UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE CONTABILITATE ŞI FINANŢE

CÂMPULUNG MUSCEL

SUBIECTE POSIBILE
STUDIUL MĂRFURILOR

DESTINAT STUDENŢILOR DE LA SPECIALIZAREA:

ADMINISTRAREA AFACERILOR an II – ZI

Lect. univ. drd. LAURENŢIA AVRAM

CAPITOLUL I
1. Merceologia a apărut ca disciplină în ţara noastră in anul:
a) 1864 in Bucureşti:
b) 1860 in Timişoara:
c) 1900 in Bucureşti.

2. Merceologia furnizează date pentru activităţi comerciale cum ar fi:

a) contractarea mărfurilor şi stabilirea condiţiilor de calitate;
b) asigurarea respectării depozitării şi manipularii corecte;
c) îndrumarea şi evidenţierea corectă a produselor in mesajele publicitare;
d) orientarea informării despre produse în vederea obţinerii utilităţilor pentru care
au fost create.

3. Metodele de cercetare utilizate de merceologie sunt:

a) metode generale;
b) metode particulare;
c) metode clasice;
d) metode moderne;
e) metode specifice.

4. Metodele generale de cercetare utilizate de merceologie sunt:

a) metoda inductivă;
b) metoda deductiva;
c) analiza;
d) metoda tipologică;
e) metoda experimentală;
f) analiza morfologică.

5. Analiza valorii aparţine metodelor de cercetare:

a) moderene;
b) clasice;
c) specifice.

6. Proprietăţile critice reprezintă:

a) 10% din numărul total al proprietăţilor;
b) 40% din numărul total al proprietăţilor;
c) 60% din totalul proprietăţilor.

7. Dupa modalităţile de apreciere proprietăţile se grupează astfel:

a) proprietăţi măsurate direct;
b) proprietăţi ergonomice;
c) proprietăţi tehnico-funcţionale;
d) proprietţti apreciate indirect;
e) proprietăţi apreciate organoleptic;
f) proprietăţi importante.

8. Proprietăţile fizice ale mărfurilor sunt:

a) masa;
b) tonalitatea;
c) densitatea;
d) permeabilitatea;
63
 e) saturaţia;
f) porozitatea;
g) umiditatea;
h) termoizolarea.

9. Pentru produsele din lemn in merceologie se utilizează pentru maăa:

a) masa pe unitatea de lungime (m/l);
b) masa pe unitatea de suprafaţă (m/mp);
c) masa pe unitatea de volum (m/mc);
d) masa comercială (Mc).

10. Procesul de adsorbtie are loc:

a) în toata masa produsului;
b) la suprafaţa produsului;
c) reprezintă proprietatea corpului de a lăsa să trecă prin el apa,vaporii şi gazele.

11. Chemosorbţia reprezintă:

a) conţinutul total de apă al unui produs higroscopic;
b) inversul absorbţiei;
c) interacţia chimică a vaporilor de apă cu produsul.

12. Permeabilitatea:
a) exprimă conţinutul total de apă al unui produs higroscopic;
b) reprezintă proprietatea mărfurilor de a face schimb de vapori de apă cu mediul
înconjurator;
c) este proprietatea unor mărfuri de a lăsa să treacă prin ele apa,vaporii şi gazele.

13. Culoarea poate fi definită din punct de vedere:

a) fizic;
b) psihofizic;
c) psihosenzorial;
d) estetic.

14. Căldura specifică reprezintă:

a) capacitatea mărfurilor de a-şi modifica dimensiunile sub acţiunea căldurii;
b) proprietatea unor mărfuri de a conduce căldura;
c) cantitatea de căldură necesară unui gram dintru-un corp pentru a-şi modifica
temparatura cu 1 C fără a-şi modifica starea fizică sau chimică.
d) capacitatea unor produse de a absorbi o anumită cantitate de căldură din mediul
înconjurator.

15. Conductibilitatea termică reprezintă:

a) proprietatea unor mărfuri de a conduce căldura prin masa materialului din care
sunt alcătuite;
b) este proprietatea mărfurilor de a-şi modifica dimensiunile sub acţiunea
căldurii;
c) este însuşirea unui corp de a fi străbătut de radiaţiile luminoase;
d) este o constanta fizică proprie unor produse lichide şi solide transparente.

16. Duritatea reprezintă:

a) o deformare inversă rezistentei la tracţiune;
b) proprietatea unor produse de a-şi mări lungimea sub acţiunea unor forţe
exterioare;

64
 c) rezistenta opusă de un produs la pătrunderea unui corp din exterior în stratul
superficial.

17. Rezistenţa la uzură reprezintă:

a) proprietatea mărfurilor de a-şi menţine însuşirile iniţiale un timp cît mai
îndelungat în condiţiile unei utilizări normale;
b) exprimă modul de comportare al unor mărfuri la actţunea unor forţe care tind să
le distrugă prin frecare;
c) rezistenţa opusă de un produs la pătrunderea unui corp din exterior în stratul
superficial.

18. Durabilitatea reprezintă:

a) proprietatea mărfurilor de a-şi menţine însuşirile inţtiale un timp cît mai
îndelugat în condiţiile unei utilizări normale;
b) rezistenţa opusă de un produs la pătrunderea unui corp din exterior în stratul
superficial;
c) proprietatea de bază a mărfurilor,care împreună cu structura determină în cea
mai mare parte mîrimea celorlalte prorietăţi care stabilesc nivelul calitativ la
un moment dat.

19. După poderea pe care o au în stabilirea calităţii deosebim:

a) proprietăţi critice;
b) proprietăţi importante;
c) proprietăţi minore;
d) proprieăaţi măsurate direct;
e) proprietăţi apreciate organoleptic;
f) proprietăţi apreciate indirect.

20. După natura şi structura materialelor din care sunt realizate mărfurile proprietăţile
se grupează în:
a) proprietăţi fizice,mecanice,chimice,igienico-sanitare,microbiologice;
b) proprietăţi:economice,ecologice,ergonomice,psihosenzoriale,tehnico-
funcţionale;
c) proprietăţi:importante,critice,minore.

21. Produsele sipide sunt:

a) produsele incolore;
b) produsele transparente;
c) produsele care au gust;
d) produsele care nu au gust.

22. Linia ca element estetic:

a) este o categorie estetică care exprimă coeziunea şi concordanţa elementelor
componente ale unui întreg,unitatea conţinutului şi a formei;
b) determină forma obiectelor;
c) este o caracteristică complexă gustativ-olfactiva.

23. Stilul este:

a) un element de podoabă sau un ansamblu de elemente decorative,care prin
formă,culoare,ritm,au menirea de a infrumuseţa şi de a întregii compoziţia
unui produs;
b) un mod de comunicare,de expresivitate a obiectelor,datorită unui număr
mare de particularităţi corelate estetic;

65
 c) o categorie estetică care exprimă coeziunea,concordanţa elementelor
componente ale unui întreg,unitatea conţinutului şi a formei.

24. Armonia ca atribut al calităţii produselor:

a) provoacă o reacţie emoţională,conştientă sau inconştientă la aprecierea
senzorică;
b) este o categorie estetică,care exprima coeziunea,concordanţa elementelior
componente ale unui întreg,unitatea conţinutului şi a formei;
c) determină forma obiectelor.

25. Cele trei funcţii de baza ale mercelologiei sunt:

a) funcţia: tehnică,ergonomică,socială;
b) funcţia: economică,ergonomică,tehnică;
c) funcţia: tehnică,socială,economică.

CAPITOLUL II
1.Prin calitate se înţelege:
a) măsura in care mărfurile satisfac scopul pentru care au fost produse;
b) suma proprietăţilor care reflectă gradul de satisfacere al nevoii sociale;
c) o cerinţă impusă mărfurilor din exteriorul producţiei.

2.Conceptul modern al calităţii afirmă:

a) calitatea este dată de sinteza proprietăţilor corporale ăi acorporale care împreună
satisfac cererea exprimată pe piaţă;
b) calitatea este legaăa de categoria de utilitate şi nu se poate vorbi de existenţa
unui produs dacă acestuia îi lipseşte calitatea;
c) calitatea îşi are geneza în raportul marfă-necesitate;
d) absenţa raportului marfă – necesitate face să nu existe calitate.

3.Factorii care determină caracterul dinamic al calităţii sunt:

a) progresul tehnico-economic;
b) exigenţele consumatorilor;
c) competitivitatea tehnică;
d) competitivitatea economică.

4.Calitatea proiectată a unei mărfi reflectă:

a) valorile individuale ale proprietăţilor, în urma comparării mai multor variante;
b) valorile individuale ale proprietăţilor produsului ;
c) indică nivelul limitativ al valorilor individuale ale proprietăţilor produsului .

5.Calitatea prescrisă a unei mărfi indică:

a) valorile individuale ale proprietătţlor la un nivel ales;
b) nivelul limitativ al valorilor individuale ale proprietăţilor produsului;
c) valorile individuale ale proprietăţilor produsului.

6.Calitatea omologată a unei mărfi exprimă:

a) valorile individuale ale proprietăîilor produsului avizate de o comisie de
specialişti,.în vederea realizării seriei “0”,care are caracterul de etalon
b) valorile individuale ale proprietăţilor la un nivel ales,in urma comparării mai
multor variante;
c) nivelul determinat la un moment dat pe circuitul tehnic.

7.Calitatea comercială exprimă:

66
 a) nivelul caracteristicilor psiho-senzoriale;
b) varietatea gamei sortimentale;
c) mărimea “termenului de garanţie”;
d) modul de prezentare şi ambalare;
e) volumul cheltuielilor de întreţinere şi funcţionare.

8.Calitatea tehnică sau industrială exprimă:

a) gradul de conformitate ale valorilor individuale ale proprietăţilor faţă de
prescripţiile standardelor şi normelor în vigoare;
b) nivelul determinat la un moment dat pe circuitul tehnic;
c) valorile individuale ale proprietăţilor asupra cărora s-a convenit.

9.Calitatea reală a unei mărfi,exprimă:

a) valorile individuale ale proprietăţilor asupra carora s-a convenit între părţile
contractante;
b) nivelul limitativ al valorilor individuale selecţionate ale proprietăţilor produsului
înscrise în standarde;
c) nivelul determinat la un moment dat pe circuitul tehnic
(recepţie,transport,depozitare).

10.Calitatea contractată exprimă:

a) valorile individuale ale proprietăţilor asupra cărora s-a convenit între părţile
contractante;
b) nivelul determinat la un moment dat pe circuitul tehnic;
c) valorile individuale ale proprietăţilor produsului,avizate de o comisie de
specialişti.

11.Influenţa economică a calităţii se reflectă:

a) asupra costului de producţie,datorită nivelului prescris al caracteristicilor din
prevederile proiectului;
b) asupra veniturilor beneficiarilor,datorită modului de satisfacere al nevoii,pe
durata de folosinta a produsului;
c) cheltuielilor în utilizare .

12.Funcţia tehnică a calităţii exprimă:

a) gradul de utilitate,de satisifacere a unei nevoi sau a unor segmente importante
ale acestora;
b) modul de apreciere a calităţii prin prisma serviciului adus
beneficiarului,raportat la costul global;
c) influenţa pe care o exercită calitatea produselor şi serviciilor asupra condiţiilor
de muncă ,de viaţă şi asupra mediului înconjurator.

13.În costul global intră:

a) costul produsului;
b) cheltuielile cu mentenabilitatea;
c) valoarea pagubelor produse prin indisponibilitatea produsului ca urmare a
defectărilor.

14.Calitatea optimă exprimă:

a) gradul in care un produs îndeplineste serviciul specificat,în condiţii de cost
global minim;
b) `influenţa pe care o exercită calitatea produselor şi a serviciilor asupra mediului
înconjurator ca şi a conditţilor de muncă şi viaţă;

67
 c) sinteza optimă dintre nivelul iniţial al calităţii şi fiabilitatea sa (calitatea în timpul
utilizării).

15.Caracteristicile psihosenzoriale ale calităţii se referă la:

a) aspectele subiective,de ordin emotţonal;
b) preferinţele consumatorilor;
c) aspectele exterioare determinate de stil,desen,culoare,forma,mod de prezentare
şi ambalare.

CAPITOLUL III
1.Funcţiile sistemului de asigurare a calităţii sunt:
a) construirea calităţii;
b) atestarea calităţii;
c) îmbunatatirea calităţii;
d) prevenirea defectelor.

2.Funcţia de construire – prevenire,constă în:

a) aplicarea pe fiecare etapă şi fază de realizare a produselor a unor operaţii de
control;
b) analiza operaţiilor efectuate în cadrul etapei încheiate,însoţită de decizia de
trecere la etapa urmatoare;
c) să dea încredere beneficiarului că este sau va fi atinsă calitatea pentru produsele
livrate .

3.Controlul fiabilităţii constă în:

a) analiza activităţii de creaţie,cercetare proiectare şi elaborare a documrntaţiei
privind calitatea produselor;
b) analiza nivelului calitativ al produselor si serviciilor solicitate pe piata de
consumatorii dispusi sa le plateasca la nivelul solicitat;
c) urmarirea modului de comportare la beneficiar,in condiţii reale de funcţionare.

4.Controlul de engineering se realizează pentru:

a) verificarea operatţilor de realizare a produselor;
b) pentru analiza activităţii de creaţie,cercetare,proiectare şi elaborare a
documentaţiei privind calitatea produselor;
c) pentru alegerea furnizorilor ,în funcţie de calitatea pe care o ofera.

5.Controlul de marketing se realizează pentru:

a) analiza nivelului calitativ al produselor şi serviciilor solicitate pe piaţă de
consumatorii dispuşi să le platească la nivelul solicitat;
b) alegerea furnizorilor,în funcţie de calitatea pe care le-o oferă;
c) încercarile de fiabilitate în laboratoare.

6.Implementarea sistemului de asigurare a calităţii necesită urmatoarele

activităţi:
a) elaborarea concepţiei sistemului,adaptat la specificul întrepriderii şi a schemei
principalelor funcţii;
b) aplicarea programului de instruire a personalului de producţie şi control;
c) organizarea sistemului informaţional ăi al băncilor de date;
d) asigurarea conducerii sistemului de către întreprindere.

7.Care dintre următoarele teste este utilizat de obicei la realizarea de

produse noi: a) testul duo-trio;
68
 b) testul pereche;
c) testul de cotare;
d) testul triunghiului.

8.Limita calităţii acceptabile (AQL) reprezintă:

a) numărul probelor de verificare;
b) procentul maxim de obiecte defecte;
c) numărul maxim de defecte la 100 de exemplare;

9.Fiabilitatea exprimă:
a) aptitudinea sau probabilitatea ca un produs să funcţioneze la un moment dat,fără
defectări,în condiţii de exploatare date;
b) probabilitatea ca un produs defect să fie restabilit şi repus în funcţiune într-un
anumit interval de timp;
c) aptitudinea unui sistem tehnic complex de a permite demontarea şi montarea cu
uşurinţa a oricărui subansamblu.

10.Ciclul total de funcţionare reprezintă:

a) reducerea probabilităţii defectării sau degradarii produsului respectiv;
b) intensitatea defectărilor şi frecvenţa căderilor;
c) intervalul dintre două reparaţii capitale consecutive.

11.Indicatorii fiabilitţtii sunt:

a) accesibilitatea;
b) piesele de schimb;
c) rata căderilor;
d) media timpului de bună funcţionare.

12.Disponibilitatea exprimă:
a) modul de manifestare al calităţii produselor în procesul de utilizare;
b) intensitatea de defectare şi frecvenţa căderilor;
c) aptitudinea sau probabilitatea ca un produs să funcţioneze la un moment dat.

13.Disponibilitatea produsului reprezintă:

a) procentul de timp în care un produs este in stare de funcţionare;
b) procentul de produse disponibile după un anumit timp de funcţionare;
c) procentul misiunii îndeplinite într-un anumit interval de timp.

14.Disponibilitatea misiunii reprezintă:

a) procentul misiunii îndeplinite într-un anumit interval de timp;
b) procentul de produse disponibile după un anumit timp de funcţionare;
c) procentul de timp în care un produs este in stare de funcţionare.

15.Mentenanţa poate fi:

a) preventivă;
b) corectivă;
c) curentă.

CAPITOLUL IV
1. Care sunt criteriile prin intermediul cărora se realizează aprecierea gradului de noutate
al unui produs / serviciu?
3. Prezentaţi care sunt căile prin care se realizează innoirea gamei sortimentale de
produse / servicii .

69
 4. Ce reprezintă operaţia de diversificare sortimentală şi care sunt căile prin care se poate
realiza?
5. Ce intelegeţi prin analiza rentabilitatii ?Exemplificaţi.
6. Cum se realizează procesul de diagnosticare a calităţii ?
7. Prezentaţi pe larg care sunt metodele de cercetare utilizate de merceologie pentru
alegerea variantelor noi de produse.
8. Prezentaţi care sunt avantajele metodei de programare multidimensională utilizate în
procesul de optimizare a structurii gamei sortimentale de mărfuri.

CAPITOLUL V
1. Prezentaţi pe scurt care sunt sistemele de clasificare a mărfurilor utilizate în
prezent în practica economică.
3. Precizaţi care este modul de ordonare a produselor în cazul clasificărilor sistematice.
4. Prezentaţi pe scurt care este modul de ordonare al produselor în cazul clasificărilor
nesistematice.
5. Prezentaţi pe scurt care este modul de ordonare al produselor în cazul clasificărilor
combinate.
6. Definiţi codul şi codificarea şi prezentaţi pe scurt care este diferenţa dintre ele.
7. Precizaţi ce reprezintă abrevierea CUPS şi prezentaţi modul în care este structurată pe
scurt.
8. Precizaţi ce reprezintă abrevierea NSADCM şi prezentaţi pe scurt modul de
structurare.

CAPITOLUL VI
1. Standardizarea are ca obiect:
a) elaborarea de documente de referinţă cuprinzând soluţii ale problemelor tehnice
şi comerciale referitoare la produse şi servicii;
b) stabilirea unor reguli,cu scopul realizării ordinii într-un domeniu dat,în special
pentru obţinerea unei economii de ansamblu;
c) creşterea independenţei agenţilor economici,în perioada de tranziţie.

2.Obiectivele generale ale standardizării sunt:

a) asigurarea şi ridicarea calităţii produselor,în corelaţie cu protecţia consumatorilor
şi a mediului înconjurator;
b) tipizarea şi unificarea sortotipodimensiunilor;
c) facilitarea schimburilor de marfuri şi informaţii tehnico-stiintifice;

3.Standardul individual este elaborat :

a) de Comitetul European de Standardizare ;
b) de Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO);
c) de un utilizator pentru a răspunde unei anumite necesităţi.

4.Standardul de întreprindere este elaborat:

a) cu acordul diferitelor compartimente ale întreprinderii;
b) pentru a raspunde unei anumite necesităţi ale unui utilizator;
c) de un grup cu interese comune într-un domeniu dat.

5.Standardul regional este elaborat:

a) de Organizaţia Internaţională de Standardizare ca urmare a acordului intervenit
între ţările membre;
b) de Comitetul European de Standardizare;
c) de un utilizator pentru a răspunde unei anumite necesităţi.

6.Standardul unei asociaţii profesionale este elaborat:

70
 a) de un grup cu interese comune într-un domeniu dat;
b) cu acordul diferitelor compartimente ale unei societăţi în legatură cu operaţiile de
cumpărare,fabricare şi vânzare;
c) de Organizaţia Internaţională de Standardizare.

7.In funcţie de conţinutul lor standardele pot fi:

a) standarde parţiale de produs;
b) standarde complete de produs;
c) standarde cu caracter general;

8.Standardizarea reprezintă unul din mijloacele de creştere a productivităţii muncii

deoarece:
a) permite raţionalizarea numărului de sortotipodimensiuni;
b) simplifică organizarea activităţii,controlul producţiei şi operaţiile de gestiune;
c) permite onorarea mai rapidă şi în condiţii calitativ superioare a comenzilor şi
reînnoirea acestora;

9.Standarul naţional este:

a) standardul aprobat oficial de Institutul Naţional de Standardizare al unei ţări;
b) standardul aprobat oficial de Comitetul European de Standardizare;
c) standardul aprobat de Organizaţia Internaţională de Standardizare.

10.Documentele care atestă calitatea produselor sunt:

a) certificatul de conformitate;
b) certificatul de capabilitate;
c) certificatul de garanţie.

11.Certificatul de conformitate arată că:

a) un produs sau serviciu este conform unui standard sau alt act normativ specificat;
b) regulile aplicate la proiectare,fabricaţie şi control declarate de furnizor asigură
realizarea de produse ce îndeplinesc cerinţele de calitate specificate;
c) produsul este de calitate conform mărcii pe care o are.

12. Certificatul de capabilitate atestă că:

a) regulile aplicate la proiectare şi pe parcursul fluxului tehnologic sunt capabile să
asigure realizarea unor produse care să îndeplineasca condiţiile de calitate
specificate;
b) produsul sau serviciul specificat respectă standardul sau actul normativ în
vigoare;
c) produsul nu este toxic pentru mediul înconjurator,

13.Termenul de garanţie reprezintă:

a) intervalul de timpîin care produsele,îşi păstreaza nemodificate toate
caracteristicile calitative iniţiale;
b) intervalul de timp prevăzut în standarde în cadrul căruia remedierea sau
înlocuirea produsului se realizează pe cheltuiala unitţtii producatoare;
c) intervalul de timp în care produsul funţioneaza normal.

14.Termenul de valabilitate reprezintă:

a) intervalul de timp în care produsele depozitate şi transportate în condiţiile
stabilite prin documente,işi pastrează nemodificate caracteristicile iniţiale;
b) intervalul de timp prevazut în standarde,norme sau contracte,în cadrul căruia
remedierea defecţiunilor se realizează pe seama unităţii producatoare;
c) intervalul de timp în care produsul este funcţional.
71
 15.Durata de utilizare normată reprezintă:
a) intervalul de timp care începe de la data preluării produsului de către
beneficiarul final în cadrul căruia produsul işi menţine nemodificate
caracteristicile funcţionale;
b) intervalul de timp în care produsul işi menţine nemodificate caracteristicile
funcţionale şi care începe de la data fabricaţiei produsului;
c) intervalul de timp în care remedierile defecţiunilor sunt realizate prin cheltuiala
producătorului.

CAPITOLUL VII
1. Definiţi marca şi prezentaţi pe scurt care sunt funcţiile mărcilor.
3. Care sunt elementele de definire ale mărcilor?
4. Care sunt condiţiile pe care trebuie să la îndeplineasacă mărcile pentru a fi
competitive?
5. Care sunt criteriile de clasificare a mărcilor?
6. Prezentaţi pe scurt care sunt tipurile de mărci funcţie de destinaţia pe care o au.
7. Prezentaţi care sunt tipurile de mărci existente pe piaţa funţie de obiectul lor.
8. Prezentaţi care sunt tipurile de mărci funcţie de compoziţia lor.
9. Prezentaţi care sunt tipurile de mărci în funcţie de titularul dreptului la marcă.
10. Prezentaţi care sunt tipurile de mărci în funcţie de natura lor.
11. Prezentaţi care sunt tipurile de mărci în funcţie de natura normelor care le
reglementează.
12. Prezentaţi care este rolul mărcii de rezervă.
13. Precizţti ce reprezintă marca defensivă şi care este scopul ei.
14. Ce reprezintă marca de calitate şi marca de autenticitate?
15. Ce eate marca complexă?

CAPITOLUL VIII
1. Care sunt funcţiile ambalajului
2. Detaliaţi rolul funcţiei de conservare a calităţii produselor.
3. Prezentaţi pe scurt care sunt cerinţele de calitate impuse ambalajelor.
4. Prezentaţi care sunt modalităţile de transport,manipulare şi depozitare ale produselor
în condiţiile micşorării cheltuieleilor aferente acestor operaţii.
5. Prezentaţi pe scurt funcţia de promovare a vânzarii mărfurilor atribuită ambalajelor.
6. Care sunt materialele utilizate la ambalarea mărfurilor şi cum se clasifică ele?
7. Care sunt metodele de ambalare utilizate în prezent în practica economică şi care este
rolul fiecărei metode utilizate?
8. Ce prevăd normele internaţionale privind conţinutul etichetelor pentru mărfurile
alimentare
9. Ce este marcarea?
10. Care sunt principalii indicatori utilizaţi pentru aprecierea economică a ambalajelor?
Detaliaţi fiecare indicator în parte.

CAPITOLUL IX
1. Care sunt modfificările fizice care apar în timpul păstrării mărfurilor?
3. Prezentaţi pe scurt care sunt modificările chimice care apar în timpul păstrării
mărfurilor.
4. Prezentaţi tipurile de modificări biologice care apar în timpul păstrării
mărfurilor,detaliaţi pentru fiecare proces în parte.
5. Care sunt operaţiile prin care se asigură regimul optim de păstrare al mărfurilor?
6. Care sunt principalele cauze care determină perisabilitatea mărfurilor?