Pui de lei Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
De Ioan Nenițescu Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Eroi au fost, eroi sunt încă, Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
Şi-or fi, în neamul românesc, El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Căci rupţi sunt ca din tare stâncă
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Românii orişiunde cresc.
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
E viţa noastră făurită
De doi bărbaţi cu braţe tari
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Şi cu voinţa oţelită,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Cu minţi deştepte, inimi mari. Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Şi unu-i Decebal cel harnic, Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Iar celălalt Traian cel drept, Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Ei pentru vatra lor, amarnic Arme cu tărie, suflet românesc,
Au dat cu-atâţia duşmani piept. Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Şi din aşa părinţi de samă Dulce Românie, asta ţi-o doresc!
În veci s-or naşte luptători
Ce pentru patria lor mamă
Vor sta ca vrednici următori.
Au fost eroi şi-or să mai fie, În limba ta
Ce-or frânge duşmanii mişei. Grigore Vieru
Din coapsa Daciei şi-a Romei
În veci or naşte pui de lei! În aceeaşi limbă
Toată lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ.
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie! Ci doar în limba ta
De Mihai Eminescu Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor? În limba ta
Braţele nervoase, arma de tărie, Ţi-e dor de mama
La trecutu-ţi mare, mare viitor! Şi vinul e mai vin,
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Şi prânzul e mai prânz.
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc; Şi doar în limba ta
Căci rămâne stânca, deşi moare valul, Poţi râde singur,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc. Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.
Vis de răzbunare negru ca mormântul.
Spada ta de sânge duşman fumegând, Iar când nu poţi
Şi deasupra idrei fluture cu vântul Nici plânge şi nici râde,
Visul tău de glorii falnic triumfând, Când nu poţi mângâia
Spună lumii large steaguri tricoloare, Şi nici cânta,
Spună ce-i poporul mare, românesc, Cu-al tău pământ,
Când s-aprinde sacru candida-i vâltoare, Cu cerul tău în faţă,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc. Tu taci atunce
Tot în limba ta.
Steagul nostrum …………………………………
Andrei Bîrseanu
Limba noastră-s vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le-nşirate,
Pe-al nostru steag e scris: „Unire, Te-nfiori adânc şi tremuri.
Unire-n cuget şi-n simţiri” –
Şi sub măreaţa lui umbrire
Vom înfrunta orice loviri. Limba noastră îi aleasă
Să ridice slavă-n ceruri,
Să ne spue-n hram şi-acasă
Acela-n luptă grea se teme Veşnicele adevăruri.
Ce singur e rătăcitor;
Iar noi uniţi în orice vreme,
Vom fi, vom fi învingători! Limba noastra-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care-o plâng şi care-o cântă
Am înarmat a noastră mână Pe la vatra lor ţăranii.
Ca să păzim un scump pământ;
Dreptatea e a lui stăpână,
Iar domn e adevărul sfânt. Înviaţi-vă dar graiul
Ruginit de multă vreme,
Ştergeţi slinul, mucegaiul
Și-n cartea veșniciei scrie Al uitării-n care geme.
Că țări și neamuri vor pieri;
Dar scumpa noastră Românie
Etern, etern va înflori! Strângeţi piatra lucitoare,
Ce din soare se aprinde,
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Limba noastră
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Alexe Mateevici Că vi-i limba prea săracă,
Limba noastră-i o comoară Şi-ţi vedea cât e de darnic
În adâncuri înfundată Graiul ţării noastre dragă.
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată. Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Limba noastră-i foc, ce arde Un şirag de piatră rară
Într-un neam, ce fără veste Pe moşie revărsată.
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pânii,
Când de vânt se mişcă vara;
În rostirea ei, bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Cântec Patria ne-o fi pământul
Unde ne-or trăi nepoţii
George Coșbuc Şi-ntr-o mândră Românie
De-o vrea cerul, în vecie,
Ţi-ai mânat prin veacuri turmele pe plai, S-or lupta să ne păzească
Din stejarul Romei tu mlădiţă ruptă, Limba, legea românească,
Şi-ţi cântai amarul din caval şi nai. Şi vor face tot mai mare,
Dar cumplit tu fost-ai când te-au dus în luptă Tot ce românismul are:
Ştefan şi Mihai. Asta-i patria cea dragă
Şi-i dăm patriei române
Când ţi-or pune piedici duşmanii să cazi Inima şi viaţa-ntreagă.
Spada ta să fie şi de-acum, române
Fulger care-aprinde, vânt ce rupe brazi,
Şi te-ncrede-a pururi că vei fi şi mâne Câmpul libertății
Tare cum eşti azi! Ștefan Octavian Iosif
Sus ridică fruntea, vrednice popor! Un zvon din sat în sat străbate
Câţi vorbim o limbă şi purtăm un nume, Şi dă poporului curaj,
Toţi s-avem o ţintă şi un singur dor – El pleacă-n valuri tulburate
Mândru să se nalţe peste toate-n lume Şi se îndreaptă către Blaj.
Steagul tricolor!
Sunt preoţi şi mireni, cu toţii
Mânaţi de-acelaşi ideal —
Patria română În fruntea tuturora moţii,
George Coșbuc Mândria mândrului Ardeal.
Patria ne-a fost pământul Ei simt că-ntâia oară-i leagă
Unde ne-au trăit strămoşii Un dor adânc de neam întreg,
Cei ce te-au bătut pe tine, Aleargă toţi să-l înţeleagă —
Baiazide, la Rovine, Şi cât de bine-l înţeleg!
Şi la Neajlov te făcură
Fără dinţi, Sinane,-n gură, Căci bat cincizeci de mii de piepturi,
Şi punând duşmanii-n juguri Şi-n ele inimi româneşti
Ei au sfărâmat sub pluguri Cari strigă: „Libertate! Drepturi
Sângele Dumbrăvii-Roşii, Pe plaiurile strămoşeşti!…”
Asta-i patria română
Unde-au vitejit strămoşii!
O, sfântă zi de sărbătoare!
Popor voinic din văi şi lunci,
Patria ne e pământul Te-om mai vedea odată oare
Celor ce suntem în viaţă, Precum te-ai arătat atunci?
Cei ce ne iubim frăţeşte,
Ne dăm mâna româneşte;
Numai noi cu-acelaşi nume, Povestea vremii ne învaţă
Numai noi români pe lume, Că orice rană are leac,
Toţi cu-aceeaşi soartă dată, Dar o-ntâmplare-aşa măreaţă
Suspinând cu toţi odată Zbucneşte-o dată la un veac!
Şi-având toţi o bucurie;
Asta-i patria română
Şi ea sfântă să ne fie.
Vatra fericirii Curg duşmanii în puhoi
Victor Tulbure Şi s-aşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de fier
Un vultur se roteşte în tării Toate cântecele pier,
Peste Carpaţii mei cu frunţi de piatră… Zboară păsările toate
În lume nu-s mai multe Românii De neagra străinătate;
Ci una doar, şi-aceea ne e vatră! Numai umbra spinului
La uşa creştinului.
Sclipesc în soare turle argintii… https://Versuri.ro/w/az82
Par sondele: un codru de mesteacăn… Îşi dezbracă ţara sânul,
În lume nu-s mai multe Românii Codrul - frate cu românul -
Ci una doar, şi-aceea ne e leagăn! De secure se tot pleacă
Şi izvoarele îi seacă -
Sărac în ţară săracă!
În zori răsună viers de ciocârlii…
De aur e pe câmp nemărginirea… Cine-au îndrăgit străinii,
În lume nu-s mai multe Românii Mâncă-i-ar inima câinii,
Ci una doar, şi-n ea ni-i fericirea! Mânca-i-ar casa pustia,
Şi neamul nemernicia!
Se-nalţă-un steag cu falduri purpurii… Ştefane, Măria ta,
La noi în august e fierbinte vara… Tu la Putna nu mai sta,
În lume nu-s mai multe Românii Las' arhimandritului
Ci una doar, şi-aceea ne e ţara! Toată grija schitului,
Lasă grija sfinţilor
În sama părinţilor,
Doina Clopotele să le tragă
Mihai Eminescu Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
Doar s-a-ndura Dumnezeu,
De la Nistru pân' la Tissa Ca să-ţi mântui neamul tău!
Tot românul plânsu-mi-s-a, Tu te-nalţă din mormânt,
Că nu mai poate străbate Să te-aud din corn sunând
De-atâta străinătate. Şi Moldova adunând.
Din Hotin şi pân' la mare De-i suna din corn o dată,
Vin muscalii de-a călare, Ai s-aduni Moldova toată,
De la mare la Hotin De-i suna de două ori,
Mereu calea ne-o aţin; Îţi vin codri-n ajutor,
Din Boian la Vatra-Dornii De-i suna a treia oară
Au umplut omida cornii, Toţi duşmanii or să piară
Şi străinul te tot paşte Din hotară în hotară -
De nu te mai poţi cunoaşte. Îndrăgi-i-ar ciorile
Sus la munte, jos pe vale Şi spânzurătorile!
Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar pân' în Săcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet român săracul!
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamnă,
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vară vara lui,
Şi-i străin în ţara lui.
De la Turnu-n Dorohoi Țara mea
Ioan Nenițescu Drum bun!
https://www.youtube.com/watch?
Acolo unde-s nalţi stejari v=biME1GytzWU
Şi cât stejarii, nalţi îmi cresc
Flăcăi cu piepturile tari,
Ce moartea-n faţă o privesc; Cântec despre Bucovina
https://www.youtube.com/watch?
Acolo unde-s stânci şi munţi, v=ctzOaW9RA6o&t=78s
Şi ca şi munţii nu clintesc
Voinicii cei cu peri cărunţi Cântă cucu, bată-l vina
În dor de ţară strămoşesc; De răsună Bucovina
Cântă cucu-ntr-un brăduţ
De răsună-n Cernăuţi
Acolo unde-i cer senin
Şi ca seninul cer zâmbesc Bucovină, plai cu flori
Femei, ce poartă l-al lor sân Unde sunt ai tăi feciori
Copii ce pentru lupte cresc, Au fost duşi în altă ţară
Dar se-ntorc la primăvară
Acolo este ţara mea
Şi neamul meu cel românesc! Au fost duşi în altă ţară
Dar se-ntorc la primăvară
Acolo eu să mor aş vrea,
Înapoi când or veni
Acolo vreau eu să trăiesc! Tot pe tine te-or iubi
Acolo unde întâlneşti Munţilor cu creasta rară
Cât ţine ţara-n lung şi-n lat Nu lăsaţi vraja să piară
Bătrâne urme vitejeşti Dacă piere straja voastră
Şi osul celor ce-au luptat; A pieri şi ţara noastră
Cât trăim pe-acest pământ
Şi unde vezi mii de mormane,
Sub care-adânc s-au îngropat https://www.youtube.com/watch?
Mulţime de oştiri duşmane, v=ALBZWXofOQ0
Ce cu robia ne-au cercat;
Treceți batalioane române Carpații
Şi unde dorul de moşie
Întotdeauna drept a stat, https://www.youtube.com/watch?
Şi bărbăteasca vitejie v=Dgvh4n6046U
A-mpodobit orice bărbat,
șoim roman
Acolo este ţara mea
Şi neamul meu cel românesc! https://www.youtube.com/watch?
Acolo eu să mor aş vrea, v=k72y8jU1dSc
Acolo vreau eu să trăiesc!
