Ioana Ariniş

BACALAUREAT
şi admitere
la Facultatea de Farmacie

Biologie
vegetală şi animală
 Partea 1
Sinteze
[clasa a IX-a]
1.1. Diversitatea lumii vii
1.2. Celula – unitatea structurală şi
funcţională a vieţii
1.3. Ereditatea şi variabilitatea lumii vii

[clasa a X-a]
1.4. Ţesuturi vegetale şi animale
1.5. Structura şi funcţiile fundamentale
ale organismelor vii
 [clasa a IX-a]

1.1. Diversitatea lumii vii

1.1.1. Noţiuni introductive

Ştiinţa care se ocupă cu clasificarea vieţuitoarelor se numeşte sistematică
sau taxonomie.
Grupele de organisme se încadrează în mai multe categorii sistematice
(taxoni): regnul, încrengătura, clasa, ordinul, familia, genul şi specia.
Specia reprezintă unitatea de bază în clasificarea tuturor organismelor şi
cuprinde indivizi cu caracteristici asemănătoare care iau naştere din strămoşi
comuni şi se pot încrucişa, dând urmaşi fertili; genul cuprinde mai multe specii
cu caractere foarte apropiate între ele; familia cuprinde genuri înrudite, iar ordi‑
nul grupează mai multe clase cu caractere comune; încrengătura include mai
multe clase cu caractere asemănătoare, iar regnul este cea mai mare unitate de
clasificare care reuneşte încrengăturile cu caractere comune.
Între aceste categorii sistematice pot fi şi unele intermediare: subîncrengătura,
supraclasa, subclasa, subordinul, subfamilia, varietatea etc.
Încadrarea unei vieţuitoare într‑una din categoriile sistematice se face pornind
de la caractere generale la caractere particulare.
Fiecare organism, pe lângă denumirea populară, are şi o denumire ştiinţifică
în limba latină, compusă din două cuvinte: primul reprezintă genul şi se notează
cu literă mare şi al doilea specia, care se notează cu literă mică. Aceasta este cunos‑
cută sub denumirea de „nomenclatură binară“ şi a fost folosită prima dată de
Karl Linné (de exemplu: măceşul se numeşte Rosa canina; ursul brun – Ursus
Biologie | Sinteze

arctos; stejarul – Quercus robur; lupul – Canis lupus etc.).

Astăzi, sistemul de clasificare grupează organismele în cinci regnuri: pro‑
cariote (monere), protiste, fungi, plante şi animale.
Criteriile de bază ale acestui sistem de clasificare sunt: tipul de organizare
a celulelor (procariote şi eucariote) şi tipul de nutriţie (autotrof şi heterotrof).
Acceptarea clasificării organismelor în procariote şi eucariote a fost de mare
importanţă în recunoaşterea celor cinci regnuri.

5
 Comparaţie între Procariote şi Eucariote
Procariote Eucariote
l unicelulare l uni‑ şi pluricelulare
l fără nucleu; au un nucleoid lipsit de l nucleu cu membrană nucleară cu pori
membrană l prezente organite celulare

l lipsă organite celulare (cu excepţia l diviziune complexă (mitoză sau me‑

ribozomilor) ioză)
l diviziune directă l 4 regnuri: Protiste, Fungi, Plante, Ani‑

l un singur regn – Monere male

} Virusurile

Caractere generale
Virusurile sunt particule cu organizare rudimentară, situate la limita dintre
materia vie şi cea nevie. Ele nu au un metabolism propriu şi sunt multiplicate
numai în celula‑gazdă pe care o parazitează.

Clasificare
Se face după mai multe criterii:
1. după tipul de acid nucleic: adenovirusuri (conţin ADN) şi ribovirusuri
(conţin ARN);
2. după substrat (exemplu, virusul rabic care atacă exclusiv celulele nervoase);
3. după organismul parazitat: virusuri vegetale, animale, umane.

Structură
Din punct de vedere chimic, virusurile sunt alcătuite din proteine şi acizi
nucleici (ADN sau ARN). Proteinele constituie un înveliş proteic numit capsidă,
format din capsomere.
Virusurile se prezintă sub trei stări:
– virusul infecţios matur (virion), care reprezintă unitatea morfofuncţională
a virusurilor;
– virusul vegetativ, care este virionul fără capsidă, multiplicat în celula‑gazdă;
– provirusul, care este virusul decapsidat integrat în cromozomul celulei‑gazdă.
Bolile produse de virusuri se numesc viroze.
Ioana Ariniş

Exemple de viroze la om: gripa (guturaiul), turbarea, variola, varicela, ore‑

ionul, hepatita virală. O viroză foarte periculoasă la om este SIDA, produsă
de virusul HIV (Human Immunodeficiency Virus). Acesta atacă sistemul de
apărare (imun) al organismului. Boala este letală. Ea se transmite, în special,
prin contact sexual şi prin transfuzii.

6
 } Regnul Procariota (Monera)

Caractere generale
l Monerele sunt organisme procariote;
l Sunt răspândite pe toată suprafaţa Pământului, în toate mediile;
l Pot fi solitare sau coloniale;

l Au perete celular rigid, uneori acoperit de o capsulă sau mucus;

l Au dimensiuni foarte variate (1 mμ – 100 mμ);

l Pot fi imobile sau se pot deplasa cu ajutorul cililor sau al flagelilor;

l La majoritatea, înmulţirea se face asexuat, prin diviziune directă. În condiţii

nefavorabile formează spori de rezistenţă. Poate apărea şi fenomenul de

conjugare (schimb de material genetic între doi indivizi). Materialul genetic
transferat este independent de cromozomul bacterian şi se numeşte plasmid
(se notează F).

Clasificare
Procariotele se clasifică în: bacterii (archebacteriile şi bacteriile propriu‑zise)
şi alge albastre‑verzi (cianobacterii).

s Bacterii
Bacteriile propriu-zise (numite şi eubacterii) au diferite forme. Ele pot fi
imobile sau flagelate. Majoritatea sunt heterotrofe (saprofite sau parazite), rar
sunt autotrofe chemosintetizante (bacteriile care fixează sulful sau azotul) şi
fotosintetizante (bacteriile cromogene purpurii); bacterii simbionte fixatoare
de azot care se găsesc în nodozităţile leguminoaselor. Unele bacterii sunt aerobe
(bacilul fânului – Bacillus subtilis); altele sunt anaerobe (bacilul tetanosului – Clostri‑
dium tetani). Viteza de multiplicare la bacterii este foarte mare (circa 20 min.
pentru o generaţie).
Biologie | Sinteze

Importanţă
Procariotele, în special eubacteriile, au un rol important în circuitul mate‑
riei în natură (bacteriile nitrificatoare). Multe sunt parazite la om, plante şi ani‑
male şi produc boli numite bacterioze. Exemple la om: tuberculoza, tetanosul,
pneumonia, furunculoza, difteria, sifilisul.
Unele bacterii saprofite produc alterarea alimentelor sau sunt descompunători,
făcând posibilă reîntoarcerea componenţilor minerali în sol şi epurarea apelor.

7
 Bacteriile care produc fermentaţii alcoolice (Pseudomonas aeruginosa), acido‑lac‑
tice (Streptococcus lactis), acetice (Acetobacter pasteurianum) sunt utilizate la
fabricarea unor produse alimentare şi a conservelor. Bacteria Escherichia coli
(colibacilul) este folosită în biotehnologiile moderne de obţinere a interfero‑
nului, a unor hormoni, în extragerea zăcămintelor de ţiţei etc.

} Regnul Protista

Caractere generale
l Constituie un grup heterogen, care populează, în special, mediul acvatic.
Unele protiste trăiesc în mediul umed sau în corpul plantelor şi animalelor.
l Sunt organisme eucariote, unicelulare sau pluricelulare, solitare sau coloniale.

l Ele au nutriţie autotrofă sau heterotrofă (saprofită sau parazită).

l Locomoţia se realizează cu ajutorul flagelilor, pseudopodelor, cililor.

l Înmulţirea este asexuată şi sexuată.

Clasificare
Criteriul de clasificare îl constituie modul de nutriţie. Astfel sunt:
l protiste autotrofe asemănătoare plantelor (algele şi euglenele);

l protiste heterotrofe asemănătoare animalelor (sarcodine, zoomastigine,

ciliofore şi sporozoare);
l protiste asemănătoare fungilor (oomicete şi mixomicete).

s Alge
Reprezintă un grup diversificat în care intră algele propriu‑zise (verzi, roşii
şi brune) şi algele aurii (diatomeele).
Majoritatea trăiesc libere (Chlorella); altele sunt fixate (Fucus). Unele alge for‑
mează colonii (Volvox aureus).
Algele verzi trăiesc în apele dulci sau salmastre, pe soluri sau în locuri umede;
cele brune trăiesc în zona litorală a mărilor şi oceanelor; cele roşii se întâlnesc,
de obicei, la adâncimi mari, în apele marine şi oceanice din zonele calde.
Au talul unicelular imobil (verzeala‑zidurilor – Pleurococcus) sau mobil (Chla‑
Ioana Ariniş

mydomonas, care este biflagelată). Talul poate fi pluricelular neramificat (măta‑

sea‑broaştei – Spirogyra) sau ramificat (lâna‑broaştei – Chladophora); la algele
brune apare o diferenţiere a talului.
Toate algele sunt autotrofe; la algele verzi predomină pigmentul verde, la
algele brune cel brun, iar la algele roşii – pigmentul roşu.

8
 Înmulţirea se face asexuat prin diviziune (Pleurococcus) sau sexuat prin
conjugare, ori prin zoospori care vor da indivizi cu gameţi masculi (anterozoizi)
şi indivizi cu gameţi femeli (oosfere). Prin fecundare rezultă oul (zigotul), care
germinează şi produce un nou organism producător de spori.

s Euglene
Sunt organisme, de obicei, acvatice, solitare, rar coloniale, cu aspect arboricol.
Prezintă 1‑2 flageli cu rol în locomoţie; la baza flagelului se află stigma, de
culoare roşie, cu rol în orientarea individului spre lumină.
Sunt unicelulare, cu un nucleu mare, central şi numeroşi cromatofori care
conţin pigmenţi verzi, galbeni şi bruni cu rol în fotosinteză.
La lumină se hrănesc autotrof, la întuneric – heterotrof. Unele sunt parazite.
Substanţele hrănitoare pătrund prin osmoză pe toată suprafaţa corpului.
Produsele de dezasimilaţie sunt eliminate printr‑o vacuolă pulsatilă.
Se înmulţesc asexuat prin diviziune directă longitudinală.

s Sporozoare
Sunt endoparazite la vertebrate (bovine, iepuri, păsări, om) şi nevertebrate
(larve de albine), producând boli grave ca: babesiozele la bovine, coccidiozele
la iepuri şi păsări, malaria la om etc.
Datorită vieţii parazite, structura corpului este simplificată, nu au organite de
mişcare şi vacuole contractile. Hrănirea se face prin absorbţie.
În ciclul lor evolutiv formează spori de rezistenţă în mediul extern, de unde
denumirea de sporozoare (exemplu: plasmodiul‑malariei – Plasmodium malariae).
Se înmulţesc asexuat prin diviziune şi sexuat prin gameţi.

Importanţa protistelor
Protistele asemănătoare plantelor, care trăiesc în mediul acvatic, sunt produ‑
Biologie | Sinteze

cători de substanţă organică şi constituie o componentă importantă din biomasa

vegetală a fitoplanctonului; cele asemănătoare animalelor sunt componente de
bază ale zooplanctonului.
Dintre protiste, algele sunt folosite la fabricarea hârtiei (având conţinut ridicat
de celuloză), în industria farmaceutică (extragerea iodului şi bromului) sau în
agricultură, ca îngrăşăminte.
Multe protiste sunt parazite, producând boli grave la animale şi la om.

9
 } Regnul Fungi (Ciuperci)

Caractere generale
Ciupercile constituie o grupă de organisme foarte heterogenă.
Sunt răspândite pe toată suprafaţa Globului, fiind prezente în sol sau în
organisme vii sau moarte. Unele trăiesc în simbioză cu algele, alcătuind lichenii,
sau cu rădăcinile plantelor superioare, alcătuind micorizele.
Sunt eucariote, unicelulare sau pluricelulare, unele microscopice, altele macro‑
scopice.
Corpul este un tal alcătuit din celule multinucleate numite hife, care formează
un miceliu.
Prezintă un perete celular de natură chitinoasă şi, foarte rar, de natură celu‑
lozică. În citoplasmă există glicogen şi picături de ulei.
Nu au pigmenţi asimilatori; ca urmare, nutriţia este heterotrofă, saprofită
(la majoritatea) sau parazită.
Asexuat se înmulţesc prin porţiuni de micelii sau spori, iar sexuat, prin gameţi.

Clasificare
Ciupercile sunt clasificate în 4 clase: arhimicete, zigomicete, ascomicete şi
bazidiomicete.

s Ascomicete
Ciuperci cu miceliu septat, dezvoltat, format din hife pluricelulare ramificate.
Formele primitive sunt unicelulare, dar celulele pot rămâne legate între ele
(drojdia de bere – Saccharomyces cerevisiae şi cea de vin – Saccharomyces ellipso‑
ideus.
Înmulţirea se face asexuat prin spori şi sexuat prin oogamie. Gameţii se for‑
mează în ascogon (organul femeiesc) şi anteridie (organul bărbătesc). Fecundaţia
are loc în ască. Celula‑ou (zigotul) diploidă, prin diviziuni repetate, formează
2, 4, 8 ascospori haploizi.
Ascomicetele sunt saprofite (mucegaiul verde‑albăstrui – Penicillium notatum)
sau parazite (cornul‑secarei – Claviceps purpurea); unele specii sunt comestibile
(sbârciogul – Morchella aesculenta).
Ioana Ariniş

s Bazidiomicete
Sunt ciuperci superioare care au un miceliu septat, ramificat, bine dezvoltat,
pluricelular. Sporii sunt plasaţi în bazidii (celule sporogene de formă cilindrică)

10
sau pe lamelele situate pe partea inferioară a corpului vegetativ, care adesea
are formă de pălărie.
În alternanţa de generaţii predomină faza diploidă.
Unele bazidiomicete sunt patogene, producând ruginile la plante (rugi‑
na‑grâului – Puccinia graminis) şi tăciunii plantelor (tăciunele‑porumbului –
Ustilago maydis). Altele sunt saprofite, de exemplu, ciupercile cu pălărie (ciuperca
de bălegar – Psalliota campestris).

Importanţa
Majoritatea ciupercilor unicelulare constituie principalii descompunători
în ecosistemele din natură.
Unele ciuperci sunt producătoare de antibiotice – penicilina (Penicillium nota‑
tum) sau substanţe farmaceutice – ergotina (cornul‑secarei – Claviceps purpurea).
Multe dintre ciupercile cu pălărie sunt comestibile.

} Regnul Plante

Muşchi (Briofite)
Caractere generale
Muşchii sunt primele plante verzi de uscat. Ei sunt răspândiţi pe toată
suprafaţa Pământului, populând locurile umede şi umbroase.
Ei sunt plante avasculare, neavând ţesuturi specializate pentru transportul
apei şi al substanţelor. Apa circulă prin difuzie, iar substanţele, minerale sau
organice – prin osmoză.
Muşchii sunt lipsiţi de organe vegetative adevărate: rădăcină, tulpină şi
frunze. Corpul este un tal care se fixează de substrat cu ajutorul unor firişoare
mici, alungite (rizoizi).
Muşchii prezintă atât caractere de algă verde, cât şi caractere noi, datorate
adaptării la viaţa de uscat.
Caractere de algă verde:
Biologie | Sinteze

– prezenţa talului cu sporogon;

– alternanţa de generaţii;
– anterozoizi mobili;
– fecundaţia prin intermediul apei;
– prezenţa protonemei (seamănă cu o algă verde);
– în celulă se află un cloroplast mare ca la unele alge verzi.
Caractere noi de adaptare la viaţa de uscat:
– corpul s‑a diferenţiat în rizoizi, tulpiniţă, frunzişoare;

11
 – organele sexuale sunt pluricelulare;
– anteridiile şi arhegonul sunt protejate de un perete;
– în partea centrală a tulpiniţei se găsesc celule alungite cu rol conducător;
– generaţia sporofitică este redusă, reprezentată de sporogon, iar cea game‑
tofitică este reprezentată de planta însăşi;
– înmulţirea vegetativă este rară; ea se face prin grupe de celule (propagule)
care dau naştere la noi plante;
– înmulţirea sexuată se realizează prin unirea anterozoizilor, mici şi bifla‑
gelaţi, cu oosferele, mari şi imobile.

Clasificare
Briofitele sunt grupate în două clase: muşchi hepatici şi muşchi frunzoşi.
Muşchi hepatici
Sunt muşchi inferiori, răspândiţi mai ales în pădurile montane, pe locuri
umede şi umbrite (lângă izvoare şi mlaştini). Reprezentant: fierea‑pământului
(Marcantia polymorpha).
Muşchi frunzoşi
Sunt muşchi mai evoluaţi, având corpul diferenţiat în rizoizi, tulpiniţă şi
frunzişoare.
Sporogonul poate fi terminal, aşezat la vârful tulpiniţei (muşchiul de pământ –
Polytrichum commune) sau lateral (muşchiul de fântână – Fontinalis).

Importanţă
Muşchii micşorează acţiunea de eroziune a solului prin reţinerea apei şi,
împreună cu lichenii, îngroaşă pătura de sol de pe roca‑mamă.
Muşchiul de turbă (Sphagnum) formează prin carbonificarea părţii inferi‑
oare de sub nivelul apei turba folosită drept combustibil, îngrăşământ în agri‑
cultură etc.

Ferigi (Pteridofite)
Caractere generale
Ferigile sunt primele plante superioare al căror corp, numit corm, este alcătuit
Ioana Ariniş

din organe vegetative adevărate.

La ferigi apar cele mai simple vase conducătoare lemnoase (traheide) şi libe‑
riene, de unde şi denumirea de criptogame vasculare. Traheidele au pereţii ligni‑
ficaţi, având şi rol de susţinere a plantei, şi reprezintă un caracter de adaptare la
viaţa de uscat.

12
 În alternanţa de generaţii domină sporofitul (planta însăşi), iar gametofitul
este redus la protal, care poartă anteridiile şi arheogoanele.

Clasificare
Sunt încadrate în 3 clase: licopodiate, equisetate şi filicate.
Licopodiate
– plante erbacee, permanent verzi.
Reprezentanţi: pedicuţa sau brădişorul (Lycopodium clavatum).
Equisetate
– plante răspândite pe terenuri nisipoase şi fâneţe umede;
– plante erbacee cu tulpini articulate.
Reprezentanţi: coada‑calului (Equisetum arvense).
Filicate (ferigi propriu-zise)
– majoritatea sunt plante erbacee; la tropice sunt şi specii lemnoase;
– frunzele sunt mari, peţiolate, cu numeroşi lobi divizaţi; cele tinere sunt
răsucite în spirală;
– sporangii sunt dispuşi cel mai adesea pe dosul fruzelor.
Reprezentanţi: feriga comună (Dryopteris filix‑mas).

Importanţă
Apariţia ferigilor a marcat o etapă importantă în evoluţia spre plantele supe‑
rioare, mai ales datorită prezenţei vaselor conducătoare.
Ferigile fosile au dat zăcămintele de cărbuni superiori (huila, antracitul).
Ferigile actuale au importanţă economică redusă: la unele rizomul este ver‑
mifug; sporii de pedicuţă sunt utilizaţi în metalurgie; cenuşa de coada‑calului,
bogată în siliciu, este folosită la lustruirea metalelor etc.
Multe dintre ferigi se cultivă ca plante decorative.

Gimnosperme
Caractere generale
Biologie | Sinteze

Sunt plante bine dezvoltate, adaptate la viaţa terestră.

Gimnospermele împreună cu angiospermele formează grupul plantelor cu
sămânţă numite spermatofite. Apariţia seminţei este urmarea adaptării la viaţa
terestră.
Sunt plante lemnoase (arbori şi arbuşti). Lemnul este format predominant
din traheide care alături de liber formează fascicule libero‑lemnoase dispuse
concentric. În mijlocul fasciculelor se află cambiul, care spre interior produce
lemn şi spre exterior liber.

13
 Frunzele aciculare sau solzoase (rar lăţite) prezintă nervuri şi canale rezi‑
nifere (cu răşină).
Gimnospermele sunt primele plante cu flori. Florile sunt lipsite de învelişuri
florale; ele nu au ovar, stil şi stigmat. Ele sunt unisexuat monoice (când sunt pe
acelaşi individ) sau dioice (când se găsesc pe indivizi diferiţi). Polenizarea se face
prin vânt, polenul ajungând direct pe ovul.
Reproducerea este numai sexuată. Fecundaţia este simplă, rezultând sămânţa
cu mai multe cotiledoane.
Gimnospermele sunt plante cu seminţe neînchise în fruct.

Clasificare
Gimnospermele se împart în mai multe grupe: cicadale, ginkgoale şi conifere.

s Conifere
– plante lemnoase monoice (florile sunt pe acelaşi individ) răspândite pe tot
Globul, mai ales în regiunile de munte ale zonei temperate; deoarece pre‑
zintă canale rezinifere bogate în răşini, poartă şi numele de răşinoase;
– florile sunt grupate în conuri bărbăteşti (fiecare reprezintă o floare uni‑
sexuată) şi conuri femeieşti (care reprezintă o inflorescenţă). O floare
bărbătească este formată dintr‑un ax longitudinal pe care sunt aşezate în
spirală numeroşi solzi, având pe faţa inferioară doi saci cu polen. O floare
femeiască este alcătuită dintr‑un ax pe care sunt aşezaţi mai mulţi solzi
carpelari având la bază două ovule.

Reprezentanţi: molid (Picea abies), pin (Pinus sylvestris), brad (Abies alba), pin
alb (Pinus strobus), zadă (Larix decidua), tisă (Taxus baccata), ienupăr (Juniperus
communis), tuia sau arborele‑vieţii (Thuja orientalis), jneapăn (Pinus montana),
arborele‑mamut (Sequoia gigantea).

Importanţă
Gimnospermele formează păduri pe suprafeţe întinse, având o mare impor‑
tanţă ecologică (influenţează clima, umiditatea, calitatea aerului).
Ioana Ariniş

Lemnul prezintă importanţă industrială, fiind folosit pentru construcţii, la

fabricarea mobilei, instrumentelor muzicale şi a altor obiecte; el constituie ma‑
terie primă pentru fabricarea celulozei. Din răşină se obţin terebentina, sacâzul,
tuşul, negrul de fum etc. Unele sunt plante decorative sau folosite în medicină.
Gimnospermele fosile au stat la baza formării rezervelor de cărbuni superiori.

14
 CUPRINS

Partea 1
Sinteze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

[clasa a IX-a]
1.1. Diversitatea lumii vii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.1.1. Noţiuni introductive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
Virusurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
Regnul Procariota (Monera) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Bacterii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Regnul Protista . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
Alge . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
Euglene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
Sporozoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
Regnul Fungi (Ciuperci) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
Ascomicete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
Bazidiomicete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
Regnul Plante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
Muşchi (Briofite) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
Ferigi (Pteridofite) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
Gimnosperme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
Conifere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
Angiosperme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
Clasa dicotiledonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
Clasa monocotiledonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
Regnul Animalia (Animal) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
Celenterate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
Viermi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
Viermi laţi (Platelminţi) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
Viermi cilindrici (Nematelminţi) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
Viermi inelaţi (Anelide) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
Moluşte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
Gasteropode . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
Lamelibranhiate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
Cefalopode . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
 Artropode . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
Arahnide . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
Crustacee . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
Insecte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
Cordate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
Vertebrate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
Pești osoși . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
Amfibieni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
Reptile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
Păsări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
Mamifere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
1.1.2. Conservarea biodiversităţii în România . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
Animale ocrotite în România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
Plante ocrotite în România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

1.2. Celula – unitatea structurală şi funcţională a vieţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34

1.2.1. Structură, ultrastructură şi rolul componentelor celulei . . . . 34
Structura celulei procariote . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
1. Peretele celular . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2. Membrana celulară (plasmalema) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
3. Citoplasma . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
4. Nucleul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
Structura celulei eucariote . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
1. Peretele celular . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2. Membrana celulară (plasmalema) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
3. Citoplasma . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
Organite celulare comune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
Organite celulare specifice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
4. Nucleul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
Acizii nucleici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
1.2.2. Diviziunea celulară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
Ciclul celular . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
Mitoza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
Caracteristici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
Faze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
Importanţa mitozei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
Meioza (diviziune reducţională) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
Etapa I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
Etapa a II­a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
Importanţa meiozei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44

1.3. Ereditatea şi variabilitatea lumii vii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

1.3.1. Concepte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
1.3.2. Mecanismele transmiterii caracterelor ereditare . . . . . . . . . . . 45
Legile mendeliene ale eredităţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
 Abateri de la segregarea mendeliană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
Teoria cromozomală a eredităţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
1.3.3. Recombinarea genetică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
1.3.4. Determinismul cromozomal al sexelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
1.3.5. Influenţa mediului asupra eredităţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
1.3.6. Genetică umană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
Cariotipul uman normal şi patologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50

[clasa a X-a]
1.4. Ţesuturi vegetale şi animale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
1.4.1. Ţesuturi vegetale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
1.4.2. Ţesuturi animale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
A. Ţesuturile epiteliale (epiteliile) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
Epitelii unistratificate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
Epitelii pseudostratificate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
Epitelii pluristratificate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
B. Ţesuturile conjunctive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
a) Ţesuturile conjunctive moi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
b) Ţesuturile conjunctive semidure (cartilaginoase) . . . . . . 58
c) Ţesuturile conjunctive dure (osoase) . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
d) Sângele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
C. Ţesutul muscular . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
D. Ţesutul nervos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60

1.5. Structura şi funcţiile fundamentale ale organismelor vii . . . . . . . . . . . . . 61

1.5.1. Funcţii de nutriţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
Elemente introductive. Clasificare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
Hrănirea. Digestia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
1.5.1.1. Nutriţia autotrofă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
Fotosinteza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
Etape . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
Importanţa fotosintezei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
Chimiosinteza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
1.5.1.2. Nutriţia heterotrofă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
Heterotrofia la fungi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
Heterotrofia la plante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
1.5.1.3. Nutriţia simbiontă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
1.5.1.4. Digestia la animale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
Sistemul digestiv la mamifere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
Digestia chimică la mamifere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
Etapele digestiei chimice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
1.5.1.5. Boli ale sistemului digestiv la om . . . . . . . . . . . . . . . . 70
 1.5.1.6. Respiraţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
1.5.1.6.1. Respiraţia anaerobă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
1.5.1.6.2. Respiraţia aerobă la plante . . . . . . . . . . . . . . 73
1.5.1.6.3. Respiraţia aerobă la animale . . . . . . . . . . . . . 74
Sistemul respirator la mamifere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
Mecanismul ventilaţiei pulmonare . . . . . . . . . . . . . . . . 75
1.5.1.6.4. Boli ale sistemului respirator la om . . . . . . . 76
1.5.1.7. Circulaţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
1.5.1.7.1. Circulaţia la plante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
Circulaţia sevei brute . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
Mecanismele conducerii sevei brute . . . . . . . . . . . . . . . 77
Mecanismele conducerii sevei elaborate . . . . . . . . . . . . 78
1.5.1.7.2. Circulaţia la animale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
Mediul intern la mamifere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
Sângele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
Globulele roşii (eritrocite sau hematii) . . . . . . . . . . . . . . . 79
Globulele albe (leucocite) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
A. Granulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
B. Agranulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
Trombocite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
Grupele de sânge . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
Limfa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
Lichidul interstiţial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
Sistemul circulator la mamifere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
1.5.1.7.3. Boli ale sistemului circulator la om . . . . . . . . . . . . . 82
1.5.1.8. Excreţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
1.5.1.8.1. Excreţia la plante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
Rolul transpiraţiei în viaţa plantelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
1.5.1.8.2. Excreţia la animale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
Excreţia la mamifere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
Căile urinare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
1.5.4.3. Boli ale sistemului excretor la om . . . . . . . . . . . . . . . . 86
1.5.2. Funcţii de relaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
1.5.2.1. Sensibilitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
Sensibilitatea și mișcarea la plante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
Sensibilitatea la animale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
Ochiul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
Urechea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
Nasul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
Limba . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
Pielea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
Deficienţe senzoriale la om . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
 Sistemul nervos la mamifere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
1. Emisfere cerebrale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
2. Diencefalul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
3. Cerebel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
4. Trunchiul cerebral . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
5. Măduva spinării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
Reflexe necondiţionate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
Reflexe condiţionate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
Sistemul nervos central la mamifere . . . . . . . . . . . . . . . . 97
Măduva spinării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
Encefalul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
Emisferele cerebrale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
Boli ale sistemului nervos central la om . . . . . . . . . . . . 99
Factori de risc și efectele lor asupra sistemului nervos
și asupra organismului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
1.5.2.2. Mişcarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
Locomoţia la animale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
1.5.3. Reproducerea în lumea vie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
1.5.3.1. Reproducerea la plante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
1.5.3.2. Reproducerea sexuată la angiosperme . . . . . . . . . . . 105
Organizarea florii la angiosperme. . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
Procesul de fecundaţie la angiosperme . . . . . . . . . . . . . . 106
Sămânţa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
Fructul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
1.5.3.3. Reproducerea la om . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
Sistemul reproducător bărbătesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
Sistemul reproducător femeiesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
1.5.3.4. Bolile sistemului reproducător la om . . . . . . . . . . . . 109
1. Sifilis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
2. Gonoree (blenoragie) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
3. Candidoza („poală albă“) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
4. SIDA (Sindromul Imunodeficitar Dobândit) . . . . . . . 110

Partea a 2-a
Modele de subiecte pentru proba scrisă a examenului de bacalaureat
(disciplina biologie vegetală şi animală) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
Varianta 1 ................................................. 115
Varianta 2 ................................................. 118
Varianta 3 ................................................. 121
Varianta 4 ................................................. 124
Varianta 5 ................................................. 127
Varianta 6 ................................................. 130
 Varianta 7 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
Varianta 8 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
Varianta 9 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
Varianta 10 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
Varianta 11 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
Varianta 12 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
Varianta 13 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
Varianta 14 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
Varianta 15 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157

Partea a 3-a
Teste pentru evaluarea curentă şi pentru pregătirea concursurilor
şi a olimpiadelor şcolare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161

[clasa a IX-a]
3.1. Diversitatea lumii vii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
3.2. Celula – unitatea structurală şi funcţională a lumii vii . . . . . . . . . . . . . . 171
3.3. Ereditatea şi variabilitatea lumii vii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179

[clasa a X-a]
3.4. Ţesuturi vegetale şi animale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188
3.5. Funcţiile fundamentale ale organismelor vii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196
3.5.1. Nutriţia în lumea vie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196
3.5.1.1. Hrănirea. Digestia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196
3.5.1.2. Circulaţia în lumea vie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203
3.5.1.3. Respiraţia în lumea vie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211
3.5.1.4. Excreţia în lumea vie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219
3.5.2. Funcţiile de relaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227
3.5.3. Funcţia de reproducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235

Partea a 4-a
Modele de subiecte pentru admiterea la Facultatea de Farmacie . . . . . . . 243

4.1. Diversitatea lumii vii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245

4.2. Celula – unitatea structurală şi funcţională a lumii vii.
Diviziunea celulară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 257
4.3. Ţesuturi vegetale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 269
4.4. Funcţiile de nutriţie. Nutriţia autotrofă. Nutriţia heterotrofă.
Respiraţia. Circulaţia. Excreţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 278
4.5. Funcţia de reproducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 293
Indicaţii. Răspunsuri. Modele de rezolvare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303
Partea a 5-a

5.1. Modele de rezolvare – partea a 2-a (subiecte pentru proba scrisă

a examenului de bacalaureat) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 305

5.2. Răspunsuri – partea a 3-a (Teste pentru evaluarea curentă

şi pentru pregătirea concursurilor şi a olimpiadelor şcolare) . . . . . . . . . . 330
[2.1.] Diversitatea lumii vii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 330
[2.2.] Celula – unitatea structurală şi funcţională a lumii vii . . . . . . 333
[2.3.] Ereditatea şi variabilitatea lumii vii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 337
[2.4.] Ţesuturi vegetale şi animale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 338
[2.5.] Funcţiile fundamentale ale organismelor vii . . . . . . . . . . . . . . 342
[2.5.1.] Nutriţia în lumea vie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 342
[2.5.1.1.] Hrănirea. Digestia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 342
[2.5.1.2.] Ciculaţia în lumea vie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 344
[2.5.1.3.] Respiraţia în lumea vie . . . . . . . . . . . . . . . . . . 347
[2.5.1.4.] Excreţia în lumea vie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 349
[2.5.2.] Funcţiile de relaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 351
[2.5.3.] Funcţia de reproducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 353

5.3. Răspunsuri – partea a 4-a (modele de subiecte pentru admiterea

la Facultatea de Farmacie) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 356
[4.1.] Diversitatea lumii vii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 356
[4.2.] Celula – unitatea structurală şi funcţională a lumii vii.
Diviziunea celulară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 356
[4.3.] Ţesuturi vegetale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 356
[4.4.] Funcţii de nutriţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 357
[4.5.] Funcţia de reproducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 357

Anexe
Programa de examen pentru disciplina biologie – Bacalaureat 2021 . . . . . . . . . 361
Subiect model propus de Ministerul Educaţiei pentru Bacalaureat 2020 . . . . . . . 369