substanţial în rienţă cu adunările româneşti, care, cu pază,
sud-estul Transilvaniei. Apar multe nemulţu­ fără pază, toate cinci (cu ale regimentelor) au
miri în rândul saşilor din Braşov, Feldioara, decurs şi s-au terminat fără nici un exces sân­
Rupea, Cohalm, Prejmer, Sighişoara şi locali­ geros"2^.
tăţile săseşti din jurul lor, care se aflau în Adunarea secuilor de la Lutiţa a fost una
situaţia de a nu le fi garantate ordinea şi liniş­ incitantă, prin care secuii, fără voia lor, au
tea publică, apărarea averilor, datorită deselor fost dezinformaţi şi induşi în eroare de
atacuri din secuime. Cea mai mare nemulţu­ Ladisiau Berczenczei, Alexandru Gâl, corniţele
mire va fi determinată însă de faptul că la 1 Emeric Miko, Moise Berde şi alţii, care au
septembrie 1848, "guvernul ungar ordonă cerut ca secuii să se înarmeze, făcându-i
alcătuirea conscripţiilor pentru recrutare. vinovaţi pe români, de tot ceea ce se întâm­
Transilvania va trebui să dea Ungariei 60.000 pla în Transilvania.
de ostaşi pentru a iupta împotriva sârbilor"25. După George Bariţiu: "Programa lui
Să reamintim că, la presiunea guvernului Berczenczei era curat revoluţionară. înfiinţa­
ungar, la 23 iulie 1848, a fost trimis spre rea, fără nici o concesiune mai înaltă, a unei
Seghedin un batalion sub comanda maiorului trupe naţionale secuieşti sub numele "Husarii
Leon Pop din Năsăud. Acesta a refuzat lui Mathia" alegerea unui alt gubern [guvern]
categoric să lupte împotriva sârbilor. De ase­ provizoriu şi înfiinţarea unui lagăr secuiesc de
menea, grănicerii năsăudeni au refuzat să război" 30. Aceste propuneri năstruşnice nu
depună jurmântul pe drapelul şi constituţia au fost foarte bine primite de Guberniul din
ungară, trecând prin situaţii de disperare şi Cluj, de corniţele Emeric Miko, ajuns între
ameninţare cu moartea. timp preşedintele guberniului, de baronul
După aprecierile lui George Bariţiu, con­ Dominic Kemeny, Moise Berde, un om mai
temporan cu evenimentele, un istoric obiectiv moderat, care presimţise direcţia negativă în
în foarte multe chestiuni, considera că care o vor lua lucrurile, sfătuindu-i pe partici­
Transilvania a fost cuprinsă, în lunile octom­ panţi (30.000 de secui după Kovary; 60.000
brie până în decembrie 1848, de un război după corniţele Miko), o cifră exagerată, căci
civil devastator, datorită politicii teroriste pe nu i-a numărat nimeni. La tribuna de la Lutiţa
care au promovat-o în special Ludovic au fost multe luări de cuvânt şi dispute. Până
Kossuth şi comisarul Mikios Vay26. Arestările la urmă cel care "a învins" a fost Berczenczei.
puse la cale asupra lui Simion Balint, Eftimie Acesta a ocupat din nou tribuna şi a început
Murgu, August Treboniu Laurian, Bălăşescu, să descrie secuilor "pericolul cu culorile cele
Florian Micaş şi alţi revoluţionari români au mai înspăimântătoare, şi, după ce răpi cu sine
creat mari stări de tensiune, nemulţumiri şi pe ascultători, îşi bătu joc de gubern, de
animozităţi în rândul populaţiei. înverşunarea comisarul Miko. Apoi propuse ca secuii să se
românilor a crescut la vederea mai multor declare independenţi de comanda generală,
preoţi, tineri ştiutori de carte şi altor locuitori să se supună îndată ministerului [guvernului]
spânzuraţi. "Terorismul - spune George unguresc, grănicerii să se prefacă în miliţii
Bariţiu - s-a manifestat prin spânzurători şi [armate] teritoriale, să formeze tot un lagăr cu
aite atrocităţi atât în Transiivania, cât şi în celălalt popor şi aşa să plece în contra valahi­
Banat, mai aies asupra preoţilor"27. Au avut lor spre apărarea fraţilor din comitate"31.
loc multe represalii, anchete şi procese în însuşi Jakab Elek, "care a călătorit înadins
întreaga Transilvanie. de la Cluj cu alţi 14 secui la Lutiţa (Agyag­
în ziua de 16 octombrie 1848, la Lutiţa falva), mărturiseşte (pag. 400) că multe din
56
 Revoluţia de la 18d8-1849 în sud-estul Transilvaniei

câte au declamat [declarat] acolo, aristocraţii îndreptat spre Blaj, sub comanda vice-colone-
din comitatul Cetăţii de Baltă asupra români­ lului Donăth. O altă brigadă, a patra, s-a
lor au ieşit minciuni"32. Diversiunile şi dezin­ îndreptat spre Mureş, la Iernut sub comanda
formările lui Ladislau Berczenczei lansate la comitelui Dionisie Lazăr38.
Lutiţa au învins: "s-a decis ca mulţimea să Cele 4 brigăzi de secui, conform Raportului
plece îndată asupra românilor"33. S-a depus nr. 5166/16 dec. 1848, semnat de generalul
şi un jurământ, în numele guvernului ungu­ Anton Puchner, au devastat până la 16
resc de la Pesta, deşi acesta a fost destituit decembrie 1848, un număr de 9 sate pe valea
de către împăratul de la Viena. în orice caz: Mureşului (zona Iernut), peste 100 de comu­
"Terorismul acelei adunări a fost atât de cum­ ne româneşti şi săseşti cuprinse în Tg. Mureş
plit, încât nimeni nu a cutezat a se sustrage şi Reghin şi valea Mureşului superior, au
de la acel jurământ fără pericolul vieţii. L-au aprins şi devastat oraşul Reghinul săsesc şi
depus şi ofiţerii germani curaţi (care erau alte 7 sate din judeţul Alba, în total 117 loca­
încadraţi în cele 3 regimente secuieşti, trans­ lităţi în numai 7 săptămâni39. Aceasta a fost
formate în gărzi naţionale s.n.), în frunte cu "prima ispravă" a secuilor în prima etapă a
colonelul Dorschner şi alţii" 34. în zadar s-au războiului civil (octombrie-decembrie 1848)
opus ofiţerii de la cele 3 regimente ca civilii să conform etapizării făcute de George Bariţiu.
nu fie implicaţi în acţiuni militare; coloneii La Reghinul săsesc trupele de secui au fost
Zsombori şi Dorschner, vice-coloneii Donath şi oprite de cei 2300 de luptători ai vice-colone-
Bertzman, maiorul Czerniko, corniţele J. lului Urban, sosit aici de la Năsăud, pentru a
Bethlen jr., deputatul Moise Berde, Michael stăvili devastările şi jafurile. Nu s-a reuşit în
Miko, loan Keller în cadrul Consiliului belic din schimb devastarea şi arderea oraşului, care
17 octombrie, fanaticilor Berczenczei şi s-a întâmplat doar în ziua de 2 noiembrie
Alexandru Gal. Deşi, numit preşedinte, corni­ 184840. La Reghin, Berczenczei a pus condi-
ţele Emeric Miko nu a reuşit să-i înduplece pe ţiunea de graţie, până la ora 6 seara, oraşul
cei doi ca să nu înarmeze gloatele. să dea o taxă de 50.000 florini şi predarea
Din fericire, dar şi din păcate, la adunarea tuturor armelor4!. Deputaţiunea oraşului nu a
de la Lutiţa "s-a votat şi o proclamaţiune reuşit să împlinească condiţiile lui Berczen-
adresată românilor şi saşilor prin care îi pro­ aei, oraşul fiind trecut prin foc şi sabie. Au
voacă la pace, le zic să nu se opuie Uniunii, ars aproape toate clădirile din oraş şi cele 2
să lase în pace pe maghiari, căci, de nu, biserici. Populaţia oraşului Reghin, aproape
secuii vor cerca să restaure [restaureze] 5000 locuitori, cea mai mare parte saşi, s-a
pacea ţării cu armele lor"35. Cu alte cuvinte, retras cu trupele lui Urban spre Teaca, valea
din nou, românii şi saşii sunt trataţi cu ame­ Şieului, Bistriţa. înainte de aprinderea oraşu­
ninţarea armelor. Este clar că ideea aceasta a lui, pe 2 noiembrie dimineaţa, s-a trecut la
aparţinut liderilor, şi nu masei mari a secuilor, prădarea oraşului. "Secuii au omorât şi pe cei
care şi ei îşi doreau pacea şi buna colaborare 17 soldaţi răniţi, rămaşi în spitalul din loc"42.
cu românii şi saşii, aşa cum s-a petrecut seco­ Aceştia aparţineau Regimentului 2 Grăniceri
le de-a rândul. români de la Năsăud. Cei 4000 de secui au
Oastea secuiască s-a format pe loc, consti- trecut la jefuirea prăvăliilor. Au fost luate ani­
tuindu-se patru brigăzi, fiecare a câte 4000 male: cai, vite, porci, încărcate şi duse ca
de oameni, în total 16.000 de oameni3®. prăzi spre secuime. Pe 3 noiembrie 1848,
"Comandant ad hoc al trupelor secuieşti, în circa 6000 de secui au părăsit trupele, îndrep-
contra românilor a fost proclamat colonelul tându-se cu prăzile luate spre secuime.
Alexandru Zsombori, comandantul regimen­ "Partea cea mai frumoasă a oraşului fu prefă­
tului de husari"32. S-a trecut imediat la acţiuni cută în cenuşă împreună cu două biserici, cea
de atac prin jaf, „devastaţiuni, tăciunării" romano-catolică şi cea evanghelică-luterană,
(aprinderi), omoruri. după ce şi acestea au fost spoliate (devasta­
Cele 4 brigăzi au atacat astfel: Brigada din te). Daunele cauzate acelui oraş prin secui au
dreapta, comandată de vice-colonelul Betzman fost computate (preţurile), aşa pe deasupra,
a plecat spre Szâsz Reghin (Reghinul Săsesc), cel puţin la 1.000.000 de florini"43. Aşa s-a
cu scopul de a lovi oastea locotenent-colone- încheiat, în linii mari, campania dezastruoasă
lului Carol Urban. Brigada din centru, coman­ a secuilor, din toamna anului 1848 ,spre cen­
dată de colonelul Zsombori, a luat misiunea trul Transilvaniei. Desigur, detaliile sunt cu
de a se îndrepta spre Tg. Mureş. Aripa stângă mult mai multe, însă studiul nostru este limi­
a grupării, compusă din două brigăzi s-a tat ca spaţiu.

57
Vasile-Claudiu tutu la

După devastarea şi aprinderea oraşului Braşov, pe nume Nicolae Zarafu. Lui Aron
Reghin, majoritatea trupelor de secui s-au Gâbor i se alătură un alt secui, Thuroczi, rotar
retras la Tg. Mureş. Generalul Gedeon a fost de profesiune, care a turnat un tun de aramă.
trimis de ia Sibiu de către generalul Anton S-a trecut apoi la confecţionarea de proiectile
Puchner, la Tg. Mureş spre a învinge trupele şi cartuşe.
secuieşti. Lupta s-a dat în ziua de 5 noiembrie Secuii nu vor sta pasivi după înfrângerea
1848, pe şesul din faţa oraşului Târgu Mureş, din 5 noiembrie 1848, de la Tg. Mureş. Ei vor
spre sud-vest. Trupele de secui, rămase în face dese incursiuni în perioada noiembrie
front doar cu militarii grăniceri, câteva sute de 1848-martie 1849, la Racoş (09 decembrie
secui fanatici, arca 600, în fhjnte cu Berczenczei 1848), Feldioara (10 noiembrie 1848), Braşov
şi Gâl Sandor, circa 8000 de oameni, erau (9 decembrie 1848). Secuii au fost urmăriţi şi
comandate de colonelul Zsombori44. învinşi de trupele imperiale în luptele de la
Generalul Gedeon avea în subordine 2000 Doboli (10 noiembrie 1848), Hăghig (18
de infanterişti, 300 de cavalerişti, 12 tunuri, octombrie 1848), Chepeţ (2 decembrie
400 de saşi voluntari şi 1000 de lăncieri 1848), Racoş (9 decembrie 1848), Vârghiş
români. Lupta a început în seara zilei de 5 (10 decembrie), Arpătac (5 decembrie 1848),
noiembrie 1848, la orele 3 după amiază. Rupea (13 decembrie 1848)51, trupe ce au fost
Lupta nu a durat nici măcar o oră, caz aproa­ comandate de generalul Gedeon, colonelul
pe unic în istoria artei militare. Prim-locote- Sturdheim, căpitanul Heydte, gloatele
nentul Sichrowski, comandantul unei baterii româneşti ale prefectului Nicolae Solomon şi
de artilerie a primit ordin să deschidă focul45. militari din gărzile săseşti.
Nu a tras mai mult de 5 proiectile, după unii, Revoluţia şi războiul civil va continua în
zece proiectile, după alţii, că "gloatele secu­ Transilvania, în perioada decembrie 1848 până
ieşti o şi luară la fugă mâncând pământul, iar în 23 ianuarie 1849, când trupele colonelului
batalioanele de grăniceri, după ce îşi descăr- Carol Urban se vor retrage în Bucovina. Moţii,
cară puştile, urmară şi e/e după gloate" sub conducerea lui Avram lancu şi a prefecţi­
Cu stupefacţie, George Bariţiu a consem­ lor de legiuni, vor trece la apărarea circulară
nat că această luptă de la Târgu Mureş, numi­ a Munţilor Apuseni. După ce a învins trupele
tă de alţii şi "bătălie" se înscrie ca "una din imperiale austriece şi cele ale colonelului
scenele cele mai rare în istoria războiului şi în Carol Urban, în circa 24 de lupte şi bătălii,
cazul acesta cu totul neaşteptată, nu numai de începând de la Ciucea şi până în poiana
către dvilişti (civili) necunoscători ai artei mili­ Stampei52, generalul losif Bem s-a îndreptat
tare, d şi de către militari de profesiune"A7. spre Tg. Mureş, unde a ajuns la 13 ianuarie
Marea greşeală a generalului Gedeon a fost 1849. A dat mai multe bătălii şi lupte parţia­
aceea că a făcut "o eroare strategică neierta­ le, la Săuca (17 ianuarie 1849) şi Galfalău (18
tă, care mai târziu a avut urmări foarte tris- ianuarie 1849), iar cea mai mare la Sibiu (21-
te'48, mai precis nu i-a urmărit pe secui şi nu 31 ianuarie 1849), pe care a pierdut-o, şi o
a trecut la dezarmarea lor. alta la Şura Mare (21 ianuarie-2 februarie
Cert este că această "bătălie" scurtă a avut 1849). O ultimă luptă a dat-o pe 4 februarie
un efect dramatic pentru comisarul Berczen- 1849, la Ocna Sibiului, toate pierdute de
aei, care a luat-o la fugă spre secuime, iar de generalul losif Bem53. Până la 22 martie
aici, "apucând pe căi neumblate, nu s-a oprit 1849, războiul civil a fost purtat cu ajutor de
până în Galipa şi numai de acolo ajunse iarăşi trupe ruseşti, aşa cum consemnează George
la Pesta, unde ruşinat şi cu prestigiul pierdut Bariţiu. în zilele de 2, 3 şi 4 februarie, stil
a fost primit rece în parlament"49. Din păca­ nou, trupele generalului rus Engelhart au
te, generalul Anton Puchner a avut o încrede­ intrat în Braşov cu 2080 de infanterişti, 430
re oarbă în victoria câştigată de generalul ulani (cavalerie grea), 190 cazaci tot călăreţi
Gedeon la Tg. Mureş. Dar s-a păcălit. Eveni­ şi 8 tunuri. La Sibiu, au sosit alte trupe ruse,
mentele ulterioare îi vor zdruncina puternic sub comanda colonelului Skariatin, pe 4
convingerile. februarie 1849, cu 1696 infanterişti, 120
După această fugă ruşinoasă "secuii se cazaci şi 6 tunuri54.
reculeg şi se înarmează (armează) ca prin far­ După ce a pierdut luptele şi bătăliile men­
mec" 50. Anton Puchner trece la construcţia ţionate mai sus, generalul losif Bem, la origi­
de tunuri. Primele 2 tunuleţe le-a construit în ne polonez, s-a sustras loviturilor armatei
satul Filia, judeţul Covasna, unde exista o imperiale, comandate de generalii Puchner,
baie de fier a unui negustor român din Gedeon şi Pfersman, retrăgându-se spre
58
 Revoluţia de la 1848-1849 în sud-estul Transilvaniei

Sebeş, unde a avut o ciocnire cu imperialii, iar între 21-23 mai 1849, la Varşovia61, cei doi
de aici, spre Orăştie, Deva, podul de la împăraţi, Francisc losif al Austriei şi Nicolae I,
Simeria, evitând lupta directă cu trupele ţarul Rusiei, şi-au dat mâna, pentru a-şi apăra
austro-române, până la podul de la Simeria55. imperiile şi tronurile. La Varşovia s-a stabilit,
"O luptă de mică amploare a avut loc la în acele zile, planul de intervenţie şi coopera­
Orăştie pe 7 februarie, unde pe generalul re dintre armatele ruse şi austriece pe timpul
Bem îl nimeri un glonţ de puşcă în mâna pătrunderii lor în Ungaria şi Transilvania.
dreaptă şi-i rupse degetul mijlociu. Generalul în sud-estul Transilvaniei au pătruns trupe­
Bem a fost nevoit să se ducă la Deva pentru le ruseşti comandate de generalul Luders, cu
tratarea braţului drept"56. S-au dat alte lupte efective numeroase, înfrângându-i pe secui în
de mai mică amploare, la Simeria (9 februa­ luptele de la Chichiş, Ozun, Tg. Secuiesc şi Sf.
rie 1849), Deva (5-6 februarie 1849), gene­ Gheorghe. La 22 iulie 1849, generalul losif
ralul Bem reuşind să ocupe şi cetatea Deva. Bem a dat, de la Oituz şi Oneşti, 2 proclama­
Lipsa de combativitate a trupelor austro- ţii către locuitorii Moldovei pentru a-i atrage
române, slaba iniţiativă a generalilor austrieci, de partea secuilor şi a lupta împreună cu
"i-au permis generalului Bem "să defileze" aceştia la lupta împotriva ruşilor. Secuii au
prin Transilvania şi să preia iniţiativa în luna fost învinşi de ruşi la Sf. Gheorghe (22 iulie
februarie 1849" 5T 1849) şi Bixad (23 iulie 1849). La 3 august
La 11 martie 184958, va avea loc a doua 1849, generalul austriac Clam-Gallas a ocupat
bătălie a Sibiului, pe care generalul losif Bem Miercurea-Ciuc. Ultimile rezistenţe ale secuilor
o va câştiga. Va pune stăpânire pe sediul au fost înfrânte în următoarele zile la Odorhei
Comandamentului General al Armatei transil­ şi Târgu-Mureş, de către trupele generalului
vane. Generalul Bem va deveni stăpân în rus Grotenhjelm. La 13 august 1849, trupele
peste două treimi din teritoriul Transilvaniei, ungare au capitulat la Şiria, lângă Arad.
timp de circa patru luni. Au rămas două Capitularea a fost semnată din partea arma­
bastioane neocupate: cetatea Alba lulia şi tei ungare de către generalul Gorgey.
bastionul Munţilor Apuseni, apărat de cele Cu aceasta, s-a pus capăt unui război civil
şapte legiuni de sub conducerea lui Avram devastator, în care 40.000 de români şi-au
lancu, care vor rezista până la sosirea trupe­ pierdut viaţa, iar 300 de localităţi au fost
lor ruseşti şi austriece. devastate, jefuite şi aprinse. Pagubele mate­
Secuii au fost implicaţi şi au participat, în riale au fost evaluate la circa 29.260.000 de
1849, în bătălia de la Braşov (5 februarie florini de argint62.
1849)59, la asediul Munţilor Apuseni, în spe­ Pe ansamblu, revoluţia română a ieşit
cial în zona Zarandului, împotriva Legiunii învingătoare, reuşindu-se, timp de 19 ani, ca
condusă de prefectul loan Buteanu, în bătălia Transilvania să nu intre administrativ şi politic
de la Albeşti-Sighişoara (13 iulie 1849)60, care în componenţa Ungariei, eveniment ce se va
va însemna pentru armata ungară începutul petrece abia la 1867, prin tristul dualism aus-
sfârşitului. Secuii, după 31 iulie, se vor retra­ tro-ungar, care însă va capota definitiv la 1
ge acasă. Decembrie 1918.

59
Vasile-Claudiu TUTULA

Note

1. Cf. Gelu Neamţu, Revoluta de ta 1848-1849. 32. Ibidem, p. 322.

Bibliografie selectivă şi cronologia revoiupei române de la 33. George Bariţiu, op. cit, p. 322; vezi jurământul
1848-1849 in Transilvania, în Anuarul Institutului de secuilor în Okmănytăr (arhiva) al iui Kovâri şi corn. Col.
Istorie Cluj-Napoca, nr. XXVII/1998, Edit. Academiei Eszterhâzi din 1861, p. 94, 95 şi tradus de Bedeus, voi.
Române, 2000, p. 10. II, p. 395.
2. Ibidem, p. 12. 34. Ibidem, Bedeus, voi. II, p. 398, 399 jurământul
3. Apud Al. Papiu Ilarian, Istoria românilor din Dacia tradus în nemţeşte, exemplare în limba maghiară au
Superioară, voi. II, Editura Ansid, Tg. Mureş, 2005, p. ajuns foarte târziu la Sibiu, după ce secuii au aprins
427-431. Reghinul (2 noiembrie 1848).
4. Gelu Neamţu, op. cit, p. 12. 35. Ibidem, Bedeus, voi. II, p. 398-399.
5. Cf. George Bariţiu, Părţi alese din istoria 36. Cf. George Bariţiu, op. cit, p. 325.
Transilvaniei pe două sute de ani din urmă, voi. II, ed. a 37. Ibidem, p. 323.
Il-a, Braşov, 1994, supliment, anexa VIII, p. 742-743. 38. Apud George Bariţiu, op. cit, p. 325.
6. Ibidem, p. 742. 39. Ibidem, p. 325-326.
7. Ibidem, p. 742-743. 40. George Bariţiu, op. cit, p. 328-329.
8. George Bariţiu, op. cit, voi. II, ed. a Il-a, supli­ 41. Ibidem, p. 329.
ment, Anexa n.r. 9, p. 743-744. 42. Ibidem, p. 330.
9. George Bariţiu, op. cit, voi. II, ed. a Il-a, supli­ 43. Ibidem.
ment, Anexa nr. 9, p. 743-744. 44. Cf. George Bariţiu, op. cit, p. 349.
10. George Bariţiu, op. cit, voi. II, ed. a Il-a, supli­ 45. Ibidem, p. 350.
ment, Anexa nr. 9, p. 743-744. 46. Ibidem, p. 350.
11. George Bariţiu, op. cit, voi. II, ed. a Il-a, supli­ 47. Cf. George Bariţiu, op. cit, p. 350.
ment, Anexa nr. 9, p. 743-744. 48. Ibidem, p. 347.
12. George Bariţiu, op. cit, voi. II, ed. a Il-a, supli­ 49. Ibidem, p. 353.
ment, Anexa nr. 9, p. 743-744. 50. Ibidem, p. 347, 355.
13. Ibidem, p. 744. 51. Ibidem, p. 361-365; Lâszio Kovări, Erdely torte-
14. Ibidem. nete 1848-49 (Istoria Transilvaniei între 1848-49), p.
15. Ibidem. 127-130.
16. Apud Gelu Neamţu, op. cit, p. 13. 52. Cf. Raportului locotenentului Friederich Storch de
17. Ibidem. Arben din 1848-1849 (tradus din nemţeşte de Iulian
18. Cf. Gelu Neamţu, op. cit, p. 13. Marţian) în "Arhiva Someşană", nr. 12/1930, Năsăud, p.
19. Ibidem. 169-176.
20. Ibidem. 53. Cf. Gelu Neamţu, Vasile Tutuia, Aspecte militare şi
21. Ibidem. pagini memorialistice despre revoluţia şi războiul civil din
22. Ibidem. Transilvania 1848-1849, Editura Argonaut, Cluj-Napoca,
23. Cf. Gelu Neamţu, op. cit, p. 14. 2008, p. LXI.
24. Ibidem, p. 20. 54. Ibidem.
25. Ibidem, p. 17. 55. Ibidem; George Bariţiu, op. cit., II (1994), p. 430.
26. Apud George Bariţiu, Părp alese din istoria 56. Ibidem.
Transilvaniei pe 200 de ani din urmă, voi. II, ed. a Il-a 57. Gelu Neamţu, Vasile Tutuia, op. cit, p. LXIII.
îngrijită de acad. Ştefan Pascu şi prof. dr. Florin Saivan, 58. Ibidem, p. LXII.
Braşov, 1994, p. 312-317. 59. Ibidem, p. LXIV.
27. Ibidem, p. 302. 60. Ibidem, p. XaX.
28. Ibidem, p. 318. 61. Ibidem, p. XCIV.
29. Ibidem, p. 319. 62. Cf. Bucovina, Cernăuţi, nr. 1 din 6 ianuarie 1850,
30. Ibidem, p. 320. p. 1-4.
31. Ibidem, p. 321.

60
 ANGVSTIA 16, 2012, Istorie - Sociologie, pag. 61-64

DIVORŢ ŞI RECĂSATORIE, INTRE INTRANSIGENŢA ŞI

TOLERANŢA, ÎN COMUNITĂŢILE ROMÂNEŞTI DE PE VALEA
TÂRNAVEI MICI, LA MIJLOCUL SECOLULUI AL XIX-LEA
Ligia B0AN

Cuvinte cheie: fBmilie, divorţ, comunităţi româneşti. Târnava Mică, mijlocul secolului al XlX-lea
Key words: family, divorce, Romanian Communities, Târnava Mică, mid 19th century

Abstract
In a tradiţional society marked by strong efforts for survival, the family shouid represent the piliar of solidarity and
safety. But, this environment that is not easy to be controlled by the human being because of the existence marked with
misery and hunger, fear and violence, did influence in a negative manner the development of a normal family [Link]
conflicts within a family led to divorce and this was controlled strictiy by church and state taking into consideration the
appiicability of the law of that time.
Being considered an illness of the society, the divorce was one of the main aspects of the society on which the church
and the state tried to keep a control. Both the church and the state wanted to keep the family as a whole and tried to
avoid the divorce that was the cause of many orphans and lonely women that could not manage the househoids by
themselves.
This drama whose shape is created within a context of the Romanian countryside manages to reveal a wide
palette of human being characters. Even this humble sodety that is completely ignored by people proves to be the right
heroine on the delicate stage of the history of the Romanian people.

în cadrul unei societăţi tradiţionale marca­ conflictuale în cadrul familiei determina des­
te de eforturi dure pentru supravieţuire, într- facerea căsătoriei. Familia intra astfel în vizo­
un mediu ostil, în principiu, familia ar trebui rul Bisericii şi al Statului, al căror scop era
să constituie o formă capitală de solidaritate menţinerea familiilor şi evitarea disoluţiei,
şi securitate1. însă, acest mediu greu stăpâ­ deoarece, considerat o boală a societăţii,
nit de către om din cauza existenţei con­ divorţul cauza probleme precum: copii orfani
strânse de lipsuri, de boală, de foamete, de şi femei singure care nu-şi puteau întreţine
frică, de agresiuni şi violenţe, a influenţat gospodăria7.
negativ desfăşurarea normală a ciclului vieţii Societatea tradiţională era puternic influen­
de familie2. Intr-o astfel de lume, căsătoria ţată de învăţăturile Bisericii şi de spiritul
rămâne în continuare motivată de conside­ religios. Toate momentele fundamentale ale
rente economice şi devine în mare parte o vieţii, de la naştere până la moarte erau
afacere în care hotărârea revine familiilor supravegheate de biserică, astfel că individul
tinerilor, în cele mai multe cazuri neţinându- „nu se putea sustrage prea mult determinări­
se cont de părerea mirilor3. Deoarece majori­ lor mentale proprii comunităţii sau societăţii
tatea familiilor au fost întemeiate din interese în care trăia"8. Omul de la ţară trăia mai
materiale sau sociale, între soţi există o lipsă degrabă o credinţă a superstiţiei, a magiei
de comuniune, o atitudine reciprocă distantă sau a tot felul de prejudecăţi, de aceea, în
şi rece. Lipseşte cu desăvârşire afecţiunea, iar momentul apariţiei stărilor conflictuale în inte­
relaţiile intime se rezumă strict la îndeplinirea riorul familiei, „conştiinţa păcatului, a vinei,
rolului de reproducere şi de perpetuare a lipseşte cel mai adesea, iar divinitatea este
familiei4. Registrul justificativ şi motivaţional privită cu un ochi amuzat şi îngăduitor"9.
al căsătoriei aranjate nu exclude afectivitatea, Divorţul, soluţia finală a unei căsnicii eşua­
dar iubirea nu motivează singură încheierea te, era greu acceptată şi de familie, de comu­
mariajului5. nitate, iar persoana în cauză devenea una
Intervenţia rudelor şi a comunităţii în marginalizată. „Gura satului" nu ierta pe
încheierea unei căsătorii pe considerente nimeni, însă nu putea afecta hotărârea deja
materiale avea consecinţe negative asupra luată a partenerilor deoarece „sfârşitul chinu­
relaţiilor matrimoniale între cei doi soţi6. rilor însemna mai mult decât locul în obşte'w.
Tensiunile şi încordările vieţii, lipsurile, ruti­ Odată cu divorţul se crea o ruptură între fami­
na, agresivitatea, afectau desfăşurarea nor­ liile soţilor, între rude, el devenind o problemă
mală a vieţii de familie, iar apariţia stărilor a comunităţii şi nu doar una personală.
61
Ligia BBAN

La mijlocul secolului al XlX-lea, Biserica iască bine unul cu altul şi să se lase de nebu­
şi-a păstrat întâietatea în reglarea proble­ nii, însă tot în zadar"18.
melor matrimoniale, problematica divorţului a Principalele motive de divorţ întâlnite în
ţinut exclusiv de competenţa forurilor biseri­ documentele studiate sunt; infidelitatea: „şi
ceşti, iar intervenţia autorităţilor laice se limi­ fugind cu alţi bărbaţi stricaţi, iară acum de
ta doar la aspectele legate de moştenire, de faţă se află de zece săptămâni fugită cu
întreţinerea soţiei şi a copiilor11. Biserica a Ambrosie Marţi din Hăria, cu care neştiindu-
acceptat cu reticenţă desfacerea căsătoriei, se unde trăieşte în preacurvie"19; dispreţul
admiţând divorţul în cazuri extrem de grave. şi agresivitatea partenerilor de viaţă:
Legislaţia Bisericii, ca şi practica vieţii biseri­ mărturia unei femei care îşi plânge durerea;
ceşti nu a stabilit niciodată o listă determina­ „de la începutul căsătoriei noastre am fost
tă sau precisă a motivelor de divorţ. Ea s-a silită din zi în zi a-l urî pe bărbatul meu, căci
orientat în aprecierea acestora în primul rând dânsul a început a-mi lăuda pe una nevastă a
după normele sale cu caracter religios şi lui A. Cătană din Boian pe numa Docha şi de
apoi după normele stabilite de stat pentru era în viaţă bărbatul acesteia, din care cuvin­
admiterea divorţului12. Cu excepţia adulteru­ te m-am fost pus pe cugete ce să fie cu mine?
lui, caz în care autoritatea bisericească nu Dar murind după un timp scurt A. Cătană
îngreuna sau nu se împotrivea desfacerii rămase Docha văduvă şi acum i-au fost tim­
căsătoriei. Biserica s-a opus întotdeauna pul bine venit bărbatului meu spre rumperea
divorţului, ţinând la trăinicia căsătoriei, după şi călcarea credinţei conjugale, păşind cu
cuvântul Scripturii că „ceea ce a împreunat Docha în relapuni mai de aproape amoresc,
Dumnezeu, omul să nu despartă"1^. când a început a mă maltrata neomenesc, a
în Codul Civil din 1811, aplicat în Transil­ mă batjocori în tot tipul, asemănându-mă cu
vania în 1853, statutul persoanei îşi regăseş­ muierile celea mai slabe şi stricate, ce văzând
te reglementări sistematizate şi cu caracter eu şi nemaiputând suferi m-am dus la cres­
modern pentru acea vreme, dar statutul juri­ cătorii mei care m-au reîntors la bărbatul
dic al femeii rămâne încă tributar sistemului meu îndemnându-l pe acesta a convieţui cu
feudal de sorginte feudală. Dacă bărbatul va mine în linişte, însă cu întoarcerea la bărbatul
dovedi că femeia lui n-a fost fecioară sau o va meu nu am dobândit rezultatul dorit, căci
găsi adulteră, sau dacă femeia va învinui maltratările, înjurările de Dumnezeu, de
bărbatul de concubinaj, „e slobod să se Sfinţi, de Paşti, de Botez nu mai aveau finit,
despartă". ameninţându-mă tot cu bătăi de moarte..."20]
Primul pas în desfăşurarea divorţului era comportamentul violent: mărturisirea unui
înfăţişarea soţilor înaintea preotului satului, preot: „am dojenit pe I. Romanu să nu-şi mai
care-şi argumentau decizia cu probe şi mar­ tot bată muierea pentru toate nimicurile, însă
tori. Rolul preotului paroh, din acest moment în zadar"21; impotenţa: "M. Botă,.... s-au
devenea unul foarte important, acesta rea- fost jeluit la noi despre neputinţa trupească
mintindu-le pentru început legămintele făcute ce o împiedică de a nu putea trăi cu bărbatul
la căsătorie, apoi îi consilia în vederea împă­ său'22, sau „au aflat pe aceasta într-o stare
cării, îndemnându-i la „despărţirea de pat şi cu totul nepotrivită şi neputincioasă în privin­
de masă"14 pentru o anumită perioadă de ţa trăirii şi împărtăşirii cu parte bărbătească,
timp. Urmau alte încercări de reconciliere din care pricină trăind numai cinci până la
care se desfăşurau la casa parohială şi se şase săptămâni laolaltă s-au deosebit unul de
repetau de trei ori, la interval de cel puţin opt altul'23] tentativă de omor: „pentru că au
zile15. Se organizau şi comisii de împăciuire, încercat a otrăvi pe V. Grindeanu, să se osân­
care se străduiau să aplaneze conflictele dească la robie de o jumătate de an după a
conjugale şi să-i îndemne pe litiganţi să se cărei trecere să aibă şi ea voie a se căsători'24
împace. Dacă încercările de reconciliere nu sau „numitu T. Teuneanu, întrebuinţând
aveau succes, partea nemulţumită declanşa nenumărate pedepse asupra muierii lui, a
procedura de despărţire la scaunul protopo- adus-o la acea disperaţiune încât şi-a urât
pesc ca for matrimonial de primă instanţă16. viaţa, şi ..., într-una din zilele trecute l-a
Strădaniile preotului se reflectă în jalbele străpuns în pântece cu un cuţit, însă nevătă-
adresate protopopilor: „vrând noi a-i împăca mându-l rău, se însănătoşi. După însănăto­
laolaltă pentru pricinile avute, n-am putut şire nu mai voieşte sub nici o formă a mai
mijloci pace între ei nici într-un chip"17 sau primi pe soţia sa'25.
„a treia oară ne-am silit a-i sfătui ca să tră­
S2
 Divorţ şi recăsătorie, între intransigenţă şi toleranţă, în comunităţile româneşti...

în general, plângerile şi cererile de divorţ Legea care reglementa căsătoriile şi divor­

erau înaintate într-un număr mai mare de ţurile din 1786 menţiona: „După ce se face
către femei, deşi atitudinea comunităţii feţă despărţire de legătură, la amândouă părţile
de femeie era aspră, aceasta fiind marginali- slobod le este iarăşi a se căsători. însă când
zată, fie că era vinovată sau nu. Educaţia s-au întâmplat de fapta cea rea (cum e uci­
primită de fete în familie de a fi răbdătoare şi derea, preacurvia), care au făcut o parte asu­
ascultătoare, avea un rol considerabil, astfel pra celeilalte părţi, au fost pricina despărţirii,
că femeii îi trebuia mult curaj să se desprindă celui vinovat nu-i va fi slobod să se căsă­
de condiţia sa şi să-şi înfrunte bărbatul, fami­ torească cu acea faţă, care înaintea legii se
lia, comunitatea26. Nu poate fi trecut cu va adeveri a fi fost părtaşă aceleiaşi fapte
vederea apelul autorităţilor ecleziastice către rele"31.
soţii de a-şi ierta partenerii pentru violenţele Pentru recăsătorie, persoanele în cauză
suportate, aspect care induce ideea că statu­ erau obligate să ceară dispensă episcopului în
tul femeii era unul vizibil inferior societăţii care se prezentau argumente temeinice pen­
româneşti transilvănene din epoca modernă27. tru încheierea unei noi căsătorii32. Aprobarea
Cenzura comunitară nu a putut schimba hotă­ venea în unele cazuri odată cu hotărârea de
rârea partenerilor pentru că sfârşitul chinu­ divorţ: „desfiinţarea acestei căsătorii se apro­
rilor însemna mai mult decât locul în obşte, bă din motivul adulterului inctului, actorei se
iar „mai bine ruşinea satului decât bătaia dă voie a trece la altă căsătorie, iar inctului se
bărbatului" 28. opreşte de la aceasta şi se pune sub legea
Deoarece Biserica se împotrivea disoluţiei, bisericească până când va da dovadă îndes­
pentru descurajarea acesteia, procesul divor- tulătoare despre îndreptarea vieţii sale cele
ţial se întindea pe durata mai multor ani dato­ scandaloase, în special se opreşte de a se
rită încercărilor de reconciliere şi a anumitor căsători cu femeia care a fost stricătoarea
taxe ce trebuiau achitate. Procedura era foar­ acestei cununii"33.
te complicată şi exista posibilitatea ca, în final, în consecinţă, singura perspectivă în cazul
cererea să nu fie acceptată, iar cei doi să fie divorţului era alegerea răului mai mic. Trebuie
obligaţi să trăiască împreună, în continuare. însă specificată şi tenta uşor misogină, de
în cazurile grave se trecea la desfacerea fond, a întregii societăţi, inclusiv în rândul
căsătoriei prin aprobarea forurilor matrimo­ unor practici bisericeşti strecurate neavenit în
niale: „în şedinţa Consistoriului arhidiecezan doctrina ortodoxă sau cea greco-catolică.
de religiunea greco-orientală s-a hotărât cu Toate acestea puneau o povară în plus pe
divorţ total, dându-se voie amândorura părţi­ conştiinţa femeii, de aceea, compromisul
lor a trece la altă căsătorie mai fericită'^9. despărţirii era „demarat" cu anevoie de către
Viaţa de familie nu se oprea aici, vechii acestea.
parteneri, liberi acum, îşi căutau fericirea în Firul roşu al acestui studiu propune o
altă parte, încercând să-şi refacă viaţa printr-o atenţie sporită asupra mecanismului dizolvării
altă căsătorie. însă procesul unei reconstruc­ şi a regenerării statutului conjugal şi a tuturor
ţii familiale era îngreunat de către Biserică, implicaţiilor, chiar dacă majoritatea informa­
fiind privit cu reticenţă şi de comunitatea ţiilor îmbracă parcursul demografic al satelor
sătească, ce nu agrea recăsătoria unuia româneşti, ori conflictul juridic aflat într-o
dintre membrii comunităţii lor. timidă schimbare indusă de legile moderne
Totuşi, Biserica şi societatea, forţate într-o europene.
oarecare măsură de împrejurări, de cotidian Viaţa de familie, „iconografiată" în atmos­
şi de situaţia politică au tolerat tacit şi au fera spirituală era supusă revitalizării în aşa
acceptat fenomenul de reconstrucţie familială, măsură încât uneori propria conştiinţă a omu­
dar în cazul unor motivaţii bine întemeiate. lui de rând propunea o imagine mult mai
Canoanele bisericeşti, de altfel, au prevăzut severă a recâştigării chipului moral.
rânduieli specifice pentru a doua sau a treia Această dramă, personalizată pe contextul
nuntă. Se puteau recăsători persoanele care vieţii româneşti rurale, scoate la iveală o
nu se făceau vinovate de desfacerea căsăto­ vastă paletă de caractere umane, sau însăşi
riei sau cele părăsite o lungă perioadă de umila societate ignorată de atenţia publică se
timp30. descoperă a fi compatibila eroină pe scena
delicată a istoriei poporului român.

63
Ligia BEIAN

Note
1. Toader Nicoară, Transilvania la începuturile timpu­ continuare ANDJM, Fond Protopopiatul greco-catolic Tg.
rilor moderne (1680-1800). Sadetate rurală şi mentalităţi Mureş, dosar 4, Lege care reglementează căsătoriile şi
colective, Editura Dacia, Quj-Napoca, 2001, p. 130 divorţurile, fila 2
2. Ibidem 15. Claudia Septimia Peteanu, [Link]., p. 302
3. Ibidem 16. Oclul vieţii familiale la românii din Transilvania în
4. Sorina Paula Bolovan, Consideraţii istorice şi istorio- a doua jumătate a sec. al XlX-lea şi începutul sec. al XX-
grafice privind demografia istorică, în „Revista BistriţeP', lea, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2009,
XII-XIII, 1999, p. 39 p. 38
5. Adriana Florica Muntean, Motivapi ale căsătoriei in 17. ANDJM, Fond Protopopiatul Ortodox Român
mediul rural transilvănean din a doua jumătate a sec. al Târnăveni, dosar 11, fila 14
XlX-lea, în „Revista Bistriţei", XII-XIII, 1999, p. 53 18. Idem, dosar 22, fila 12
6. Dalia Carmen Ştirb, Căsătoria şi problemele viepi 19. Idem, dosar 11, fila 6
de familie în satele comunei Buciumi în a doua jumătate 20. Idem, dosar 32, fila 25
a sec. al XIX- lea, în „Revista BistriţeP', XII-xni,1999, p.57 21. Idem, dosar 22, fila 12
7. Kolumbân Zsuzsânna, Divorţul în Dieceza Odorhei 22. Idem, dosar 11, fila 20
în sec. a! XlX-lea, în Om şi societate. Studii de istoria 23. Ibidem, fila 2
populaţiei României (sec. XVII-XXI), Presa Universitară 24. Ibidem, fila 115
Clujeană, Cluj-Napoca, 2007, p. 129 25. Idem, dosar 22, fila 10
8. Toader Nicoară, op. cit., p. 32 26. Sorina Paula Bolovan, loan Bolovan, [Link], p. 130
9. Mitu Sorin, Imagini europene şi mentalităţi 27. Ciclul vieţii de familie..., [Link], p. 40
româneşp din Transilvania, Presa Universitară Clujeană, 28. Ibidem
Cluj-Napoca, 2000, p. 201 29. ANDJM, Fond citat, dosar 32, fila 28
10. Sorina Paula Bolovan, loan Bolovan, [Link], p. 129 30. Loredana Stepan, Aspecte privind moralitatea şi
11. Claudia Septimia Petreanu, „Consilierea matrimo­ statutul femeii în cadrul familiei arădene la sf. sec. al XIX-
nială" a cuplurilor din comunităţile năsăudene în a doua lea şi începutul sec. al XX-lea, în Populape şi societate.
jumătate a sec. al XlX-lea, în „Revista BistriţeP', XXII, Studii de demografie istorică a Transilvaniei (sec. XVIIl-
2008, p. 301 XX), Presa Universitară Clujeană, Quj-Napoca, 2003, p. 90
12. loan N. Roca, Drept canonic ortodox, legislaţie şi 31. ANDJM, Fond Protopopiatul Greco-Catolic Tg.
administraţie ortodoxă, voi. II, Editura Institutului Biblic Mureş, dosar 4, fila 3
şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 32. Loredana Stepan, [Link], p.90
1990, p. 102 33. ANDJM, Fond Protopopiatul Ortodox Român
13. Ibidem Târnăveni, dosar 32, fila 28
14. Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană Mureş, în

64
 ANGVSTIA 16, 2012, Istorie - Sociologie, pag. 65-76

ASPECTE DIN ISTORICUL ADMINISTRAŢIEI LOCALE

DIN COMUNA VAMA BUZĂULUI
Prof. Corina BĂRĂGAN-SPOREA

Cuvinte cheie: administraţie locală, comună. Vama Buzăului, Braşov

Key words: local administration, commune, Vama Buzăului, Braşov
Abstract
This paper is concerned with presenb'ng a historical approach of the local administration of Vama Buzăului village.
This community is placed in the south-eastern Transylvania and it had an evolution similar to the neighbouring areas.
The local institutions have their roots in the Middie Age of romanian traditions. The viliage Vama Buzăului was under
the domination of the Austrian Empire, fact that led to the delay of the formation and consolidation of modern institu­
tions of state.
Vama Buzăului is mentioned in papers, from 1820, but they were preserved by the feudal organizations, afterwards
as well. Modern institutions of state will be formed in 1893, when the policy of Buzăui Ardelean is installed. From 1924,
the community becomes an independent administrative unit having its own institutions, induding a local hali.
The hali, as a local organ of the state, functioned in Vama Buzăului until 1945, in a constitutionai manner, a demo­
cratic one, follov/ing the laws of the local administration of Romania.

Elemente ale administraţiei moştenite frunte aceleaşi instituţii, potrivit dreptului

din Evul Mediu medieval românesc, „cutumele" - legile ne­
Vama Buzăului, veche vatră românească, scrise, sau obiceiul pământului.
aşezată la sânul Carpaţilor de Curbură, în col­ Prin cercetarea istorică despre Vama
ţul sud-vestic al Transilvaniei, la hotarul cu Buzăului găsim menţionate vechile dregătorii
Jara Românească, face parte din depresiunea medievale ale obştilor săteşti, ca funcţii de
Intorsura Buzăului, cunoscută şi sub denumi­ mare importanţă în conducerea comunităţii,
rea de Buzăui Ardelean sau Magyar Bodza (în adevărate instituţii, până şi în secolul al XIX-
limba maghiară - n.n.). lea, ca: Bătrânii satului, care la Vama
Istoriografia consemnează existenţa satelor Buzăului, în 15 iunie 1852, într-o scrisoare
în toată depresiunea Intorsura Buzăului, către George Bariţiu (susţinătorul lor juridic),
denumită Buzăui Ardelean (Buzăui Maghiar). apărau, cu importanţa funcţiei lor, pe un
Documentele vorbesc de separarea, ia sfârşi­ localnic nedreptăţit, gata să fie deposedat de
tul secolului al >MII-lea, a celor trei comune. pământ. Scrisoarea menţionează: „adeveresc
Sita Buzăului, Intorsura Buzăului şi Vama că locuitorul Nicolae Lupoiu e stăpân pe pămân­
Buzăului. tul său"2. Semnează trei locuitori: George
Istoricul Emil Micu, în lucrarea „Monografia Drăgan, George Filip, şi George Sporea, spe­
întorsurii Buzăului", crede că cea mai veche cificând fiecare „adeverez", garantând pentru
comună conturată a fost Vama Buzăului, ei preotul satului, L. P. Dumitru Dogariu, cu
datorită poziţiei ei la hotarul cu Muntenia şi a semnătura şi pecetea bisericii.
rolului oficiului vamal din localitate, care a dat în acelaşi fond de documente despre Vama
şi numele localităţii. Buzăului este menţionată şi dregătoria de
Istoricul Berecz Gyula consideră anul 1820 Jurat, unde găsim pe George Sporea, jurat,
ca an al înfiinţării comunei1. la 18513.
Teritoriul comunei, după constituirea, în Cea mai importantă funcţie, de conducere
secolul al XV-lea, a marilor domenii feudale era cea de jude, cu atribuţii administrative şi
din Ţara Bârsei, a fost înfeudat familiilor juridice. în Transilvania, judele îndeplinea şi
nobiliare din Budila: Beldi, Mikes şi Nemeş, şi funcţii executive pe domeniul nobiliar.
ca urmare, localitatea făcea parte din forul în Vama Buzăului cunoaştem pe „judele"
domenial administrativ al acestor grofi. Petru Buzea. în anul 1884, judele Petru
Administrarea comunei, aflată la extremita­ Buzea, este menţionat, alături de laicii din
tea domeniului şi a ţării, populată exclusiv de comunele vecine şi de clericii lor, în rândul
români, a păstrat în tot Evul Mediu, până în "membrilor sinodului protopresbiterial eiec-
epoca modernă, tiparele româneşti de organi­ toral în protopresbiteriatului Treiscaunehr"^.
zare, administrare şi conducere a obştilor Dregătoria de jude este similară cu cea de
săteşti. Şi obştea din Vama Buzăului a avut în primar. Aceste dregătorii le îndeplineau, în
65
 CORINA BARAGAN-SPOREA

comună, fruntaşii lor, oameni cu anume meri­ Cu încredere în organele statului, mărturi­
te, fără a avea un secretariat, o cancelarie. seau în Petiţiune că "comuna se roagă îneca­
Puţinele menţionări scrise sunt în arhivele tă în lacreme de înalta casă dietală, pentru
bisericeşti de la Protopresbiteriatul Trei aflarea isvorului crimelor aratate"7. Abuzurile
Scaune, de la Mitropolia Ardealului de la Sibiu, şi crimele relatate în petiţiune sunt reclamate
iar la biserica din localitate sunt documente abia după un an, spun ei "fiindcă noi, fără
de stare civilă, începând din anul 1850. conducători capabili, încă nu înaintasem
Preoţii Dimitrie Dogariu şi apoi David crima aceasta nicăieri'^. Mărturisirea lor
Coman, adevăraţi mentori şi păstori ai săteni­ denotă lipsa unor lideri locali laici fermi, fie
lor, s-au implicat în frământările obştei, au din cauza unui vid în administrarea localităţii,
conceput jalbe şi memorii în numele lor, înain­ care să conducă comunitatea, în anul eveni­
tate la autorităţile statului, pe care le-au sem­ mentelor 1863. Petiţiunea datează din anul
nat şi întărit cu pecetea bisericii. următor şi o „semnează parohul, judele, 2
Localitatea Vama Buzăului fiind încorporată juraţi şi 29 de săteni"9.
domeniilor feudale ale nobililor din familiile Aici, preotul satului şi biserica, ca în tot
Beidi, Nemeş şi Mikes, până spre sfârşitul cuprinsul românesc, suplinesc golul institu­
secolului al XlX-lea, a făcut parte din ţional al statului, parohul devine lider local,
Comitatul Alba de Sus, unde aceşti grofi întocmeşte memorii de revendicări pe care le
aveau o curte nobiliară şi sediul administrativ întăreşte cu pecetea bisericii şi le înaintează
al domeniului lor feudal. la organele centrale ale statului. în lipsa unei
Locuitorii din Vama Buzăului menţionează, administraţii locale viabile şi protectoare
în Petiţiunea din 20 septembrie/l oăombrie pentru localităţile româneşti, se implicau nu
1864, către Dietă, apartenenţa lor la "varme- numai bisericile locale, ci şi cele ierarhic supe­
ghia Bălgradului de Sus" (comitatul Alba de rioare. Astfel, Petiţiunea relatată mai sus, de
Sus). la Vama Buzăului, a fost prezentată Dietei, pe
Petiţiunea mai sus pomenită, a locuitorilor 7 octombrie 1864, de către deputatul Nicolae
din Vama Buzăului, adresată înaltei Diete a Popeea, Episcop de Caransebeş, săcelean de
Marelui Principatu ai Transilvaniei, de la obârşie.
Sibiu, în cauză urbariaiă, pentru recunoaşte­ Atât preoţii de rând, cât şi ierarhii au slujit
rea dreptului lor de eliberare din iobăgie, cauzei naţionale, iar biserica, ca o constantă
arată nivelul de emancipare civică al a istoriei noastre, adesea a înlocuit organele
vămăşenilor. Aceştia abordează calea petiţio­ statului, în dăinuirea neamului.
nară a revendicărilor, în lumina legilor statu­ Istoricul loan Lăcătuşu, subliniind rolul
lui, de desfiinţare a iobăgiei din anul 1848 şi bisericii ca instituţie fundamentală în existen­
respectiv Patenta Imperială din anul 1854, ţa societăţii la noi, care ţinea adesea şi locul
deoarece lor nu li se aplicau aceste legiuiri, organelor laice şi a conducătorilor lor, îl citea­
datorită refuzului stăpânilor feudali, grofii, să ză pe Nicolae lorga, care scria că "în locul
le aplice. voievodului a răsărit vlădica, în locul cneazu­
Petiţiunea a fost întocmită de "păstorul lor lui sau judelui, protopopul, în locul ostaşului
spiritual" preotul Dimitrie Dogariu, care "des­ preotul'^. întocmai şi la Vama Buzăului,
coperă dietei samavolniciile comise împotriva preotul a apărut în fruntea comunităţii, cu
lor de către funcţionarii locali şi foştii stăpâni arma legii dată de dreptul existenţei naţiunii
de pământ, cerând să se ia măsuri împotriva române pe aceste plaiuri. Din semnăturile
lor'^. Din cuprinsul petiţiei avem ştirea unor petiţiunii, se distinge cea a parohului Dimitrire
acţiuni anterioare ale obştei din Vama Dogariu şi a lui Ion I. Mirică, birău. Petiţiunea
Buzăului, pentru drepturile lor: "am portat era întărită de sigiliul bisericii, alături de un
proces prin d(omnul) procurator Hientz din altul neidentificat. Deşi se specifică a fi
Braşov contra domnilor noştri propr(ietari)'^. semnată de jude, doi juraţi şi 29 de săteni,
Vedem că locuitorii nu aşteptau îndurare, ci semnăturile lor nu sunt prezente pe fragmen­
se bateau în procese pentru drepturile lor, tul documentului de care am dispus.
după normele legale. Petenţii arată în cuprin­ Prezentarea petiţiunii ilustrează o treaptă
sul jalbei lor represaliile la care au fost supuşi în evoluţia aparatului statal în comună, într-o
de către organele de execuţie ale nobililor: etapă tranzitorie de la administraţia feudală,
abuzuri, sechestrări de bunuri, şi chiar crime, prin prezenţa unor dregători ca jude, juraţi,
pentru a-i menţine în iobăgie chiar şi după 15 birău etc. cu multe goluri de competenţă, la
ani de la desfiinţarea ei în restul Transilvaniei. cea modernă mai completă, mai eficientă
66
 Aspecte din istoricul administraţiei locale din comuna Vama Buzăului
pentru societate. Curtea de la Viena, pentru a Documentul ilustrează starea comunităţii
limita puterea marii nobilimi maghiare din din Vama Buzăului, cu o bună organizare
Transilvania, după anul 1849, constituie unele civică: jude, curatori, jurat, învăţător, notar,
centre administrative - fiscale şi militare, pen­ ca şi cea bisericească, cu parohul în frunte.
tru arii mai întinse, cum era cel de la Sibiu, Această organizare a locuitorilor din Vama
care cuprindea şi Ţara Bârsei cu zonele limi­ Buzăului este specifică epocii, cu rădăcini în
trofe. Schimbările petrecute în societatea feudalism. Cei din fruntea obştii constituiau
transilvană, după anul 1848, pornită pe dru­ adevărate instituţii. Judele avea atribuţiunile
mul modernizării, a impus o nouă organizare primarului, subordonat autorităţilor centrale,
administrativă-teritorială, mai operativă şi mai devenit agentul de execuţie în domeniile:
eficientă. Acest lucru îl doreau chiar şi administrativ, fiscal, judecătoresc, militar etc.
locuitorii din diferite zone. Aceştia înaintează în Transilvania, judele era şi factorul de
memorii la Dieta (Parlamentul) Transilvaniei, execuţie la dispoziţia seniorului feudal.
prin care cer, în repetate rânduri, arondarea Acest demers la autorităţile statului pe cale
ia centre administrative apropiate. petiţionară dovedeşte creşterea nivelului civic
Astfel, la 24 august 1864, locuitorii din al vămăşenilor şi al responsabilităţii lor pentru
Vama Buzăului, alături de comunele vecine, viitor.
Budila, Teliu, Mărcuş, Dobârlău şi de cele Autorităţile statului maghiar nu respectă
Şapte Sate Săcelene, prin Petiţiunea către dorinţa locuitorilor petiţionari şi, după consti­
Dietă, cer formarea unui organ administrativ tuirea Dualismului Austro-Ungar, în anul 1867,
la nivelul acestor localităţi. hotărăsc administrarea zonei după propriile
Reprezentanţii sus-numitelor comune cer principii.
să se „constituie într-un cerc administrativ şi Comuna Vama Buzăului este favorizată de
judecătoresc, să se înfiinţeze o jurisdicţiune noua arondare administrativă, din anul 1893,
cu for administrativ şi judecătoresc, cu reşe­ fiind alipită, alături de celelalte sate buzăiene,
dinţa în Satulung"11, aducând ca argumente într-o singură unitate administrativă, la comu­
faptul că la Satulung a fost şi "un perceptorat na politică Buzăul Ardelean, cu reşedinţa la
de dare"12 (colectare fiscală către visteria sta­ întorsura Buzăului. Această unitate adminis­
tului) şi existenţa spaţiilor pentru sediu. trativă, Buzăul Ardelean sau Magyar Bodza
Pentru acest centru administrativ semnează (în documentele vremii), în care intră şi Vama
comunele: "Bacifalău, Turcheş, Cernat, Satu­ Buzăului, aparţine judeţului Trei Scaune.
lung, Tărlungeni, Zezin, Purcăreni, Budila, Cercetarea arhivelor judeţului Trei Scaune
Teliu şi Buzău (Vama Buzăului)"13. a reliefat activităţile primăriei de la întorsura
Vămăşenii, cu consecvenţă, se străduiesc Buzăului şi s-au identificat toţi primarii comu­
să iasă de sub administraţia nobiliară din nei Buzăul Ardelean, între anii 1893-1925 .
comitatul Alba de Sus, fiind mereu alături de
comunele vecine la demersurile lor petiţiona­ Primarii din Buzăul Ardelean, din
re, în acest scop, către Dietă. La 1 octombrie perioada 1893-1924
1864, locuitorii din Vama Buzăului semnează Primarii sunt majoritatea români, cunoscuţi
o nouă Petiţiune către Dieta Transilvaniei, ală­ ca buni gospodari şi cu calităţi morale de
turi de celelalte comune, prin care cer să nu încredere, care-i situa pe locul de fruntaşi ai
se aplice un alt proiect, cel de a fi anexaţi obştii.
"lângă municipiul Sepsiszentgyorgy, aşadar,
după înţelesul petiţiunei date de comunele I.1893-1894 Algya Janos (Aldea loan)
aşa-numite Săcele, ne rogăm ca şi noi să fim 2.1895-1896 Zernescu Zatyi (Zărnescu Zahi)
anecsaţi lângă sus-numitele comune"11*, 3.1896-1900 Timar Vaszi (Timar Vaszile)
sperând să fie alipite la centrul ce se va 4. 1901-1902 Olah Elek (Ola Alexe)
înfiinţa la Satulung. 5. 1902-1903 Bobes lozsef (Bobeş losif)
Petiţia este semnată de liderii satelor res­ 6. 1904-1917 Kolozsi lozsef
pective şi de săteni. Pentru Vama Buzăului 7. 1916-Aug.-Oct., Gheorghe Zaharia, doar
semnează: judele, 3 curatori, un jurat, un goci- trei luni, sub administraţia românească
man, parohul, învăţătorul, notarul şi 23 săteni 8.1916-din Octombrie revine Kolozsi -1917
din Vama Buzăului (nefiind nominalizaţi sem­ 9. 1918 loan Neguţ (Negoţ) după 1 Dec.
natarii, cercetări ulterioare în arhivele de la 10. 1919 Niculae Ticuşan
Budapesta, de unde emană aceste informaţii, II. 1919-1920 Gheorghe Zaharia
ne vor da şi numele celor care au semnat). 12. 1921-1925 losif Bobeşis
67
CORINA BARAGAN-SPOREA

Constatăm că a fost doar un singur primar în 21 Ianuarie 1919, Consiliul Naţional

ungur, Kolozsi lozsef, ceilalţi fiind toţi români, Vama Buzăului adresează o Petiţie către
înscrişi cu amprentă maghiară. După 1900, Antistia comunei Prejmer, semnată de
când politica de maghiarizare s-a accentuat, a Consiliul Naţional18 din comună, pentru a
fost impus un primar ungur, care trebuia să asigura locuitorilor necesarul lemnelor de foc
asigure loialitatea faţă de statul maghiar, ce şi de construcţie. Ei, neavând pădure, erau
expiică şi durata de 13 ani a acestuia, ca pri­ nevoiţi a apela la proprietarul pădurii de pe
mar. Aceştia au fost primari şi pentru comuna teritoriul comunei Vama Buzăului, Comuna
Vama Buzăului, care era reprezentată de un Politică Prejmer. în acest scop. Consiliul
viceprimar vămăşean. Naţional al comunei semnează mai multe
După Marea Unire din anul 1918, satele corespondenţe cu Subprefectura Trei Scaune
buzăiene, integrate în administraţia Regatului şi cu Prefectura Judeţului Braşov, prin care
României, au fost cuprinse în noua reformă solicită ajutor în relaţia cu comuna Prejmer,
administrativ-teritorială, în urma aiipirii noilor situaţie care tindea spre un litigiu, rezolvat
provincii. abia prin reforma agrară din anul 1921.
în zona Buzăului Ardelean, la propunerea Menţinerea, după 1 Decembrie 1918, a
subprefectului Grigore Păltineanu, s-au Consiliului Naţional ca putere locală, se
format comunele administrative: întorsura înscrie în hotărârea Adunării Naţionale de la
Buzăului, Sita Buzăului, Barcani şi Vama Alba lulia şi a Coroanei României pentru
Buzăului. "Odată cu adoptarea Legii de perioada de tranziţie, până la integrarea în
Unificare Administrativă din anul 1923, la administraţia românească, a provinciilor alipi­
solicitarea conducătorilor tuturor acestor te Ia România.
localităţi, ele au fost transferate din compo­ Din documentele menţionate mai sus aflăm
nenta judeţului Treiscaune, în subordinea şi unele aspecte de interes particular-indivi-
administrativă a Judeţului Braşov"16. dual; o cerere a locuitorului Vasile Drăgan, de
în urma Decretului din 6 August 1923, de închiriere a unui imobil din proprietatea
reorganizare administrativă, s-a creat comuna statului, rămas de ia statul maghiar, către
Vama Buzăului, fapt ce duce la înfiinţarea Prefectul Judeţului Braşov, la 23 Martie 1919.
primăriei la 1 ianuarie 1924, unitate adminis­ Cererea către Prefect este întărită pe verso de
trativă de-sine-stătătoare, cu toate serviciile o recomandare, semnată de „loan Modroiu,
aferente. preot capelan şi George Baba, v. Primar"^9, ca
o garanţie că petentul va împlini cele cu care
Situaţia administrativă a comunei se obliga în solicitarea lui.
Vama Buzăului, între anii 1918-1924 Pentru istoricul administraţiei din Vama
O etapă aparte în domeniul administrativ, Buzăului, Petiţiunea expusă mai sus, prezintă
în existenţa comunei, o prezintă perioada de deosebit interes deoarece solicitantul Vasile
după Marea Unire, până la integrarea în Drăgan face referire la demersurile făcute
administraţia românească. anterior, la organele superioare, precizând că;
Documentele de arhivă confirmă existenţa, "La raportul consiliului naţional din comuna
din noiembrie 1918, a Consiliului Naţional noastră către Consiliul Dirigent din Sibiu,
Român la Vama Buzăului, ca organ al noii nesosind până azi nici un răspuns'^0 cere
puteri -cea românească- implicat în proble­ ajutorul Prefectului. Constatăm că organul local
mele comunei şi, în anul următor, 1919, ca al noii puteri. Consiliul Naţional din Vama
organ de putere locală. Este menţionat şi un Buzăului, se implica şi în problemele particu­
viceprimar, exponentul ^localităţii Vama lare ale sătenilor, solicitând ajutor organelor
Buzăului, în primăria de la întorsura Buzăului. superioare şi la Consiliul Dirigent, cu rol de
Vămăşenii, de acum liberi şi stăpâni, nu Guvern al Transilvaniei, până la integrarea în
stăpâneau decât foamea, frigul, durerile şi administraţia României.
ruina lăsată de război. Lângă nevoia de Din anul 1920, se aşază lucrurile şi atribu­
alimente, era mare şi cea de lemne de foc, ţiile administrative revin primăriilor, prin dizol­
deşi pădurile se prăbuşeau peste ei. varea consiliilor naţionale. Localitatea Vama
Din documentele Prefecturii Trei Scaune, Buzăului rămâne arondată administrativ la
publicate de profesorul Vasile Stancu, despre comuna întorsura Buzăului până la 1 ianuarie.
„chestiunile funciar-silvice întâmpinate de Toate comunele buzoiene au fost cuprinse
români la începutul anului 1919”[7r aflăm în plasa Buzăul Ardelean, împreună cu cele
unele situaţii grele din comună, din acel timp. învecinate: Dobârlău, Mărcuş, Teliu şi Budila.
58
 Aspecte din istoricul administraţiei locale din comuna Vama Buzăului

Până la 1925, plasa Buzăul Ardelean a făcut tori şi organele de reformă, care adesea erau
parte din judeţul Trei Scaune, iar din anul părtinitoare cu foştii proprietari. în rezolvarea
1925 a trecut la judeţul Braşov. acestor probleme, s-a implicat activ noul
organ administrativ, primăria, susţinând atât
Aspecte ale activităţii primăriei, între interesele obşteşti pentru pădure şi păşune
anii 1924-1945 comunală, ca şi pentru interesele particulari­
Comunele buzoiene şi cele vecine, Budila, lor. în acest scop, primăria a dus procese
Teliu, Mărcuş şi Dobârlău, au constituit Plasa lungi, până la instanţele superioare. Curţile
Buzăul Ardelean, care a fost încorporată la de Apel Braşov, Cluj, Tg. Mureş, intervenţii la
judeţul Trei Scaune până în anul 1925, când Ministerul Agriculturii şi Domeniilor.
a trecut la Braşov. Integrarea comunei în viaţa politică a
Datorită frământărilor administrative României a dus la pătrunderea unor curente
româneşti, reşedinţa plăşii Buzăul Ardelean, politice şi în Vama Buzăului. S-a remarcat
până în anul 1934, a fost mutată în mai multe aderenţa la Partidul Naţional Român din
localităţi. Până în anul 1925 fiind încorporată Transilvania, mai ales după 1926, când se
la judeţul Trei Scaune, a format o "Expozitură constituie Partidul Naţional Ţărănesc.
Pretorială aparte cu sediul mai întâi în comu­ Vămăşenii, în mare număr fiind adepţii lui
na Boroşneu Mare, mai pe urmă în comuna luliu Maniu, s-au grupat în jurul fruntaşilor
întorsura Buzăului. Această Expozitură ţărănişti, cei mai cunoscuţi fiind Gheorghe
Pretorială a încetat odată cu aplicarea legii Drăgan şi Dumitru Mirică.
adrninistrative din România întregită"21. După anul 1920, se manifestă şi curentul
în urma unei noi arondări, aceste comune politic liberal în Vama Buzăului, în jurul unor
au fost "încorporate la judeţul Braşov şi fruntaşi liberali ca George Baba şi apoi fiul
repartizate la Plasa Săcele, cu reşedinţa în acestuia, Gheorghe Baba, Romulus Popica,
comuna Cernatu"22. Gheorghe Sporea, Victor Pătrânjel.
Din anul 1928, se reînfiinţează plasa Buzăul Nu a lipsit nici extrema dreaptă, în haina
Ardelean, cu sediul la Sita Buzăului, temporar, legionară. Trăind sentimente profunde de
apoi se mută din nou la întorsura Buzăului patriotism naţionalist ardelenesc, manifestat
până în anul 1933, când pe baza "Deciziunii masiv la sfârşitul războiului, şi vămăşenii au
Ministerului de Interne No. 10.983 A. din 5 fost uşor atraşi de curentul politic al perioadei
septembrie 1933, Plasa se desfiinţează, interbelice, mai ales în jurul anului 1940, când
trecând comunele din nou la Plasa Săcele"23. manifestarea patriotismului era şi o chemare
La 1 Martie 1934, prin "Deciziunea Ministerului la apărarea graniţelor călcate de vecinii de la
de Interne No. 1516 din 12 februarie 1934"2^, est şi vest. S-au remarcat unii fruntaşi legio­
se reînfiinţează plasa Buzăul Ardelean, care a nari ca: Constantin Burcuş şi Ionel Pătrânjel
existat până la reorganizarea administrativă (din Acriş), încurajaţi de preotul loan
comunistă. Modroiou, unul din făuritorii României Mari.
Cu toată instabilitatea administrativă dată Doctrina legionară la Vama Buzăului nu a
de frământările din România, comuna Vama fost dăunătoare, nu s-au comis agresiuni sau
Buzăului, în perioada interbelică, a fost alături acte de terorism, ba chiar a contribuit la
de celelalte comune buzoiene, de care era mobilizarea sătenilor pentru participarea la
legată organic, nu numai economic şi social, război, pentru dezrobirea Basarabiei, Buco­
ci prin toate firele existenţei umane. vinei de Nord şi Ardealului de Nord, război în
Primăria din Vama Buzăului, organ local al care comuna a dat 48 de jertfe.
puterii statului, a avut încă de la înfiinţare Până în anul 1945, în Vama Buzăului nu a
probleme multiple de rezolvat în toate dome­ fost vreo mişcare politică de stânga, nici un
niile, unele datorate frământărilor vremurilor. partid socialist sau comunist.
Una dintre marile probleme în care s-a După 6 Martie 1945, când au apărut în
implicat primăria a fost înfăptuirea reformei comună activişti P.C.R., s-au înregimentat unii
agrare, care s-a făcut destul de anevoios, din localnici, manipulaţi de propaganda demago­
cauza rezistenţei grofilor maghiari, care încer­ gică comunistă sau speriaţi de regimul de
cau să scape de la reformă cât mai multe dictatură stalinistă impus în comună. După
terenuri, deşi pădurile, păşunile sau arabilul, anul 1945, primarul şi consilierii erau impuşi
au fost luate prin despăgubire, plătite de sta­ de la centru, membri şi adepţi ai Partidului
tul român. Comunist.
Au fost mulţi ani de confruntări între locui­ Redăm, mai jos, primarii din această perioa-

69
CORINA BARAGAN-SPOREA

dă, cu precizarea că avem informaţiile atât Din primele documente reiese caracterul
din relatările sătenilor (mai puţin precise ca de instituţie publică care se implică în prote­
timp), cât şi din unele documente din arhive. jarea cetăţenilor, argumentând cu Certificatul
Primăria nu are arhiva din perioada interbe­ Comunal din 21 mai 1924, emis de Primăria
lică, ci doar sporadic, unele documente. Prin Vama Buzăului 26, prin care se acordă sprijin
cercetare amănunţită, s-au identificat toţi pri­ şi protecţie locuitorilor care au cumpărat un
marii şi îi prezentăm cu unele acţiuni mai teren de păşune.
importante din activitatea lor. Actul întăreşte o Declaraţie a sătenilor ca
Până la înfiinţarea primăriei, în Vama fiind "corespunzătoare adevărului"d\n 21 Mai
Buzăului, în anul 1924, comuna avea un vice- 1924, prin care aceştia revendică un teren de
primar, care o reprezenta la primăria din păşune, semnat de delegaţii satului şi cei doi
Intorsura Buzăului. Nu cunoaştem, decât pe preoţi, loan Modroiu şi David Coman.
George Baba, care semnează Petiţii în nume­ Fragmentul ilustrează ştampila primăriei şi
le locuitorilor şi nu ştim dacă el a fost singu­ semnătura primului primar George Buzea.
rul viceprimar al comunei, între 1919-1924,
sau dacă au mai activat în primăria din Romulus Popica (1925, 1926, 1927,
Intorsura şi alţi slujbaşi din Vama Bazăului. 1929, 1930, 1931-1933), era localnic din
Existenţa şi funcţionarea instituţiei primă­ Acriş, cu studii gimnaziale la Braşov.
riei a fost după legislaţia democratică, după Romulus Popica s-a remarcat ca un lider
legile Organice ale Administraţiei de Stat din local, de orientare liberală, activ în probleme­
România. le comunităţii, în special în timpul reformei
în perioada interbelică, viaţa politică şi agrare, fiind mereu delegatul sătenilor, în
administrativă a comunei s-a desfăşurat după "tractăriie cu grofii", cu Comisia de Expro­
regulile parlamentare democratice din priere şi împroprietărire, cu Cosilieratul
România. Organele locale, primarul şi consi­ Agricol de la Judeţul Trei Scaune şi apoi, după
lierii, aveau culoarea politică dată de rezulta­ anul 1925, cu cel de la Braşov, între anii 1925
tele votului popular. -!933.
La începerea mandatului, aceştia depuneau în aceşti ani, a fost primar al comunei sau
jurământul de credinţă către Rege şi supu­ preşedinte al Comisiei Interimare de mai
nere către Constituţie. Acelaşi jurământ se multe ori.
depunea chiar şi în cazurile de interimat, cum în anul 1925, la 30 august, primarul
vedem jurământul depus de Comisia Romulus Popica semnează o adresă către
Interimară la primăria din Vama Buzăului, în Ministerul Agriculturii, cerând pentru un locui­
21 august 1929. După depunerea jurământu­ tor din comună, Lexes Gheorghe, teren în
lui au semnat membrii Comisiei Interimare, schimbul celui cedat de acesta pentru
precum şi cei ai Consiliului Local dizolvat: "Jur construirea şcolii din satul Acriş, unde nu era
credinţă Regelui, supunere Constituţiunei şi local de şcoală27.
legilor, jur să apăr şi să sprijinesc interesele Şi în anii 1926, 1927, 1929, 1930, 1931-
Ţării! Aşa să mă ajute Dumnezeu"25. 1933 sunt documente, în primărie, semnate
de Romulus Popica, primar ori preşedinte al
Primarii comunei Vama Bzăului, între Comisiei Interimare.
anii 1924-1945 Cu siguranţă, revenirea de mai multe ori la
George Buzea (1924), este fiul lui Petre conducerea primăriei a lui Romulus Popica se
Buzea (1817-1904), judele din anul 1884, datorează calităţilor lui de bun gospodar al
prezentat mai sus. Fiul, ocupând aceeaşi satului.
dregătorie, după 40 de ani, ca şi tatăl, cu Documentele arată preocupări diverse, în
siguranţă era dintr-o familie cu tradiţie şi administrarea comunei ca: finalizarea refor­
merite în comunitate. mei agrare în interesul comunei şi sătenilor
Este primul primar, după constituirea pentru fondul forestier şi de păşunat, aprovi­
organelor administrative locale în anul 1924, zionarea localnicilor cu lemne de foc sau pro­
identificat cu semnătura descifrabilă lângă tecţia sătenilor în timp de criză, prin măsuri
ştampila primăriei (vezi anexa nr. 1). Cu sigu­ protecţioniste, activităţi în care s-a implicat
ranţă că înfiinţarea instituţiei administraţiei primăria, ca organ al administraţiei locale, în
iocale în comună a fost o activitate care a diferite situaţii.
cerut seriozitate şi dăruire de la primul primar Deciziile primăriei din Vama Buzăului, în
şi ceilalţi slujbaşi. aceşti ani, au caracter democratic, reprezen-
70
 Aspecte din istoricul administraţiei locale din comuna Vama Buzăului

tând decizii ale Consiliului Local sau ale activităţii primăriei din Vama Buzăului cu 81
Comisiei Interimare, chiar şi la în înlocuirea de ani în urmă, în Regatul României. Slujbaşii
unor slujbaşi ai primăriei. Acest demers nu îl nu erau cu prea multă pregătire, dar aveau
face primarul sau preşedintele Comisiei simţul datoriei şi seriozităţii, conform jură­
Interimare, după bunul lui plac, ci şedinţa cu mântului depus, în feţa obştei, a organelor
vot a întregii Comisiuni (vezi anexa nr. 2). superioare şi a lui Dumnezeu.
Şedinţa extraordinară din 30 septembrie 1931, Pe fondul crizei economice dintre anii 1929-
a hotărât numirea unui casier comunal, 1933, la aceeaşi şedinţa din 17 Decembrie
hotărâre care apoi a fost trimisă la Prefectura 1931, Comisiunea Interimară, având ca
judeţului Braşov, pentru stabilirea garanţiei Preşedinte pe Romulus Popica, notarul
cerută casierului, şi la Pretura Plăşii, pentru "a comunal, citeşte „Ord. No. 10780/1931 al
dispune asupra depunerii jurământului casi­ Prefecturii Judeţului Braşov şl Ord. No.
erului ales"28. 1761/1931 al Plăşii Buzăul Ardelean"80, prin
Alt aspect al activităţii, după procedurile care comunele sunt obligate a stabili preţuri
legislative Ia primăria din Vama Buzăului, îl maximale la alimente, pentru a descuraja
prezintă şedinţa de lucru, a Comisiei Inte­ specula. Această măsură protecţionstă esţe
rimare din 17 decembrie 1931, cum reiese din un mod de a veni în ajutorul sătenilor.
„Proces verbal No.... Notarul primăriei face Beneficiile, în urma reformei agrare din
precizarea că şedinţa se ţine "m conformitate anul 1921, pentru vămăşeni, se lăsau greu
cu dispoziţiunile art. 89-92, din L.O.A.L." cu câştigate, iar pentru aceste drepturi se luptau
respectare normelor de procedură în cu toate armele legilor în vigoare. Primăria
domeniul administraţiei locale. s-a implicat în acest proces, cu toate prero­
Constatăm că în tânăra primărie de la gativele date de legile vremii, aproape două
Vama Buzăului (doar de 7 ani) se respectau decenii s-au dus acţiuni legale, între locuitori
procedurile legale, cunoscute şi aplicate ca şi şi grofi, foştii proprietari.
în marile instituţii administrative cu tradiţie. In documentele din fondurile reformei
Lectura întregului Proces verbal al şedinţei agrare, de la Arhivele Naţionale Braşov, este
arată grija primăriei pentru săteni, în aprovi­ menţionat ca reprezentant al locuitorilor
zionarea lor cu lemne de foc. comunei, primarul Romulus Popica, împreună
Prin demersuri la Ministerul Agriculturii şi cu notarul Traian Petraşcu, preotul loan
Domeniilor, cu aprobare de la organele silvi­ Modroiu şi Gheorghe Drăgan, participanţi la
ce, comuna primise 75 ha de pădure, de aplicarea reformei agrare în 6 aprilie 193231.
exploatat ca lemn de foc, din care 42 ha, pen­ Timp de peste 10 ani (1925-1936), Romulus
tru săteni şi 33 în contul primăriei spre a fi Popica a activat în interesul comunităţii ca
exploatate prin vânzare la licitaţie (anexa 3). particular sau investit cu atribuţii publice.
Chiar în timp de iarnă, 1931-1932, organe­ în timpul frământărilor politice din anii
le silvice au oprit exploatarea celor 42 de ha 1928-1933, şi la primăria din comună a fost
de pădure repartizate de Ministerul Agricul­ instabilitate, actele purtând semnătura mai
turii şi Domeniilor pentru săteni. Motivul era multor primari, unii chiar în mai multe man­
că primăria nu a achitat valoarea lemnului, date scurte: loan Pavel (1928-1929), Vasile
taxele de pază, de administraţie şi amenaja- Drăgan (1929), Romulus Popica (1930),
ment în sumă 167.453 lei, pentru cele 33 ha Victor Popica (1931), Romulus Popica (1931-
destinate ei, spre vânzare prin licitaţie. 1932-1933).
Primăria nu a dispus de aceşti bani deoarece
la licitaţia din 5 decembrie 1931 nu se pre­ loan Pavel (1928-1929) era agricultor,
zentase nimeni, urmând a se repeta licitaţia cu locuinţa în Vama Centru. Vămăşanul loan
pe 21 decembrie. Pentru ca sătenii să fie Pavel era un membru activ al comunităţii,
lăsaţi să se aprovizioneze cu lemne, chiar înainte de a fi primar, fiind prezent în
Comisiunea Interimară face demersuri până mai multe documente, ca membru în Consiliul
la forurile centrale, astfel deleagă pe preotul Comunal.
loan Modroiu, a se „deplasa din nou la Onor. în timpul mandatului său, în arhiva plăşii
Ministerul Agriculturii şi Domeniilor şi a obţine Buzăul Ardelean găsim mai multe documente,
aprobare ca parchetul de pădure să fie care ilustreză activitatea primarului loan
exploatat în sezonul hotărât de Comisiune cu Pavel, privind grija lui pentru averea comu­
hot No.82/1931"29. nală şi buna gospodărire, cât şi implicarea
Avem imaginea seriozităţii şi legalităţii. primăriei în problemele şcolilor din comună.

71
CORINA BARAGAN-SPOREA

ca şi în problemele sociale. Buzăului, ca şi pentru comună, a urmat o

Fiind doar la câţiva ani după război, perioadă de stabilitate administrativă, primar
administraţia locală trebuia să rezolve multi­ fiind liberalul Gheorghe Baba.
ple probleme ale comunităţii, atât materiale,
cât şi sociale. Gheorghe Baba (1938-1940), era un bun
Primăria era obligată să asigure vindecarea gospodar, cu pregătire şcolară la nivel gimna­
rănilor materiale şi sociale, cu sprijinul statu­ zial, în Braşov, ce sporea meritele lui în con­
lui, în special pentru foştii combatanţi, cu ducerea primăriei şi în relaţiile cu autorităţile.
situaţii materiale precare. Pentru a ajuta un Era fiul lui George Baba, menţionat în
număr de 13 localnici săraci, foşti combatanţi "Protocolul din 30 ianuarie 1900"a\ Sinodului
în marele război, unii cu copii mulţi, îndreptă­ Parohial Vama Buzăului, de către preotul
ţiţi să capete locuri de casă, primăria, ia 17 David Coman, în care George Baba era numit
septembrie 1926, face un tabel cu cei în „bărbat de încredere". Acelaşi George Baba
drept, pe care îl înaintează Comisiei de este consemnat în documente ca fiind vice-
împroprietărire şi Expropiere judeţeană, spre primar în anul 1919, responsabilitate care îi
a cere locuri de casă, localitatea neavând dădea dreptul să facă parte din Consiliul
loturi disponibile. Naţional Român al comunei, în acea perioadă.
La refuzul Comisiei de Ocol întorsura Faptul că pe George Baba îl găsim în docu­
Buzăului de a da o hotărâre favorabilă, mente în fruntea obştei mai bine de două
primăria se implică în ajutorul sătenilor, cu decenii denotă calităţile lui de lider al locuito­
recurs la Curtea de Apel şi ia Comisiunea de rilor, dar şi meritele sale morale şi civice.
împroprietărire şi Expropriere a judeţului Acelaşi spirit l-a manifestat şi fiul lui,
Braşov. Judecarea recursului la Braşov, la 7 Gheorghe, de lider politic şi administrativ în
august 1928, în timpul primarului loan Pavel, fruntea comunei, adeptul doctrinei liberale.
dă câştig cauzei, „ca cei treisprezece petenţi Liberalul Gheorghe Baba a fost lider al
să fie trecuţi în drepturi"32. Partidului Naţional Liberal din comună. Este
în arhiva preturii plăşii Buzăul Ardelean primar trei ani, în timpul regimului Carlist, şi
sunt şi alte documente care arată implicarea rezistă ca primar liberal până după abdicarea
primarului loan Pavel în mai multe realizări de Regelui Carol al Il-lea, în septembrie 1940.
autogospodărire a comunei. Gheorghe Baba a fost un fruntaş al satului,
în anii de instabilitate a ţării, 1929-1933, şi omenos, onest, cu vederi mai largi, având şi
la primăria din Vama Buzăului a fost mai mulţi oarecare instruire. A fost tânărul care însoţise
primari, fie aleşi prin vot, fie numiţi preşedinţi la Alba lulia, la Adunarea Naţională, pe preo­
de comisii interimare dintre consilieri sau tul loan Modroiu, delegatul comunei Vama
reprezentaţi mai de seamă ai obştei. învestiţi Buzăului, la 1 Decembrie 1918.
cu aceste demnităţi au fost; loan Pavel Doar calităţile lui l-au impus în timpul man­
(1928-1929), primar, Vasile Drăgan, preşedin­ datului de primar, încât el, un liberal, a rezis­
te de Comisie Interimară (1929), Victor tat trei ani, în timp ce erau interzise partidele
Popica, primar 1930, Romulus Popica 1931- politice, conform Constituţiei din anul 1938.
1933, preşedinte al Comisiei Interimare. Primarul Gheorghe Baba a sprijinit învăţă­
Din 1934, stabilitatea ţării se vede şi în pri­ mântul din comună, cum reiese din unele
măria din Vama Buzăului. Este ales primar documente şi din amintirile veteranilor satu­
liberalul Victor Pătrânjel (1934-1937). Acţiunile lui, atunci elevi. Alături de preotul loan
primăriei se remarcă prin bună gospodărire, Modroiu, directorul şcolii, acorda mare aten­
finalizarea reformei agrare, prin intrarea în ţie promovării "cultului eroilor" \n localitate.
posesie a 2674 ha de pădure comunală şi res­ Sub mandatul lui s-a realizat ridicarea unei
pectarea normelor legale de administraţie troiţe, în amintirea eroilor locali, în Cimitirul
publică. de Jos, în anul 1938, de către Reuniunea
Căderea guvernului liberal, în anul 1937, a Femeilor Ortodoxe Române din Vama Buzăului.
dus la schimbarea primarului liberal Victor Cât a fost primar, a dat dovadă de spirit de
Pătrânjel cu Gheorghe Păcurar, adept al bună administrare a problemelor comunei,
doctrinei Goga-Cuza, care rezistă din decem­ economice şi administrative. Face demersuri
brie 1937 până în februarie 1938, la schimba­ ca Primăria să capete un credit extraordinar
rea guvernului. de "6000 de lei pentru intabularea dreptului
între februarie 1938 şi septembrie 1940, de proprietate asupra imobilului primăriei şi a
aproape 3 ani, pentru primăria din Vama terenului"33 (anexa nr. 4), pe care îl avea în
72
 Aspecte din istoricul administraţiei locale din comuna Vama Buzăului

posesie, din anul 1925, în urma cumpărării de faţă unor mari greutăţi şi restricţii impuse de
la Societatea Anonimă Vama Buzăului cu război. A trebuit să facă faţă la multiple rechi-
sediul în comuna Prejmer, cumpărarea făcân- ziţii şi lucrări, ca şi legislaţiei severe pe timp
du-se prin contribuţie publică: "un arunc pe derăzboi.
locuitori după starea materială, cu trei clase, în scurt timp, în comună se înregistrează
300, 200 şi 100 lei de familie'^4. Acţiunea morţi de pe front, iar primăria s-a implicat în
denotă grija pentru reglarea situaţiei juridice protejarea orfanilor, a văduvelor şi a părinţilor
a proprietăţii asupra terenului şi imobilului îndureraţi. A sprijinit şcoala şi împreună cu
primăriei, a patrimoniului comunal şi ataşa­ directorul ei, preotul loan Modroiu, a asigurat
mentul pentru problemele obştei. funcţionarea cantinei şcolare, în condiţiile
Primarul Gheorghe Baba este schimbat în războiului, la care copiii celor săraci şi a celor
septembrie 1940, după abdicarea regelui plecaţi pe front au mâncat gratuit. Aceste
Carol al Il-lea, când generalul Ion Antonescu situaţii grele ale şcolilor sunt prezentate în
declară România Stat Naţionalist Legionar, la amănunt în lucrarea Cronica învăţământului
14 septembrie şi sunt numiţi primari adepţi ai din Vama Buzăului.
noului regim.
în septembrie 1940 este numit primar loan Gh. Drăgan (1943 -1944), la 30
Constantin Burcuş, de orientare legionară, de ani, a ajuns primar la începutul anului
înlocuind pe Gheorghe Baba, până la rebeliu­ 1943, după ce s-a întors rănit de pe front şi a
nea legionară din 21-23 ianuarie 1941, după fost lăsat la vatră.
care toţi primarii de orientare legionară au Era localnic, absolvent al unui liceu indus­
fost schimbaţi. trial din Braşov şi credem că avea orientarea
în scurtul timp, de cinci-şase luni. ţărănistă a familiilor Drăgan ca şi seniorul
Constantin Burcuş, a condus destinele Gheorghe N. Drăgan (nu era tatăl lui).
comunei Vama Buzăului, cu calm şi responsa­ A continuat misiunea grea de pe timpul
bilitate, în comună nefiind nido dezordine sau războiului ca şi predecesorul său. Toate atri­
acte de violenţă. buţiile primăriei, ca putere locală de stat, se
Adepţii mişcării legionare din Vama Buzăului efectuau cu maximă seriozitate, sub legislaţia
nu au participat la rebeliunea legionară din severă a războiului.
21-23 ianuarie 1941, din Braşov, capitala Primăria trebuia să asigure obligaţiile
judeţului. materiale pentru front, mobilizarea locală a
forţei de muncă în acest scop, cât şi liniştea şi
Gheorghe Orăgan (1941-1942) este ordinea în comună, acţiune dusă în coope­
liderul ţărănist din perioada interbelică. Este rare cu organele de ordine, cu biserica, cu
fiul lui Nicolae Drăgan, prezent în Consiliul şcoala şi cu organizaţia de tineret paramili­
Parohial al bisericii din localitate. Nicolae tară activată în scopul supravegherii şi pregă­
Drăgan a fost apropiat preotului David Coman, tirii tineretului în vederea apărării ţării.
în administrarea parohiei şi a problemelor Pentru a face faţă situaţiei, erau mobilizaţi
bisericii din comună, la începutul secolului al toţi factorii responsabili, la efectuarea munci­
XX-lea. lor de război, la plata taxelor cerute şi la auto-
Fiul lui, Gheorghe Drăgan, continuă tradiţia gospodărirea după posibilităţi a comunei.
de familie, după Marea Unire, în rezolvarea Arhiva şcolii din localitate ilustrează starea
problemelor comunei. Este menţionat în mai existentă în toţi anii războiului: tot corpul pro­
multe documente ale reformei agrare, în care fesoral mobilizat în autogospodărirea şcolilor,
reprezintă comunitatea în diferite comisii, la dar şi la munci în comună, cu tineretul şcolar
organele de reformă, având şi ceva ştiinţă de şi paramilitar, fapte evidenţiate în Cronica
carte, necesară acestor demersuri. învăţământului din Vama Buzăului.
îl găsim semnatarul multor tranzacţii de Primarul loan Drăgan fiind şi membru al
vânzări între grofi şi săteni, a unor parcele de Comitetului Şcolar, sprijină şcoala pentru a
pădure, considerat persoană de încredere de asigura frecvenţa elevilor, prin susţinerea şi
ambele părţi. obligarea părinţilor de a-şi trimite copiii la
Ca primar, a avut probleme grele de rezol­ şcoală, iar părinţii îndărătnici sunt amendaţi
vat, deoarece în 22 iunie 1941 ţara a intrat în prin intermediul primăriei.
război. în comună ,s-a făcut mobilizarea Cu toate greutăţile războiului, primăria a
pentru front, plecând la război majoritatea sprijinit funcţionarea, în continuare, a cantinei
bărbaţilor valizi. Primăria a trebuit să facă şcolare, pentru copiii săraci şi a celor care

73
CORINA BARAGAN-SPOREA

aveau taţii pe front. unde primăria se implica în asigurarea păşu-

natului şi protejarea crescătorilor de animale.
Dumitru Mirică (1944-1945), gospodar Nu era neglijată nici aprovizionarea popula­
de frunte al comunei a fost în perioada inter­ ţiei, prin desfacerea comercială a produselor
belică, unul dintre fruntaşii ţărănişti. în alimentare, în comună fiind 2-3 măcelării, 3-
memoria comunei a rămas ca un bun cetă­ 4 brutării, 3 mori şi prăvălii comerciale.
ţean, implicat în rezolvarea problemelor Primăria a fost frecvent inspectată de orga­
comunităţii. Datorită calităţilor lui şi a implică­ nele superioare, ca pretorii plăşii, prefecţii şi
rii în rezolvarea frământărilor produse de răz­ subprefecţii judeţului şi de factorii financiari,
boi, Dumitru Mirică este ales primar, în anul dar nu s-au înregistrat sancţiuni majore, ceea
1944. ce denotă seriozitatea muncii şi respectarea
Era o perioadă deosebit de grea pentru legalităţii.
ţară şi comună, secătuite de război. Peste Primăria, în toată perioada interbelică a
comună trecuse invazia sovietică, care s-a fost factor de stabilitate, de legalitate şi echi­
remarcat prin diferite agresiuni asupra local­ libru, deşi vremurile nu au fost totdeauna
nicilor. liniştite, în comună nu au fost tensiuni sau
Armata încă mai lupta pe frontul de vest, violenţe. Nici juridic nu au fost probleme
iar mulţi soldaţi piereau în lagărele de prizo­ grave. în justiţie s-au înregistrat multe cauze
nieri din imensa Uniune Sovietică. în comună, civile şi contravenţii, nu probleme penale
lipsurile şi doliul făceau casă bună. Primăria a grave. De remarcat că nici un consilier comu­
trebuit să asigure sprijinirea locuitorilor, nal sau primar nu a fost deferit justiţiei
liniştea, calmul şi speranţa pentru viitor, prin pentru abateri, sau ilegalităţi.
diverse măsuri, la care a contribuit cu priso­ Instalarea guvernului Petru Groza, la 6
sinţă primarul Dumitru Mirică, aşa cum unele martie 1945, a deschis calea bolşevizării
documente din arhiva şcolii din localitate României, ce a însemnat şi pentru Vama
arată: acţiunile de sprijinirea şcolii în situaţia Buzăului o povară a istoriei în haină stalinistă.
grea de după război, funcţionarea cantinei, A fost schimbat primarul ţărănist Dumitru
care se redeschide pe 30 noiembrie 1944, Mirică cu Gheorghe Gali, adept al noului
pentru 30 de elevi săraci35 şi asigura aprovi­ regim.
zionarea cu lemne de foc şi cu mobilier de ia De la înfiinţarea primăriei, din anul 1924,
primărie. până în anul 1945, timp de 21 de ani, orga­
în arhiva plăşii Buzăul Ardelean se găsesc nele administraţiei locale au funcţionat după
documente despre activitatea primăriei Vama legjslaţie, democratic, constituţional.
Buzăului pe mai multe domenii: financiare, înlăturarea primarului ţărănist a însemnat
agricole, zootehnice şi vegetale, producţie sfârşitul perioadei de viaţă politică normală,
meşteşugărească, învăţământ, starea socială democratică, în Vama Buzăului. Comuna intră
etc. Mare atenţie se dădea economiei agri­ pe drumul terorii staliniste, impusă de ocupa­
cole, în special creşterii animalelor, domeniu ţia militară sovietică.

Note

1. Berea Gyula, Haromszek-Varmegye, Nepoktatasii 8. Idem.

intezeteinek tortenete, Brasso, 1893, pag. 80. 9. Idem.
2. Corina Sporea, Documente inedite care reflectă 10. loan Lăcătuşu, Nicolae lorga despre Mitropolitul
activitatea lui George Bariţiu pusă in slujba ţărănimii, din Andrei Şaguna, Editura Angustia, Sf. Gheorghe, 2009,
Ţara Bărsei şi împrejurimi, între anii 1850-1855, în p. 89.
„Cumidava", nr. VI, 1973, p 115. 11. Simion Retegan, op. cit., p. 185-186.
3. Idem 12. Idem.
4. Lista membrilor sinodului protopresbiteral în proto- 13. Idem.
presbiteratul Treiscaunelor, în arhiva Centrul Ecleziastic 14. Ibidem, p. 201.
de Documentare "Mitropolit Nicolae Colan", fond 15. loan Lăcătuşu, Primarii din întorsura Buzăului, în
Protopopiatul Trei Scaune, Dosar 1884, Ad Nr. 4875. „Cuvântul nou", Sf. Gheorghe, Anul XIX, Nr. 5210, din 6
5. Simion Retegan, Conştiinţă şi acţiune naţională în august 2008, p. 2.
satul românesc din Transilvania la mijlocul secolului al 16. Idem.
XlX-lea, Editura Dacia, Cluj-Napoca, p. 201-204. 17. Vasile Stancu, Aspecte ale chestiunilor funciar-sil-
6. Idem vice întâmpinate de români la începutul anului 1919,
7. Idem reflectate în documentele Prefecturii Trei Scaune, în

74
 Aspecte din istoricul administraţiei locale din comuna Vama Buzăului
„Profesioniştii noştri", Nr. 3, Editura Eurocarpatica, Sf. 27. Adresa Primărie Vama Buzăului, către Ministerul
Gheorghe, 2012, pp 351-363. Agriculturii şi Domeniilor, în ANCv, Fond 188, pretura
18. Idem. Plăşii Buzăul Ardelean, Dos. nr. 64, p. 62.
19. Ibidem, p. 362-363. 28. Proces verbal. Consiliul Local Vama Buzăului din
20. Idem. 30 septembrie 1931, în ANCv, Fond 188, Pretura Piăşii
21. Crişan Cristian, op. cit., p.l52. Buzăul Ardelean, Dos nr. 197, fila 86.
22. Idem. 29 Ibidem, fila 66-67.
23. Idem. 30 Ibidem, fila 67.
24. Idem. 31. Idem.
25. Jurământul Consiliului Local faţă de Rege şi 32. Decizie Curtea de Apel Braşov, din 7 august 1928,
Constituţiune, în Proces verbal din 21 august 1929, în ANCv, Fond 188 Pretura plăşii Buzăul ardelean, dosar,
Arhivele Naţionale Covasna, în continuare ANCv, Fond nr. 115 file 2-4.
188, Pretura Plăşii Buzăul Ardelean, Dos. Nr. 150 p. 1. 33. Adresă Primăria Vama Buzăului, Către Pretura
26. Declaraţie, Primăria Vama Buzăului, în ANCv, Fond Plăşii Buzăul Ardelean, în ANCv, Fond 188, Dos. 514, fila
188, Pretura Plăşii Buzăul Ardelean, Dos nr. 36, p. 552- 204.
553. 34. Idem.

A. JiCj --

\j X,

nr'ctl •
v."

Anexa 1

H O T fi R .1 R 3'
IJurnat^t© da c»ai*r comunal p« loo. [Link] noar«n din âc msta
comimîl.
Praxanta' ’iotSrf'x»# »• vb iniriinta [Link]»,- Pr®f»otuPl «■.judaţ' ilui ,
QroijoVi p«ntru a dispune asupra gi'ron^iel oe vs trebui s£ depui ■ă OB*",
aleruJ alas, nai d p^rt» şi Domnului PrlTnretor el plilşlt'pant: •u a
diapune esuorp depunerii jurăraî^ntulul Oflaterului ales#
^'iernai fiind alte obiecte In ordinea de, zi# şedinîia'se ri iioS.»7
►ţţ* i-ţ

i>r®ş. Gom. Int* IfO bSIfte

x:*:
Anexa 2
- 75 -
CoRiNA BARAGAN-SPOREA

Oi li Mii/, y . 21:

rcî. î/7/iy3i. 'Jrît/ii’ec 3.1 pprobdre.’^ [Link] şedinVei r>r«-

cedente.
In co.’iformituto ou «rt. 94 rtln L.O.A L. notaT^ul co-nua*l ol—
tegte oroo^aul vfsr'o»! ."«■(■ii'olat ou ocn.'.i'Uiei« ş'-ilnţei Go'.’ilaiuoii In—
tftr L’iiî'.rc I» oom'uioi in r, inutii 3.j dntn » 9 liac^rrrT’le 1931,
:ji Invită. D« coi [Link],! t. l’r-o** oDfjorvn <luni. o lor dnc'l t'roooaul
vorbti i: i'ost; bou :vi_bln«re;ii!ctiit.
Oo’niaiuno» Inter t'i* r'-i. ?v“nd in vaie-’- c': prora a ui vorbei
rrj isc«i‘t (isz-3 «xpreaia J iuuln i. .Inlibor'ir-llor Ji hot-ir/r Hor nduaa
cu [Link]-'î oexur ii pitaco urn.'iţour n
U O T U k ’J. ;t Ii
.Iproba aumţirui şeuiiiîsl din '? Iîacem’'rl9 .131. •
Pot, 98/1931. Exploiiţprea pKdurii comvnRle»
Primarul ooaiunai cmtă, cS. in baza anrobit: ilor nnterio«r« K Pre­
fecturii «iudeţultil Br*;jov, şl nl °nor. iiinlotei (.1 Airrlcult'n^il şl Do­
meniilor, m«i departe In bt^za Hot. No. 70 şl 81 /l931 a Gomislunil In­
terimare, pîidureo dntU spre exploptsre oora’mel in .oezonul 1931/1932
şl 1.n intiiido-rc de 75 PFectare, a,« repr-rtizot <2 iiectnre pentru nevo­
ile locuitorilor, l»r 33 ilsocare pentru u ac r.’.ndefl'i bloo, pentru *-
coperelrea datoriilor comunei din oxerolţii in> uiae.

Anexa 3

Pin cercetSrl reeae oK aeeat Imobil a fost ctn^^a<; ou suma da

lei 50.000 rall dar banii nu au fost contablUzaţll»-
Deaaemenli s,a declarat oâ pentru oumSrarea looa..uluî‘.B^« t&-
cut un arunc pe locuitori dupâ starea materiala ou trei ola:;e, 36o.2oo
şl loo lei de famildd.- Nu sa Inoasat ou chitanţă ol pe un -;ab'3otf/de azia
tenţa căruia nu mal ştia nimeni şl nici anume câţi bani sau '.dunat dala
locuitori.- Fapt este insă oă Societatea confirmă primirea banilor şl
a semnat un nou contract pentru ca dreptul de proprietate asupra Imobi­
lului să treacă asupra comunei
Pentru aceasta a'ii Întocmit contractul ce se anexeaz I şi Tă ru­
găm ca dînproună ou Deoizlunea respectivă să binevoiţi a ce •e şlDvi Onor.
Prefectircel Judeţului să o aporbe pentru ca in cel mal sourt timp oomuna
să Intre In-drepturile el, ounoscmd eă până do prezent asupua Imobilului
nu grevează nimic şl sa poate Intabula .-
Pentru bheltuellle necesare ca impozit proporţloudl , cheltuali
de in tabulare şl timbre mobile am deschis un credit estraorclnar [Link]ă
de lei 6.000 cu declzlunea No. 32 din 12 Decembrie 1938.— ;
Anexăn in copie contractul Încheiat pseoum şl hot. No.2/3925
a [Link] cpmunal prin oare aprobă cumpărarea.-

Primar,'
Gh, Baba. x (F. MO1

Anexa 4

76
 ANGVSTIA 16, 2012, Istorie - Sociologie, pag. 77-90

CRÂMPEIE DIN VIAŢA SPIRITUALA A LOCALITĂŢII ARINI

Constantin AITEAN-TAUS

Cuvinte cheie: Arini, judeţul Braşov, români, viaţă spirituală

Key words: Arini, Braşov county, Romanians, spiritual life
Abstract
The study looks at the main aspects in the history of Orthodox parish of Arini, Braşov county, whose church which
provided the binding for the Romanian Orthodox congregation, and at the demographic evolution of Roma population in
Arini, almost all of this community being of Pentecostal denomination.

"Un om, ca şi un popor, Atâta preţuieşte, cât a înţeles din Evanghelie"

Simion Mehedinţi

Fără drept de tăgadă, Biserica Ortodoxă fost ortodocşi, la fel ca şi valahii aflaţi aici.
din Ardeal a fost liantul veritabil ce i-a ţinut Odată cu trecerea de la ortodoxie la catoli­
laolaltă pe acei "valahi" cum erau numiţi cism a regelui maghiar Ştefan Cel Sfânt (997-
românii în izvoarele slave, bizantine şi apoi 1028), şi mai ales după marea schismă din
maghiare, încă de la începutul mileniului doi, anul 1054, s-a pornit un puternic asediu
atât de loviţi de vitregia vremurilor, depose­ împotriva bisericii ortodoxe din Transilvania,
daţi de orice drepturi şi libertăţi, ei, care erau asupra „schismaticilor" cum erau denumiţi
cei mai mulţi şi mai vechi din acest spaţiu. credincioşii ortodocşi. însuşi cuvântul schis­
Şi toate numai pentru firea ior blajină şi matic devenise sinonim cu valah (român).
îngăduitoare. După Marea Schismă, un factor determinant,
Printre numeroşii oameni de seamă care care a făcut imposibilă o împăcare între cato­
au abordat acest aspect al istoriei românilor lici şi ortodocşi, a fost devastarea Constanti-
transilvăneni, la loc de cinste se află mitropo­ nopolului de către cavalerii celei de a patra
litul Nicolae Colan, fiu al ţinutului nostru, năs­ cruciade (1202-1204), aceştia săvârşind una
cut la 1893, în localitatea Araci. dintre cele mai mari crime umanitare.
El sintetizează astfel; „Neamul nostru n-a într-un document din 16 aprilie 1204, Papa
umblat niciodată să capteze şi să deznapona- Inocenţiu al IlI-lea porunceşte episcopului de
lizeze prin prigoane şi silnicii pe fiii altor napi. Oradea şi abatelui de Peliş (Ungaria) să cer­
Nu a închis, nu a schingiuit, n-a tras pe roată ceteze starea bisericii greceşti şi dacă se
şi nu a ars pe rug pe nimeni pentru limba sau poate înfiinţa un episcopat grec dependent de
legea lui.... Câtă vreme neamul românesc a scaunul papal2. El aduce ca argument origi­
avut o soartă tocmai întoarsă în istoria sa: a nea latină a românilor din Transilvania. Toate
fost prigonit până la moarte de alte napi pen­ încercările au rămas zadarnice. Această
tru legea şi limba lui. Poate de aceea şi-a iubit dorinţă a papalităţii a devenit realitate după o
aşa de mult aceste comori prepoase ale sufle­ jumătate de mileniu, timp în care românii
tului" !. Dumnezeu nu îngăduie să rămână ortodocşi au trecut prin tot felul de umilinţe şi
ascuns adevărul existenţei poporului român, poveri.
pe aceste meleaguri transilvane, cât şi credin­ Despre prigoana ortodocşilor ne putem da
ţa lui ortodoxă, cu mult înainte de ocupaţia seama foarte bine în urma sinodului catolic de
maghiară, produsă în primele secole ale mile­ la Buda, din anul 1279, unde regele Ladislau
niului doi. Săpăturile arheologice ce au loc în al IV-lea (Cumanul), la cererea Papei Nicolae
prezent în Alba lulia au scos la iveală vestigi­ al IlI-lea de a-i alunga pe eretici din ţară, a
ile primei biserici creştine de rit răsăritean din jurat că nu le va admite schismaticilor să-şi
secolul al X-lea, legată de patriarhia din practice cultul ortodox şi le va interzice ridi­
Constantinopol care l-a hirotonit pe episcopul carea de biserici sau capele din piatră, dura­
Erotei, păstorul creştin al tuturor celor trăitori bile, deşi el avea origini române, mama lui era
în acest spaţiu. Este încă un argument puter­ din neamul Borza3. S-a ţinut de cuvânt, atât
nic la afirmaţia că, la începuturi, maghiarii au el cât şi urmaşii lui la tron, dar, cu toată
77
Constantin AITEAN-TAUS

prigoana şi împilarea, marea masă a orto­ au dus această aprigă luptă împotriva celor
docşilor a rezistat, iar puţinii români care din de altă credinţă, dar mai aprigă a fost lupta
anumite pricini, sau ambiţii deşarte, de-a dusă de Habsburgi pentru impunerea credin­
lungul vremii au trecut la catolicism, lepădân- ţei lor catolice.
du-se de neam şi limbă, doar ca să le fie pe La începutul secolului al XVII-lea creşte pri­
plac stăpânilor vremelnici, nu au fost în goana împotriva ortodocşilor în localităţile cu
măsură să afecteze starea firească a unui populaţie mixtă, unde secuii au acceptat deja
popor. reforma calvină, ajungând până la alungarea
In anul 1377, este atestată prezenţa arhie­ din sate a românilor ce refuzau să treacă la
piscopului Ghelasie de la Râmeţ. Cu siguran­ religia lor. Aşa au ajuns la Arini, larăş şi
ţă, numărul ierahilor din Transilvania era mai Hăghig familiile: Luca, Aitean, Bologa, Gabor,
mare, dar ei nu erau recunoscuţi de stăpâ­ Costin, Stanciu, Moldovan, Dumitru, Bucur şi
nire, aceasta denumindu-i „pseudoierarhi"4. altele, necunoscute, care au fost primite pe
Desconsiderarea clericilor ortodocşi era o moşiile sale de contele Nemeş din Hăghig.
stare premeditată şi bine ţintită împotriva Prin tradiţie orală se moşteneşte originea
preoţilor, care au preluat de la cnejii şi voie­ română a conţilor Nemeş, astfel se poate
vozii români înlăturaţi rolul de conducători ai explica comportamentul apropiat faţă de
poporului, din al cărui cuvânt nu ieşea nimeni. românii de pe domeniul lui, pe care i-a ocro­
Din nefericire, preoţimea ortodoxă era complet tit, stând în faţa tuturor încercărilor de secui-
părăsită şi neajutată de stăpânire, după cum zare şi apoi de maghiarizare forţată a parohiei
reiese din scrisoarea Patriarhului Ortodox Chirii Arini, pe care Marea Unire din 1918 a găsit-o
Lucaris, din 2 septembrie 1629, adresată prin­ pur românească, în timp ce toate localităţile
cipelui Gabriel Bethlem, în chestiunea preoţilor din dreapta Oltului erau locuite de populaţie
români, din care redăm un fragment: „Cu mixtă, majoritatea maghiarizată, atât români
mare durere am fost nevoit a înţelege cât de cât şi secui.
părăsită, întunecată, păgubitoare şi ruşinoasă La sfârşitul secolului al XVIl-lea, visul papei
pentru ţara Luminăţiei Voastre este soarta Inocenţiu al IlI-lea de a-i aduce şi pe^ români
preoţilor români de sub ascultarea L V. şi cum sub ascultare papală prinde contur. în afara
aceasta a decăzut atât de mult încât nu mai forţei, au recurs la tot felul de promisiuni că:
sunt în stare să citească, cu atât mai mult să „dacă se supun papei vor primi şi românii
înţeleagă tainele sfintei liturghii"5. drepturi egale cu ungurii, saşii şi secuii". La
La anul 1640, Iile lorest a fost ales mitro­ 12 aprilie 1698, printr-un extras de rezoluţie
polit al Transilvaniei, la Alba lulia. Hirotonirea aulică, împăratul Leopold I promite preoţilor
a avut loc la Mitropolia Ungrovlahiei din ortodocşi care recunosc supremaţia papei, că
Târgovişte. După doi ani de păstorire, pentru vor beneficia de "privilegiile" clerului catolic,
rezistenţa opusă principelui Rakoczi I de a iar mirenii vor scăpa de statutul de "toleraţi"7.
trece la calvinism, a fost întemniţat şi toată Astfel, o parte dintre ortodocşii transilvăneni
averea confiscată. A fost eliberat condiţionat s-au unit cu Roma, îndemnaţi de propriii lor
de plata a 1000 de taleri6. După ce obţine păstori, care năzuiau spre afirmare naţională,
milă din Moldova şi Rusia, plăteşte amenda lui spre libertate şi egalitate.
Rakoczi. Se stinge în 1647. Aceeaşi soartă o Şi totuşi, la 20 noiembrie 1699, comisarii
împărtăşeşte şi urmaşul lui: Mitropolitul Sava încredinţaţi cu cercetarea în Ţara Bârsei şi a
Brancovici. A păstorit între anii 1656-1659 şi Făgăraşului, în Trei-Scaune şi în părţile de
se remarcă prin măsurile radicale pe care către pădure (zona Buzăului Ardelean) ale
le-a luat, obligând preoţii să ţină predica în comitatului Alba, după ascultarea preoţilor şi
româneşte, ameninţându-i pe cei ce refuză că ţăranilor români din 177 de sate, raportează
îi va înlocui (îi va scoate din popie). A fost că niciunul nu vrea să se unească cu Roma, ci
întemniţat de principele Mihail Apafi la Vinţ, toţi rămân în vechea lor credinţă ortodoxă.
de unde este scos în fiecare vineri pentru a fi Semnează şi întăresc cu ceară roşie: Gereb
bătut cu beţe în feţa poporului, obligat să lanos, Gidoffalvi Gabor, Draut Gyorgy, Johan-
asiste la supliciu. în astfel de suferinţe s-a nes Barberius, Stephanus Szent Martoni, Czerey
stins, lăsând în urmă o candelă aprinsă în Janos, Rozgoni Mihaly8.
sufletul ortodocşilor români, "predica în limba La sinodul din 1700, de la Alba lulia, a
strămoşească", la care nu vor mai renunţa. participat protopopul Cristea din Trei Scaune,
Trebuie să amintim că toţi principii maghiari ai împreună cu 13 preoţi. S-au întors aşa cum
Transilvaniei au fost calvini, fapt pentru care au plecat, „neuniţi". Ca răspuns la prigoana

78
 Crâmpeie din viaţa spirituaiă a locaiităţii Arini

exercitată de stăpânire împotriva ortodocşilor vehemenţa cu care îşi apără credinţa, episco­
care refuzau convertirea, la 27 iunie 1701, pul Gherasim Adamovici este înlăturat, lăsând
preoţii din Braşov, Făgăraş, Zărneşti şi Tohan, din nou credincioşii ortodocşi fără un ierarh
sprijiniţi de negustorii greci ce formau Com­ recunoscut pentru multă vreme. De altfel,
pania Grecească din Braşov, emit un protest aceasta era o practică veche "să lovească
împotriva acestor practici9. în anul 1759, conducătorii ca să zdruncine temelia".
împărăteasa Maria Tereza, sub presiunea Şi totuşi, din această perioadă de mari
clerului ortodox, încearcă restaurarea Bisericii frământări avem primele informaţii^ despre
Ortodoxe din Transilvania, rămasă fără con­ existenţa parohiei ortodoxe din Arini. în tripti­
ducător după unirea cu Roma a unei părţi. cul bisericii se află şi cel mai vechi document
Astfel, după 60 de ani, este adus un ierarh (în limba română): „Pomelnicul ctitorilor vii şi
ortodox în persoana episcopului de Buda, morţii ai bisericii din Arini la anul 1773"(docu-
Dionisie Novacovici. Din nefericire, odată cu ment 1).
episcopul este trimis în Transilvania şi în acest pomelnic sunt înscrişi peste 100
generalul Nicolaus Adolf von Bukow, care va de credincioşi, printre care şi 8 preoţi (Ierei).
distruge cu ajutorul focului şi al tunurilor în triptic se mai află un pomelnic, nedatat, pe
numeroase biserici, schituri şi mănăstiri orto­ care noi îl considerăm mai vechi, ţinând cont
doxe, printre care şi cea din Augustin, aflată de caracterul literelor chirilice folosit în tim­
în apropierea ţinutului nostru. Cele care au puri mai vechi. în anul 1810, curtea de la
scăpat de barbaria generalului au fost trecute Viena a acceptat să fie ales, la Sibiu, un epis­
în stăpânirea Bisericii Unite, chiar dacă eno­ cop de neam român în persoana lui Vasile
riaşii au rămas ortodocşi şi preoţii lor fără Moga, care a militat cu consecvenţă pentru
biserici10. păstrarea şi afirmarea credinţei ortodoxe şi a
în aceste condiţii de teroare, episcopul limbii române14. Prin măsurile organizatorice,
Dionisie Novacovici nu rezistă decât 4 ani de revigorează întreaga activitate a bisericii orto­
păstorire. Umilinţa clerului ortodox creştea pe doxe din Ardeal.
măsură ce preoţii uniţi erau tot mai favorizaţi, Conştient de pericolul maghiarizării popula­
în timp ce ei supravieţuiau din contribuţia ţiei româneşti din Trei Scaune, reorganizează
credincioşilor. Astfel, la 26 iunie 1768, se emite protopopiatul din Breţcu, condus de proto­
un decret imperial pentru mărirea salariilor popul Petru Pop şi înfiinţează un nou proto­
preoţilor greco-catolid, iar după o săptămână, popiat al „Hăghigului şi Vâlcelelor" condus de
printr-un ordin al Guberniului se trimite Tablei pr. loan Moga din Vâlcele (1847-1868). Din
Continue a scaunului Trei-Scaune un decret acest protopopiat va face parte şi parohia
regal cu privire la scutirea de impozite a preo­ Arini, condusă de preotul Iile Şerban, până la
ţilor greco-catolici11. anul 1854, când vine preotul Josiv Bucşa din
O licărire de speranţă vine după moartea Augustin. Prima grijă a noului protopop a fost
Măriei Tereza, prin „Edictul de toleranţă" emis să asigure, cu ajutorul episcopiei din Sibiu,
de fiul ei losif al Il-lea, la 13 octombrie 1781, preoţi şi învăţători calificaţi în toate parohiile,
prin care asigură populaţiei necatolice liberta­ să construiască biserici şi să le repare pe cele
tea cultului religios, asfel se admite şi orto­ existente.
docşilor posibilitatea de a-şi construi biserici. Ca o binecuvântare pentru neamul româ­
Acestea nu au întârziat să apară şi unele dăi­ nesc, în anul 1847 vine la episcopia din Sibiu
nuie până azi12. Dar bucuria lor nu a durat Andrei Şaguna. în această perioadă, deasupra
mult, până ia 2 aprilie 1790, când printr-o Transilvaniei se adunau nori negri dinspre
poruncă a cancelariei aulice către guvernul apus; „maghiarizarea forţată!" adusă de cei
din Transilvania, se cerea ca: „românii neuniţi ce proclamau libertatea lor prin asuprirea
să plătească preoţilor saşi decima, precum şi altor popoare. Conştient de marea nedrep­
fiscul"19. De fapt, după moartea lui losif al II- tate şi pericolul în care se află naţiunea
lea în anul 1790, fratele acestuia, Leopold al română, marele episcop a devenit stâlpul
Il-lea, pe timpul celor 2 ani de domnie (1790- stăvilarului ridicat în calea prigoanei pornită
1792) a anulat toate drepturile sociale şi reli­ împotriva românilor, în scopul deznaţionali­
gioase obţinute de români, începând perioada zării lor şi nimicirii întregii naţii, pe care o
restituirilor nobiliare. în acest context nefavo­ considerau inferioară, tocmai de cei ce se
rabil, rolul de conducători ai românilor a reve­ remarcau prin şovinism şi cruzime, dovedite
nit episcopului Gherasim Adamovici din Sibiu cu prisosinţă în timpul revoluţiei din 1848-
şi episcopului unit din Blaj, loan Bob. Pentru 1849.

79
Constantin AITEAN-TAUS

1^1 { t /' '•/

jmn

- y/tf^l^^ . r/Tvri * -tX ti,T /’i^^ ^n >>/V ' ^~ ^. i If

v^ţbaaur^nMUt:3^^^xjm}:ai^i7u.Jţatet ^u^ox ioaţu

i: f « îă^rv» rirr7M\/. /1/y iL>v ry A - ^. ^ < »>i’. .'iur* . fft V »r A-r« /T-M/«'!

rrtv xtcijoTi j
;:A.,.;,.; •/.,,; > ,'i. ■;{,, ■.,>•,• i/lfl. •■*1
I*',. -1^ — • ..................., . » ; . . ...» . . . __,•' „ __*.^. t , V

Ps^M r-• r •■%'.•......V-- /: .-• ■;'-Jr • • ’ - • - ••-

Jfe'’ w: p*-,'3r"i^,"’T*-«-ra'v;Kr;*i:jr:JT;—"■j-*-:r7/
-1—
_jk>',

Documentul
Ca urmare a prezenţei episcopului Andrei cultători!" 15. S-au ridicat şi au omorât copii,
Şaguna în fruntea credincioşilor ortodocşi, la femei şi bătrâni doar pentru „vina" de a se fi
Marea Adunare Naţională ce s-a ţinut la Blaj, născut români. Astfel au pierit zeci de mii de
în 3-15 mai 1848, a atras asupra lor un ade­ români nevinovaţi, chiar şi după înfrângerea
vărat dezastru. Palatul episcopal din Sibiu a revoluţiei. în Transilvania, au fost rase de pe
fost devastat, biblioteca arsă, numeroşi preoţi suprafaţa pământului 71 de biserici româneşti
ortodocşi spânzuraţi şi mulţi alţi intelectuali şi au fost jefuite 715. Autorităţile nu mai
torturaţi şi schingiuiţi, după cum a ordonat făceau deosebire între ortodocşi şi greco-
Kossuth: „ungurii şi secuii să se ridice în masă catolici: "toţi preoţii români sunt buni de
exterminând pe toţi trădătorii şi rebelii neas­ spânzurat"16. Parohia Arini a avut norocul de
80
 Crâmpeie din viaţa spirituală a localităţii Arini

a nu fi în calea urgiei din timpul revoluţiei, dar Locurile care se afla în câmp 1 unul lângă
a avut de suferit din cauza administraţiei tanarog de lat 25 stânjini, vecin la răsărit cu
ostile a tot ce era românesc. Ca un adevărat Toader Oteiia, iar la apus cu George Cucu,
conducător spiritual, episcopul, şi apoi mitro­ iara aitu în Groapa Bidosului de lung 80 de
politul Andrei Şaguna, le-a insuflat puterea de stânjini, de lat 15 stânjini, la miazănoapte
a rezista prigoanei, păstrându-şi credinţa vecin cu loan Ancu, iar la mizazi diulsu tot de
străbună. Dacă în protopopiatul Trei Scaune, Grof N. Lazio dăruite.
din patru localităţi, o parte din credincioşi au S-au masurat si s-au scris aicea în fata
trecut la biserica greco-catolică, în protopo­ noastra la anul 1854 octomvrie 10. Pe lângă
piatul Hăghigului şi Vâlcelelor toate au rămas care adeverim sl noi, juraţii din satul Arini:
ortodoxe. Rezistenţa lor se datorează în parte -hloan Oţelia Gociman
şi numărului mai mare de români sau locali­ -hGheorghe Duţa Jurat
tăţilor curat româneşti, cum era parohia Arini. -hloan Ardelian Jurat
Din 5 februarie 1848, avem primul atestat S-au dat, Arini în 10 Octomvrie 854 prin
de botez, păstrat până astăzi, din parohia mini
Arini „despre Savui Gyorgy din Luget, ai cărui -hTeodor Oţelia Jurat
fiu, David, s-a născut la 9 mai 1829 şi a fost losiv Bucşa m.p. Parohul locului
botezat de preotul Ilie Şerban, având ca naşi
pe Maria şi Bucur Morar". Contrasemnează La anul 1868, apare pentru prima dată un
preotul Alexandru Bucşa din Hăghig17. sigiliu al bisericii din Arini pe un document
Tot în anul 1848, dintr-un tabel nominal ce emis de parohul losiv Bucşa20. în exergă:
cuprinde parohiile, preoţii, numărul căsătorii­ PAROHIA GR:RĂSAR;CU HR:[Link] ŞI
lor şi suma depusă, în protopopiatul Vâlcele, PAVEL. în câmp: biserică înaltă de piatră, fără
reiese că Ariniul a avut, în 1847, patru căsă­ ferestre, sub ea, numele ARINI. Sigiliu oval,
torii şi au depus 1 Rf şi 20cr, iar preot era Ilie imprimat pe fum, scris cu litere chirilice (fig 1).
Şerban18. Prin grija preotului losiv Bucşa din
Augustin, născut în anul 1825, paroh la Arini
din 1854, au fost înfiinţate la Arini şi larăş
primele registre confesionale la anul 185819:
Protocolul botezaţilor, Protocolul căsătoriţilor
şi Protocolul prohodiţilor. Primele registre se
află la Filiala Braşov a Arhivelor Naţionale. Tot
sub păstorirea preotului losiv Bucşa, încă de
la venirea sa în parohie, în 1854, avem şi
primul inventar al pământurilor deţinute de
biserică, şi pe care îi redăm aşa cum a fost
întocmit (Documentul 2):

ARINI
Inventariu
Care cuprinde pământurile ce să ţin de
parohia ortodocsa a Arinilor adeca:
Locul casil parohiala cu grădina este de 30
''’Q’Vv
II stanji nemţeşti care este vecin despre răsă­ Fig. 1
rit câmpul , iar despre apus uliţă, despre Tot în acel an apare un alt sigiliu impresiu-
amiaza zi locul bisericii cu îngropatoaria, des­ ne de ceară roşie. Exergă indescifrabilă, dar
pre miazaoapte Nicolae Andrei, care pământ în câmp apare o biserică de piatră cu turn, cu
este dăruit de Grof Neames Lazio la anul acoperiş rotund. Dedesubt, numele localităţii
1752 precum arata protocolul bisericii; ARINI este scris cu litere chirilice (fig 2).
Locul pe care sta biserica cu îngropatoaria în şedinţa sinodului parohial din 21 mai
este de lung 50 stânjini, iar de lat 25 stânjini 1868 s-a hotărât repararea bisericii din Arini
care este vecinătate despre răsărit hotaru, serios avariată21. Redăm câteva fragmente
despre apus loan Andrei, despre amiaza zi tot din procesul-verbal, cât şi pe semnatarii lui
hotaru, despre miazănoapte uliţa; dăruit tot (documentul 3):
de Grof Nemeş Lazio precum arata protocolul
bisericii tot la anul 1752.

81
Onstantin AITEAN-TAUS

Fig. 2 Nicolae... Gyorge Solkaj

Nicolae Savu Gyorge Toma
Vestru... loan dto
Szavu Bigizona Zosim Grideanu
Gyorge Serban Teodor Gabor
Gyorge Kerlan loan Szomocia
Gyorge Sares loan Costin
loan Serbeni loan?
Ion Sares loan Badiu
Petria Toma loan Derloagi
Toma Ormenişan Toader Pop
Toadir Solkaj Nicolai lorga
Niculai Cucu Gyorge Zaharie
Gyorge Andrei loan Feidioria
Dimitrie Serbon Lazăr dto
loan Şerban Gyorge lorga
Documentul 3 Nicoleai Dutze Gyorge lorga
ARINI loan Barbu Gyorge Grideanu
Protocolu Nicolai Ormenişan loan Stirbu
Sedinti Sinodolui Parohiala tinutu aztezi in Davidu Zaharia Lazăr Ormenişan
21 Maia 868 subtu presedintiia Parohului nos­ loan lonasce LS.
tru si a Comitetului nostru de aitsa dinu Arini loan Anku Gyorge Ardelean
Cinutu in Biserica pentru regluaria si asezaria Ilie Serban loscov Bucşe m.p.
trebiloru Parohiale Bisericeşti si şcolari si a loan Andrei Ilie Gabor
funduriloru sau asezatu după cumu urmaze Ilie dto
aici:...... Preoţi Preşedinte
3a Acesta Sinodu au hoteratu a se lega în Gyorge Kosas Gyorge Certsu
primevara viitoare biserica fiind krapate în 2a David Ardelian Waschu Tompa
boltitura si totu cu mare firke slugim întrensa
cele sfinte şi aica vomu fi siliţi a cere si de Din inventar
aida mana de agiutoru nefiindu-ne fundul de în 3 hotare pământ de 14 gelete (galeţi de
agiunsu fiind ke fere fundu amintita socotiala samanatură n.n.)
din tomna trecute cu vizitatia canonike au - date de grofa Nemeş Adamu fiind pro­
fostu 40 f.v.a. şi 22 hr. liafa invetzatoriului prietar locului
români ka în anul trekutul. - au deruit on omu Gyorge Kotson un loc
Spre acaste kase legamu Biszerika amu şi de 4 ferdele "din preot în preot să-l folosesci"
tocmit on maister dinu Maieruş Ka se ni-o - unul de 2 ferdele Niculai Gabor (donator
lege dinu totu cu 4 legetori cu 140 p.v.k si n.n.) tot din preot în preot să se folosească.
amu puşi on îngrizitori spre scopul acela pre (Altele n.n.) n-am mai putut nimica face
Epitropul Nicolae lorga acesta are grizi a se înaintie, pre viitor avem nădejde spre înain­
lega Biserik; fundul ce l-am fecut coste din 25 tare.
f.v.a. şi 5 galete bucate.
Atesta sau Hoteratu Din nefericire, la data de 3 martie 1870, se
Petrea Cucu David Ordelean stinge din viaţă preotul paroh losiv Bucşa
Prin Parohul şi Comitetul de 45 de ani, din motive necunoscute22. S-a
Nicolae lorga Toma Ormenişan născut la Augustin în anul 1825. A fost cantor
Toader Gabor Toader Solkaj şi învăţător la Hăghig şi, timp de 16 ani, preot
Gyorge Dutze Gyorge... paroh la Arini. înmormântarea a fost oficiată
Vasilie David Curator de preotul din Măieruş, Alexandru Măieruşan,
Numele memvriloru Sinodului Parohiala şi protopopul loan Petric. Parohia rămâne
Toader Ormenişan Gyorge Grideanu vacantă pentru un an, în care timp suplinesc
loan Dutze Nicolae Gabor preoţii din Măieruş şi Belin. în anul 1871, vine
Gyorge Andrei Dimitrie Ardelean preotul losif Bucşa din Belin, care va păstori
Gyorge? Gyorge Olariu parohia Arini timp de 10 ani. Dintr-un inven­
Zaharie Savu Gyorge Acilia tar al bunurilor bisericii din Arini, efectuat de
părintele losif Bucşa, la anul 1872, reies urmă-
82
 Crâmpeie din viaţa spirituală a localităţii Arini

toarele date cuprinse în documentul 4, pe numai doi ani, la anul 1762. Este o enigmă
care îl redăm în continuare. cum a fost posibilă construirea unei biserici
Cel mai important fapt, îl constituie con­ din piatră la Arini, într-o perioadă când vala­
semnarea unei biserici din piatră, construită hii din Transilvania, deşi erau majoritari, nu
în anul 1760, şi anexele gospodăreşti după aveau acest drept. în trecut biserica era

Documentul 4

^CjZcJI^ '^ec 'e-r„

~z^—
, Ca'^i/7'raf p ■-'ââ’-
tli :"-: • TV
y^jf » rz-^ţf
/y
t*. yr r'

/ '}ho
X
/
-4-^
t*
ţM& -T/tSy. y
/yr-^ ,
1_,4(\^
î.1ujl— ......

' ^y.C'U r fiiU e»

■' 1 1 ................ ..

M
i yJ- 11
l. <S^I
—:----
Ia^
/Uf6 A
%
1
/OJl-X

l. 'fâP
Ir*^ —

1 y/s/- pf <
i Sij

/^■TcJ»ir*
dc]-
rC*
^4
1 / ^£2^ z.- ,ye*
/
V. M.
s: y4 r/7/.. / ^0

.pijfffl
. /m
/jtAO^^rA
(o /fo.
r /} ^
IW —
''TA
r- 4'k Hdo /4^
-------1—
■ f
ri/o i

c1/
dZ'rM •dVcfiZ
M. 'A

’/Urty • 5ai y?p. 4

^S~ d
..............

83
Constantin AITEAN-TAUS

refugiul celor urgisiţi şi urmăriţi de autorităţi, salariaţi de stat, astfel luându-se o parte din
şi nu puţine au fost cazurile când bisericile din grijile românilor, care până atunci au susţinut
lemn au fost arse odată cu creştinii din ele, pe biserica şi slujitorii ei prin danie, alături de
când cele din piatră puteau deveni o fortă­ sesia parohială.
reaţă, mai greu de distrus. Din perioada interbelică pe documentele
După moartea acestuia, în 1880, parohia parohiei Arini apare o ştampilă proprie (fig. 3)
rămâne vacantă până în anul 1882, când vine care, din nefericire, a dispărut asemenea
preotul loan Bucşa din Belin, care va păstori multor bunuri ce au aparţinut bisericii şi nu
cu vrednicie până în anul 1938, timp de 56 de s-au mai păstrat.
ani, cu frumoase rezultate. Figura 3
Nu avem cunoştinţe dacă biserica a fost
reparată sau nu, după moartea prematură a
preotului losiv Bucşa, dar în anul 1886, sub
păstorirea preotului loan Bucşa, se constru­
ieşte o capelă pe locul actualei şcoli, care va
funcţiona până în anul 1933, când a fost
sfinţită actuala biserică, construită sub păsto­
rirea aceluiaşi preot. Capela a fost folosită ca
şcoală, biserică şi primărie23.
în anul 1902, în întrega parohie Arini, erau
705 persoane, toţi ortodocşi, iar în anul 1915,
în localitatea Arini, erau 430 şi în larăş 34024.
Mari transformări au avut loc în viaţa spiri­
tuală a localităţii Arini, odată cu Marea Unire
din 1918, când ia sfârşit prigoană de secole
împotriva ortodocşilor din Ardeal. în urma
reformei agrare din Transilvania, au fost Ştampila protopopiatului ortodox Trei Scaune
expropiate unele suprafeţe de teren din exilat la Prejmer după Dictatul de la Viena din
moşia de la Arini a grofului Nemeş şi atri­ 1940 (fig. 4)
buite bisericii, şcolii cât şi enoriaşilor. Astfel,
prin Hotărârea Comisiei de Ocol Sfîntu
Gheorghe pentru Expropriere şi împroprietă­
rire, cu numărul 90/41-1922 R.A., se atribuie
următoarele suprafeţe;
- Locuitorii din Arini - 297 jug.
- Şcoala din Arini - 5 jug.
- Preotul bisericii ortodoxe - 15 jug. şi
1559 sţj., având deja 2 jug. şi 41 sţj.
- Cantorul bisericii ortodoxe - 5 jug.
- Biserica nu mai primeşte pământ, deoa­
rece la acea dată avea în posesie 10 jug., cât
era prevăzut în legea reformei agrare pentru
o biserică, dar se mai atribuie 1 jug. pentru
încă un cimitir în partea de vest a satului,
Figura 4
pentru Joseni, unde numărul caselor sporeşte
considerabil. La data de 1 mai 1930, în localul primăriei
în următorii ani, gospodarii harnici încep să comunale din Arini s-au întrunit în şedinţă
prospere, ceea ce-i determină să-şi arate recu­ comună: membrii Comisiei Interimare şi mem­
noştinţa faţă de Dumnezeu, propunându-şi să brii Comitetului Bisericesc conduşi de preotul
construiască o nouă biserică. Dania adminis­ paroh loan Bucşa, pentru a hotărî modul de
traţiei locale a fost doar stimulentul care a procurare a fondurilor necesare construirii
declanşat acţiunea de edificare a bisericii noi. unei noi biserici25. Au fost de faţă: notarul
Tot greul a fost suportat de credincioşi, prin Aurel I. Dancu şi director învăţător Vaier Bucşa.
danie în bani şi muncă, atât cu braţele cât şi Domnul notar anunţă că primăria Arini cedea­
cu atelajele lor. ză toate lemnele din pădure, destinate spre
Din 1924, şi preoţii ortodocşi vor deveni vânzare, în folosul edificării noii biserici.
84
 Crâmpeie din viaţa spirituală a localităţii Arini

Domnul primar loan Ardelean (Podăraş) în Arini şi în filia larăş, în urma unei propa­
aduce la cunoştinţă că satul are 135.000 lei gande intensive făcute de nişte sectari străini
depuşi la administraţia financiară şi propune localităţilor, care lucrau ca tăietori de lemne în
consiliului ca şi aceşti bani să fie cedaţi în pădure26.
folosul bisericii, iar biserica este datoare ca La recensământul general al populaţiei din
după terminarea lăcaşului nou să predea România din 29.12.1930, în Arini erau 480 de
primăriei capela existentă pentru folosinţă ortodocşi27. Aceeaşi cifră o aflăm şi după 10
proprie, clauză cu care au fost de acord cu ani, la data de 30.08.1940, când se aflau la
toţii şi au semnat. Arini: 480 ortodocşi, 16 romano-catolici, 6
în anul 1932, se termină lucrările şi la noua reformaţi, 5 unitarieni şi 2 creştini după evan­
biserică din Arini, sfinţită de un sobor de ghelie. Cei de alte confesiuni au venit în Arini
preoţi, condus de mitropolitul Ardealului, în ultimii 10 ani ca meseriaşi sau negustori28.
Nicolae Bălan, în data de 29 iunie 1932, în urma Dictatului de la Viena, din Ţinutul
purtând hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Zek, localitatea majoritar românească Vâlcele,
Pavel, moştenit de ia biserica veche din Deal staţiune balneară în acea perioadă, a fost
construită în 1760. Cimitirul din Deal a rămas anexată Ungariei, iar celelalte localităţi au
funcţional şi în prezent doar pentru Deleni. rămas României. Din nefericire, în localităţile
Din anul 1938, filia larăş se desprinde din Arini şi larăş, în afara românilor refugiaţi din
parohia Arini, devenind parohie, sub păstori­ zona ocupată, au venit numeroşi ţigani expul­
rea preotului Gheorghe Corbu, preot adminis­ zaţi de unguri din Valea Crişului, Arcuş, Dobo-
trator din anul 1932. şeni, Belini, Aita şi altele, care împreună cu
Tot în acest an se stinge părintele paroh cei localnici au creat nuclee sectare: baptişti,
loan Bucşa, după o păstorire de 56 de ani penticostali, evanghelişti etc. După 1944,
numai în parohia Arini, timp în care a con­ majoritatea românilor refugiaţi la Arini s-au
struit o capelă-şcoală în anul 1886 şi două reîntors în localităţile lor de baştină, dar ţiga­
biserici; în anul 1932 în filia larăş, şi tot în nii au rămas aici, unde au găsit un climat
acelaşi an sfinţeşte actuala biserică din Arini. accesibil, mult mai prietenos decât în satele de
Vrednic preot şi vrednici credincioşi! unde au venit. După anul 1990, au venit din
O nouă problemă s-a creat la începutul nou ţigani din satele maghiarizate şi tot din
perioadei interbelice odată cu apariţia unor acelaşi motiv "alungaţi de maghiari" pentru
secte religioase. Astfel, au apărut două cazuri purificare etnică.

l
Biserica Ortodoxă din Arini cu hramul Sf. Apostoli Petru şi Pavel

--------------------------- 85 ------------------------------
Constantin AITEAN-TAUS

La recensământul populaţiei din anul 2002, catolici 2; evanghelici 1; reformaţi 4; unita­

în Arini erau 901 locuitori, din care 312 români, rieni 2; penticostali 604; evanghelici 1;
3 maghiari, un german şi 585 ţigani, iar pe adventişti de ziua şaptea 1; creştini după
confesiuni: 563 de ortodocşi, 3 romano-cato- evanghelie 4; baptişti 3; martorii lui Ehova 1.
lici, 3 greco-catolici, 322 penticostali, 8 creştini Trebuie menţionat faptul că nu toţi credincio­
după evanghelie şi un unitarian. O parte din­ şii din Arini au lăcaşuri de cult, fiind o minori­
tre ţigani au rămas ortodocşi şi frecventează tate nesemnificativă. Ortodocşii au biserica
biserica, dar majoritatea nu contribuie la sus­ construită în anul 1932, creştinii după evan­
ţinerea cultului, motivând că nu au niciun ghelie au o casă de rugăciune autorizată la nr.
venit, trăiesc doar din ajutorul social acordat 202, pe care au dobândit-o prin cumpărare
de stat. de către membrii cultului, iar penticostalii, cei
La capitolul viaţa spirituală a localităţii mai numeroşi în prezent sunt divizaţi în două
Arini, nu putem trece cu vederea chemarea şi fiecare secţiune are casă proprie de rugă­
spre monahism. în anul 1943, credincioasa ciune, ambele construite prin efortul comun
Ana Mandai, văduvă de război din 1916, cere al membrilor cultului penticostal din Arini, în
Arhiepiscopiei ortodoxe române de Alba lulia cartierul locuit de ei, pe strada Corlatului.
şi Sibiu, primirea în cinul monahal. Răspunsul Din nefericire, natalitatea la români este
vine la data de 21 iunie 1943, prin care se foarte scăzută, sporul de populaţie se reali­
arată că Arhiepiscopia de Alba lulia şi Sibiu nu zează în principal pe seama etniei rrome, care
are nicio mănăstire de maici, şi o sfătuieşte să sunt aproape toţi penticostali, în timp ce Ja
se adreseze altor mitropolii29. Lipsurile mate­ ortodocşi mai mulţi mor decât se nasc. în
riale şi mai ales distanţa mare au determinat- aceste condiţii vitrege de existenţă a parohiei
0 să renunţe. Nu acelaşi lucru putem spune ortodoxe, trebuie să menţionăm dania consis­
despre strănepoata sa, Mihaela Mandai, a tentă oferită de familia Virginia şi Octavian
cărei chemare spre monahism a fost realizată Ardelean din Arini, care au suportat toată
prin intrarea în cinul monahal, în anul 2000, cheltuiala reparaţiei capitale, cât şi a picturii
la mănăstirea de maici cu hramul „Acoperă­ interioare a bisericii ortodoxe, resfinţită la
mântul Maicii Domnului" şi „Sfinţii Români" data de 4 noiembrie 2007, în prezenţa unui
din Mărcuş, judeţul Covasna. numeros sobor de preoţi conduşi de Mitropo­
La recensământul populaţiei efectuat în litul Ardealului, dr. Laurenţiu Streza. Toate
anul 2011, structura populaţiei din Arini, pe lucrările de reparaţie capitală a bisericii, cât şi
confesiuni, se prezintă astfel (după declaraţia pictura interioară, s-au realizat sub îndruma­
liber consimţită): ortodocşi 539; romano- rea şi atenta supraveghere a părintelui paroh
^Documentul 5
ARHIEPISCOPIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ A SIBIULUI
l I. • I I ' I \ 1 I t i. < ' I

Nr. 3300/4. II .2007

Arhiepiscopul Sibiului ţi Mitropolitul Ardealului,

Pe baza recomandării Oficiului Protopopesc Rupea
ţi a constatării Noastre privind activitatea deosebită in slujba Bisericii Ortodoxe
CONFERIM ACEST

-I D b V i

cu prilejul binecuvântării lucrărilor de innoire a lăcaşului de cult din Parohia Arini,

spre a fi un imbold pentru o şi mai mare râvnă creştină
in mărturisirea şi apărarea credinţei noastre ortodoxe strămoşeşti.
Dumnezeu să primească această Jertfă de iubire
şi să binecuvinteze zilele ostenitorului Său cu sănătate, spre câştigarea mântuirii.
f Gffi.. (r ‘Jfrr.^/1
Dat in Reşedinţa Noastrf Mitropolitană din Sibiu,
în anul mântuirii 2067, luna noiembrie, ziua 4 Arhiepiscop Mitt«•polit

86
 Crâmpeie din viaţa spirituală a localităţii Arini

ARHIEPISCOPIA ortodoxa ROMÂNA A [Link]

I \ i; • l I I : M

Nr. 33CKI/4.11.2007

9\a.
^SruMienlut/
Arhiepiscopul Sibiului |1 MItropolllul Ardealului,
Pe baza recomandirU Oflclulul Protopopesc Rupea
|i a comutirii Noastre privind activitatea deosebită In liujba Bisericii Ortodoxe
ai a <:^on6iUuhâ a ^^Scmării
din Parohia Arini, judeţul Braşov,
CONFERIM ACEST

ne 'viHSTsin,
'ff .o’»1'* 'Cr
cu prilejnl binecuvftntăril lucrirllor de înnoire a licnyuiui de cult,
spre a n un imbold pentru o ţi mai mare râvni creştini
In mirturislrcB fi apărarea credinţei noastre ortodoxe strămo;esti.
Dumnezeu si primească această Jertfă de iubire
fi să bineeuvintaze zilele ostenitorilor Sil cu sănăUte, spre câştigarea mântuirii.

Dat tu Reşedinţa Noastră Mitropolitană din Sibiu,

In anul măntuirti 2007, luna noiembrie, ziua 4. Artll»pUc<ip >i MiiropuMi
Documentul 6

Adrian Nicolae Duţia, ridicat la rang de ico- Dacă ne referim la starea spirituală, în
nom cu acest prilej, iar familiei Ardelean; afara bisericii sau a cultelor religioase, în pre­
Virginia şi Octavian, i s-a acordat un onorabil zent este foarte bună, dar nu cu mult timp în
"Act de Cinstire" de către Mitropolitul urmă ne-am confruntat cu numeroase practici
Ardealului, IPS dr. Laurenţiu Streza (doc. 5). obscure, cum a fost "luarea laptelui de la vaci
Remarcabil este faptul că, în afara Importan­ şi bivoliţe" (şişti), care a dus de multe ori
tei sume de bani cheltuită, întreaga familie la mari duşmănii şi dezbinări între neamuri
Ardelean a participat, în perioada lucrărilor de şi prieteni. Deşi foarte rar, se mai practica
reparaţii ale bisericii, cu braţele de muncă şi "vrăjitoria", care din fericire a fost stârpită,
maşinile proprii pentru transportul materiale­ sperăm, definitiv. în prezent se mai practică:
lor şi al lucrătorilor. descântecul, deochiul, ghicitul în cărţi de joc
Tot cu această ocazie, a fost acordat un sau cafea şi alte practici obscure, potrivnice
"Act de Cinstire": părintelui paroh Adrian spiritului creştin. Deşi nesemnificative, ele
Nicolae Duţia, Consiliului Parohial condus de trebuiesc înlăturate, cu ajutorul şcolii, al
epitropul Gheorghe Barbu şi tuturor sătenilor preotului, cât şi al predicatorilor cultelor
care au participat la lucrările bisericii (doc. 6). neoprotestante.
Noi suntem datori să-i amintim aici pe cei Nu putem încheia capitolul despre starea
doi pictori: Nicolae Plămădeală şi fiica sa spirituală din Arini, fără să amintim pe acei,
Gabriela, care au realizat pictura. vrednici de pomenire, slujitori ai altarelor
De asemenea, îi menţionăm şi pe meseri­ din sat, despre care avem cunoştinţă, cât şi
aşii constructori: Dan Musteaţă, Vasile Cosma, perioadele în care au slujit, şi încă mai slu­
Gheorghe Cosma, Mihai Deneş, Vlad Gâdea, jesc.
Gabriel Traian, loan Diaconu, Dan Diaconu,
Marian Gheorghe şi Radu Gheorghe, cu toţii Preoţi parohi :
din Feldioara, la care s-a alăturat clopotarul
bisericii, loan Şerban. Ilie Serban 1829-1854
Nu putem trece cu vederea efortul depus losiv Bucşa 1854-1870
de ec. Bogdan Negrea, fiu al satului Arini, Alex. Măieruşan 1870-1871
pentru recuperarea averii biserici] ortodoxe, losif Bucşa 1871-1880
confiscată de regimul comunist. în prezent, Alecsie Bucşa 1880
biserica dispune de 19 hectare, teren arabil şl loan Bucşa 1882-1938
fâneaţă, datorită efortului său de a restabili Ştefan Corpadea 1939-1941
adevărul. loan Rafiroiu 1941-1945

87
Constantin AITEAN-TAUS

Slujba de resfinţire a bisericii din Arini, care a avut loc în data de 4 noiembrie 2007
loan Albu 1945-1949 ticostal, predicator din localitate este Stoian
Aurel Reu 1950-1951 Bundea, iar la cea construită recent, tot
Tit Tudan 1952-1953 penticostală, loan Kalanyoş. Trebuie să men­
Simion Solovăstru 1953-1954 ţionăm că prima casă de rugăciune a cultului
Traian Ţiţeiu 1955-1957 penticostal a fost construită şi dată în folosin­
Vladimir Turuşencu 1958-1974 ţă încă din perioada comunistă, înfruntând
Alexandru Popa 1975-1990 tot felul de ameninţări şi amenzi. Pretextul
Emil Mureşan 1991-2000 autorităţilor comuniste era lipsa documentelor
Adrian Nicolae Duţia 2000-prezent legale, care în fapt nici nu le puteau obţine
(singurul în viaţă din cei menţionaţi) datorită atitudinii anticreştine a regimului
totalitar.
Dintre cei amintiţi, numai trei sunt înmor- Cultul penticostal din Arini a contribuit din
mântap la Arini, şi anume: losiv Bucşa, loan plin la emanciparea credincioşilor săi, care
Bucşa şi Emil Mureşan. proveneau din rândul celor mai săraci locuitori
(ţigani). în prezent, cu toţii şi-au cumpărat
La cultul Creştin după Evanghelie, prezbiter sau construit case corespunzătoare şi copiii
este Gheorghe Zaharie, din Arini, care a păs­ lor frecventează şcoala, fapt care, la rândul
trat credinţa părinţilor săi, şi la rândul său a său, le va asigura integrarea normală în
transmis-o copiilor săi, aşa cum a primit-o. societate.
Slujba de resfinţire a bisericii din Arini, în Cea de-a doua casă de rugăciune a cultu­
prezenţa IPS Mitropolitului Ardealului, Dr. lui penticostal este construită recent, pe stra­
Laurenţiu Strezea, a avut loc în data de 4 da Codatului, dar încă nu este terminată în
noiembrie 2007. întregime, din cauze obiective: lipsa fondu­
La prima casă de rugăciune a cultului pen- rilor necesare.

88
 Crâmpeie din viaţa spirituaiă a iocalităţii Arini

Casa de rugăciune a cultului „Creştini după Evanghelie" din Arini

Prima casă de rugăciune a cultului penticostal din localitatea Arini

89
Constantin AITEAN-TAUS

Note
1. Alexandru Surdu, Literatitate şi Uteraritate in 16. Gelu Neamţu, Drama preoţimii române in timpul
scrierile teologului cărturar Nicoiae Colan, în "Angustia" revoluţiei din 1848-1949, în „Angustia" nr. 13, 2009, Sf.
nr. 11, 2007, Sf. Gheorghe, p. 243. Gheorghe, p. 61.
2. Documente privind istoria României. C. Transil­ 17. ANCv, Fond 532, Protopo-piatul Sfântu Gheorge,
vania, voi. I, doc. 45. pach. 1
3. Ibidem, p. 477. 18. Idem.
4. Preot prof. dr. Mircea Păcurariu, Istoria bisericii 19. ANBv, Colecţia de registre confesionale şi de stare
româneşti din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş civilă, parohia Arini.
până in 1918, Cluj Napoca, 1992, p. 64-65. 20. Carmina Maior, Urme sigilare pe inventare de
5. Ion Lupaş, Documente istorice transilvane, voi. I, bunuri ale bisericii ortodoxe, în „Angustia" nr. 4,1999, Sf.
1940, doc. 72, p. 77. Gheorghe, p. 252.
6. Ion Lupaş, Istoria românilor, Quj, 1921, p. 133- 21. Ana Grama, Inventare cu bunuri ale comunităţii
134-136. româneşti ortodoxe, în „Angustia", nr. 4, 1999, Sf.
7. Arhivele Naţionale Braşov, în continuare ANBv, Fond Gheorghe, p. 215.
Primăria Braşov, Actele magistratului, voi. II, doc. 288 22. ANBv, Colecţia de registre confesionale şi de stare
din 2 aprilie 1698. dvilă Arini, inv. 15, Registru Prohodiţi 1858-1892.
8. Ion Lupaş, Documente istorice transilvane, voi. I 23. ANBv, Fond Pretura plasei Feldioara, I, 91, Dos.
1940, doc. 206, p. 483. 306-3/1949.
9. ANBv, Fond Primăria Braşov, Actele magistratului 24. Preot prof. dr. Alexandru Moraru, Protopopiatul
voim, doc 120-13 din 1704. Ortodox Român Trei- Scaune, în "Profesioniştii noştri", nr.
10. Paula Pâtjolescu, Istoria românilor, [Link] I, 1, Sf. Gheorghe, 2010, p. 198.
P- 72. 25. ANCv, Fond Primăria corn. Hăghig, inv. 537, dos.
11. Arhivele Naţionale Covasna, în continuare ANCv, 26. Aurel Nistor, O pagină din Istoria Bisericii şi
Fond Scaunul Trei Scaune, inv. 1, doc. 90 şi 94 din 1768. Neamului, Ed. Carpaţii Răsăriteni, Sf. Gheorghe, 1999, p.
12. Dan Pavalache, Cronică de Braşov, Ed. Haco 74.
Internaţional, 2008, p. 201. 27. Vasile T. Ciobâncan, Modificările produse in
13. Ion Lupaş, op. cit., voi. I, 1940, doc 25, p.*198. structura demografică, în ,Angustia", nr. 1,1996, Sfântul
14. Sebastian Pârvu, Consolidarea bisericilor ortodoxe Gheorghe, p. 306.
din Ardeal, in sec. al XlX-lea, în „Angustia" nr. 8, 2004, 28. Idem, p. 308.
Sf. Gheorghe, p. 119. 29. Arhiva Parohiei Ortodoxe Arini, Adresa nr. 7417
15. Ilie Moldovan, Mitropolitul Andrei Şaguna in /1943 a Arhiepiscopiei de Alba lulia şl Sibiu.
apărarea existenţei neamului românesc, în „Angustia" nr.
8, 2004, Sf. Gheorghe, p. 70.

90
 ANGVSTIA 16, 2012, Istorie - Sociologie, pag. 91-100

ASPECTE LEGATE DE ORGANIZAREA POLIŢIEI CAPITALEI

Lector univ. dr. Aurelian CHISTOL

Cuvinte cheie: ordine publică, eficienţă, modernizare, reorganizare

Key words: public order, efficiency, modernization, reorganization
Abstract
In the period between 1930-1938, the Bucharest Municipalit/ Police, under the leadership of controversial Gabriel
Marinescu, went through a series of transformations of the form, but also the background, becoming a better organized
and tnore efficient institution. Unfortunately, the Police was put to serve the dictatorial plâns of the Royal Palace, sus-
t