1/782

INDEX TEMATIC A-L

A accepta/ Acceptarea, toleranţa şi iertarea sunt lecţiile ce ne străbat întreaga viaţă. (Jessica Lange)
Dacă ispita plăcerii trebuie respinsă, ispita durerii trebuie acceptată. Ispita plăcerii aduce plăcere simţuri-
lor şi întristare sufletului, iar încercarea, adică ispita durerii, aduce întristare simţirii şi bucurie sufletului.
(Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Dacă s-ar baza toţi pe premiza că lucrurile acceptate ca adevărate sunt într-adevăr adevărate nu ar mai
exista speranţă de progres. (Orville Wright)
Omul trebuie să crească, să cerceteze în, şi prin Dumnezeu care l-a creat. Acceptând ispita, Adam s-a
rupt de Dumnezeu şi a rămas numai la sine, şi în el s-a infiltrat satana, denaturând eul lui prin mândrie
şi provocând apoi ura, minciuna, crima şi toate celelalte. 8.9, vezi Minciuna/
Omul trebuie să-şi aleagă şi nu să-şi accepte destinul. (Paulo Coelho)
Orice adevăr trece prin trei etape. Prima dată, e ridiculizat. A doua oară, negat vehement. A treia oară,
e acceptat ca fiind de la sine înţeles. (Arthur Schopenhauer)
Prin acceptarea suferinţei, Îi dăm voie lui Hristos să participe la suferinţa noastră. (Sfinţii Părinţi)
Truda şi postul, sărăcia şi umilinţa nu sunt grele pentru cei ce le acceptă, ci pentru cei ce nu vor să le
accepte. (Salvianus, scriitor bisericesc din veacul al cincilea)
Un om se consideră cu adevărat liber, atunci când acceptă să devină robul lui Dumnezeu.
(Sfântul Maxim Mărturisitorul)
A acoperi/ A întrebat un frate pe Avva Pimen: De voi vedea greşala fratelui meu, bine este să o acopăr? Şi i-a
răspuns lui bătrânul: În orice ceas vom acoperi greşala fratelui nostru şi Dumnezeu o acoperă
pe a noastră, şi în orice ceas o arătăm pe a fratelui şi Dumnezeu o arată pe a noastră.
Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor. (Psalmi 30.21)
Cel ce acoperă un păcat caută prietenie, iar cine scoate la iveală un lucru (uitat) desparte pe prieteni.
(Solomon 17.9)
Cine dă la cel sărac nu duce lipsă; iar cine îşi acoperă ochii lui va fi mult blestemat. (Solomon 28.27)
Dacă ai multe fapte bune, poţi uşor să-ţi acoperi cu ele păcatele; dar dacă eşti gol de fapte bune, fieca-
re păcat îţi face o rană de moarte. Ca să nu se întâmple asta, să ne înarmăm cu fapte bune.
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
Deci nu vă temeţi de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu
ajungă cunoscut. (Matei 10.26)
El scoate din întuneric lucrurile ascunse şi aduce la lumină ceea ce era acoperit de umbră. (Iov 12.22)
Fereastra spre lume poate fi acoperită cu un ziar. (Stanislaw Jerzi Lec)
Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. (Psalmi 31.1)
Fraţii mei, dacă vreunul va rătăci de la adevăr şi-l va întoarce cineva, să ştie că cel ce a întors pe păcătos
de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate.
(I Petru 5.19, 20)
Iar când se pogora Moise din Muntele Sinai, având în mâini cele două table ale legii, el nu ştia că faţa sa
strălucea, pentru că grăise Dumnezeu cu el. Deci Aaron şi toţi fiii lui Israel, văzând pe Moise că are
faţa strălucitoare, s-au temut să se apropie de el. Atunci i-a chemat Moise şi au venit la el Aaron şi to-
ate căpeteniile obştei şi Moise a grăit cu ei. După aceasta s-au apropiat de el toţi fiii lui Israel şi el le-a
poruncit tot ce-i grăise Domnul în Muntele Sinai. Iar după ce a încetat de a grăi cu ei, Moise şi-a aco-
perit faţa cu un văl. Când însă intra el înaintea Domnului, ca să vorbească cu El, atunci îşi ridica vălul
până când ieşea; iar la ieşire spunea fiilor lui Israel cele ce i se porunciseră de către Domnul. Şi ve-
deau fiii lui Israel că faţa lui Moise strălucea şi Moise îşi punea iar vălul peste faţa sa, până când in-
tra din nou să vorbească cu Domnul. (Ieşirea 34.29-35)
Iar Domnul a zis către Moise: "Întindeţi mâna asupra mării, ca să se întoarcă apele asupra Egiptenilor, a-
supra carelor lor şi asupra călăreţilor lor". Şi şi-a întins Moise mâna asupra mării şi spre ziuă s-a întors
apa la locul ei, iar Egiptenii fugeau împotriva apei. Şi aşa a înecat Dumnezeu pe Egipteni în mijlocul mă-
rii. Iar apele s-au tras la loc şi au acoperit carele şi călăreţii întregii oştiri a lui Faraon, care intrase du-
 2/782
pă Israeliţi în mare, şi nu a rămas nici unul dintre ei. Fiii lui Israel însă au trecut prin mare ca pe uscat şi
apa le-a fost perete la dreapta şi stânga lor. (Ieşirea 14.26-29)
Iertarea este veşmântul care acoperă orgoliile şi mândriile nemăsurate. Iertarea ne smereşte, iertarea ne
înalţă. Cine iartă, învinge întotdeauna. (Părintele Dumitru Păduraru)
În vremea aceea, Moise păştea oile lui Ietro, preotul din Madian, socrul său. Şi depărtându-se odată cu
turma în pustie, a ajuns până la muntele lui Dumnezeu, la Horeb; iar acolo i S-a arătat îngerul Domnului
într-o pară de foc, ce ieşea dintr-un rug; şi a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia. Atunci Moise şi-a
zis: "Mă duc să văd această arătare minunată: că rugul nu se mistuieşte". Iar dacă a văzut Domnul că
se apropie să privească, a strigat la el Domnul din rug şi a zis: "Moise! Moise!". Şi el a răspuns: "Iată-
mă, Doamne!" Şi Domnul a zis: "Nu te apropia aici! Ci scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, că
locul pe care calci este pământ sfânt!" Apoi i-a zis iarăşi: "Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul
lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov!" Şi şi-a acoperit Moise faţa sa, că se
temea să privească pe Dumnezeu. Zis-a Domnul către Moise: "Am văzut necazul poporului Meu în
Egipt şi strigarea lui de sub apăsători am auzit şi durerea lui o ştiu. M-am pogorât dar să-l izbăvesc din
mâna Egiptenilor, să-l scot din tara aceasta şi să-l duc într-un pământ roditor şi larg, în ţara unde curge
miere şi lapte, în ţinutul Canaaneilor, al Heteilor, al Amoreilor, al Ferezeilor, al Ghergheseilor,
al Heveilor şi al Iebuseilor. (Ieşirea 3.1-8)
Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; Cel ce
întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta;
Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; Cel
ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului. (Psalmi 103.2-6)
Mândria nu reuşeşte niciodată ca atunci când este acoperită de modestie. (Antoine Gombaud, chevalier
de Méré)
Modestia acoperă întotdeauna meritul fără însă a-l ascunde. (Benjamin Franklin)
Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă de faţa necre-
dincioşilor care mă necăjesc pe mine. Vrăjmaşii mei sufletul meu l-au cuprins; cu grăsime
inima lor şi-au încuiat, gura lor a grăit mândrie. (Psalmi 16.8-10)
Pe prieten a-l acoperi nu mă voi ruşina şi de la faţa lui nu mă voi ascunde deloc. (Ecclesiasticul 22.28)
S-a suit deci Moise şi Iosua în munte şi un nor a acoperit muntele. Slava Domnului s-a pogorât pe
Muntele Sinai şi l-a acoperit norul şase zile, iar în ziua a şaptea a strigat Domnul pe Moise din mij-
locul norului. Chipul slavei Domnului de pe vârful muntelui era în ochii fiilor lui Israel, ca un foc mis-
tuitor. Şi s-a suit Moise pe munte şi a intrat în mijlocul norului; şi a stat Moise pe munte patruzeci
de zile şi patruzeci de nopţi. (Ieşirea 24.15-18)
Să îndurăm suferinţele, căci nimeni nu se încununează dacă n-a fost rănit în luptă şi n-a fost acoperit
de praf. (Sfântul Vasile cel Mare)
Smerenia este acoperământul faptelor bune. 7.1
Speranţa este valul naturii care acoperă nuditatea adevărului. (Alfred Nobel)
Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: "Am auzit cârtirea fiilor lui Israel. Spune-le dar: Diseară carne veţi
mânca, iar dimineaţă vă veţi sătura de pâine şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul, sunt Dumnezeul vostru".
Iar, dacă s-a făcut seară, au venit prepeliţe şi au acoperit tabăra, iar dimineaţa, după ce s-a luat roua
dimprejurul taberei, iată, se afla pe faţa pustiei ceva mărunt, ca nişte grăunţe, şi albicios, ca grindina pe
pământ. Şi văzând fiii lui Israel, au zis unii către alţii: "Ce e asta?" Că nu ştiau ce e. Iar Moise le-a zis:
"Aceasta e pâinea pe care v-o dă Dumnezeu să o mâncaţi. Iată ce a poruncit Domnul: Adunaţi fiecare
cât să vă ajungă de mâncat; câte un omer de om, după numărul sufletelor voastre; fiecare câţi are în
cort, atâtea omere să adune!" (Ieşirea 16.11-16)
Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plânge-
ţi-vă şi pe copiii voştri. Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele
care n-au născut şi sânii care n-au alăptat! Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi
peste noi; şi dealurilor: Acoperiţi-ne. (Luca 23.28-30)
Şi şi-a întins Aaron mâna sa asupra apelor Egiptului şi ele au scos broaşte; şi au ieşit broaşte şi au
acoperit pământul Egiptului. (Ieşirea 8.6)
Teamă şi cutremur au venit asupra mea şi m-a acoperit întunericul. Şi am zis: Cine-mi va da mie aripi ca
de porumbel, ca să zbor şi să mă odihnesc? Iată m-aş îndepărta fugind şi m-aş sălăşlui în pustiu.
 3/782
(Psalmi 54.5-7)
Ura aduce ceartă, iar dragostea acoperă toate cusururile. (Solomon 10.12)
Urgie mare este femeia beţivă şi ruşinea sa nu o va acoperi nimic. (Ecclesiasticul 26.9)
A ademeni/ Atunci, păzeşte-te, să nu se ademenească inima ta, ca să uiţi pe Domnul Care te-a scos din pământul
Egiptului şi din casa robiei. (Deutoronomul 6.12)
Domnul cel Atotputernic prin mâna unei femei i-a nimicit, căci Olofern al lor n-a fost doborât de tineri
voinici, şi nici feciorii uriaşilor nu l-au lovit pe el, şi nici nu i-au stat împotrivă oameni înalţi ca munţii, ci
Iudita, fiica lui Merari, l-a dezarmat cu frumuseţea feţei ei. Căci ea s-a dezbrăcat de veşmintele ei de
văduvie pentru întărirea celor întristaţi ai lui Israel; ea şi-a uns faţa cu miresme, şi-a prins părul sub tur-
ban şi s-a îmbrăcat cu veşmânt de in, ca să-l ademenească. Cu sandalele ei i-a luat ochii, frumuseţea
ei i-a robit inima, şi cu sabia i-a retezat capul. Perşii s-au îngrozit de îndrăzneala ei şi Mezii de
cutezanţa ei. (Iudita 16.5-10)
Iar în ziua a şaptea au zis aceia către femeia lui Samson: "Ademeneşte pe bărbatul tău să dezlege ghici-
toarea; altfel te vom arde cu foc pe tine şi casa tatălui tău; ne-aţi chemat, oare, ca să ne jefuiţi?"
(Judecători 14.15)
Încetează, fiul meu, să asculţi ademenirea şi să te laşi îndepărtat de învăţăturile înţelepte.
(Solomon 19.27)
O, galateni fără de minte, cine v-a ademenit pe voi, să nu vă încredeţi adevărului, - pe voi, în ochii căro-
ra a fost zugrăvit Iisus Hristos răstignit? (Galateni 3.1)
Până să ia împrumutul, sărută mâna celui ce-i dă şi pentru banii aproapelui vorbeşte cu glas ademenitor,
iar când este vremea să întoarcă tărăgănează, şi se apără cu cuvinte de lene şi învinuieşte vremea.
(Ecclesiasticul 29.5, 6)
Spune înţelepciunii: "Tu eşti sora mea!", şi numeşte priceperea prietena ta, ca ea să te păzească de femeia
străină, de femeia altuia, ale cărei cuvinte sunt ademenitoare. (Solomon 7.4, 5)
Şi sculându-se, s-a împodobit cu veşmintele ei şi cu tot felul de podoabe femeieşti, iar roaba ei s-a dus
înainte şi i-a întins blana înaintea lui Olofern, pe care Bagoas i-o dăduse Iuditei pentru trebuinţa ei zil-
nică, ca să se poată întinde pe ea ca să mănânce. Şi Iudita a intrat şi s-a aşezat. Şi inima lui Olofern
a fost cu totul răpită şi mintea lui tulburată, căci el dorea mult să fie împreună cu ea. Şi din ziua în
care o văzuse, el căuta prilejul s-o ademenească. (Iudita 12.15, 16)
Un ocărâtor este vinul, un zurbagiu băutura îmbătătoare şi oricine se lasă ademenit nu este înţelept.
(Solomon 20.1)
A aduce/ A zis către ei: Aţi adus la mine pe Omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată eu, cercetându-L
în faţa voastră, nici o vină n-am găsit în acest Om, din cele ce aduceţi împotriva Lui. (Luca 23.14)
A-ţi aduce aminte de Dumnezeu e mai necesar decât a respira. 6.5
Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur;
iar dacă va muri, aduce multă roadă. Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar cel ce îşi urăşte sufle-
tul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică. (Ioan 12.24, 25)
Adevărata cinstire pe care o acordăm Fiului lui Dumnezeu, ca şi cea pe care o aducem lui Dumnezeu,
ca părinte, constă mai ales într-o viaţă cinstită. (Origen)
Adu-ţi la lumină inconştientul, altfel îţi va conduce el viaţa, şi tu îi vei spune destin. (Carl Gustav Jung,
medic psihiatru şi psiholog elveţian)
Aducerea aminte a răului este rugina sufletului. (Sfântul Ioan Scărarul)
Aduceţi jertfe şi intraţi în curţile Lui. Închinaţi-vă Domnului în curtea cea sfântă a Lui. (Psalmi 95.8)
Am învăţat să pun alături de alte virtuţi şi prietenia, aducându-mi aminte de cel care a spus cu înţelep-
ciune, referindu-se aici la Aristotel, că prietenul e un al doilea eu. (Sfântul Vasile cel Mare)
Am observat că tot timpul îndurarea aduce rezultate mai bune decât justiţia strictă. (Abraham Lincoln)
Apoi a mai zis iarăşi Domnul Dumnezeu către Noe: "Iată, ca semn al legământului, pe care-l închei cu voi
şi cu tot sufletul viu ce este cu voi din neam în neam şi de-a pururi, pun curcubeul Meu în nori, ca să fie
semn al legământului dintre Mine şi pământ. Când voi aduce nori deasupra pământului, se va arăta
curcubeul Meu în nori, şi-Mi voi aduce aminte de legământul Meu, pe care l-am încheiat cu voi şi cu
tot sufletul viu şi cu tot trupul, şi nu va mai fi apa potop, spre pierzarea a toată făptura. Va fi deci curcu-
beul Meu în nori şi-l voi vedea, şi-Mi voi aduce aminte de legământul veşnic dintre Mine şi pământ şi
tot sufletul viu din tot trupul ce este pe pământ!" (Facerea 9.12-16)
 4/782
Apoi Domnul mi-a spus: "Tu să nu te rogi pentru poporul acesta spre binele lui. De vor posti, nu voi auzi
strigarea lor; de vor aduce arderi de tot şi prinoase, nu voi primi, ci cu sabie, cu foamete şi cu
molimă îi voi pierde". (Ieremia 14.11, 12)
Atât optimistul, cât şi pesimistul şi-au adus contribuţia la dezvoltarea societăţii. Optimistul a inventat
avionul şi pesimistul paraşuta. (Gladys Bronwyn Stern)
Căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri. Aceasta este soarta
celor lacomi de câştig; lăcomia le aduce pierderea vieţii. (Solomon 1.18, 19)
Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii
aduce moarte. Că iată, însăşi aceasta, că v-aţi întristat după Dumnezeu, câtă sârguinţă v-a adus, ba
încă şi dezvinovăţire şi mâhnire şi teamă şi dorinţă şi râvnă şi ispăşire! Întru totul aţi dovedit că voi
înşivă sunteţi curaţi în acest lucru. (II Corinteni 7.10, 11)
Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus, Care S-a
dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturia adusă la timpul său. (I Timotei 2.5, 6)
Când îţi aduci aminte de Dumnezeu înmulteşte rugăciunea, ca atunci când Îl uiţi, Domnul să-Şi aducă
aminte de tine. (Sfântul Marcu Ascetul)
Ce folos aduc banii în mâna celui nebun? Ar putea dobândi înţelepciune, dar nu are pricepere.
(Solomon 17.16)
Ce se va întâmpla cu omul, când Dumnezeu îşi va întoarce pivirea Sa dreaptă asupra sufletului său şi nu va
găsi nimic bun întrânsul? Aduceţi-vă aminte ce-a păţit smochinul în care Domnul nu a găsit
niciun fel de rod. (Sfântul Tihon din Zadonsk)
Cei care îşi aduc aminte de iad, nu vor ajunge acolo. Cei care nu-şi aduc aminte, nu vor scăpa de el.
(Sfântul Vasile cel Mare)
Cel ce e smerit în cugetul său şi împlineşte o lucrare duhovnicească, când citeşte dumnezeieştile Scripturi
pe toate le aduce în legătură cu sine şi nu cu altul. (Sfântul Marcu Ascetul)
Dacă ispita plăcerii trebuie respinsă, ispita durerii trebuie acceptată. Ispita plăcerii aduce plăcere simţuri-
lor şi întristare sufletului, iar încercarea, adică ispita durerii, aduce întristare simţirii şi bucurie sufletului.
(Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Dacă maurii au civilizat Spania după ce au cucerit-o, mongolii au cucerit Rusia fără să-i aducă algebra.
(Puşkin)
Dacă-şi va aduce aminte omul de păcatele sale, Dumnezeu va lua de la el trândăvia.(Sfântul Ioan Scărarul)
Darul cu care fiecare a fost înzestrat să-l aibă de la Dumnezeu, să-l înmulţească spre facerea de bine,
aducând folos multora, căci nimeni nu este neîmpărtăşit de bunătatea lui Dumnezeu.
(Sfântul Vasile cel Mare)
Daţi băutură îmbătătoare celui ce este gata să piară şi vin celui cu amărăciune în suflet, ca să bea şi să uite
sărăcia şi să nu-şi mai aducă aminte de chinul lui. (Ecclesiastul 31.6, 7)
De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă. Nu v-a cuprins ispită care să fi fost
peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult
decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda.
(I Corinteni 10.12, 13)
Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind,
adu darul tău. (Matei 5.23, 24)
Diavolul ne aduce în minte, în timpul rugăciunii, toate lucrările şi părerile oamenilor, îngrămădeşte toate
grijile şi ne aduce cele mai bune soluţii ale problemelor care ne preocupă. 9.10
Diavolul nu poate să se apropie de om, sau să-i aducă ispite, dacă Dumnezeu nu îngăduie.
(Sfântul Isaac Sirul)
Este un lucru bun să citeşti cărţi de citate, pentru că citatele, atunci când sunt gravate în memo-
rie, îţi aduc gânduri bune. (Winston Churchill)
Făcând vâlvă în jurul jignirii ce ţi s-a adus nu micşorezi amărăciunea, dar măreşti ruşinea. (Boccaccio)
Făţărnicia este omagiul pe care viciul îl aduce virtuţii.( François de La Rochefoucauld)
Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o
Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El. Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt
ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este is-
 5/782
pitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa. Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată
săvârşit, aduce moarte. (Iacob 1.12-15)
Fericirea nu depinde de ce eşti sau de ce ai, ci doar de ceea ce gândeşti. Mulţumirea aduce fericire chiar
şi săracului, iar nemulţumirea aduce sărăcie chiar şi bogatului. Viitorul vine către noi bucăţică după bu-
căţică, puţin câte puţin. Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă, dar dacă păstrăm o atitudine pozitivă, va fi
mereu loc pentru o nouă şansă şi vom putea fi mulţumiţi. (Confucius)
Gândul cu care ai dat, acela îţi aduce răsplata. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul şi-l înţelege, deci care aduce rod şi face:
unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci. (Matei 13.23)
Întâmplarea dureroasă face pe înţelept să-şi aducă aminte de Dumnezeu, şi întristează pe măsura ei
pe cel ce a uitat de Dumnezeu. (Sfântul Marcu Ascetul)
Întristarea cea după Dumnezeu aduce mântuirea. (Sfântul Vasile cel Mare)
Înţeleptul merge pe cărarea vieţii ce duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos.
(Solomon 15.24)
Învierea lui Hristos aduce în inima omului nădejdea mântuirii 11.21
Mai cumplită este deznădejdea decât păcatul. Cel care şi-a pierdut speranţa a pierdut totul. Şi Iuda şi Pe-
tru au păcătuit; cel dintâi a căzut în deznădejde, curmându-şi viaţa, cel de al doilea a căzut în deznă-
dejde, dar s-a ridicat prin speranţă, iar căinţa i-a adus iertarea lui Dumnezeu. (Ioan Carpatinul)
Marea asceză înseamnă a răbda bolile şi a aduce cântări de mulţumire lui Dumnezeu. (Amma Sincletica)
Mustrarea de conştiinţă aduce multă trezvie minţii. 9.14
Neîncrederea în adevăr aduce moarte, după cum încrederea în adevăr aduce viaţă. (Pitagoreanul Filon,
autorul cărţii “Despre Moise”)
Nepătimirea aduce cu sine lipsa de tulburare a inimii omului. 12.5
Nimic nu aduce atâta odihnă şi linişte sufletului nostru, ca bunătatea şi smerenia.(Sfântul Ioan Gură de Aur)
Nimic nu este mai dulce pentru un copil decât mama. Da, copii, iubiţi-vă mama! Viaţa nu vă aduce nicio
altă dragoste care să facă atâta bine. (Euripide)
Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. (Matei 10.34)
Numai binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, iar truda zadarnică nu aduce spor. (Solomon 10.22)
O afacere care aduce numai bani, este o afacere proastă. (Henry Ford)
Ocara de la oameni aduce întristare inimii, dar se face pricină de curăţie celui ce o rabdă.
(Sfântul Marcu Ascetul)
Omul nu este creat doar pentru a îngriji şi conduce lumea, ci şi pentru a o transfigura, pentru a o
transforma în lumină şi a o aduce ca ofrandă de mulţumire Creatorului. 6.3
Orice rău aduce mai multă vătămare celui care-l face decât celui care-l îndură. (Sfântul Toma de Aquino)
Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire, fiindcă vorba cea mai tai-
nică nu va trece fără pedeapsă şi gura mincinoasă aduce sufletului moarte. (Cartea înţelepciunii
lui Solomon 1.11)
Pentru robii stomacului, pântecele este Dumnezeu sensibil. Prin lăcomie, omul aduce jertfă pântecelui şi
gurii sale, în loc să aducă jertfă curată lui Dumnezeu. (Sfântul Grigorie Palama)
Pizma şi mânia împuţinează zilele şi grija aduce bătrâneţile mai înainte de vreme. (Ecclesiasticul 30.25)
Psihicul are două părţi: conştientul şi inconştientul. Sinele este centrul inconştientului; Eul este centrul con-
ştientului. Cu aducerea inconştientului în conştient, Sinele este mărit, iar Eul redus. Reducerea Eului
este un lucru bun, deoarece mai puţine dorinţe sunt create şi activate, permiţând seninătatea.
(Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi psiholog elveţian)
Răbdarea şi timpul îţi aduc mai multe decât puterea şi pasiunea. (La Fontaine)
Răutatea şi de la Dumnezeu pe oameni i-a îndepărtat şi pe unii de alţii ne-a dezbinat. De aceea, cu toată
osârdia să căutăm fapta cea bună, care şi la Dumnezeu ne aduce şi pe unii cu alţii ne uneşte.
(Avva Isidor)
Să faci corăbiei o fereastră la un cot de la acoperiş, iar uşa corăbiei să o faci într-o parte a ei. De aseme-
nea să faci într-însa trei rânduri de cămări: jos, la mijloc şi sus. Şi iată Eu voi aduce asupra pământului
potop de apă, ca să pierd tot trupul de sub cer, în care este suflu de viaţă, şi tot ce este pe pământ va
pieri. Iar cu tine voi face legământul Meu; şi vei intra în corabie tu şi împreună cu tine vor intra fiii tăi,
femeia ta şi femeile fiilor tăi. (Facerea 6.16-18)
 6/782
Să ne aducem aminte necontenit de Dumnezeu, iar acest lucru se înfăptuieşte mai ales prin
rugăciune. (Sfântul Vasile cel Mare)
Să ne aducem aminte neîncetat de moarte, să ne supraveghem imaginaţia pentru ca satana să nu poată
făuri gânduri mincinoase. (Sfântul Isihie Sinaitul)
Să nu vă îndepărtaţi de Hristos, căci este o fericire a suferi pentru El. (Sfântul Mucenic Trifon a refuzat
să aducă jertfă zeilor şi-i îndemna şi pe ceilalţi creştini să nu se îndepărteze de Hristos.
A murit în urma torturilor în anul 202)
"Scoală şi du-te la Sarepta Sidonului şi şezi acolo, căci iată am poruncit unei femei văduve să te hrăneas-
că!" Şi s-a sculat el şi s-a dus la Sarepta. Şi când a ajuns la porţile cetăţii, iată o femeie văduvă aduna
vreascuri şi a chemat-o Ilie şi i-a zis: "Adu-mi puţină apă ca să beau! " Şi s-a dus ca să-i aducă, dar
Ilie a strigat-o şi i-a zis: "Adu-mi şi o bucată de pâine să mănânc!" (III Regi 17.9-11)
Se cuvine să te mărturiseşti fără ruşinare, căci ruşinarea pe care o înfrângi când te mărturiseşti îţi aduce
mărire şi dar de la Dumnezeu. De ce te ruşinezi păcătosule? Când ai făcut păcatul nu te-ai
ruşinat şi acum când cauţi să-l uşurezi, te ruşinezi? Nu ştii că ruşinea aceasta este de la dia-
vol, care când face păcatul îţi dă îndrăzneală şi neruşinare, iar când îl mărturiseşti îţi dă
frică şi ruşinare? ….. (Sfântul Nicodim Aghioritul, vezi Păcatul/)
Sfânta Liturghie, care are în centru prefacerea darurilor de pâine şi de vin în Trupul şi Sângele Domnului,
o săvârşim sau participăm la ea, în primul rând spre aducere aminte de jertfa Mântuitorului Hristos,
pentru mântuirea noastră şi spre împlinirea poruncii pe care Mântuitorul a rostit-o la cina cea de tai-
nă: Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea. (Din învăţăturile Bisericii)
Sufletul bun, gândul curat şi conştiinţa sănătoasă sunt cele mai bune jertfe care i se pot aduce lui
Dumnezeu. (Minucius Felix)
Sunt prieteni aducători de nenorocire; dar este şi câte un prieten mai apropiat decât un frate.
(Solomon 18.24)
Şi aduceau la El copii, ca să-Şi pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau. Iar Iisus,
văzând, S-a mâhnit şi le-a zis: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este
împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu
va intra în ea. Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei. (Marcu 10.13-16)
Şi iată Eu voi aduce asupra pământului potop de apă, ca să pierd tot trupul de sub cer, în care este suflu
de viaţă, şi tot ce este pe pământ va pieri. Iar cu tine voi face legământul Meu; şi vei intra în corabie
tu şi împreună cu tine vor intra fiii tăi, femeia ta şi femeile fiilor tăi. (Facerea 6.17, 18)
Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea încercare,
şi încercarea nădejde Iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în
inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă. (Romani 5.3-5)
Şi regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ şi pentru cei ce şedeau cu el la masă, n-a voit s-o întriste-
ze. Şi îndată trimiţând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. (Marcu 6.26, 27)
Tăcerea femeilor le aduce respect. (Sofocle)
Toată slava fiicei Împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu ţesături de aur şi prea înfrumuseţată. Aduce-se-
vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce ţie. Aduce-se-vor întru veselie şi
bucurie Aduce-se-vor în palatul Împăratului. (Psalmi 44.15-18)
Ţinerea de minte a răului se dizolvă în aducerea aminte de frica lui Dumnezeu şi de frica sfârşitului.
(Sfântul Efrem Sirul)
Un dar micuţ de Crăciun pentru un sărman poate aduce veselie timp de un an. (Walter Scott)
Un inventator este un om care priveşte în jurul lui şi nu este mulţumit de lucruri aşa cum sunt. Vrea să îm-
bunătăţească tot ceea ce vede, vrea să aducă foloase lumii. (Alexander Graham Bell)
Ura aduce ceartă, iar dragostea acoperă toate cusururile. (Solomon 10.12)
Varga şi certarea aduc înţelepciune, iar tânărul care este lăsat (în voia apucăturilor lui) face ruşine maicii
sale. (Solomon 29.15)
Vântul aduce ploaia, gluma – bătaia. (Proverb persan)
Vântul de la miazănoapte aduce ploaie şi limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită. (Solomon 25.23)
Viaţa fără Hristos, moarte este, iar moartea pentru El înseamnă viaţă. (Sfântul Zenovie, episcopul Ciliciei,
când i s-a cerut să se lepede de Hristos şi să aducă jertfă zeilor pentru a scăpa cu viaţă.)
Vorba dulce mult aduce. (Proverb)
 7/782
Zăbava aduce pierdere, amânare, pericol. (Desiederius Erasmus)
A aduna/ Adunarea minţii. 1.1, 2.3
Adunarea minţii în ea însăşi. 2.1
Adună înţelepciune, dobândeşte pricepere! Nu le uita şi nu te depărta de la cuvintele gurii mele!
(Solomon 4.5)
Bogat nu este cel care adună mult, ci acela care dăruieşte mult. (Sfântul Vasile cel Mare)
Cei pe care adevărul şi înţelepciunea îi conduc în viaţă, pot aduna miere şi de buruieni. (William Cowper)
Cel care îşi zideşte casă cu bani străini asemenea este celui care îşi adună pietre de mormânt.
(Ecclesiasticul 21.9)
Cel ce adună în timpul verii este un om prevăzător, iar cel care doarme în vremea secerişului este de ocară.
(Solomon 10.5)
Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte. (Matei 12.30)
Cuvântul adună Biserica pentru a se întrupa în ea. (Teologul Alexander Schmemann)
De aceea facem semnul crucii înainte de rugăciune, ca să ne ordoneze şi să ne adune, să ne cuprindă gân-
durile şi inima şi voinţa în Dumnezeu. După rugăciune, ca să rămână în noi ceea ce ne-a dăruit
Dumnezeu, ca să ne apere de primejdii. (Romano Guardini, 8.7)
Deci adunaţi fiind ei, Pilat le-a zis: Pe cine voiţi să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care se zice
Hristos? Că ştia că din invidie L-au dat în mâna lui. (Matei 27.17, 18)
Există o singură Biserică adevărată, aceea care este cu adevărat veche, în care potrivit planului lui
Dumnezeu sunt adunati drepţii pentru că există un singur Dumnezeu şi un singur Domn. De aceea,
se cuvine laudă Bisericii pentru singularitatea ei, fiind o copie a principiului unic. Biserica cea Una
este moştenitoarea Celui care prin fire este Unic şi pe această Biserică se silesc ereziile s-o îm-
partă în multe biserici. Spunem deci că numai Biserica Veche şi Universală este una şi în ce priveşte
fiinţa ei, si în ceea ce priveşte începutul ei, şi în ceea ce priveşte superioritatea ei.
(Cuviosul Clement Alexandrinul)
Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale
cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.
(Luca 12.16-21)
Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit
să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit. (Matei 23.37)
Lucrul cel mai important nu este numărul de idei adunate în mintea ta, ci legile care le uneşte.
(Titu Maiorescu)
Mâna leneşilor pricinuieşte sărăcie, iar mâna celor înţelepţi adună avuţii. (Solomon 10.4)
Nu aduna bani, adună-te cu oameni buni! (Nikolai Gogol)
Nu judecaţi oamenii după cei cu care se adună. Nu uitaţi că Iuda avea amici ireproşabili.
(Ernest Hemingway)
Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-
vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură.
(Matei 6.19, 20)
Sârguiţi-vă, dar, să vă adunaţi mai des pentru Euharistia lui Dumnezeu şi spre slava Lui. Când vă adunaţi
des sunt nimicite puterile satanei, iar prin unirea credinţei voastre se risipeşte prăpădul lui.
(Sfântul Ignatie Teoforul)
Un om care rătăceşte de pe drumul înţelepciunii, se va odihni curând în adunarea celor morţi.
(Solomon 21.16)
Unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor. (Matei 18.20)
Văzând însă poporul că Moise întârzie a se pogorî din munte, s-a adunat la Aaron şi i-a zis: "Scoală şi
ne fă dumnezei, care să meargă înaintea noastră, căci cu omul acesta, cu Moise, care ne-a scos din
ţara Egiptului, nu ştim ce s-a întâmplat". (Ieşirea 32.1)
A agonisi/ Agonisindu-şi lor bună temelie în veacul viitor, ca să dobândească, cu adevărat, viaţa veşnică.
(II Timotei 6.19)
Agonisita celui drept este spre viaţă; roadele celui fără de lege spre păcat; (Solomon 10.16)
Alexandru Macedon a avut trei dorinţe înainte de moarte: Să fie purtat spre mormânt de către medicii
eminenţi ai vremii sale, pentru a arăta cât de neputincioşi suntem în faţa morţii. A doua dorinţă era
 8/782
să arunce bani şi pietre scumpe pe marginea ultimului său drum, semn că tot ceea ce agonisim ră-
mâne pe pământ. Iar ultima dorinţă, probabil se ştie mai bine decât celelalte, a fost ca mâinile sale
să atârne în afara sicriului, pentru că murim cum ne-am născut.
Apoi fiilor lui Israel să le spui: Omul care va huli pe Dumnezeu îşi va agonisi păcat. (Leviticul 24.15)
Bună e la gust pâinea agonisită cu înşelăciune, dar după aceea gura se umple de pietricele.
(Solomon 20.17)
Cei ce rabdă neagoniseala, necaz adevărat au cu trupul, dar odihnă cu sufletul. Căci precum hainele ce-
le vârtoase, călcându-se şi cu sila făcându-se se spală, aşa şi sufletul cel tare, prin sărăcia cea de
bună voie, mai mult se întăreşte. (Amma Singlitichia)
Mai degrabă puţin şi cu dreptate, decât agoniseală multă cu strâmbătate. (Solomon 16.8)
Să facă ce e bine, să se înavuţească în fapte bune, să fie darnici, să fie cu inimă largă, agonisindu-şi lor
bună temelie în veacul viitor, ca să dobândească, cu adevărat, viaţa veşnică. (II Timotei 6.18, 19)
Şi îşi agonisesc osândă, fiindcă şi-au călcat credinţa cea dintâi. (I Timotei 5.12)
Şi Simon văzând că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani, zicând: Daţi-mi şi
mie puterea aceasta, ca acela pe care voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt. Iar Petru a zis către el:
Banii tăi să fie cu tine spre pierzare! Căci ai socotit că darul lui Dumnezeu se agoniseşte cu bani. Tu n-
ai parte, nici moştenire, la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.
(Faptele Apostolilor 8.18-20)
A ajunge/ Alături de un prieten adevărat este cu neputinţă să ajungi la deznădejde. (Honoré de Balzac)
Am să vă spun eu ce realizează pustnicii. Dacă mergi foarte departe, într-o pădure, şi devii foarte tăcut,
vei ajunge să înţelegi că eşti conectat la tot. (Alan Watts)
Ascultaţi învăţătura, ca să ajungeţi înţelepţi, şi nu o lepădaţi. (Solomon 8.33)
Avem în noi şi o dorinţă sau un impuls de a fi sau de a ajunge mai presus de lumea aceasta. Noi oamenii,
fiind şi o părticică a dumnezeiescului, purtăm în piept dragostea pentru viaţa viitoare.
(Sfântul Grigorie de Nazianz)
Calul neîmblânzit ajunge nărăvaş, aşa şi un copil lăsat în voia lui ajunge rău-crescut.
(Ecclesiasticul 30.8)
Călcând pe moarte, ajungem la Dumnezeu. 11.13
Când a ajuns la trepte, a trebuit, de furia mulţimii, să fie purtat de ostaşi. Căci mergea după el mulţime de
popor, strigând: Omoară-l! (Faptele Apostolilor 21.35, 36)
Când ajungi în vârf, atunci începe urcuşul. (Michael Caine)
Când te găseşti în fundul prăpastiei să nu disperi, iar dacă ai ajuns pe vârful muntelui să nu ameţeşti. Şi să
ştiţi că această a doua primejdie, este mai mare decât cea dintâi. Pentru că, în fundul prăpastiei
apelezi la rugăciune ca izvor de putere. Când ai ajuns în vârful muntelui, uiţi de ea. (Mitropolitul
Bartolomeu Anania)
Când uiţi de propriile tale defecte ajungi mândru. (Democritus)
Ce folos are păcătosul de curviile sale din tinereţe, dacă la bătrâneţe ajunge povară pentru copiii săi?
(Părintele Savatie Baştovoi)
Cei care îşi aduc aminte de iad, nu vor ajunge acolo. Cei care nu-şi aduc aminte, nu vor scăpa de el.
(Sfântul Vasile cel Mare)
Cel care slujeşte lui Dumnezeu, cu bunăvoinţă va fi primit şi rugăciunea lui până la nori va ajunge. Rugă-
ciunea celui smerit va pătrunde norii şi nu se va mângâia până nu va ajunge acolo.
(Ecclesiasticul 35.17, 18)
Cel ce se însoţeşte cu cei înţelepţi ajunge înţelept, iar cel ce se întovărăşeşte cu cei nebuni se face rău.
(Solomon 13.20)
Cel ce umblă după dreptate ajunge la viaţă, iar cel ce fuge după rău, la moarte. (Solomon 11.19)
Cel mai bun prieten îţi poate ajunge cel mai mare duşman, şi invers. (Machiavelli)
Chibzuiala omului silitor duce numai la câştig, iar cel ce se zoreşte ajunge la pagubă. (Solomon 21.5)
Cine nu ţine postul Bisericii, ajunge să ţină postul doctorului. (Sfântul Vasile cel Mare, medic de profesie)
Cine vrea să creadă, ajunge să poată să creadă. 7.15
Concentrează-te asupra unui singur lucru şi fă-l foarte, foarte bine; astfel, vei ajunge foarte, foarte
departe. (Kevin Systrom)
Cu cât răutatea se luptă cu virtutea, cu atât ajunge mai slabă. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
 9/782
Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut om, ca şi tu să afli de la om, că omul poate ajunge Dumnezeu.
(Cuviosul Clement Alexandrinul)
Dacă te-ai lepădat de tine şi te-ai dedicat lui Iisus, El te-a schimbat în izvor de apă vie. Numai aşa poate
sufletul să ajungă la sine însuşi, la el, cel adevărat, lepădându-se de sine şi strămutându-se în
Dumnezeu. (Părintele Arsenie Boca, 9.7)
Dacă vrem să ajungem la fericire, întregului neam omenesc îi este de neapărată trebuinţă învăţătura şi
virtutea. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
De ce te tulburi de grija unei zile, pe care nu eşti sigur c-o mai ajungi? (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a făcut după chipul fiinţei Sale. Iar prin pizma diavolului
moartea a intrat în lume şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască.
(Cartea Înţelepciunii lui Solomon 2.23, 24)
Este o mare nenorocire să ajungi sub stăpânirea demonilor şi să devii unealta lor! O nenorocire care cu-
prinde lumea întreagă şi nu este pricepută de lume. (Patericul)
Fii stăpân pe pasiunile tale ca ele să nu ajungă stăpâne pe făptura ta. (Epictet)
Gloria este un scop la care aspiră orice suflet deosebit, dar la care nu se ajunge cu dorinţa, ci cu capa-
citatea. (Lorenzo Stramusoli)
Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască.
(Cartea înţelepciunii lui Solomon 2.24)
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru handicapurile mele, căci prin ele am ajuns la mine însămi, la El, şi am
putut să dau la iveală opera mea. [Scriitoarea americană Helen Keller (1880-1968). Când avea 19
luni, a rămas fără auz şi văz, în urma unei boli, pierzându-şi apoi şi capacitatea de a vorbi. Cinci ani
mai târziu şi-a început educaţia cu Anne Sullivan, care a învăţat-o numele obiectelor prin apăsarea în
palmă a alfabetului surdo-muţilor. În cele din urmă, Keller a învăţat să citească şi să scrie în alfabetul
Braille. A scris mai multe cărţi, printre care şi Povestea vieţii mele.]
În aşa fel că lanţurile mele, pentru Hristos, au ajuns cunoscute în tot pretoriul şi tuturor celorlalţi; şi cei
mai mulţi dintre fraţii întru Domnul, îmbărbătaţi prin lanţurile mele, au mai multă îndrăzneală să
propovăduiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu. (Filipeni 1.13, 14)
În acel timp, omul acela fiind eliberat de povara celor trecătoare, ajunge la măsura desăvârşirii, curat
şi liber de păcat. (Sfântul Macarie Egipteanul)
Încet, încet, departe ajungi. (Robert H. Schuller)
La Dumnezeu ajungem printr-un anumit mod de viaţă, nu printr-un anume fel de a gândi.
(Christos Yannars)
Milostenia ajunge mai repede la Dumnezeu decât rugăciunea. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Moartea dezleagă sufletul de trup şi astfel sufletul ajunge la cunoaşterea nemuririi sale. 7.6
Nefericită condiţie a oamenilor! Spiritul de-abia a ajuns la maturitate, şi trupul începe să slăbească.
(Denis Diderot)
Nimeni nu ajunge la Dumnezeu decât ridicându-se prin jertfă. (Sfântul Chiril al Ierusalimului)
Nimeni nu ajunge la înţelepciune din întâmplare. (Seneca)
Nimeni nu poate ajunge la desăvârşirea supremă. 11.17
Nu ajunge atât de tolerant încât să tolerezi intoleranţa. (Bill Maher)
Nu ajungi la bucurie decât trecând prin suferinţă. 6.15
Nu ajungi la înviere decât trecând prin moarte. 6.15
Nu ajungi la lumină decât trecând prin întuneric. 6.15
Nu ajungi la slavă decât trecând prin umilinţă. 6.15
Nu e nimic mai frumos pe lumea asta decât copilăria, dar îţi dai seama de asta abia când ajungi la o
anumită vârstă. (Marin Moraru)
Nu iubi somnul, ca să nu ajungi sărac; ţine ochii deschişi, numai aşa vei fi îndestulat de pâine.
(Solomon 20.13)
Nu putem ajunge la Dumnezeu ocolind pe semenul nostru. (Sfinţii Părinţi)
Nu te osteni să ajungi bogat; nu-ţi pune iscusinţa ta în aceasta. (Solomon 23.4)
Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.
(Matei 6.34)
Omul nu ajunge niciodată atât de bătrân încât să nu mai poată face încă o prostie. (Woody Allen)
 10/782
Omul nu ajunge să trăiască nici o sută de ani, dar se frământă şi îşi face griji pentru o mie de ani.
(Mitropolitul Filaret)
Pentru a ajunge la Dumnezeu, omul are nevoie de un îndrumător, de un părinte duhovnicesc. 7.8
Plecând de la libertatea nelimitată se ajunge la despotismul nelimitat. (Dostoievski)
Prin căinţă se ajunge la adevărata rugăciune. (Sfântul Ioan Casian)
Prostia se zbate mereu să ajungă în primele rânduri pentru a fi observată; inteligenţa stă în spate pentru
a observa. (Regina Elisabeta a României)
Roagă-te cum poţi, ca să ajungi să te rogi cum trebuie. (Sfinţii Părinţi)
Rugăciunea care nu porneşte din inimă se împrăştie înainte de-a ajunge la cer. Ea nu slăveşte, ci insultă
pe Acela Căruia se adresează. (Henri Lacordaire)
Rugăciunea celui smerit va pătrunde norii şi nu se va mângâia până nu va ajunge acolo.
(Ecclesiasticul 35.18)
Succesul este înălţimea la care ajungi după ce te-ai ridicat de jos. (General George Patton)
Sufletul se formează prin deprinderi şi ajungi să gândeşti după cum trăieşti. (Demostene)
Supunem trupul la chinul înfrânării, ca să putem ajunge prin acest post la curăţia inimii.
(Sfântul Ioan Casian)
Toate ştiinţele lumii au ajuns la bacalaureat; numai teologia a ajuns la licenţă pentru că lucrează cu
adevăruri absolute. (Petre Ţuţea)
Toţi oamenii vor pacea, dar nu stiu cum să ajungă la ea. 11.4
Trebuie să ne folosim de fiecare întâmplare din viaţa noastră pentru a dobândi răsplata cea bună a alege-
rii pe care o facem. Este de neaparată trebuinţă să învăţăm cum să folosim fiecare din întâmplările
care vin peste noi, pentru ca printr-o bună vieţuire raţională să ajungem la viaţa veşnică.
(Cuv. Clement Alexandrinul)
Trebuie să nu pierdem din vedere nicio clipă ţelurile şi principiile esenţiale şi să ştim unde suntem şi unde
vrem să ajungem. Astfel ne vom menţine pe drumul cel bun al pozitivităţii. (Colin Turner)
Unde nu ajunge spada legii, ajunge biciul satirei. (Alexandr Sergheevici Puşkin)
Viaţa noastră e scurtă, ca să ajungem mai repede în rai! (Răspunsul unui copil de clasa a 5-a)
Vorbele nu pot să ajungă la înţelesul lucrurilor, dar tăcerea este ca un strugure copt.
(Părintele Savatie Baştovoi)
Un pic de poezie ajunge să înmiresmeze un întreg secol. (Jose Marti)
Zgomotul va ajunge până la marginea pământului, căci Domnul deschide procesul neamurilor; intră la ju-
decată cu tot trupul şi pe cei nelegiuiţi îi va da sabiei", zice Domnul. (Ieremia 25.30)
A ajuta/ Ajută pe aproapele tău după puterea ta şi ia aminte să nu cazi. (Ecclesiasticul 29.23)
Ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce mântuieşte pe cei drepţi la inimă. (Psalmi 7.10)
Atunci a grăit Domnul cu Moise şi a zis: "Ia seminţia lui Levi şi o pune la îndemâna lui Aaron preotul, ca
să-l ajute în slujba lui. (Numerii 3.5, 6)
Când noi facem tot ce trebuie făcut, Dumnezeu ne ajută cu prisosinţă. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Cheamă norocul în ajutor, dar dă şi din mâini. (Plutarh)
Dacă nu poţi să-l ajuţi, cel puţin nu-l încurca. (Proverb arab)
Dă celui bun, şi nu ajuta pe cel păcătos. (Ecclesiasticul 12.9)
De ce să compătimeşti în loc să ajuţi, dacă poţi? (Cicero)
Doamne, ajută-mă ca, aşa cum am iubit păcatul, să Te iubesc pe Tine. (Fericitul Augustin)
Domnul este ajutorul şi apărătorul meu, în El a nădăjduit inima mea şi mi-a ajutat. (Psalmi 27.9)
Dreapta judecată este o virtute, ce nu pote fi cuprinsă cu mintea omenească, dacă nu suntem ajutaţi de
harul divin. (Sfântul Ioan Casian)
Duhurile raţionale din cer sunt rânduite de Dumnezeu spre ajutorul nostru. (Sfântul Chiril al Alexandriei)
Dumnezeu îi ajută întotdeauna pe cei ce se ajută singuri. (Benjamin Franklin)
Eu mă duc, dar de acolo de unde voi fi am să vă ajut mai mult ca şi până acum. (Părintele Arsenie Boca)
Frate ajutat de frate este ca o cetate tare şi înaltă şi are putere ca o împărăţie întemeiată. (Solomon 18.19)
Grija şi spaima dispar atunci când omul crede din adâncul sufletului că Dumnezeu îl poate ajuta. 11.9
Grijile nu sunt altceva decât o deprindere mentală foarte dăunătoare, iar eu îmi pot schimba orice deprin-
dere cu ajutorul lui Dumnezeu. (Norman Vincent Peale)
Hristos, Arhiereul jerfelor noastre, ocrotitorul şi ajutorul slăbiciunii noastre, prin El vedem ca-ntr-o oglindă,
 11/782
nepătata şi preaînalta Lui Faţă, prin El s-au deschis ochii inimii noastre, prin El nepriceputa şi
întunecata noastră minte înfloreşte la lumina Lui, prin El Stăpânul a voit să gustăm cunoştinţa
cea nemuritoare. (Sfântul Clement Romanul)
Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă. El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei
pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. (Matei 15.25, 26)
Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a
închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă. El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor
şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la ma-
sa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum vo-
ieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela. (Matei 15.24-28)
Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat
singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngri-
jeşti şi pentru multe te sileşti; dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua
de la ea. (Luca 10.40-42)
Iar poruncile, ca nişte jaloane, ne ajută să nu rătăcim într-o parte sau într-alta, ci să facem din sufletele
noastre o iesle curată în care să Se nască Domnul Iisus Hristos. (Mitropolitul Andrei)
În tăcere suntem inundaţi de energia lui Dumnezeu care ne ajută să facem toate lucrurile în bucurie.
(Maica Tereza)
Înţelepciunea l-a sprijinit când a fost să-l jecmănească stăpânii hrăpăreţi şi l-a ajutat să dobândească mari
averi. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 10.11)
Înţelepciunea ne ajută să rezistăm, pasiunile ne ajută să trăim. (Nicolas Chamfort)
Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!
(Isaia 1.17)
Norocul îi ajută pe cei care sunt pregătiţi. (Louis Pasteur)
Nu căuta plăcerea prietenilor, căci ei nu te pot ajuta când vei muri. Caută pritenia lui Hristos, care ne
ajută şi după moarte. (Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ)
Nu umbla după ştiri din viaţa lumească pentru că din aşa ceva nu vei avea niciun folos, după cum spune
psalmistul: “Să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti.” Căci cel căruia îi place să vorbească bucuros des-
pre treburile oamenilor păcătoşi, acela repede trezeşte în sine pofte spre plăceri. Mai curând fii dornic să
cunoşti viaţa oamenilor drepţi, căci aceasta îţi va fi de mare ajutor. (Sfântul Vasile cel Mare)
Nu-l pot învăţa nimic pe omul matur, dar îl pot ajuta să găsească răspunsul în el însuşi. (Galileo Galilei)
Numai răbdarea cuminte ne va ajuta să cucerim o fericire veşnică. (Pablo Neruda)
Omul nu e niciodată atât de mare ca atunci când se lasă în genunchi să ajute un copil. (Pitagora)
Orice critică este un compliment şi un ajutor. (Kurt Tepperwein)
Poezia este arta de a pune în mişcare imaginaţia noastră cu ajutorul cuvintelor. (Arthur Schopenhauer)
Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut
cerul şi pământul. (Psalmi 120.1, 2)
Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el".
(Facerea 2.18)
Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi.
Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis
cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. [(Marcu 9.22-24) Într-un comentariu la această pil-
dă, părintele Mihai Hau spunea că: “Tatăl copilului nu era sută la sută credincios, dar era sută la sută
sincer.”]
Şi l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie. Şi de mul-
te ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. Iar
Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu
lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. (Marcu 9.21-24)
Voi însă spuneţi: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumne-
zeu, acela nu va cinsti pe tatăl său sau pe mama sa; şi aţi desfiinţat cuvântul lui Dumnezeu pentru
datina voastră. (Matei 15.5, 6)
A alege/ Alegerea gândurilor bune. 4.14
Dumnezeu nu l-a creat pe om muritor, şi nici nemuritor. Dumnezeu l-a creat capabil şi de una şi de alta, în
 12/782
funcţie de libera lui alegere. (Sfântul Teolit al Antiohiei)
Fiule! Din tinereţile tale alege învăţătura şi până la cărunteţile tale vei afla înţelepciune. Ca şi cel ce ară şi
seamănă, apropie-te de ea şi aşteaptă roadele ei cele bune. Căci cu lucrarea ei puţin te vei osteni şi
curând vei mânca roadele ei. (Ecclesiasticul 6.18-20)
Iar ei, văzându-l de departe, până a nu se apropia de ei, au început a unelti asupra lui să-l omoare; şi au zis
unii către alţii: "Iată visătorul acela de vise vine! Haidem să-l omorâm, să-l aruncăm într-un puţ şi să zi-
cem că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visele lui!" (Facerea 37.18-20)
Între caractere şi inteligenţe n-ar trebui să existe alegere. Inteligenţele se găsesc foarte adesea, caracterele
foarte rar. (Mihai Eminescu)
Libertatea de a alege 8.9, 10.17
Libertatea vă conferă facultatea de a alege între bine şi rău, adică între datorie şi egoism. Educaţia este
însă aceea care vă învaţă să faceţi alegerea. (Giuseppe Mazzini)
Marea înţelepciune e să-ţi alegi prieteni care nu te vor sili la compromisuri. (Camil Petrescu)
Natura este o staţie de radio nelimitată, prin care Dumnezeu ne vorbeşte tot timpul, doar să alegem
postul. (George Washington Carver)
Niciodată nu se minte atât de mult ca înaintea unor alegeri, în timpul unui război sau după o vânătoare.
(Georges Clemenceau)
Niciodată nu se spun mai multe minciuni decât în timpul războiului, după vânătoare şi înainte de alegeri.
(Otto von Bismarck)
Omul are libertatea de a alege, şi mintea pentru a înţelege. 10.17
Omul n-ar trebui să facă aceeaşi prostie de două ori. Există atâta prostie, că ai de unde alege.
(Bertrand Russell)
Omul trebuie să-şi aleagă şi nu să-şi accepte destinul. (Paulo Coelho)
Părintele duhovnicesc este medierea pe care Dumnezeu o alege şi ne-o dăruieşte, pentru a ne face să
cunoaştem voinţa Sa. 9.22
Pesimistul este cel care, atunci când trebuie să aleagă între două rele, le alege pe amândouă.
(Oscar Wilde)
Politicianul se gândeşte la viitoarele alegeri, omul de stat la următoarele generaţii. (Otto von Bismarck)
Săracul, care nu poate oferi mult, alege un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit ca să facă
un idol care să nu se clatine. Nu ştiţi voi, oare, n-aţi auzit, nu vi s-a spus oare de la început, n-aţi înţeles
voi ce vă învaţă întemeierea lumii? El stă în scaun deasupra cercului pământului; pe locuitori îi vede
ca pe lăcuste; El întinde cerul ca un văl uşor şi îl desface ca un cort de locuit. (Isaia 40.20-22)
Şi luând seama cum îşi alegeau la masă cele dintâi locuri, a spus celor chemaţi o pildă, zicând între ei:
Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat de el al-
tul mai de cinste decât tine. Şi venind cel care te-a chemat pe tine şi pe el, îţi va zice: Dă acestuia locul.
Şi atunci, cu ruşine, te vei duce să te aşezi pe locul cel mai de pe urmă. (Luca 14.7-9)
Trebuie să ne folosim de fiecare întâmplare din viaţa noastră pentru a dobândi răsplata cea bună a alegerii
pe care o facem. Este de neaparată trebuinţă să învăţăm cum să folosim fiecare din întâmplările care
vin peste noi, pentru ca printr-o bună vieţuire raţională să ajungem la viaţa veşnică.
(Cuviosul Clement Alexandrinul)
Ţelurile ni le alegem. Rostul trebuie să-l descoperim. (Colin Turner)
Un popor care alege politicieni corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victimă, ci complice.
(George Orwel)
A aluneca/ Cele ce s-au poruncit ţie, acelea cu cuviinţă le cugetă, că nu-ţi sunt de nevoie cele ascunse. În multele ta-
le îndeletniciri nu te ţine de lucrurile zadarnice, că ţi s-au descoperit destule din cunoştinţele ome-
neşti. Că pe mulţi i-a înşelat părerea lor şi socoteala rea a făcut să alunece cugetele lor.
(Ecclesiasticul 3.21-23)
De departe este cunoscut cel cu limba tare, şi cel înţelept îl ştie când alunecă. (Ecclesiasticul 21.8)
Doamne, Părintele şi Stăpânul vieţii mele, nu mă lăsa să mă ducă gura mea cum va vrea ea şi nu îngădui
să alunec din pricina ei! (Ecclesiasticul 23.1)
Este câte unul care alunecă, dar nu din suflet, şi cine n-a greşit cu limba sa? (Ecclesiasticul 19.16)
Fericit bărbatul care n-a alunecat cu gura sa şi nu se răneşte cu amărăciunea păcatului.
(Ecclesiasticul 14.1)
 13/782
Iar mie, puţin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin a fost de nu s-au poticnit paşii mei.
(Psalmi 72.2)
În mine sunt, Dumnezeule, făgăduinţele pe care le voi aduce laudei Tale, că ai izbăvit sufletul meu de la
moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.
(Psalmi 55.12)
Nu te uita la femeia linguşitoare, căci buzele celei străine picură miere şi cerul gurii sale e mai alunecător
decât untdelemnul, dar la sfârşit ea este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu
două ascuţişuri. (Solomon 5.3)
Nu te uita la vin cum este el de roşu, cum scânteiază în cupă şi cum alunecă pe gât, căci la urmă el ca
un şarpe muşcă şi ca o viperă împroaşcă venin. (Solomon 23.31, 32)
Pe povârnişul viciului aluneci uşor şi fără să bagi de seamă; pentru a atinge însă culmile perfecţiunii, urci
încet şi întâmpini multe şi mari greutăţi. (Feuchtersleben)
A alunga/ Acolo unde sfânta pietate e alungată, domneşte desfrâul. (Publilius Syrus)
Alungarea demonilor 1.3
Alungarea gândurilor proprii. 5.2
Alungarea gândurilor rele. 6.4
Ceartă, Doamne, duhurile cele necurate şi alungă-le de la faţa mea, a nepriceputului. (Sfinţii Părinţi)
Este necesară multă atenţie şi multă sârguinţă pentru a alunga gândurile pe care ni le trimite vicleanul
pentru a ne fura de la rugăciune. 2.13
Gândeşte-te să duci o viaţă binecredinciosă şi aşa crezând, te vei împărtăşi cu binecuvântarea care alungă
nu numai moartea, ci şi bolile din noi, căci venind Hristos în noi slăbeşte legea care stăpâneşte în mod
sălbatic în mădularele trupului nostru, înviorează evlavia faţă de Dumnezeu şi omoară patimile, neţinând
seama de păcatele în care ne aflăm, ci videcându-ne mai degrabă ca pe nişte bolnavi. Căci întăreşte pe
cel zdrobit, ridică pe cel căzut ca un păstor bun care-Şi pune sufletul pentru oile Sale.
(Sfântul Chiril al Alexandriei)
Grija privegherii goneşte aţipirea şi ca boala grea alungă somnul. (Ecclesiasticul 31.2)
Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul şi că, cu domnul demonilor, alungă de-
monii. Şi chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate satana să alunge pe satana? Dacă o împă-
răţie se va dezbina în sine, acea împărăţie nu mai poate dăinui. Şi dacă o casă se va dezbina în sine, ca-
sa aceea nu va mai putea să se ţină. Şi dacă satana s-a sculat împotriva sa însuşi şi s-a dezbinat, nu
poate să dăinuiască, ci are sfârşit. (Marcu 3.22-26)
Istoveşte-ţi trupul cu postul şi cu privegherea, şi vei alunga gândul chinuitor al iubirii de plăceri.(Sfântul
Serafim de Sarov)
În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce
se teme nu este desăvârşit în iubire. (I Ioan 4.18)
Neştiinţa dă naştere întunericului, iar din pricina întunericului cădem în păcate pentru că ne este slăbită
vederea faţă de adevăr. Cunoştinţa este deci luminare; ea alungă neştiinţa şi ne dă puterea de
a vedea bine. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
N-am postit şi am fost alungaţi din rai. Să postim, dar, ca să ne întoarcem în rai. 6.9
O atitudine veselă, sprijinită de relaxare … este doctorie care ne alungă din drum fantomele fricii.
(George Matthew Adams)
Postul face sufletul mai cuviincios, sfinţeşte cugetarea, alungă dracii. 2.10
Şi a intrat Iisus în templu şi a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele
schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei. Şi a zis lor: Scris este: "Casa Mea,
casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari!" (Matei 21.12, 13)
Şi a tămăduit pe mulţi care pătimeau de felurite boli şi demoni mulţi a alungat. Iar pe demoni nu-i lăsa să
vorbească, pentru că-L ştiau că El e Hristos. (Marcu 1.34)
A amâna/ Am zis: Îi voi împrăştia şi voi şterge pomenirea lor dintre oameni. Dar am amânat aceasta, pentru răutatea
vrăjmaşilor, ca vrăjmaşii lor să nu se mândrească şi să zică: Mâna noastră este puternică şi toate
acestea nu le-a făcut Domnul. [Deutoronomul 32.26(24), 27(25)]
Amânarea este cea mai criminală formă de negare. (Colin Turner)
Nu întârzia a te întoarce la Domnul şi nu amâna din zi în zi. Că fără de veste va izbucni mânia Domnului şi
în vremea răzbunării vei fi dat pieirii. Nu te încrede în avuţiile câştigate pe nedrept, că nimic nu-ţi
 14/782
vor folosi în ziua judecăţii. (Ecclesisticul 5.8-10)
Omul nu este stăpân pe duhul său de viaţă, ca să-l poată opri; la fel nu este stăpân pe ziua morţii şi în a-
ceastă luptă nu încape amânare. Nelegiuirea nu va scăpa pe cel care o săvârşeşte. (Ecclesiastul 8.8)
Plata celor care lucrează pentru tine nu o amâna pe mâine, ci dă-le-o îndată, căci şi ţie ţi se va răsplăti,
de vei sluji lui Dumnezeu. Ia seama, fiul meu, în toate lucrările tale şi fii bine crescut în toată
purtarea ta! (Tobit 4.14)
Să nu amânăm niciodată săvârşirea faptelor bune, ca să nu fim întâmpinaţi cu întrebarea Sfântului Am-
brozie al Milanului: “De ce amâi pentru ziua de mâine?”, şi apoi cu mustrarea lui: “Poţi să lucrezi şi
azi, fiindcă s-ar putea s-o pierzi pe cea de azi, şi pe cea de mâine să n-o mai apuci. Nici pierderea unei
singure ore nu înseamnă o pagubă mică. Chiar şi o singură oră este o parte din viaţă”. (Părintele Narcis
Stupcanu, la emisiunea “Cuvântul care zideşte”)
Şi iarăşi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: "Fiul omului, iată casa lui Israel zice: "Vedenia pro-
orocească, pe care a văzut-o acesta, se va împlini după multă vreme, pentru că el prooroceşte pentru
nişte timpuri depărtate". De aceea spune-le: "Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Nici unul din cuvintele
Mele nu va fi amânat, ci cuvântul pe care-l voi rosti se va împlini", zice Domnul Dumnezeu.
(Iezechiel 12.26-28)
Şi să nu zici: Mila Lui este mare, va curăţi mulţimea păcatelor mele. Că mila şi mânia de la El sunt şi peste
cei păcătoşi va odihni mânia Lui. Nu întârzia a te întoarce la Domnul şi nu amâna din zi în zi.
(Ecclesiasticul 5.6-8)
Zăbava aduce pierdere, amânare, pericol. (Desiederius Erasmus)
A apăra/ Ajutorul meu şi apărătorul meu eşti Tu; Dumnezeul meu nu zăbovi. (Psalmi 39.23)
Ca să vadă şi să-şi dea seama, să cerceteze şi să priceapă cu toţii că mâna Domnului a făcut acestea şi că
Sfântul lui Israel le-a zidit! Veniţi şi vă apăraţi pricina voastră, zice Domnul; apropiaţi-vă cu dovezile
voastre, zice regele lui Iacov. (Isaia 41.20, 21)
Căci dacă dreptul este fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu îl va apăra şi-l va scoate din mâna potrivnicilor
săi. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 2.18)
Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învino-
văţesc sau îi şi apără, în ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia
mea, cele ascunse ale oamenilor. (Romani 2.15, 16)
Ceea ce ştiţi voi, ştiu şi eu şi nu sunt deloc mai prejos decât voi. Dar eu vreau să vorbesc cu Cel Atotputer-
nic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu. Căci voi sunteţi nişte născocitori ai minciunii,
sunteţi cu toţii nişte doctori neputincioşi! (Iov 13.2-4)
Ceea ce te inspiră, te şi ghidează şi te apără. (Richard Bach)
Dacă vrem să ajungem la fericire, întregului neam omenesc îi este de neapărată trebuinţă învăţătura şi
virtutea. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Domnul este ajutorul şi apărătorul meu, în El a nădăjduit inima mea şi mi-a ajutat. (Psalmi 27.9)
Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa? (Psalmi 26.2)
Domnul este întărirea poporului Său şi apărător mântuirilor unsului Său. (Psalmi 27.11)
Domnul este întărirea poporului Său şi apărător mântuirilor unsului Său. (Psalmi 27.11)
Este mult mai bine să dojeneşti decât, tăcând, să fierbi de mânie, şi cel care se mărturiseşte va fi apărat
de pagubă. (Ecclesiasticul 202.1, 2)
Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu, Dum-
nezeul meu, ajutorul meu şi voi nădăjdui spre Dânsul, Apărătorul meu şi puterea mântuirii mele şi
sprijinitorul meu. (Psalmi 17.1-3)
Nu e de osândit înjosirea care apără de o primejdie. (Publilius Syrus)
Până să ia împrumutul, sărută mâna celui ce-i dă şi pentru banii aproapelui vorbeşte cu glas ademenitor,
iar când este vremea să întoarcă tărăgănează, şi se apără cu cuvinte de lene şi învinuieşte vremea.
(Ecclesiasticul 29.5, 6)
Să mă apere Dumnezeu de prieteni; de duşmani pot să mă apăr şi singur. (Voltaire)
Săracii sunt portarii împărăţiei cerurilor, judecători aspri pentru cei nemilostivi şi avocaţi, sau apărători
puternici, pentru cei milostivi. (Sfântul Grigorie de Nazianz)
Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu eşti apărătorul meu. (Psalmi 30.4)
Şi dându-i-se voie, Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Şi făcându-se mare
 15/782
tăcere, a vorbit în limba evreiască, zicând: Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi acum, apărarea mea
faţă de voi! (Faptele Apostolilor 21.40, 22.1)
Toată albina îşi apără căscioara cu acele şi cu veninul său. (Grigore Ureche)
Vai ce grea e apărarea faimei! (Publilius Syrus)
A aprinde/ Că Tu vei aprinde făclia mea, Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina întunericul meu. (Psalmi 17.31)
Când se mândreşte necredinciosul, se aprinde săracul; se prind în sfaturile pe care le gândesc.
(Psalmi 9.22)
Când stomacul e plin, se aprind şi dorinţele după alte plăceri; iar când se află în lipsă, rămân şi acestea
liniştite şi mai potolite. (Sfântul Nil Ascetul)
Cercetează-mă, Doamne, şi mă cearcă; aprinde rărunchii şi inima mea. (Psalmi 25.2)
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeş-
te. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăj-
duieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul
limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când
va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. (I Corinteni 13.4-10)
Educaţia nu este umplerea unei găleţi, ci aprinderea unui foc. (William Butler Yeats)
Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins! Şi cu botez am a Mă boteza, şi câtă
nerăbdare am până ce se va îndeplini! (Luca 12.49, 50)
Începutul unei certe e ca slobozirea apei (dintr-un iezer); înainte de a se aprinde, dă-te la o parte!
(Solomon 17.14)
La nici o văduvă şi la nici un orfan să nu le faceţi rău! Iar de le veţi face rău şi vor striga către Mine, voi
auzi plângerea lor, şi se va aprinde mânia Mea şi vă voi ucide cu sabia şi vor fi femeile voastre
văduve şi copiii voştri orfani. (Ieşirea 22.22-24)
Mânia ucide pe cel fără de minte, iar aprinderea omoară pe cel rătăcit. (Iov 5.2)
Modestia este plasa cu care se prinde gloria. (Proverb arab)
Muzica trebuie să fie scânteia care aprinde focul în sufletul omenesc. (Ludwig van Beethoven)
Nu e nimic mai tare decât blândeţea. După cum apa aruncată pe foc a stins de multe ori focul, tot aşa şi
un cuvânt spus cu blândeţe, stinge o mânie mai aprinsă decât cuptorul şi îndoit ne este câştigul. Câşti-
găm prin aceea că ne-am purtat cu blândeţe şi prin aceea că slobozim de tulburare mintea fratelui
nostru punând capăt mâniei……. Căci ce este apa pentru foc, aceea e blândeţea şi bunătatea
pentru mânie. (Sfântul Ioan Gură de Aur).
Nu te aprinde împotriva răufăcătorului şi nu-ţi întărâta râvna împotriva celor fără de lege. Căci cel ce
face rău nu propăşeşte, şi sfeşnicul celor nelegiuiţi se va stinge. (Solomon 24.19)
O lumânare nu pierde nimic dacă aprinde o altă lumânare. (Thomas Jefferson)
Omul mânios aţâţă cearta, pe când cel domol linişteşte aprinderea. (Solomon 15.18)
Până când, Doamne, Te vei întoarce? Până când se va aprinde ca focul mânia Ta? (Psalmi 88.45)
Sfeşnicul îl va aprinde Aaron şi fiii lui, de seara până dimineaţa, înaintea Domnului. Aceasta e lege veş-
nică pentru fiii lui Israel din neam în neam". (Ieşirea 27.21)
Şi a mai zis Domnul către Moise: "Eu Mă uit la poporul acesta şi văd că este popor tare de cerbice; la-
să-Mă dar acum să se aprindă mânia Mea asupra lor, să-i pierd şi să fac din tine un popor mare!"
Moise însă a rugat pe Domnul Dumnezeul său şi a zis: "Să nu se aprindă, Doamne, mânia Ta asu-
pra poporului Tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu putere mare şi cu braţul Tău cel înalt, ca nu
cumva să zică Egiptenii: I-a dus la pieire, ca să-i ucidă în munţi şi să-i şteargă de pe faţa pământului.
Întoarce-Ţi iuţimea mâniei Tale, milostiveşte-Te şi nu căuta la răutatea poporului Tău.
(Ieşirea 32.9-12)
Şi au grăit împotriva lui Dumnezeu şi au zis: "Va putea, oare, Dumnezeu să gătească masă în pustiu?"
- Pentru că a lovit piatra şi au curs ape şi pâraiele s-au umplut de apă. "Oare, va putea da şi pâine,
sau va putea întinde masă poporului Său?" Pentru aceasta a auzit Domnul şi S-a mâniat şi foc s-a
aprins peste Iacob şi mânie s-a suit peste Israel. (Psalmi 77.22-25)
Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie
şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. (Matei 5.14, 15)
A apuca/ Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi. (Cartea înţelepciunii lui
 16/782
Solomon 4.13)
Cel ce umblă fără prihană va fi mântuit, iar cine apucă pe căi strâmbe va cădea într-o groapă.
(Solomon 28.18)
Copilul imită tot ceea ce vede. Totul îi este pildă în formarea obiceiurilor, gesturilor, apucăturilor, vor-
birii şi caracterului său. (Samuel Smiles)
Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, şi el s-a sculat în picioare. Iar după ce a intrat în casă, ucenicii
Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? El le-a zis: Acest neam de demoni
cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post. (Marcu 9.27-29)
De aceea se întâmplau certuri între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Pe atunci locuiau în
pământul acela Canaaneii şi Ferezeii. Atunci a zis Avram către Lot: "Să nu fie sfadă între mine şi tine,
între păstorii mei şi păstorii tăi, căci suntem fraţi. Iată, nu e oare tot pământul înaintea ta? Desparte-
te dar de mine! Şi de vei apuca tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; iar de vei apuca tu la dreapta,
eu voi apuca la stânga". (Facerea 13.7-9)
Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ţi va răsplăti ţie fapta ta pe care ai făcut-o nouă. Fericit este
cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră. (Psalmi 136.8, 9)
Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine; apucă arma
şi pavăza şi scoală-Te întru ajutorul meu; scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune
sufletului meu: "Mântuirea ta sunt Eu!" (Psalmi 34.1-3)
Păziţi-vă să nu se mândrească inima voastră şi să nu vă abateţi, nici să vă apucaţi să slujiţi altor dumnezei
şi să vă închinaţi lor. Că atunci se va aprinde mânia Domnului asupra voastră, va închide cerul şi nu va fi
ploaie şi pământul nu-şi va da roadele sale; iar voi veţi pieri curând de pe pământul cel bun pe care
Domnul vi-l dă. (Deutoronomul 11.16, 17)
Pentru că a asuprit fără milă pe săraci şi a furat o casă, în loc să o zidească. El nu va cunoaşte pacea lăun-
trică şi el nu va scăpa nimic din toate câte preţuieşte. Nimic nu scapă de lăcomia lui, de aceea înflorirea
lui nu va ţine deloc. Când bogăţia lui va fi la culme, tulburarea îl va apuca deodată şi toate loviturile ne-
norocirii vor cădea în capul lui. (Iov 20.19-22)
Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. Răsărit-a soarele şi s-au adunat
şi în culcuşurile lor se vor culca. (Psalmi 103.22, 23)
Rugăciunea este braţul cu care omul apucă puterea iubirii divine. (Ellen G. White)
Să nu amânăm niciodată săvârşirea faptelor bune, ca să nu fim întâmpinaţi cu întrebarea Sfântului Ambro-
zie al Milanului: “De ce amâi pentru ziua de mâine?”, şi apoi cu mustrarea lui: “Poţi să lucrezi şi azi,
fiindcă s-ar putea s-o pierzi pe cea de azi, şi pe cea de mâine să n-o mai apuci. Nici pierderea unei
singure ore nu înseamnă o pagubă mică. Chiar şi o singură oră este o parte din viaţă”.
(Părintele Narcis Stupcanu, la emisiunea “Cuvântul care zideşte”)
Şi ajungând la Iordan, s-au apucat de tăiat copaci. Şi când a prăvălit unul o bârnă, i-a căzut toporul în apă
şi a strigat acela şi a zis: "Ah, stăpânul meu! Acesta îl luasem împrumut!" A zis omul lui Dumnezeu: "Un-
de a căzut?" Şi acela i-a arătat locul. Iar Elisei a tăiat o bucată de lemn şi, aruncând-o acolo, a ieşit to-
porul deasupra. Apoi a zis: "Ia-ţi-l!" Şi acela a întins mâna şi l-a luat. (IV Regi 6.4-6)
Şi apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talita kumi, care se tâlcuieşte: Fiică, ţie zic, scoală-te! Şi îndată
s-a sculat copila şi umbla, căci era de doisprezece ani. Şi s-au mirat îndată cu uimire mare.
(Marcu 5.41, 42)
Şi iată un om având mâna uscată. Şi L-au întrebat, zicând: Cade-se, oare, a vindeca sâmbăta? Ca să-L în-
vinuiască. El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie şi, de va cădea ea sâmbăta în groapă,
nu o va apuca şi o va scoate? Cu cât se deosebeşte omul de oaie! De aceea se cade a face bine
sâmbăta. (Matei 12.10-12)
Şi răspunzând, Moise a zis: "Dar de nu mă vor crede şi nu vor asculta de glasul meu, ci vor zice: "Nu ţi
S-a arătat Domnul!", ce să le spun?" Zis-a Domnul către el: "Ce ai în mână?" Şi el a răspuns: "Un to-
iag!" "Aruncă-l jos!" îi zise Domnul. Şi a aruncat Moise toiagul jos şi s-a făcut toiagul şarpe şi a fugit
Moise de el. Şi a zis Domnul către Moise: "Întinde mâna şi-l apucă de coadă!" Şi şi-a întins Moise
mâna şi l-a apucat de coadă şi s-a făcut toiag în mâna lui. Apoi a zis Domnul: "Aşa să faci înaintea lor,
ca să te creadă că ţi S-a arătat Dumnezeul părinţilor lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac
şi Dumnezeul lui Iacov!" (Ieşirea 4.1-5)
Uitaţi-vă la mine şi miraţi-vă foarte şi puneţi mâna la gură. Căci, când mă gândesc, mă apucă groaza şi
 17/782
toată carnea de pe mine tremură. Pentru ce ticăloşii au viaţă, ajung la adânci bătrâneţe şi sporesc în
putere? Urmaşii lor se ridică voinici în faţa lor şi odraslele lor dăinuiesc sub ochii lor. (Iov 21.5-8)
Varga şi certarea aduc înţelepciune, iar tânărul care este lăsat (în voia apucăturilor lui) face ruşine maicii
sale. (Solomon 29.15)
Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au strigat. Dar El le-
a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi! Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă
eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers
pe apă şi a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând:
Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru
ce te-ai îndoit? Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul. Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând:
Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. (Matei 14.26-33)
A arăta/ „A arătat cu certitudine că Evanghelia lui Hristos este actuală şi vie“. Fragment din predica părintelui
Boris Bobrinskoi la înmormântarea lui Olivier Clément (Ziarul Lumina din 23.12.2014)
A întrebat un frate pe Avva Pimen: De voi vedea greşala fratelui meu, bine este să o acopăr? Şi i-a
răspuns lui bătrânul: În orice ceas vom acoperi greşala fratelui nostru şi Dumnezeu o acoperă
pe a noastră, şi în orice ceas o arătăm pe a fratelui şi Dumnezeu o arată pe a noastră.
Apoi a mai zis iarăşi Domnul Dumnezeu către Noe: "Iată, ca semn al legământului, pe care-l închei cu voi şi
cu tot sufletul viu ce este cu voi din neam în neam şi de-a pururi, pun curcubeul Meu în nori, ca să fie semn
al legământului dintre Mine şi pământ. Când voi aduce nori deasupra pământului, se va arăta curcubeul
Meu în nori, şi-Mi voi aduce aminte de legământul Meu, pe care l-am încheiat cu voi şi cu tot sufletul viu şi
cu tot trupul, şi nu va mai fi apa potop, spre pierzarea a toată făptura. Va fi deci curcubeul Meu în nori şi-l
voi vedea, şi-Mi voi aduce aminte de legământul veşnic dintre Mine şi pământ şi tot sufletul viu din tot
trupul ce este pe pământ!" (Facerea 9.12-16)
Arată-mi un om sănătos şi ţi-l voi vindeca. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi psiholog elveţian)
Aroganţa este un monstru. Ea nu are simţuri, ci numai o limbă ascuţită si un deget arătător. (Toba Beta)
Binele nu este o simplă calitate etică sau aptitudine morală, ci un reflex al harului, o “rază arătătoare de
Dumnezeu”, o lucrare îndumnezeitoare care vine în om din Binele ultim, suprem, care este
Dumnezeu. (Calist Catafygiotul)
Că înţelepciunea îndreptăţeşte numele ei şi nu la mulţi este arătată. (Ecclesiasticul 6.23)
Căile Tale, Doamne, arată-mi, şi cărările Tale mă învaţă. (Psalmi 24.4)
Când se află în dubiu, omul bun urmăreşte drumul indicat de intuiţie. (Kalidasa)
Cert este faptul că postul ne face mai înţelepţi, ne poate arăta pregătiţi pentru toate ispitele şi valurile vieţii.
Alte roade pe care le dobândim în urma postului sunt tainice. (Sfântul Vasile cel Mare)
Cum a fost lucrat pomul, arată rodul lui; aşa şi cuvântul arată gândul cel din inima omului. Să nu lauzi pe
nimeni înainte de a vorbi cu el, căci cuvântul este piatra de încercare a omului. (Ecclesiasticul 27.6, 7)
Da, avem mulţi savanţi şi oameni de ştiinţă, dar atât de ignoranţi în realităţile divine; avem o mulţime de filo-
sofi, dar atât de puţini oameni ai lui Dumnezeu, pentru care Hristos este totul şi care pot să arate
semenilor drumul drept spre mântuire. (Sadhu Sundar Singh, un vestit hindus convertit la
creştinism în secolul trecut)
Dar văzând Ioan pe mulţi din farisei şi saduchei venind la botez, le-a zis: Pui de vipere, cine v-a arătat să
fugiţi de mânia ce va să fie? (Matei 3.7)
Deci, lepădarea de sine înseamnă o trăire în iubirea lui Dumnezeu, care apoi trebuie arătată în iubire milos-
tivă, în iubire smerită, generoasă faţă de familie, faţă de semenii noştri, faţă de oamenii, mai ales, care
au nevoie de iubirea şi ajutorul nostru. (Patriarhul Daniel)
Deci, să-ţi mărturiseşti păcatele, nici adăugând, nici scăzând, nici spunând jumătate din păcatele tale
la un duhovnic şi jumătate la altul, cum fac oarecare vicleni, nici arătându-te cu oarecare cuvinte meş-
teşugite ca să-ţi împuţinezi ruşinea, căci să ştii că nu numai se va face urâtă mărturisirea ta la Dumne-
zeu, ci încă şi păcatele pe care le-ai mărturisit vor răsări la tine iarăşi, după puţină vreme.
(Sfântul Nicodim Aghioritul)
Două sunt criteriile care arată dacă ţinta pe care o urmărim este un lucru bun şi cinstit, şi anume: la timp
şi cu măsură. (Sfântul Grigorie de Nyssa)
Dumnezeule, întoarce-ne pe noi şi arată faţa Ta, şi ne vom mântui! (Psalmi 79.4)
Eşecul ne învaţă umilinţa, ne confruntă cu propriile noastre limite şi ne arată că nu suntem invincibili.
 18/782
(Hal Urban)
Experienţa a arătat că armătura morală este mai importantă pentru individ şi pentru societate decât cunoş-
tinţele ştiinţifice, literare, filozofice. (Alexis Carrel, medic chirurg şi biolog francez)
Frica – neîncrederea arătată faţă de propriul eu. (Sarghis Sakaian)
Frumuseţea se arată, înţelepciunea se ascunde. (Sfinţii Părinţi)
Intuiţia este o aptitudine spirituală şi nu explică, ci doar indică calea. (Florence Scovel Shinn)
Înfrângerea nu ne face pe noi mai slabi: ne arată doar cât suntem de slabi. (Abraham Lincoln)
Înţelepciunea sălăşluieşte în inima celui înţelept, iar în inima celor nebuni nu se arată. (Solomon 14.33)
Învaţă-i poruncile şi legile Lui; arată-le calea Lui, pe care trebuie să meargă, şi faptele ce trebuie să facă.
(Ieşirea 18.20)
Mai înainte de boală smereşte-te, şi în vremea păcatelor arată întoarcere. (Ecclesiasticul 18.21)
Nu există secrete pe care timpul să nu le dezvăluie. (Jean Racine)
Nu te teme niciodată de umbre. Ele arată doar că există lumină prin apropiere. (Gary Sinise)
Numai timpul îl arată pe cel drept, dar pe cel rău poţi să-l cunoşti şi într-o singură zi. (Sofocle)
O soartă nefericită e mai de folos oamenilor decât o soartă fericită. Aceasta din urmă, totdeauna sub mas-
ca fericirii, când se arată, minte. Cea dintâi este însă totdeauna adevărată, când se arată nestator-
nică prin schimbarea sa. Una înşeală, alta instruieşte. Una, sub masca unor bunuri mincinoase înlăn-
ţuie minţile celor ce se bucură de ea, cealaltă, prin cunoaşterea fericirii fragile, eliberează. …
(Betius, scriitor bisericesc)
Oamenii sunt ca Luna: nu-şi arată decât o faţă. (Arthur Schopenhauer)
Ordinea care domneşte în lucrurile materiale arată în mod suficient că au fost create de o voinţă plină de
inteligenţă. (Isaac Newton)
Până şi copiii îmi arată dispreţ; când mă scol, vorbesc pe seama mea. (Iov 19.18)
Răzbunându-te, te faci egalul adversarului; iertându-l, te arăţi superior. (Francis Bacon)
Rugăciunea ne arată că umilinţa înalţă, iar nu coboară pe om. (Petre Ţuţea)
Să ne arătăm mâncând pentru a trăi, nu trăind pentru a mânca. 5.10
Sfânta Cruce pecetluieşte întregul univers. La sfârşitul veacurilor această pecetluire se va arăta în
deplinătatea ei. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Sileşte-te să te arăţi încercat, înaintea lui Dumnezeu lucrător cu faţa curată, drept învăţând cuvântul
adevărului. (II Timotei 2.15)
Smerenia este o virtute care nu se arată. (Sfântul Francisc de Sales)
Şi Moise a zis: "Arată-mi slava Ta! " Zis-a Domnul către Moise: "Eu voi trece pe dinaintea ta toată slava
Mea, voi rosti numele lui Iahve înaintea ta şi pe cel ce va fi de miluit îl voi milui şi cine va fi vrednic de
îndurare, de acela Mă voi îndura". (Ieşirea 33.18, 19)
Te-a smerit, te-a pedepsit cu foamea şi te-a hrănit cu mana pe care nu o cunoşteai şi pe care nu o cunoş-
teau nici părinţii tăi, ca să-ţi arate că nu numai cu pâine trăieşte omul, ci că omul trăieşte şi cu
tot Cuvântul ce iese din gura Domnului. (Deutoronomul 8.3)
Te-ai întrebat de ce, la revărsatul zorilor, cocoşul suspină dureros de repetate ori? Iată ce înseamnă asta –
în oglinda dimineţii s-a arătat că din viaţa ta a mai trecut o noapte, fără ca tu să-ţi dai seama.
(Omar Khayyam)
Un test de inteligenţă îi arată unui om ce deştept ar fi fost dacă nu l-ar fi dat. (Laurence J. Peter)
Viaţa fericită ne este arătată de porunci. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
A arde/ A răspuns Ioan tuturor, zicând: Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt
vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc, a Cărui lopată este
în mâna Lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în jitniţa Sa, iar pleava o va arde cu foc nestins.
(Luca 3.16, 17)
Acela (Ioan) era făclia care arde şi luminează, şi voi aţi voit să vă veseliţi o clipă în lumina lui. Iar Eu am măr-
turie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl ca să le săvârşesc, lucrurile aces-
tea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. (Ioan 5.35, 36)
Adevărul este o torţă, dar una uriaşă, de aceea ne strecurăm cu toţii clipind, temându-ne să nu ne pârjo-
lească. (Johann Wolfgang von Goethe)
Apoi Domnul mi-a spus: "Tu să nu te rogi pentru poporul acesta spre binele lui. De vor posti, nu voi auzi
strigarea lor; de vor aduce arderi de tot şi prinoase, nu voi primi, ci cu sabie, cu foamete şi cu mo-
 19/782
limă îi voi pierde". (Ieremia 14.11, 12)
Ardere de tot şi jertfă pentru păcat n-ai cerut. Atunci am zis: "Iată vin! În capul cărţii este scris despre mine.
Ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu, am voit şi legea Ta înăuntru inimii mele". (Psalmi 39.9, 10)
Atunci toţi fiii lui Israel şi tot poporul au plecat şi au venit la casa Domnului şi au postit în ziua aceea până
seara şi au adus arderi de tot şi jertfe de împăcare înaintea Domnului. (Judecători 20.26)
Când a sfârşit Solomon rugăciunea, s-a pogorât foc din cer şi a mistuit arderea de tot şi jertfele, şi slava
Domnului a umplut templul. Atunci n-au putut preoţii să intre în templul Domnului din pricina slavei lui
Dumnezeu care umpluse templul. Şi toţi fiii lui Israel, văzând cum s-a coborât focul şi slava Domnului
peste templu, au căzut cu faţa la pământ pe pardoseală, s-au închinat şi au slăvit pe Domnul: "Că este
bun, că în veac este mila Lui!" (II Paralipomena 7.1-3)
Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine. Dacă însă nu pot să
se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă. Iar celor ce sunt
căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat! (I Corinteni 7.8-10)
Dacă ai păcate, ele se vor arde şi se vor distruge uşor prin necazuri. Dacă ai virtuţi, prin necazuri ele se vor
face mai luminoase şi mai strălucitoare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile
de tot nu le vei binevoi. (Psalmi 50.16, 17)
Domnul te va păzi pe tine, Domnul este acoperământul tău, de-a dreapta ta. Ziua soarele nu te va arde, nici
luna noaptea. Domnul te va păzi pe tine de tot răul; păziva sufletul tău. Domnul va păzi intrarea ta ieşi-
rea ta de acum şi până în veac. (Psalmi 120.5-8)
Iar cine nu va cădea la pământ şi nu se va închina, chiar în acea clipă va fi aruncat în mijlocul unui cuptor cu
foc arzător!" (Daniel 3.6)
Iar în ziua a şaptea au zis aceia către femeia lui Samson: "Ademeneşte pe bărbatul tău să dezlege ghicitoa-
rea; altfel te vom arde cu foc pe tine şi casa tatălui tău; ne-aţi chemat, oare, ca să ne jefuiţi?"
(Judecători 14.15)
Ironia nu ofileşte: ea arde numai buruienile. (Jules Renard)
În gura celui fără de ruşine, dulce va fi cerşirea; iar în pântecele lui, ca focul va arde. (Ecclesiasticul 40.34)
Îndrăzneala şi râsul sunt asemenea focului care arde paiele. (Patericul)
Mânia care lucrează într-un suflet fără discernământ, e asemenea unei flăcări, care sub suflarea unui vânt
puternic arde şi nimiceşte ogorul inimii. (Sfântul Ioan Scărarul)
Oamenii de geniu sunt meteori destinaţi să ardă pentru a-şi lumina secolul. (Napoleon Bonaparte)
Pomenească toată jertfa ta şi arderea de tot a ta bineplăcută să-I fie. (Psalmi 19.3)
Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele în
foc le va arde. Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pământ. Domnul
puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob. (Psalmi 45.9-11)
A arunca/ Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când Mă voi
înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine. (Ioan 12.31, 32)
Alexandru Macedon a avut trei dorinţe înainte de moarte: Să fie purtat spre mormânt de către medicii
eminenţi ai vremii sale, pentru a arăta cât de neputincioşi suntem în faţa morţii. A doua dorinţă era
să arunce bani şi pietre scumpe pe marginea ultimului său drum, semn că tot ceea ce agonisim ră-
mâne pe pământ. Iar ultima dorinţă, probabil se ştie mai bine decât celelalte, a fost ca mâinile sale
să atârne în afara sicriului, pentru că murim cum ne-am născut.
Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului. (Psalmi 54.25)
Aruncă un om norocos în mare şi el va ieşi cu un peşte în gură. (Proverb arab)
Atunci Iuda, cel ce L-a vândut, văzând că a fost osândit, s-a căit şi a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor
cei treizeci de arginţi, zicând: Am greşit vânzând sânge nevinovat. Ei i-au zis: Ce ne priveşte pe noi?
Tu vei vedea. Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat şi, ducându-se, s-a spânzurat.
(Matei 27.3-5)
Biserica ne învaţă că uneori popoare întregi sunt călăuzite de un fals Hristos, care le aruncă în
sminteală. 8.19
Căci aşa zice Domnul Savaot: "Tăiaţi copaci şi faceţi val împotriva Ierusalimului; această cetate trebuie pe-
depsită, pentru că în ea se află numai nedreptate. Cum aruncă izvorul apă din sine, aşa aruncă şi ea
din sine răutate; în ea se aude împilare şi jaf şi pururea se văd înaintea feţei Mele dureri şi răni.
 20/782
(Ieremia 6.6, 7)
Cel care aruncă piatră asupra păsărilor le goneşte şi cel care ocărăşte pe prieten strică prietenia.
(Ecclesiasticul 22.21)
Cine din voi este fără de păcat, să arunce primul cu piatra. 11.7
Creştin sunt, lasă-mă la mama mea! (Sfântul Mucenic Chiric, în vârstă de trei ani. Dregătorul l-a aruncat
pe treptele tronului său, s-a lovit la cap şi a murit. Sfânta Muceniţă Iulita, mama pruncului,
a fost decapitată)
Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea aşa. Oare izvorul
aruncă din aceeaşi vână, şi apa dulce şi pe cea amară? (Iacob 3.10, 11)
După aceea Cain a zis către Abel, fratele său: "Să ieşim la câmp!" Iar când erau ei în câmpie, Cain s-a
aruncat asupra lui Abel, fratele său, şi l-a omorât. Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: "Unde
este Abel, fratele tău?" Iar el a răspuns: "Nu ştiu! Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu?" Şi a zis Dom-
nul: "Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ. Şi acum eşti blestemat de pă-
mântul care şi-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta. Când vei lucra pămân-
tul, acesta nu-şi va mai da roadele sale ţie; zbuciumat şi fugar vei fi tu pe pământ". (Facerea 4.8-12)
După ce au răstignit pe Iisus, ostaşii au luat hainele Lui şi le-au făcut patru părţi, fiecărui ostaş câte o parte,
şi cămaşa. Dar cămaşa era fără cusătură, de sus ţesută în întregime. Deci au zis unii către alţii: Să n-o
sfâşiem, ci să aruncăm sorţii pentru ea, a cui să fie; ca să se împlinească Scriptura care zice: "Împărţit-
au hainele Mele loruşi, şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţii". Aşadar ostaşii acestea au făcut.
(Ioan 19.23, 24)
El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da,
Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspun-
zând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica
ei în ceasul acela. (Matei 15.26-28)
Ia aminte, dar, ca nu cumva din pricina unei mici plăceri, ce ţi-o dau bucatele, să suferi paguba de a nu fi
înscris de înger, fugind dinaintea celui care înrolează ostaşi. Este mai mică primejdia când un soldat
aruncă pavăza şi fuge, decât atunci când un creştin aruncă postul, arma cea tare şi puternică.
(Sfântul Vasile cel Mare)
Iar cine nu va cădea la pământ şi nu se va închina, chiar în acea clipă va fi aruncat în mijlocul unui cuptor
cu foc arzător!" (Daniel 3.6)
Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare
nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? (Matei 6.30)
Iar ei, văzându-l de departe, până a nu se apropia de ei, au început a unelti asupra lui să-l omoare; şi au
zis unii către alţii: "Iată visătorul acela de vise vine! Haidem să-l omorâm, să-l aruncăm într-un puţ şi
să zicem că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visele lui!" Auzind însă aceasta,
Ruben a voit să-l scape din mâinile lor, zicând: "Să nu-i ridicăm viaţa!" Apoi Ruben a adăugat: "Să nu
vărsaţi sânge! Aruncaţi-l în puţul acela din pustie, dar mâinile să nu vi le puneţi pe el!" Iar aceasta o zi-
cea el cu gândul de a-l scăpa din mâinile lor şi a-l trimite acasă la tatăl său. Când însă a sosit Iosif la
fraţii săi, ei au dezbrăcat pe Iosif de haina cea lungă şi aleasă, cu care era îmbrăcat, şi l-au luat şi l-au
aruncat în puţ; dar puţul era gol şi nu avea apă. …. Iar când au trecut negustorii Madianiţi pe acolo,
fraţii au tras şi au scos pe Iosif din puţ şi l-au vândut pe el Ismaeliţilor cu douăzeci de arginţi. Şi aceş-
tia au dus pe Iosif în Egipt. (Facerea 37.18-28)
Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
(Matei 8.12)
Iată că boala mea se schimbă în sănătate. Tu ai păzit viaţa mea de adâncul mistuitor! Tu ai aruncat îna-
poia Ta toate păcatele mele! (Isaia 38.17)
Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.
(Matei 3.10)
Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului,
şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă. (Matei 5.25)
În popor se spune că nu există om care să nu aibă duşman. Pentru că dacă n-am avea duşmani, înseamnă
că în noi n-ar străluci darurile lui Dumnezeu. Se spune în popor foarte simplu: În pomul fără de
roade nu se aruncă cu pietre. (Episcopul vicar patriarhal Ambrozie Sinaitul)
 21/782
În tinereţile sale, oare n-a omorât pe uriaş? Şi n-a şters ocara din neam aruncând cu praştia piatra care
a doborât semeţia lui Goliat? (Ecclesiasticul 47.4)
Întotdeauna în pomul cu fructe se aruncă cu pietre. (George Vraca)
Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins! Şi cu botez am a Mă boteza, şi câtă
nerăbdare am până ce se va îndeplini! (Luca 12.49, 50)
Mă bucur că sunt chemată la cununa muceniciei şi mulţumesc lui Dumnezeu din toată inima că m-a învred-
nicit de un asemenea har. (Sfânta Muceniţă Teodosia fecioara, torturată şi apoi aruncată în mare,
la anul 308)
Mergând mergeau şi plângeau, aruncând seminţele lor, dar venind vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor.
(Psalmi 125.6)
Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le cal-
ce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi. (Matei 7.6)
Nu e nimic mai tare decât blândeţea. După cum apa aruncată pe foc a stins de multe ori focul, tot aşa şi
un cuvânt spus cu blândeţe, stinge o mânie mai aprinsă decât cuptorul şi îndoit ne este câştigul. Câşti-
găm prin aceea că ne-am purtat cu blândeţe şi prin aceea că slobozim de tulburare mintea fratelui nos-
tru punând capăt mâniei…. Căci ce este apa pentru foc, aceea e blândeţea şi bunătatea pentru mânie.
(Sfântul Ioan Gură de Aur).
Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară? Iar cele ce ies din gură pornesc
din inimă şi acelea spurcă pe om. (Matei 15.17, 18)
Nu voi vinde pe Dumnezeul cel din tinereţile mele pentru o viaţă de încă puţine zile. Pentru aceste vorbe
bătrânul Achepsima, care avea peste 80 de ani, a fost bătut crunt şi aruncat în temniţă, unde a murit
după trei ani de tortură. (Sfântul mucenic Achepsima, episcopul cetăţii Anisa, care a refuzat să se
închine idolilor)
Păcatul este un bumerang pe care ştii când îl arunci, dar nu ştii când se întoarce şi te loveşte în cap.
(Robert Frost)
Să ne aţintim privirile la cei care slujesc în chip desăvârşit măreţei slave a lui Dumnezeu. (Din Epistola
către Corinteni a Sfântului Clement Romanul, episcopul Romei. Împăratul Traian a poruncit să fie
aruncat în mare cu o ancoră de gât, pentru că a adus la Hristos pe mulţi aristocraţi romani şi a refu-
zat să aducă jertfă zeilor. A fost contemporan cu Sfinţii Apostoli. La vârsta de 24 de ani s-a decis
să plece şi să-şi caute părinţii şi fraţii, care dispăruseră într-un naufragiu. Este momentul când îl întâl-
neşte pe Sfântul Barnaba şi pe fraţii săi, deveniţi ucenicii Sfântului Petru. Prin purtarea de grijă a lui
Dumnezeu îşi va întâlni şi părinţii. Dintre toate operele puse sub numele Sfântului Clement, numai
una este autentică şi anume: Scrisoarea întâi către Corinteni. Este o operă care se păstrează în
limba greacă, latină, siriacă şi coptă.)
Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele. Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la
mine. Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi. (Psalmi 21.18-20)
Şi a zis către ucenicii Săi: Cu neputinţă este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin! Mai de
folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să smintească
pe unul din aceştia mici. (Luca 17.1, 2)
Şi a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi. Căci toţi aceştia din
prisosul lor au aruncat la daruri, aceasta însă din sărăcia ei a aruncat tot ce avea pentru viaţă.
(Luca 21.3, 4)
Şi au zis: Iudeu s-a făcut regele; pe Bel l-a stricat, pe balaur l-a omorât şi pe preoţi i-a tăiat. Şi venind la
rege, i-au zis: Dă-ne nouă pe Daniel; iar de nu, te vom ucide pe tine şi casa ta. Şi văzând regele că se
pornise asupra lui foarte, şi silit fiind, a dat lor pe Daniel. Iar ei l-au aruncat într-o groapă cu lei, şi a
fost acolo şase zile. Şi erau în groapă şapte lei, şi le da lor pe zi două trupuri de osândiţi şi două oi; iar
atunci nu le-au dat lor nimic, ca să mănânce pe Daniel. … Iar regele a purces a şaptea zi să plângă
pe Daniel, şi a venit la groapă, s-a uitat înăuntru, şi iată Daniel şedea. Şi a strigat regele cu glas mare,
zicând: Mare eşti, Doamne Dumnezeul lui Daniel! Şi nu este altul afară de Tine. Şi l-a scos pe el
din groapă; iar pe cei care voiseră pieirea lui, i-a aruncat în groapă, şi i-au mâncat leii dinaintea lui.
(Balaurul şi Bel 1.34-50)
Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de
noi.Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului,
 22/782
a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. [(Marcu 9.22-24) Într-un comentariu la
această pildă, părintele Mihai Hau spunea că: “Tatăl copilului nu era sută la sută credincios,
dar era sută la sută sincer.”]
Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor: Le-
gaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi
scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. (Matei 22.12-14)
Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul şi îngerii
lui. Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele
de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ
şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el. (Apocalipsa 12.7-9)
Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea
lor, ca să-L arunce în prăpastie; iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus. (Luca 4.29, 30)
Trebuie să strângi pietrele care ţi se aruncă. Sunt începutul unui piedestal. (Hector Berlioz)
Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să
fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. (Matei 5.13)
A ascunde/ A întrebat un frate pe Avva Pimen: De voi vedea greşala fratelui meu, bine este să o acopăr? Şi i-a
răspuns lui bătrânul: În orice ceas vom acoperi greşala fratelui nostru şi Dumnezeu o acoperă
pe a noastră, şi în orice ceas o arătăm pe a fratelui şi Dumnezeu o arată pe a noastră.
Adesea, sub haine zdrenţuite se ascunde o inimă de aur. (Cicero)
Adevărata smerenie este aceea care se ascunde în omenie, în modestie. 7.1
Arta adevărată este aceea care se ascunde. (Anatole France)
Arta ascunde efortul sub aparenţa firescului. (Carlo Goldoni)
Ascunde-ţi ostenelile şi faptele bune şi fereşte-te ca limba ta să nu ţi le răpească. (Avva Isaia)
Aurul şi argintul fals sunt pagube pe care le poţi îndura şi un bărbat priceput uşor descoperă falsul. Dar
dacă gândul mincinos al unui prieten stă ascuns în pieptul său şi dacă are viclenie în inima sa, acela
e cel mai fals dintre muritorii făcuţi de Dumnezeu, iar dintre toate falsurile, acesta este cel mai greu
de cunoscut. (Poetul Teognist, citat de Cuviosul Clement Alexandrinul)
Că ne-am sfârşit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat. Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, gre-
şelile noastre ascunse, la lumina feţei Tale. Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia
Ta ne-am stins. (Psalmi 89.7-9)
Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu
vină la arătare. (Luca 8.17)
Cei înţelepţi ascund ştiinţa, iar gura celui fără de socotinţă este o nenorocire apropiată.(Solomon 10.14)
Cel care ascunde ura are buze mincinoase; cel ce răspândeşte defăimarea este un nebun.
(Solomon 10.18)
Civilizaţia este blana de miel cu care barbarismul se deghizează. (Thomas Bailey Aldrich)
Conştiinţa este o carte naturală; cel ce o citeşte cu fapta, face experienţa ajutorului dumnezeiesc.
Domnul e ascuns în poruncile Sale şi cel ce-L caută pe El Îl găsesc pe măsura împlinirii lor.
(Sfântul Marcu Ascetul)
Cu îmbrăcămintea hainelor să nu te lauzi, nici în ziua măririi să nu te trufeşti, că minunate sunt lucrurile
Domnului şi ascunse faptele Lui între oameni. (Ecclesiasticul 11.4)
Cunoaşte-ţi ruşinea şi ascunde-ţi mândria, astfel vei fi un model sub ceruri. (Lao Tse)
De un singur lucru îi e ruşine adevărului, să se ascundă. (Lope de Vega)
Deci nu vă temeţi de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu
ajungă cunoscut. (Matei 10.26)
Dumnezeiasca Scriptură nu vorbeşte în zadar şi la întâmplare, ci chiar o silabă, chiar un semn are
ascuns în el comoara. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Dumnezeu este ascuns în porunci. 9.19
Dumnezeu şi conştiinţa ştiu cele ascunse ale fiecăruia, deci prin aceasta să primim îndreptarea.
(Sfântul Marcu Ascetul)
Este mai cinstit să urăşti pe faţă, decât să-ţi ascunzi gândul sub un chip înşelător. (Cicero)
Fericirea tace şi se ascunde; numai nefericirea este militantă şi zgomotoasă. (Duiliu Zamfirescu)
Frumuseţea se arată, înţelepciunea se ascunde. (Sfinţii Părinţi)
 23/782
Grăitorul de rele dă pe faţă lucruri de taină, iar omul cu duhul cumpănit le ţine ascunse.
(Solomon 11.13)
Ia aminte de tine însuţi ca nu cumva un cuvânt ascuns în inima ta să se prefacă în păcat!
(Sfântul Vasile cel Mare)
Iisus Hristos este ascuns în poruncile Sale. (Sfântul Marcu Ascetul)
Invidia, viciu neputicios, nu se poate ridica până la însuşirile înalte, ci se târăşte jos, pe pământ, ca
vipera ce se ascunde. (Ovidius)
Împlinirea poruncilor ascunde o taină adâncă, dumnezeiască. 9.19
În fiecare om Dumnezeu a ascuns o comoară. Să săpăm adânc pentru a o putea descoperi.
(Părintele Dumitru Păduraru)
În fiecare plăcere e ascunsă câte o durere. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
În necazuri e ascunsă mila lui Dumnezeu. (Sfântul Marcu Ascetul)
În sufletul nostru este ascunsă scara care duce la împărăţia lui Dumnezeu. (Sfântul Isaac Sirul)
În vremea aceea, răspunzând, Iisus a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului,
căci ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. (Matei 11.25)
Lumina care străluceşte în inimă descoperă o altă lumină, mai lăuntrică, mai tainică şi mai adâncă. În a-
ceastă lumină, în această contemplare plină de dulceaţă, afundându-se, omul nu mai este stăpân pe
sine, devine ca un străin pentru lumea aceasta, iar lucrul acesta se face din cauza iubirii şi a plăcerii
care-l copleşeşte, datorită tainelor celor ascunse care i se descoperă. În acel timp, omul acela fiind
eliberat de povara celor trecătoare, ajunge la măsura desăvârşirii, curat şi liber de păcat. (Sfântul
Macarie Egipteanul)
La început era vrăjmaş ascuns al omului, dar Dumnezeu l-a dat pe faţă ca fiind duşman primejdios, să
nu mai poată face rău omului prin prietenii înşelătoare. (Sfântul Ioan Casian, vezi Diavolul/)
Mai mult preţuieşte o dojană pe faţă decât o dragoste ascunsă. (Solomon 27.5)
Modestia acoperă întotdeauna meritul fără însă a-l ascunde. (Benjamin Franklin)
Nenorocirea dă pe faţă caracterul, iar fericirea îl ascunde. (Horaţiu)
Nimic nu este atât de ascuns încât să nu poată fi revelat prin fructele sale. (Paracelsus, alchimist, medic,
astrolog şi filosof elveţian)
Omul a pus hotare întunericului şi cercetează până în cele mai depărtate adâncuri, sfredelind piatra as-
cunsă în umbră şi în beznă. (Iov 28.3)
Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa, pe când inima celor nebuni propovăduieşte nebunia. (Solomon 12.23)
Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit. (Psalmi 100.6)
Peştera în care ţi-e frică să intri acunde comoara pe care o cauţi. (Joseph Campbell)
Rugăciunea într-ascuns 7.2, 7.3
Rugăciunea ta trebuie să circule în totul, ascunsă, puternică şi vie, precum sângele. (Vladimir Ghika)
Să nu ascundem credinţa! 12.7
Secretul creativităţii stă în a şti cum să-ţi ascunzi sursele. (Albert Einstein)
Slava lui Dumnezeu este să ascundă lucrurile, iar mărirea regilor e să le cerceteze cu de-amănuntul.
(Solomon 25.2)
Spovedania este suprimarea voluntară a ascunderii. Ea nu înseamnă că nu ai nimic de ascuns, ci că
nimic nu trebuie ascuns până la capăt. (Gabriel Liiceanu)
Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă. Căci cele
ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi. Iar tot ce este pe faţă, se descoperă prin lumină,
căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: "Deşteaptă-te cel ce dormi şi te
scoală din morţi şi te va lumina Hristos". (Efeseni 5.11-14)
Un om necredincios se ascunde de Dumnezeu. Un om credincios se ascunde în Dumnezeu.
(Fericitul Augustin)
Viclenia este o faptă rea, săvârşită cu gând ascuns, care se oferă semenului sub chipul unor binefaceri.
(Sfântul Vasile cel Mare)
Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie
şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. (Matei 5.14, 15)
Vorba a fost dată omului pentru a-şi ascunde gândurile. (Talleyrand)
A asigura/ Educaţia este cea mai bună asigurare pentru bătrâneţe. (Aristotel)
 24/782
Ochii Domnului peste cei care Îl iubesc; scut puternic şi întărire vajnică este Domnul; adăpost împotriva
vântului din deşert, umbră împotriva arşiţei de la amiază, ocrotire împotriva piedicilor, asigurare
împotriva căderilor. El înalţă sufletul şi luminează ochii, dând vindecare, viaţă şi binecuvântare.
(Ecclesiasticul 34.17-19)
Pentru a asigura o stare bună de sănătate mănâncă superficial, respiră adânc, fii moderat şi menţine un
interes în viaţă. (William Londen)
Rugăciunea din inimă asigură urcuşul spre desăvârşire. 3.3
Simplitatea este cel mai dificil lucru de asigurat în lume, este ultima limită a experienţei şi ultimul efort al
geniului. (George Sand)
A aştepta/ A nu dori şi aştepta nimic pentru sine şi a avea o profundă înţelegere faţă de ceilalţi reprezintă o auten-
tică sfinţenie. (Ivan Turgheniev)
Aşteptarea este dureroasă. Uitarea este dureroasă. Dar cea mai mare suferinţă este aceea de a nu şti
ce să faci. (Paulo Coelho)
Căci prin nădejde ne-am mântuit; dar nădejdea care se vede nu mai e nădejde. Cum ar nădăjdui cineva
ceea ce vede? Iar dacă nădăjduim ceea ce nu vedem, aşteptăm prin răbdare. (Romani 8.24, 25)
Cei fără răutate şi cei drepţi s-au lipit de mine, că Te-am aşteptat, Doamne. (Psalmi 24.22)
Cel care a împlinit o poruncă, să aştepte ispita pentru ea. Căci dragostea faţă de Hristos se probează
prin cele potrivnice. (Sfântul Marcu Ascetul)
Cel slab aşteaptă o şansă, pe când cel puternic creează şansa. (Anchee Min)
Cu cât împăratul se apropie, cu atât mai mult trebuie să se pregătească cei ce-l aşteptă.
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
Dacă aştepţi momentul potrivit, te întrec alţii, care nu îl aşteaptă. (Woody Allen)
Dacă nu te aştepţi la nimic, vei avea surprize tot timpul. (Malcom Forbes)
Iar, până să se facă ziuă, Pavel îi ruga pe toţi să mănânce, zicându-le: Paisprezece zile sunt azi de când n-
aţi mâncat, aşteptând şi nimic gustând. De aceea, vă rog să mâncaţi, căci aceasta este spre scăparea
voastră. Că nici unuia din voi un fir de păr din cap nu-i va pieri. Şi zicând acestea şi luând pâine, a mul-
ţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor şi, frângând, a început să mănânce.
(Faptele Apostolilor 27.33-35)
În acestea zăceau mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. (Ioan 5.3)
Întreaga înţelepciune umană se rezumă la două cuvinte: aşteptare şi speranţă. (Alexandre Dumas)
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să vie. Amin! (Crezul, partea finală 12.11)
Îţi zic un secret, dragul meu: nu aştepta judecata de apoi, ea are loc în fiecare zi. (Albert Camus)
Mă aşteptam la fericire şi iată că a venit nenorocirea; aşteptam lumina şi a venit întunericul. (Iov 30.26)
Minciuna e grăbită. Adevărul întotdeauna aşteaptă. (Alexandru Vlahuţă)
Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat. (Albert Einstein)
Nedreptatea zguduie conştiinţa în fiecare zi, chiar când tace cel nedreptăţit. Cei care fac nedreptate, aş-
teptându-se la pedeapsă, trăiesc în fiecare zi cu frică. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Nu de la om trebuie să aştept fericirea, ci de la Dumnezeu. (Părintele Dan Popovici)
Nu există bucurie mai mare decât cea venită pe neaşteptate. (Sofocle)
Nu ţine sfat cu un nebun, căci el nu va putea păstra taina ta. Înaintea celui străin nu face nimic care trebuie
să rămână tăinuit; tu nu ştii ce poate născoci el. Nu deschide inima ta oricui şi nu aştepta să dobân-
deşti bunăvoinţa lui. (Ecclesiasticul 8.17-19)
Orice respingere a acestor duhuri rele este o cunună care ne aşteaptă. (Părintele Arsenie Papacioc)
Pentru aceea, iubiţilor, aşteptând acestea, sârguiţi-vă să fiţi aflaţi de El în pace, fără prihană şi fără vină.
(II Petru 3.14)
Pentru ce niciodată nu te-ai trândăvit? – Pentru că în fiecare zi aştept să mor. (Patericul)
Puneţi-vă în mâinile lui Dumnezeu şi aşteptaţi. 10.2
Răul făcut altuia să-l aştepţi şi tu la rândul tău. (Seneca)
Suiţi-vă în munte şi aduceţi lemne ca să clădiţi iarăşi templul în care voi binevoi şi Mă voi preaslăvi", zice
Domnul. "V-aţi aşteptat la mult, dar iată că aveţi puţin. Aţi strâns mult, dar Eu am risipit truda voastră!
Pentru ce?, zice Domnul Savaot. Din pricina templului Meu care stă dărâmat, iar voi zoriţi cu lucrul,
fiecare pentru casa lui! (Agheu 1.8, 9)
 25/782
Şansa aşteaptă minţile pregătite. (Louis Pasteur)
Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu
bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa. Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se
depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe
Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim. (Luca 2.36-38)
Şi strângând Pavel grămadă de găteje şi punându-le în foc, o viperă a ieşit de căldură şi s-a prins de mâna
lui. Şi când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alţii: Desigur că ucigaş este
omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deşi a scăpat din mare. Deci el, scuturând vipera
în foc, n-a pătimit niciun rău. Iar ei aşteptau ca el să se umfle, sau să cadă deodată mort. Dar aştep-
tând ei mult şi văzând că nu i se întâmplă nimic rău, şi-au schimbat gândul şi ziceau că el este un zeu.
(Faptele Apostolilor 28.3-6)
Şi trecând de straja întâi şi de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate, şi poarta s-a des-
chis singură.Şi ieşind, au trecut o uliţă şi îndată îngerul s-a depărtat de la el. Şi Petru, venindu-şi în sine,
a zis: Acum ştiu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scos din mâna lui Irod şi din toa-
te câte aştepta poporul iudeilor. (Faptele Apostolilor 12.10, 11)
A atârna/ Alexandru Macedon a avut trei dorinţe înainte de moarte: Să fie purtat spre mormânt de către medicii
eminenţi ai vremii sale, pentru a arăta cât de neputincioşi suntem în faţa morţii. A doua dorinţă era
să arunce bani şi pietre scumpe pe marginea ultimului său drum, semn că tot ceea ce agonisim ră-
mâne pe pământ. Iar ultima dorinţă, probabil se ştie mai bine decât celelalte, a fost ca mâinile sale
să atârne în afara sicriului, pentru că murim cum ne-am născut.
Aşa dar, nu pierdeţi timpul acestei vieţi, de el atârnă mântuirea noastră. (Părintele Narcis Stupcanu)
Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o
piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării. (Matei 18.6)
Însă trebuie să ne ferim să întindem mâinile prea tare şi să le ridică cât mai sus, ca să nu ajungem în stare
de fierbinţeală şi de extaz, de la care este numai un pas până la înşelare de sine şi amăgire drăcească.
Mâinile trebuie întinse moderat, ca duhul să rămână în linişte, smerenie şi umilinţă; trebuie să dăm tru-
pului poziţia celui atârnat pe cruce, iar nu poziţia celui ce zboară spre cer. Capul să fie plecat în jos,
iar mâinile ridicate. (Din cartea “Tâlcuiri la Patericul egiptean”, pagina 31, a Sfântului Ignatie
Briancianinov)
Şi strângând Pavel grămadă de găteje şi punându-le în foc, o viperă a ieşit de căldură şi s-a prins de mâna
lui. Şi când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alţii: Desigur că ucigaş este
omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deşi a scăpat din mare. Deci el, scuturând vipera
în foc, n-a pătimit niciun rău. Iar ei aşteptau ca el să se umfle, sau să cadă deodată mort. Dar aşteptând
ei mult şi văzând că nu i se întâmplă nimic rău, şi-au schimbat gândul şi ziceau că el este un zeu.
(Faptele Apostolilor 28.3-6)
Trebuie să punem şi diagnoza gândurilor pătimaşe, prin care se săvârşeşte păcatul. Gândurile în care se cu-
prind toate păcatele, sunt opt: al lăcomie pântecelui, al desfrânării, a iubirii de argint, al mâniei, al în-
tristării, al trândăviei, al slavei deşarte şi al mândriei. Ca aceste opt gânduri să ne tulbure, sau ca să nu
ne tulbure, nu atârnă de noi. Dar ca să stăruiască, sau ca să nu stăruiască, sau ca să stârnească pati-
mile, sau ca să nu le stârnească, atârnă de noi. (Sfântul Ioan Damaschin)
A atinge/ Adevărata nebunie nu poate fi atinsă fără inteligenţă. (Henrik Tikkanen)
Atingerea de Dumnezeu este o trezire, trezire la sine, trezire la El. Nu există atingere de Dumnezeu în
afara acestei treziri. Nu există Dumnezeu-pentru-mine în afara acestei treziri. (Henri Le Saux)
Bastonul rupe oasele, dar nu atinge viciul niciodată. (Proverb african)
Calomnia nu atinge niciodată mediocrităţile, care mor de ciudă că trăiesc ignorate. (Honoré de Balzac)
Cel care se atinge de smoală se va mânji şi cel care se însoţeşte cu cel trufaş asemenea lui va fi.
(Ecclesiasticul 13.1)
Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul şi nu descifrează nici viaţa. (Constantin Brâncuşi)
Dacă oamenii ar şti cât de mult am muncit pentru a atinge măiestria, munca mea nu le-ar mai părea la fel
de minunată. (Michelangelo)
Diavolul foloseşte Scriptura când vrea să-şi atingă scopul. (William Shakespeare)
Gânditorul pozitiv zăreşte invizibilul, simte intangibilul şi realizează imposibilul. (Napoleon Bonaparte)
Indiferenţa este cea mai puternică armă din univers. Ea face tot ce atinge lipsit de sens. Iubirea şi ura nu
 26/782
au nicio şansă împotriva ei. (Joan Vinge)
Inteligenţa sporeşte facultatea de a suferi, atingând la om cel mai înalt grad. (Arthur Schopenhauer)
În viaţă nu contează câţi paşi faci pentru a atinge scopul dorit. Important este să nu te opreşti din
mersul tău. (Confucius)
În zadar ar fi împiedicat trupul de mustrarea şi desfrâul sufletului spre atingerea ţelului final al înclinărilor şi
dorinţelor, zadarnică activitatea raţiunii, zadarnică funcţionarea minţii, zadarnică înţelepciunea, dreptatea,
practicarea oricărei virtuţi, promulgarea şi controlarea oricărei legi; cu un cuvânt, zadarnică ar fi tot ce
poate fi măreţ şi frumos în viaţa oamenilor şi pentru oameni. (Atenagora Atenianul)
Marile realizări sunt atinse nu prin putere, ci prin perseverenţă. (Samuel Johnson)
Mirosurile ating corzile inimii cu o precizie mai mare decât imaginile si sunetele. (Rudyard Kipling)
Moartea este distanţa care ne lipseşte pentru a-L atinge pe Dumnezeu. 11.13
Nu este virtute pe care calomnia să nu ştie să o atingă. (William Shakespeare)
Nu te teme de perfecţiune, nu o vei atinge niciodată. (Salvador Dali)
Oamenii care sunt lipsiţi de patimi ating adevărul. (Pitagoreanul Filon, autorul cărţii “Despre Moise”)
Pe povârnişul viciului aluneci uşor şi fără să bagi de seamă; pentru a atinge însă culmile perfecţiunii, urci
încet şi întâmpini multe şi mari greutăţi. (Feuchtersleben)
Pictura devine pentru Goya un mijloc de a atinge misterul, dar misterul este de asemenea pentru el mijlo-
cul de a atinge pictura. (André Malraux)
Punctul de sosire la atingerea unui ţel trebuie să fie punctul de pornire pentru altul. (John Dewey)
Rugăciunea atinge slava ei cea mai înaltă atunci când adoră şi nu cere nimic. (Samuel Chadwick)
Se poate crede că omul este obligat, pentru a atinge sfinţenia, să aleagă în viaţă calea cea mai marcată de
cruce. Se poate crede că putem să fim mai dom al lui Hristos căutând suferinţa, dar astfel cădem în or-
goliu spiritual. Înţelepciunea crucii în schimb înseamnă să primeşti zidirea pe care ţi-o dă duhul şi să fii
conştient că prin acea iubire se intră în logica pascală, deoarece acela care iubeşte, suferă. Cine se ex-
pune iubirii şi în iubire îşi scrie istoria propriei existenţe, intră inevitabil în cruce. …
(Teologul catolic Marko Rupnik)
Şi celui sărac întinde-i mâna ta, ca binecuvântarea ta să fie desăvârşită. Dărnicia ta să atingă pe toţi cei în
viaţă şi chiar morţilor fă-le parte de dărnicia ta. (Ecclesiasticul 7.34, 35)
Şi oriunde intra în sate sau în cetăţi sau în sătuleţe, puneau la răspântii pe cei bolnavi, şi-L rugau să le îngă-
duie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Şi câţi se atingeau de El se vindecau. (Marcu 6.56)
Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El că putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi. (Luca 6.19)
Talentul nu devine geniu decât atunci când a atins punctul la care cele mai profunde forme de percepţie
ale sale ating extazul. (George Bernard Shaw)
Tandreţea nu este un sentiment, este o calitate a privirii, o calitate a ascultării, a atingerii, a zâmbetului.
(Jacques Salomé)
Tinereţea are o inimă caldă, o nevoie de entuziasm pe care cea mai uşoară atingere o trezeşte.
(Alphonse Daudet)
Ţelurile prea lesne de atins nu sunt ţeluri adevărate. (Colin Turner)
A atrage/ Cât este de mare Dumnezeu! Dar noi nu putem să-L înţelegem şi numărul anilor Săi nu se poate socoti. El
atrage picăturile de apă, El le preface în aburi şi dă ploaia. Iar norii o trec prin sita lor şi o varsă
picături peste mulţimile omeneşti. (Iov 36.26-28)
Există o bunătate care respinge şi o răutate care atrage.(Carmen Sylva, poetă şi prima regină a României)
Firea omului îl atrage spre vechile deprinderi. (Juvenalis)
Geometria va atrage sufletul spre adevăr şi va crea spiritul filosofiei. (Platon)
Nu vă grăbiţi moartea prin rătăcirile vieţii voastre şi nu vă atrageţi pieirea prin fapta mâinilor voastre.
(Cartea înţelepciunii lui Solomon 1.12)
Omul mândru nu atrage pe nimeni. Şi dacă atrage pe cineva, acela se va îndepărta repede! Legătura du-
hovnicească este indisolubilă numai atunci când există suflet de copil, nevinovăţie şi sfinţenie.
(Părintele Amfilohie Makris din Patmos)
Perfecţiunea nu atrage atenţia. (Nichita Stănescu)
Să izgonim invidia din sufletul nostru, ca să atragem asupra noastră bunăvoinţa lui Dumnezeu.
(Sfântul Vasile cel Mare)
A aţâţa/ Căci v-o spun vouă, neamurilor: Întru cât sunt eu, deci, apostol al neamurilor, slăvesc slujirea mea, doar voi
 27/782
izbuti să aţâţ râvna celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii dintre ei. (Romani 11.13, 14)
Cărbunii slujesc pentru căldură, lemnele pentru foc, iar omul certăreţ pentru a aţâţa cearta.
(Solomon 26.21)
Depărtează-te de vrajbă şi vei împuţina păcatele, că omul mânios va aţâţa vrajbă. (Ecclesiasticul 8.8)
Firea aţâţă poftele, dar, pe măsură ce creşte asceza, ea le şi stinge. (Patericul)
Însă arhiereii şi bătrânii au aţâţat mulţimile ca să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă. (Matei 27.20)
Omul cu gând rău aţâţă ceartă şi defăimătorul desparte pe prieteni. (Solomon 16.28)
Omul mânios aţâţă cearta, pe când cel domol linişteşte aprinderea. (Solomon 15.18)
Omul rău aţâţă răzvrătirea; pentru aceasta un sol aprig va fi trimis împotriva lui. (Solomon 17.11)
Părinţilor, nu aţâţaţi la mânie pe copiii voştri, ca să nu se deznădăjduiască. (Coloseni 3.21)
Potrivnica ei însă o amăra grozav, aţâţând-o ca să cârtească din pricină că nu i-a dat Domnul prunci.
(I Regi 1.6)
Un om mânios aţâţă cearta şi cel aprig săvârşeşte multe păcate. (Solomon 29.22)
Un răspuns blând domoleşte mânia, iar un cuvânt aspru aţâţă mânia. (Solomon 15.1)
A auzi/ A merge cu un prieten prin întuneric, este mult mai bine decât a merge singur prin lumină, pentru că un prieten
ştie să te asculte, poate să te ierte şi să te înţeleagă mai bine decât un necunoscut, atunci când îi greşeşti.
(Scriitoarea americană Helen Keller, născută oarbă şi surdă)
Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă.
(Matei 13.43)
Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun
vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule,
vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.
(Matei 5.21, 22)
Aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut sfârşitul hărăzit lui de Domnul; că mult-milostiv este Domnul
şi îndurător. (Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacob 5.11)
Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ce-
ruri; şi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat.
(Luca 18.22, 23)
Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi şi orbul îl poate vedea. (Mark Twain)
Că a auzit pe cei săraci Domnul şi pe cei ferecaţi în obezi ai Săi nu i-a urgisit. (Psalmi 68.37)
Câţiva au auzit cuvintele lui Hristos, dar foarte puţini au auzit tăcerea Lui. 9.12
Cel ce împarte cu hoţul îşi urăşte sufletul lui, fiindcă aude blestemul, dar nu zice nimic. (Solomon 29.24)
Celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl
Meu pe scaunul Lui. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor. (Apocalipsa 3.21, 22)
Ci propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte
de veci, spre slava noastră, pe care nici unul dintre stăpânitorii acestui veac n-a cunoscut-o, căci, dacă
ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei; ci precum este scris: "Cele ce ochiul n-a văzut şi ure-
chea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El".
(Romani 2.7-9)
Cuvântul tăcerii se sprijină pe harul lui Dumnezeu şi nu pe puterea omenească. El poate fi auzit oriunde în
lume. Materia se transfigurează în duh, cuvântul se transformă în tăcere grăitoare. 7.5
Dă-mi, Doamne, să vorbesc ceea ce vrei să auzi de la mine. (Sfântul Ioan Scărarul)
De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg. (Matei 13.13)
De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi la îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului înţelept care a
clădit casa lui pe stâncă. (Matei 7.24)
Doamne, mântuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema. (Psalmi 19.10)
Dragostea trebuie să se desfăşoare în tăcere, ca să se audă zâmbetul spiritului. (Petre Pandrea)
Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte. Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi
cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine. Celui ce biruieşte îi voi
da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui.
Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor. (Apocalipsa 3.19-22)
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru handicapurile mele, căci prin ele am ajuns la mine însămi, la El, şi am putut
să dau la iveală opera mea. [Scriitoarea americană Helen Keller (1880-1968). Când avea 19 luni, a ră-
 28/782
mas fără auz şi văz, în urma unei boli, pierzându-şi apoi şi capacitatea de a vorbi. Cinci ani mai târziu şi-
a început educaţia cu Anne Sullivan, care a învăţat-o numele obiectelor prin apăsarea în palmă a alfabe-
tului surdo-muţilor. În cele din urmă, Keller a învăţat să citească şi să scrie în alfabetul Braille. A scris
mai multe cărţi, printre care şi Povestea vieţii mele.]
Îngerii nu au nevoie de limbă şi de auz, ci îşi transmit unii altora propriile lor gândiri şi hotărâri, fără să ros-
tească nici măcar un cuvânt. (Sfântul Ioan Damaschin)
Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. Voi sunteţi
prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face
stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am
făcut cunoscute. (Ioan 15.13-15)
Obişnuieşte-ţi urechea să audă des cuvinte duhovniceşti şi mintea ta se va depărta de gânduri necurate.
(Sfântul Talasie Libianul)
Păcat spre moarte este tot păcatul nepocăit. Chiar de s-ar ruga un Sfânt pentru un asemenea păcat al
altuia, nu e de auzit.(Sfântul Marcu Ascetul)
Poezia este un fel de muzică, trebuie să o auzi ca să o apreciezi. (Voltaire)
Prin ascultare omul se înalţă şi capătă ochi ascunşi pentru înţelegerea lucrurilor. Ascultătorul vede fără să fie
văzut şi aude fără să fie auzit. (Părintele Savatie Baştovoi)
Rar se întâlneşte un om căruia îi place mâncarea de regim. Şi mai rar se întâlneşte omul care ştie să spună
sau să audă un adevăr neplăcut. (Proverb sanscrit)
România a fost auzită, dar nu ascultată. (Otto von Bismarck)
Să nu părăseşti rugăciunea din grija neputinţei, nici măcar o singură zi, până mai răsufli, ci auzi pe
cel ce zice: Când sunt slab, atunci sunt tare. 1.1
Să nu spui tot ce ştii, să nu faci tot ce poţi, să nu crezi tot ce auzi, să nu dai tot ce ai. (Părintele Paisie Olaru)
Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos într-o cetate a seminţiei lui
Iuda. Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta. Iar când a auzit Elisabeta salutul
Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt, şi cu glas mare
a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? (Luca 1.39-43)
Şi întorcându-Se către ucenici, de o parte a zis: Fericiţi sunt ochii care văd cele ce vedeţi voi! Căci zic vouă:
Mulţi prooroci şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi,
dar n-au auzit. (Luca 10.23, 24)
Şi tăcând ne va auzi Dumnezeu! (Sfinţii Părinţi)
Şi tot poporul auzind, şi vameşii s-au încredinţat de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui
Ioan. (Luca 7.29)
Taci, ca să te auzi pe tine. (Sfinţii Părinţi)
Toţi proorocii şi Legea au proorocit până la Ioan. Şi dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină.
Cine are urechi de auzit să audă. (Matei 11.3-5)
Vocea interioară se va auzi doar dacă eşti tăcut. (Yoga Swami)
Vorba celui ce mult se jură zbârleşte părul şi vrajba lui asurzeşte urechile. (Ben-Sirah)
Zis-a Avva Pimen: Mai mare dragoste nu este cu putinţă să afle cineva decât să-şi pună sufletul pentru
aproapele său. De va auzi un cuvânt rău de mâhnire, dar nu-l va zice, sau de i se va face nedreptate
şi va suferi, dar nu va răsplăti, unul ca acesta îşi pune sufletul pentru aproapele.
Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte? Iisus i-a zis: Dacă voieşti
să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi ur-
mează-Mi. Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii. (Matei 19.20-22)
A avea un raport înţelept cu crucea înseamnă a avea capacitatea să jertfeşti liber din ceea ce ai pentru a dărui. Şi
când eşti dispus să jerfeşti, orice necaz ţi s-ar întâmpla nu provoacă disperare şi cârteală, ci te ajută să
rămâi senin şi lucid, o stare necesară pentru a reuşi şi s-o iei totdeauna de la capăt.
(Teologul catolic Marko Rupnik)
A avea voinţă nu înseamnă să spui că vrei, înseamnă să te ţii de treabă. (André Maurois)
A avea/ A nu dori şi aştepta nimic pentru sine şi a avea o profundă înţelegere faţă de ceilalţi reprezintă o autentică
sfinţenie. (Ivan Turgheniev)
A petrece (a cheltui) timpul are conotaţia unei finalităţi, este fără întoarcere. (Herbert Harris)
 29/782
A poseda un mare intelect nu este o cale spre fericire. (Stephen Fry)
A suferi înseamnă a avea un secret comun cu Dumnezeu. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)
Abia atunci când omul are compasiune faţă de toate fiinţele vii se poate numi nobil. (Buddha)
Acela (Ioan) era făclia care arde şi luminează, şi voi aţi voit să vă veseliţi o clipă în lumina lui. Iar Eu am măr-
turie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl ca să le săvârşesc, lucrurile
acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. (Ioan 5.35, 36)
Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit
lumea. (Ioan 16.33)
Adevărata dreptate este cereasca înţelepciune. Mai degrabă să ne lăsăm nedreptăţiţi decât să nedreptăţim
noi pe alţii, iar la vreme de restrişte să fim gata de suferinţă. În niciun caz să răspândim suferinţa. Nu
cel nedreptăţit, ci dimpotrivă, cel ce nedreptăţeşte va avea parte de pedeapsa cea mai cruntă.
(Eusebiu de Cezareea)
Adevărul e mai ciudat decât ficţiunea. Ficţiunea trebuie să aibă sens. (Leon Rosten)
Ai curaj! Şterge-ţi ochii! Adesea, căderea e un mijloc de a te ridica mai sus. (William Shakespeare)
Am o concepţie simplă despre viaţă: ţine-ţi ochii deschişi şi mergi înainte. (Laurence Olivier)
Am răbdare când e vorba de prostie, însă nu cu cei care sunt mândri de ea. (Edith Sitwell)
Aroganţa este un monstru. Ea nu are simţuri, ci numai o limbă ascuţită si un deget arătător. (Toba Beta)
Arta de a fi fericit îşi are secretul în priceperea de a extrage fericirea din lucrurile mici.
(Henry Ward Beecher)
Atunci avem credinţă, când nu ne mărginim numai la ochii trupului, ci vedem cu ochii minţii, cele care nu se
văd. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă.
(Matei 13.43)
Avantajul de a fi pesimist: fie ai dreptate, fie ai doar surprize plăcute. (George Will)
Banii nu au miros. (Proverb)
Ca să ai aura intelectuală trebuie să rămâi elev toată viaţa. (Radu Beligan)
Ca să ai o bătrâneţe lungă, trebuie să începi să fii bătrân foarte devreme. (Cato cel Bătrân)
Ca să porţi coroana de om trebuie să ai trei etaje: minte, obraz şi inimă. (Liubiţa Raichici)
Calea către Paradis are doar lărgimea unei persoane şi înăţimea unei cruci (Vladimir Ghika)
Caracterul are drept fundament voinţa şi inteligenţa. (Boccaccio)
Că ai căzut nu are nicio importanţă deoarece numai modul în care te ridici contează. (Nelson Mandela)
Căci dacă Avraam s-a îndreptat din fapte, are de ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
(Romani 4.2)
Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să
nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3.16)
Când cauţi tămăduire, ia seama la conştiinţă şi tot ce-ţi va spune ea, fă, şi vei avea folos.
(Sfântul Marcu Ascetul)
Când poţi să vezi atât de clar defectele altora, înseamnă că le ai. (Jules Renard)
Când vei dori înţelepciunea şi perspicacitatea la fel de mult precum doreşti să respiri, doar atunci le vei
avea. (Socrate)
Câteva clipe ale câtorva ani nu mai contează, atunci când ai pierdut eternitatea. (Jean-Paul Sartre)
Ce e de crezut, să crezi! E o cerinţă adâncă a sufletului omenesc de a avea despre lume o viziune, o
înţelegere coerentă şi unificatoare. În lipsa acestei viziuni, acestei înţelegeri, se nasc: angoasa
şi schizofrenia. (François Jacob, biolog francez, laureat al Premiului Nobel în 1965, împreună
cu Jacques Monod şi André Lwoff)
Ce folos aduc banii în mâna celui nebun? Ar putea dobândi înţelepciune, dar nu are pricepere.
(Solomon 17.16)
Cea mai înaltă dovadă de virtute este să ai putere nelimitată, fără să abuzezi de ea. (Thomas Babington
Macaulay)
Cea mai puţină răbdare o am cu ceasul. Limbile sale se mişcă prea repede. (Thomas Alva Edison)
Ceea ce are preţ înainte lui Dumnezeu este frumuseţea sfinţeniei, un duh blând şi liniştit. (Ellen G. White)
Ceea ce suntem contribuie mai mult la fericirea noastră, decât ceea ce avem. (Arthur Schopenhauer)
Cei care au succes în viaţă sunt cei puţini care sunt eficienţi. Sunt cei puţini care au ambiţia şi puterea ne-
 30/782
cesară pentru a se dezvolta. (Herbert N. Casson)
Cei lipsiţi de judecată nu ştiu că au binele în mâna lor, până ce-l scapă. (Sofocle)
Cei răi pot avea noroc. Numai cei buni pot fi fericiţi. Norocul? De când alergi după el, ţi-l făceai singur.
(Alexandru Vlahuţă)
Cel care ascunde ura are buze mincinoase; cel ce răspândeşte defăimarea este un nebun. (Solomon 10.18)
Cel ce are smerenie, smereşte pe draci, iar cel ce nu are smerenie, este batjocorit de draci. (Patericul)
Cel ce îşi stăpâneşte cuvintele sale are ştiinţă şi cel ce îşi ţine cumpătul este un om priceput.
(Solomon 17.27)
Cel ce nu-l pierde are mult timp. (Bernard Fontenelle)
Cel ce rosteşte clevetirea şi cel ce ascultă, amândoi îl au pe diavol: unul pe limbă, iar altul în urechi.
(Sfântul Francisc de Sales)
Cel mai bun caracter are momente de răutate şi cele mai mari genii, îngustimi de spirit.
(Arthur Schopenhauer)
Cele trei lucruri esenţiale în această viaţă este să ai ceva de făcut, ceva care să-ţi placă şi ceva la care să
speri. (Joseph Addison)
Celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl
Meu pe scaunul Lui. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor. (Apocalipsa 3.21, 22)
Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine.
(Ioan 5.39)
Cine ascultă toate sfaturile care i se dau n-are timp să fie el însuşi. (Carlo Goldoni)
Cine nu are cumpătare, are pagubă în buzunare. (Betty Marcovici)
Cine nu primeşte pe Hristos în inima sa, încă din viaţa aceasta, nu va avea parte de El nici în veşnicie. 6.1
Cine riscă prea mult, rareori are noroc. (Axel Oxenstierna)
Conştiinţa mea este busola care are drept magnet idealul. (Victor Hugo)
Cred că unul dintre cele mai mari riscuri în viaţă este să nu ai niciodată curajul să rişti. (Oprah Winfrey)
Cred în noroc. Cu cât muncesc mai mult, cu atât am mai mult noroc. (Thomas Jefferson)
Creştinismul este o religie absolută, dar, vorba lui Gandhi, are un cusur: e prea perfect! Poţi să-l imiţi, im-
perfect, dar una e imitarea şi alta e participarea care te face să te realizezi în tine, prin el, în mod total.
(Petre Ţuţea)
Cu cât avem mai puţine dorinţe, cu atât stăpânim mai multe. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Cu cât mai puţine dorinţe lumeşti avem, cu atât mai puţine lanţuri purtăm. (Avva Pimen)
Cu trupul, cu darul lui Dumnezeu mă simt curat, dar nu ştiţi ce luptă lăuntrică am. (Mitropolitul Catechin,
la spovedanie)
Da, avem mulţi savanţi şi oameni de ştiinţă, dar atât de ignoranţi în realităţile divine; avem o mulţime de
filosofi, dar atât de puţini oameni ai lui Dumnezeu, pentru care Hristos este totul şi care pot să
arate semenilor drumul drept spre mântuire. (Sadhu Sundar Singh, un vestit hindus
convertit la creştinism în secolul trecut)
Dacă ai păcate, ele se vor arde şi se vor distruge uşor prin necazuri. Dacă ai virtuţi, prin necazuri ele se
vor face mai luminoase şi mai strălucitoare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Dacă Biserica are un punct de vedere, noi trebuie să ne unim cu punctul de vedere al Bisericii.
(Părintele Teofil Pârâian)
Dacă judeci oamenii, nu vei mai avea timp să îi iubeşti. (Maica Tereza)
Dacă n-am avea deloc defecte, n-am simţi atâta plăcere observându-le la alţii. (Paul Scarron)
Dacă noi n-am avea deloc mândrie nu ne-am plânge de a altora. (François de La Rochefoucauld)
Dacă nu ai curaj să mergi singur, nici alţii nu vor avea curaj să meargă cu tine. (Apoorve Dubey)
Dacă nu ai încredere, ai pierdut deja bătălia. (Bill Cosby)
Dacă nu eşti frumos la trup, atunci să ai un suflet curat şi luminos şi toată lumea te va îndrăgi pentru lumina
bunătăţii sufletului tău. (Sfântul Vasile cel Mare)
Dacă nu înţelegem un om, avem tendinţa să îl considerăm prost. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi
psiholog elveţian)
Dacă ştiinţa nu are patrie, omul de ştiinţă trebuie să se gândescă mereu la tot ceea ce poate face pentru
gloria patrie sale. (Louis Pasteur)
Dacă nu te aştepţi la nimic, vei avea surprize tot timpul. (Malcom Forbes)
 31/782
Dacă un popor n-are o tinerime entuziastă, cultă şi cu dor de ţară, este pierdut pentru totdeauna. Aceste
vlăstare ale tinereţii ţin pe umerii lor viitorul, precum odinioară Atlas ţinea pământul. (Vasile Conta)
Dacă vom avea necazuri puţine, atunci şi puţin vom dobândi, puţin vom şi învăţa.
(Sfântul Anatolie de la Optina)
Dă piept cu cele mai mari frici ale tale. După aceea, ele nu vor mai evea forţă, iar tu vei fi liber.
(Jim Morrison)
De-a lungul istoriei, ceea ce a făcut ca răul să triumfe a fost inerţia celor care ar fi putut acţiona, indiferenţa
celor care aveau mai multă minte, tăcerea vocii justiţiei când conta cel mai mult. (Haile Selassie)
Deci, logica crucii e logica iubirii. A avea un raport înţelept cu crucea înseamnă a avea capacitatea să jert-
feşti liber din ceea ce ai pentru a dărui. Şi când eşti dispus să jerfeşti, orice necaz ţi s-ar întâmpla nu pro-
voacă disperare şi cârteală, ci te ajută să rămâi senin şi lucid, o stare necesară pentru a reuşi şi s-o iei
totdeauna de la capăt. (Teologul catolic Marko Rupnik)
Deseori nu avem timp pentru prietenii noştri dar avem tot timpul din lume pentru duşmani. (Leon Uris)
Deşi este cât se poate de scundă, frica are o umbră lungă. (Ruth Gendler)
Diferenţa dintre ficţiune şi realitate? Ficţiunea are sens. (Tom Clancy)
Doar atunci când eşti la pământ realizezi ce forţe nebănuite ai. Abia atunci devii conştient de puterile tale.
(Pera Novacovici)
Dovada că are geniu e că puţin îi pasă de asta. (Jules Renard)
Dragostea are motive pe care raţiunea nu le cunoaşte. (Blaise Pascal)
Dumnezeu este ocrotitorul cel bun al răbdării noastre. Dacă ai lăsat pe seama Lui nedreptatea altora, El
este răzbunător, pentru daune - despăgubitor, pentru durere – medic, pentru moarte - dătător
de viaţă. Cât de mult poate răbdarea să-L aibă pe Dumnezeu datornic. (Tertulian)
Dumnezeu ne dă, însă trebuie să aibă şi cui să dea. (Părintele Paisie Olaru)
Duşmanul începe să devină periculos atunci când începe să aibă dreptate. (Jacinto Benavente)
E mai grav să nu ai ce oferi cu inima şi mintea decât să ai mâinile goale. (Vladimir Ghika)
Efectul pe care-l poate avea păcatul asupra minţii şi asupra sentimentelor umane este devastator. Aşa
este păcatul, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur; înainte de a fi săvârşit, ne întunecă judecata
şi ne înşeală mintea, dar după ce a fost săvârşit ne apare lămurit înaintea ochilor grozăvia lui.
Plăcerea aceea scurtă şi ruşinoasă ne chinuie mereu şi ne umple de ruşine.
(Din emisiunea “Cuvântul care zideşte”)
Este de o mie de ori mai bine să fii optimist şi să te înşeli, decât să fii pesimist şi să ai dreptate. (Jack Penn)
Este foarte primejdios să ai de-a face cu oameni deznădăjduiţi. (Walter Scott)
Este îngrozitor să nu ai un prieten căruia să-i spui cât eşti de fericit sau de trist. (Panait Istrati)
Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte. Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi
cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine. Celui ce biruieşte îi voi
da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui.
Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor. (Apocalipsa 3.19-22)
Eu sunt de părere că a cere iertare înseamnă mai mult decât a avea remuşcări. (Sharat Chandra Chatterji)
Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vietii.
(Ioan 8.12)
Fantezia este mai importantă decât cunoaşterea, căci cunoaşterea are limite. (Albert Einstein)
Fazele unui proiect: 1 – entuziasm; 2 – deziluzie; 3 – panică; 4 – găsirea vinovatului; 5 – pedepsirea nevino-
vaţilor; 6 – glorie şi onoare celor care nu au participat. (Arthur Bloch)
Femeia are demnitatea ei, privilegiile ei, puterile ei. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva
eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi
a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui? (Ioan 4.11, 12)
Fericire: să ai căldură în iglu, petrol în lampă şi linişte în suflet. (Proverb eschimos)
Fericirea înseamnă să nu ai dureri în trup şi griji în minte. (Thomas Jefferson)
Fericirea nu depinde de ce eşti sau de ce ai, ci doar de ceea ce gândeşti. Mulţumirea aduce fericire chiar şi
săracului, iar nemulţumirea aduce sărăcie chiar şi bogatului. Viitorul vine către noi bucăţică după bucă-
ţică, puţin câte puţin. Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă, dar dacă păstrăm o atitudine pozitivă, va fi
mereu loc pentru o nouă şansă şi vom putea fi mulţumiţi. (Confucius)
 32/782
Fericit este cel ce are o aşa dragoste faţă de Dumnezeu, precum are cel îndrăgostit nebuneşte de iubita sa.
(Teologul Olivier Clément)
Fiecare om posedă un anumit orizont. Când se îngustează şi devine infinit de mic, el se transformă în punct
şi atunci zice: “Acesta este punctul meu de vedere.” (David Hilbert, în Matematicienii glumesc)
Fiind mereu activă, intuiţia are acces la banca de date a spiritului universal. (Colin Turner)
Fluturii numără clipe, nu ani, şi totuşi au timp destul. (Rabindranath Tagore)
Frica are folosul său, dar nu şi laşitatea. (Mahatma Ganhi)
Frica e a trupului: trupul tremură. Curajul e al sufletului: sufletul n-are cum să tremure. (Barbu Ştefănescu
Delavrancea)
Fuga de răutate, exerciţiul cel mai la îndemână în timpul postului. Răutatea este o dispoziţie internă a sufle-
tului de a face rău, opusă bunătăţii. Termenul a fost folosit de mai multe ori vizând oameni şi lucruri în
Noul Testament. Mântuitorul spunea în predica de pe munte: Ajunge zilei răutatea ei. Aici se înţelege
prin răutate grija, munca şi necazurile, care se repetă zilnic fără încetare, destul deci pentru o singură
zi, aşa ca să nu mai adăugăm şi grija zilei de mâine, s-o încărcăm prea mult încât să nu putem avea
posibilitatea îndeletnicirii şi cu lucruri spirituale. Nu numai vicleşugul este numit răutate, ci şi cele
amintite mai sus (Teologul Teoclitos)
Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrâ-
nării păcătuieşte în însuşi trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care
este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? (I Corinteni 6.18, 19)
Generozitatea nu înseamă să îmi dai ceva de care tu ai mai puţină nevoie decât mine, ci să îmi dai ceva de
care tu ai mai multă nevoie decât mine. (Khalil Gibran)
Genialitatea poate avea limitele sale, dar prostia nu are acest handicap. (Elbert Hubbard)
Geniul este abilitatea de a pune în practică ceea ce ai în minte. (Francis Scott Key Fitzgerald)
Geniul trebuie să aibă răbdare cu oamenii mediocrii, căci el gândeşte mult prea repede şi mult prea
departe. (Michelle Rosenberg)
Iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arşiţă şi, neavând rădăcină, s-au uscat. (Matei 13.6)
Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi
vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi urmează Mie. (Marcu 10.21)
Iisus a tămăduit orbirea ochilor, dar n-a putut tămădui orbia răutăţii. Orbia răutăţii nu are leac, dar are
pedeapsă. (Părintele Arsenie Boca)
Indiferenţa este cea mai puternică armă din univers. Ea face tot ce atinge lipsit de sens. Iubirea şi ura nu au
nicio şansă împotriva ei. (Joan Vinge)
Inginerilor le place să rezolve probleme. Dacă nu au o problemă la îndemână, o creează. (Scott Adams)
Inima are taine pe care nicio raţiune nu le poate pătrunde. (Guy de Maupassant)
Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine? (Matei 3.14)
Istoria dă lecţii, dar n-are elevi. (Ingeborg Bachmann)
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru handicapurile mele, căci prin ele am ajuns la mine însămi, la El, şi am putut
să dau la iveală opera mea. [Scriitoarea americană Helen Keller (1880-1968). Când avea 19 luni, a ră-
mas fără auz şi văz, în urma unei boli, pierzându-şi apoi şi capacitatea de a vorbi. Cinci ani mai târziu şi-a
început educaţia cu Anne Sullivan, care a învăţat-o numele obiectelor prin apăsarea în palmă a alfabetului
surdo-muţilor. În cele din urmă, Keller a învăţat să citească şi să scrie în alfabetul Braille. A scris mai
multe cărţi, printre care şi Povestea vieţii mele.]
Împarte-ţi mâncarea cu cei în nevoie şi vei vedea că mâncarea ta are gust mai bun. (Mehmet Murat Ildan)
În faţa iubirii, groaza şi întunericul nu au nicio putere. (Henrik Ibsen)
În fiecare zi şi în fiecare ceas, să avem înaintea ochilor scaunul de judecată al lui Hristos.
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce
se teme nu este desăvârşit în iubire. (I Ioan 4.18)
Însă cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei.
(Cartea înţelepciunii lui Solomon 5.15)
Întreg umorul îşi are rădăcina în durere. (Richard Pryor)
Înţelepciunea ne opreşte să judecăm după simple aparenţe, să credem tot ce auzim, să facem tot ce putem,
să spunem tot ce ştim şi să cheltuim tot ce avem. (Contele Axel Oxenstierna)
 33/782
Îţi zic un secret, dragul meu: nu aştepta judecata de apoi, ea are loc în fiecare zi. (Albert Camus)
La mâncare să ai cumpătare şi la băutură să fii cu măsură. (Proverb)
Lepădarea ta de credinţă te va pedepsi şi răutatea ta te va mustra. Înţelege şi vezi cât e de rău şi de amar
de a părăsi pe Domnul Dumnezeul tău şi de a nu mai avea nici o teamă de Mine,
zice Domnul Dumnezeul puterilor. (Ieremia 2.19)
Legea nu înseamnă dreptate. Legea este un mecanism cu multe imperfecţiuni. Dacă apeşi butoanele corecte
şi mai ai şi noroc s-ar putea să apară dreptatea. Legea s-a dorit a fi un doar un mecanism.
(Raymond Chandler)
Literatura nu există fără virtute. Pentru că literatura îşi are rădăcinile în adevăr, iar adevărul reprezintă
virtutea. (Bankim Chandra Chattopadhyay)
Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi
avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac
făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
(Matei 6.1, 2)
Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi,
iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua. (Matei 25.28, 29)
Lucrul socotit de unii ca însemnând fericirea, este faptul de a nu avea cugetul încărcat, precum şi acela de
a nu fi împovărat conştiinţa altora. (Eusebiu de Cezareea)
Lumea are structura limbajului, iar limbajul are formele minţii. (Eugenio Montale)
Lumea creştină are ca simbol un instrument de tortură, crucea. (Arthur Schopenhauer)
Lumea dă robilor săi atâţia stăpâni posibili, câte nevoi, pofte, patimi şi deprinderi au ei.(Mitropolitul Filaret)
Majoritatea persoanelor îşi irosesc sănătatea pentru a face avere apoi pentru a o avea înapoi.
(A. J. Reb Materi)
Mama este exemplul viu pe care copiii îl au necontenit în faţa ochilor, pe care-l urmăresc şi pe care-l imită.
Obiceiurile mamei devin acelea ale copiilor, iar caracterul ei se reflectă vădit într-al lor. (Samuel Smiles)
Mândria umileşte pe om, iar de cinste are parte cel smerit. (Solomon 29.23)
Mânia celui nedrept nu poate să aibă îndreptăţire, că iuţimea mâniei lui cădere îi este.
(Ecclesiasticul 1.21)
Mântuitorul spunea în predica de pe munte: Ajunge zilei răutatea ei. Aici se înţelege prin răutate
grija, munca şi necazurile, care se repetă zilnic fără încetare, destul deci pentru o singură zi,
aşa ca să nu mai adăugăm şi grija zilei de mâine, s-o încărcăm prea mult încât să nu putem
avea posibilitatea îndeletnicirii şi cu lucruri spirituale. Nu numai vicleşugul este numit răutate,
ci şi cele amintite mai sus (Teologul Teoclitos)
Medicina este arta vindecării, care teoretic nu are nicio limită. (Petre Ţuţea)
Minimalizarea diavolului, sub diferite aspecte, nu poate avea în viaţa omului decât consecinţe care ţin de
acelaşi subiect, de demon. 9.11
Mintea are aceeaşi putere ca şi mâinile, nu îndeajuns cât să cuprindă lumea, dar îndeajuns cât să o schimbe.
(Colin Wilson)
Mintea omului, fiind creată după chipul lui Dumnezeu, este lumină, deci are în ea lumină. (Sfântul Grigorie
Palama 2.7)
Moralitatea politică nu poate exista niciodată având la bază imoralitatea individuală. (Samuel Smiles)
Multe lucruri are omul, / Dar virtutea cea mai mare / E să nu se ţie mândru / Cu virtuţile ce are.
(George Coşbuc)
Mulţi sunt lacomi să ştie când va avea loc următoarea eclipsă de lună, sau să afle ce este cu petele din
soare, dar de norii păcatului din viaţa lor nu se neliniştesc deloc. (Sadhu Sundar Singh, un
vestit hindus convertit la creştinism în secolul trecut)
Nefericitul nu are nicio altă doctorie în afară de speranţă. (William Shakespeare)
Nenorocirea este cel mai bun dascăl; îşi are metoda ei proprie, dar greş nu dă. (Mihai Eminescu)
Nicio artă nu are o înrâurire aşa de mare asupra omului ca muzica. (Arthur Schopenhauer)
Niciodată nu avem voie să curmăm elanurile şi să răcim entuziasmele. (Gaston Berger)
Nimeni din cei care nu şi-au şters aici pe pământ păcatele, nu poate scăpa dincolo de pedeapsă; ci după
cum cei din închisori sunt duşi cu lanţurile lor la tribunal, tot aşa toate sufletele, când pleacă de aici,
sunt duse la înfricoşătorul scaun de judecată, având în jurul lor fel de fel de lanţuri de păcate.
 34/782
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
Nimic nu este prea dificil dacă împarţi în paşi mici ceea ce ai de făcut. (Henry Ford)
Noi nu avem nevoie de înfăţişare văzută, deoarece credinţa noastră ţine loc de minuni, că n-au nevoie de
minuni credincioşii, ci necredincioşii. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Norocul de a avea talent nu este îndeajuns; trebuie să posezi şi talentul de a profita de noroc.
(Hector Berlioz)
Norocul merge alături de cei care dau tot ce au mai bun în ei înşişi. (H. Jackson Brown, Jr.)
Nu ai de ce să te temi de niciun lucru din viaţă. Acesta trebuie numai să fie înţeles. (Marie Curie)
Nu am întâlnit niciodată un om atât de ignorant încât să nu am ce să învăţ de la el. (Galileo Galilei)
Nu are niciun farmec să fii prudent, să te mulţumeşti cu o viaţă în care faci mai puţin decât poţi.
(Nelson Mandela)
Nu are rost să mergem nicăieri să predicăm, dacă nu predicăm în timp ce mergem.
(Sfântul Francisc de Assisi)
Nu e îndeajuns să ai o minte bună, scopul principal e să o foloseşti bine. (René Descartes)
Nu este deloc de mirare că adevărul este mai straniu decât ficţiunea. Ficţiunea trebuie să aibă un sens.
(Mark Twain)
Nu este nici înţelepciune, nici pricepere şi nici sfat care să aibă putere înaintea Domnului. (Solomon 21.30)
Nu este vorba de a avea suficient timp, ci despre a-ţi face suficient timp. (Rachael Bermingham)
Nu judecaţi oamenii după cei cu care se adună. Nu uitaţi că Iuda avea amici ireproşabili.
(Ernest Hemingway)
Nu ştiu ce e durerea, căci n-am cunoscut plăcerea. (Barbu Ştefănescu Delevrancea)
Nu umbla după ştiri din viaţa lumească pentru că din aşa ceva nu vei avea niciun folos, după cum spune
psalmistul: “Să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti.” Căci cel căruia îi place să vorbească bucuros
despre treburile oamenilor păcătoşi, acela repede trezeşte în sine pofte spre plăceri. Mai curând fii
dornic să cunoşti viaţa oamenilor drepţi, căci aceasta îţi va fi de mare ajutor. (Sfântul Vasile cel Mare)
Nu-i dispreţuim pe toţi care au vicii, însă îi dispreţuim pe ei care n-au nicio virtute. (François de La
Rochefoucauld)
Numai cei ce ştiu să aibă răbdare sunt fericiţi cu adevărat. (Pablo Neruda)
Numai prostia poate să n-aibă intermitenţe. (Grigore Moisil)
O naţiune nu are caracter decât atunci când este liberă. (Madame de Staël)
O viaţă avem români…. Şi-o cinste! Deşteptaţi-vă că am dormit destul! (Mihai Viteazul)
O, Doamne, de-am avea noi inima psalmistului şi mintea lui Kepler, ca să Te contemplăm pe Tine!
(Albert Einstein)
Obraznicul nu piere, dar nici nume bun nu are. (Proverb)
Omul autonom, oricât ar explora el viaţa şi universul, n-are acces la adevăr fără revelaţie. (Petre Ţuţea)
Omul născut din femeie are puţine zile de trăit, dar se satură de necazuri. (Iov 14.1)
Omul priceput are înaintea ochilor lui înţelepciunea, iar ochii celui nebun se uită la capătul pământului.
(Solomon 17.24)
Oricât de mult te-ar urî ceilalţi, n-au cum să te lovească dacă tu nu îi urăşti deloc. (Richard Nixon)
Oricâte calităţi am avea, lumea se uită numai la defecte. (Moliére)
Pace în suflet nu poate avea omul care este veşnic nemulţumit de cele ce i se întâmplă în viaţă, ci numai
acela care cu recunoştinţă mulţumeşte lui Dumnezeu pentru toate. (Nicolae Cabasila)
Pentru a avea o viaţă fericită trebuie să ai o minte liniştită. (Cicero)
Pentru a reuşi, dorinţa ta de a avea succes trebuie să fie mai puternică decât teama de a nu reuşi.
(Bill Cosby)
Pentru aceasta, bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele. Vai vouă, pământule şi mare, fiindcă diavolul a
coborât la voi având mânie mare, căci ştie că timpul lui e scurt. (Apocalipsa 12.12)
Pentru că puterea cailor este în gura lor şi în cozile lor; căci cozile lor sunt asemenea şerpilor, având
capete, şi cu acestea vatămă. (Apocalipsa 9.19)
Perseverenţa este o trăsătură pe care o au în comun toţi oamenii de succes. (Herbert Harris)
Plăcerea ce o obţinem din muzică are drept sursă numărarea, o numărare inconştientă. (Gottfried Wilhelm
von Leibniz)
Preferă să ai un nume bun decât bogăţie. Este greu de purtat o faimă rea şi este greu să scapi de ea.
 35/782
(Hesiod)
Prieteni are cel ce ştie să şi-i facă! (Ioan Slavici)
Primul pas pentru a nu fi nefericit este să nu ai timp să te gândeşti la nefericre. (George Bernard Shaw)
Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să pă-
timească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea trecătoare a păcatului, socotind că bat-
jocorirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire.
(Evrei 11.24-26)
Problema pe care o au oamenii nu este că ţintesc prea sus şi eşuează, ci că ţintesc prea jos şi reuşesc.
(Michelangelo)
Prost să fii, noroc să ai. (Proverb)
Prostia are talentul de a fi insistentă. (Albert Camus)
Prostia din născare, leac în lume nu are; ea este o urâcioasă boală, ce nu se vindecă în şcoale, ba nici în
spitale. (Ion Creangă)
Prostia este infinit mai fascinantă decât inteligenţa. Inteligenţa are limitele ei. Prostia, nu. (Umberto Eco)
Prostul are un mare avantaj faţă de deştept. Este întotdeauna mulţumit de el însuşi. (Napoleon Bonaparte)
Prostul nu are acces la ironie. El se opreşte la insultă. (Vasile Ghica)
Psihicul are două părţi: conştientul şi inconştientul. Sinele este centrul inconştientului; Eul este centrul conşti-
entului. Cu aducerea inconştientului în conştient, Sinele este mărit, iar Eul redus. Reducerea Eului
este un lucru bun, deoarece mai puţine dorinţe sunt create şi activate, permiţând seninătatea.
(Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi psiholog elveţian)
Puţină prietenie are mai multă valoare pentru mine decât admiraţia întregii lumi. (Otto von Bismarck)
Rareori ne gândim la ceea ce avem, dar mereu la ceea ce ne lipseşte. (Arthur Schopenhauer)
Savanţii posedă o putere de concentrare mare şi o imaginaţie controlată, care trezesc geniul subconştient.
(Joseph Murphy)
Să ai lumină în suflet! (Mitropolitul Bălan)
Să ai mândria cuvenită meritelor. (Quintus Horatius Flaccus)
Să aveţi către Dumnezeu inimă de fiu, către aproapele inimă de mamă şi către voi minte de judecător.
(Părintele Ilie Cleopa)
Să nu spui că nu ai timp destul. Ai exact acelaşi număr de ore pe zi care le-au fost date lui Helen Keller,
Pasteur, Michaelangelo, Maica Tereza, Leonardo da Vinci, Thomas Jefferson şi Albert
Einstein. (H. Jackson Brown Jr.)
Să nu spui tot ce ştii, să nu faci tot ce poţi, să nu crezi tot ce auzi, să nu dai tot ce ai.(Părintele Paisie Olaru)
Scurtă e viaţa, lung e veacul viitor şi mic e răscumpul vieţii de aici. Iar omul, vieţuitoarea aceasta mare şi de
scurtă vreme, căreia i s-a dat vremea îngustă de acum, e neputincios. Vremea e îngustă iar omul e
slab, dar cununa care-l aşteaptă ca răsplată a luptelor este mare, deoarece are nenumărate ţepuşe
care-i primejduiesc viaţa, cea tot scurtă. (Sfântul Nichita Sichatul)
Sfântul Vasile cel Mare îmbrăţişa pe cei leproşi, care erau găzduiţi în aşezămâtul creat de el, într-un
spital special pentru leproşi, fără să aibă teamă că lepra se va muta la el, adică se va îmbolnăvi
şi el de lepră. (Patriarhul Daniel)
Sfinţenia nu are formule sau, pentru a spune mai bine, ea le are pe toate. (Scriitorul francez Georges
Bernanos)
Smerenia este mama înţelepciunii. Dacă ai smerenia, le vei avea şi pe toate celelalte.
(Sfântul Vasile cel Mare)
Speranţa este singurul bun comun tuturor oamenilor; cei care nu posedă nimic au totuşi speranţa. (Thales)
Stăpânul prea aspru are sclavi nesupuşi. (Proverb turcesc)
Strămutarea din tine în Hristos, a-L avea pe El în inima ta, a-L face pe El inima ta. 9.7
Succesul meu se datorează faptului că nu am avut niciodată un ceas în camera de lucru.
(Thomas Alva Edison)
Suferinţa are o limită: frica niciuna. (Francis Bacon)
Sunt profund convins că Dumnezeu este iubire; acest gând are pentru mine o vitalitate lirică originară.
(Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)
Sunteţi orbiţi de aurul din casele celor bogaţi? Vedeţi ceea ce au, dar nu vedeţi şi ceea ce le lipseşte.
(Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
 36/782
Şi a rânduit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să propovăduiască,
şi să aibă putere să vindece bolile şi să alunge demonii. (Marcu 3.14, 15)
Şi a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi. Căci toţi aceştia din pri-
sosul lor au aruncat la daruri, aceasta însă din sărăcia ei a aruncat tot ce avea pentru viaţă.
(Luca 21.3, 4)
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă
încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. (I Corinteni 13.2)
Şi Domnul l-a pus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat pentru prieteni, şi i-a întors în-
doit tot ce avusese mai înainte. (Iov 42.10)
Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El
să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3.14, 15)
Şi durerea are hotarele ei. (Thomas Mann)
Şi iată un om având mâna uscată. Şi L-au întrebat, zicând: Cade-se, oare, a vindeca sâmbăta? Ca să-L învi-
nuiască. El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie şi, de va cădea ea sâmbăta în
groapă, nu o va apuca şi o va scoate? Cu cât se deosebeşte omul de oaie! De aceea se cade
a face bine sâmbăta. (Matei 12.10-12)
Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar neavând el cu ce să
plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copiii şi pe toate câte le are, ca să se
plătească. (Matei 18.24, 25)
Timpul este ceea ce avem cel mai puţin. (Ernest Hemingway)
Tinereţea are o inimă caldă, o nevoie de entuziasm pe care cea mai uşoară atingere o trezeşte.
(Alphonse Daudet)
Tinereţea e fericită tocmai pentru că are în faţa ei viitorul. (Nikolai Gogol)
Tinereţea nu are vârstă. (Pablo Picaso)
Toată lumea are talent, ceea ce este special e curajul de a-ţi urma talentul spre zonele întunecate în care te
poate duce. (Scriitoarea americană Erica Jong)
Toată lumea se plânge că nu are memorie, dar nimeni nu se vaită că nu are logică. (François de La
Rochefoucauld)
Toate interesele raţiunii mele, speculative ca şi practice, se combină în următoarele trei întrebări: 1. Ce pot
să ştiu? 2. Ce am de făcut? 3. La ce pot spera? (Immanuel Kant)
Toate lucrurile au misterul lor şi poezia este misterul tuturor lucrurilor. (Frederico Garcia Lorca)
Totul începe prin conştiinţă şi nimic nu are valoare decât prin ea. (Albert Camus)
Trăieşte ca un om curajos; iar dacă nu ai noroc, înfuntă-i loviturile cu o inimă curajoasă. (Cicero)
Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii, ci ca robi ai lui
Dumnezeu. (I Petru 2.16)
Trebuie să avem un stat cât mai creştin. (Dumitru Stăniloae)
Umblă pe pământ, iar vieţuirea să ţi-o ai în ceruri. Îndreaptă-ţi privirea în jos, iar sufletul în sus.
(Fericitul Augustin)
Un bărbat trebuie să aibă un cod, un mod de viaţă de a trăi. (John Wayne)
Un gând curat, chiar dacă a avut un rezultat îndoielnic sau chiar potrivnic, nu poate fi socotit vinovat.
(Apuleius)
Un om făţarnic are două feţe şi niciun obraz. (Nicolae Iorga)
Un om nu este mediocru când are bun simţ şi sentimente bune. (Joseph Joubert)
Un om sărac nu este un om fără bani. Un om sărac este cel ce nu are niciun vis. (Henry Ford)
Un om, în general, are două motive pentru a face un lucru. Unul care sună bine şi unul real.
(John Pierpoint Morgan)
Unii monahi şi-au zdrobit trupurile în asceză, dar, fiindcă nu au avut discernământ, s-au îndepărtat de Dum-
nezeu. (Sfântul Antonie cel Mare)
Valoarea ta constă în ceea ce eşti şi nu în ceea ce ai. (Thomas Alva Edison)
Vârsta este doar experienţă, iar unii dintre noi au mai multă experienţă decât alţii. (Mickey Rooney)
Viaţa nu are limite, cu excepţia celor pe care ţi le impui singur. (Les Brow)
Viaţa nu are nicio valoare dacă nu poţi fi de folos altuia. (Louis Pasteur)
Viaţa nu are subtitrare, ori o înţelegi ori nu… (Wolf Wildfire)
 37/782
Virtutea nu este făcută să stea singură. Cel ce o practică va avea vecini. (Confucius)
Zâmbeşte şi vei avea prieteni. Încruntă-te şi vei avea riduri. (George Eliot)
Zis-a Avva Pimen: A te justifica pe tine însuţi este lucru material. Asemenea lucruri îl distrug pe cel
care le are.
Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte? Iisus i-a zis: Dacă voieşti
să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi ur-
mează-Mi. Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii. (Matei 19.20-22)
A avea nevoie/ A te apropia neîncetat de perfecţiunea absolută este o nevoie înnăscută, o necesitate impusă omului,
este o datorie. (Marie d’Agoult)
Adevăratul test al caracterului unui om este cum se comportă cu cei de care nu are nevoie.
(Lee Corso)
Arta teatrului are nevoie de firi de structură excepţională. (Camil Petrescu)
Atunci a zis Iesei către David, fiul său: "Ia pentru fraţii tăi o efă de grăunţe uscate şi aceste zece pâini
şi du-le cât mai degrabă în tabără la fraţii tăi; iar aceşti zece caşi du-i căpeteniei celei peste mia
lor; cercetează de sănătatea lor şi află ce nevoi au". Atunci Saul şi ei şi toţi Israeliţii se aflau în
Valea Stejarului şi se pregăteau de luptă cu Filistenii. (I Regi 17.17-19)
Avem nevoie să Îl găsim pe Dumnezeu, iar Dumnezeu nu poate fi găsit în zgomot şi agitaţie.
(Maica Tereza)
Bine este, deci, frate a nu face răul nici cu gândul, iar de eşti ispitit, nevoieşte-te ca să nu faci cu
lucrul. (Patericul)
Binele făcut la nevoie ţi-l răsplăteşte înzecit Dumnezeu când nici nu gândeşti. (Mircea Eliade)
Bolnavul avea nevoie de vindecare, robul avea nevoie de eliberare, iar cel muritor avea nevoie
de înviere şi de viaţă veşnică. (Sfântul Grigorie de Nyssa)
Chiar şi un ateu are nevoie de Dumnezeu pentru a-L nega. (Miguel de Unamuno)
Cunoaştere, prudenţă, discernămât; acestea sunt adevăratele cerinţe pe care trebuie să le adresăm
lui Dumnezeu. Cunoaştere, prudenţă, discernămât; acestea sunt darurile de care avem nevoie
şi nu alte bunuri trecătoare. (Sfântul Macarie Egipteanul)
Dacă are nevoie de tine, te va linguşi cu fel de fel de vorbe şi-ţi va zâmbi şi-ţi va da nădejde.
(Ecclesiasticul 13.8)
De ai slugă, îngrijeşte-o ca şi pe tine însuţi, deoarece, ca de sufletul tău, vei avea nevoie de ea. De
o vei necăji şi va fugi, în care parte de loc o vei căuta? (Ecclesiasticul 33.36, 37)
Deci, lepădarea de sine înseamnă o trăire în iubirea lui Dumnezeu, care apoi trebuie arătată în iubire
milostivă, în iubire smerită, generoasă faţă de familie, faţă de semenii noştri, faţă de oamenii,
mai ales, care au nevoie de iubirea şi ajutorul nostru. (Patriarhul Daniel)
E nevoie de literatură pentru a înţelege lumea. (Alberto Manguel)
El are grijă de idol să nu cadă, ştiind bine că nu-şi poate ajuta singur, căci nu este decât un chip care
are nevoie de ajutor. Dar el se roagă chipului pentru averea sa, pentru nunţile sale şi pentru fiii
săi şi nu se ruşinează a vorbi către lucrul cel neînsufleţit. (Cartea înţelepciunii lui
Solomon 13.16, 17)
Este nevoie de multă înţelepciune pentru a înţelege diferenţa dintre bine şi rău. (Sfântul Grigorie
Sinaitul)
Există suficient în lume pentru nevoile omului, dar nu şi pentru lăcomia lui. (Mahatma Gandhi)
Fericirea e un urcuş continuu, o dinamică ce se adaptează permanent nevoilor noastre. (Părintele
Pantelimon de la Mănăstirea Oaşa)
Fii îngăduitor, căci toţi avem nevoie de iertare. (Seneca)
Generozitatea nu înseamă să îmi dai ceva de care tu ai mai puţină nevoie decât mine, ci să îmi dai
ceva de care tu ai mai multă nevoie decât mine. (Khalil Gibran)
Integritatea nu are nevoie de reguli. (Albert Camus)
Invenţia este o combinaţie de creiere şi materiale. Cu cât foloseşti mai mult creierul, cu atât ai
nevoie de mai puţin material. (Charles F. Kettering)
Împarte-ţi mâncarea cu cei în nevoie şi vei vedea că mâncarea ta are gust mai bun. (Mehmet
Murat Ildan)
În urma unei adevărate nevoi, monahului îi este îngăduit să bea vinul cu măsură (cumpătat), ca vinul
 38/782
să lucreze în stomac, nu şi în cap. (Avva Xoie)
În viaţa noastră, plină de nervozitate şi violenţă, avem o mare nevoie de umilinţă. 10.18
Îngerii nu au nevoie de limbă şi de auz, ci îşi transmit unii altora propriile lor gândiri şi hotărâri, fără
să rostească nici măcar un cuvânt. (Sfântul Ioan Damaschin)
Literatura: un cod pe care eşti nevoit să-l descifrezi. (Roland Barthes)
Lumea are nevoie de speranţă ca de lumină. (Dimitrie Bolintineanu)
Mincinosul are nevoie de memorie bună. (Pierre Corneille)
Naţia noastră, neamul nevoii. (Mihai Eminescu)
Nevoia este îndemn către idee, şi ideea, îndemn către acţiune. (John Ernst Steinbeck)
Nevoia este mama invenţiei. (Platon)
Nevoile, îngăduite de Dumnezeu pentru binele nostru.. 5.18
Noi nu avem nevoie de înfăţişare văzută, deoarece credinţa noastră ţine loc de minuni, că n-au ne-
voie de minuni credincioşii, ci necredincioşii. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Nu zăbovi a face bine celui ce are nevoie, când ai putinţa să-i ajuţi. (Solomon 3.27)
Oamenii deştepţi nu au nevoie de sfaturi. Cei proşti nu le ascultă. (Benjamin Franklin)
Ocupă locul ce ţi se cuvine, ca să nu fii nevoit să te ridici. (Miguel de Cervantes)
Omul are nevoie de dificultăţi; ele sunt necesare pentru sănătate. (Carl Gustav Jung, medic
psihiatru şi psiholog elveţian)
Omul la nevoie se prinde şi de ascuţişul sabiei. (Proverb)
Pentru a ajunge la Dumnezeu, omul are nevoie de un îndrumător, de un părinte duhovnicesc. 7.8
Pentru a face un rău nu este nevoie de mult efort, însă când vrei să săvârşeşti un bine este nevoie
de voinţă, dorinţă şi dreaptă socotinţă. (Părintele Dumitru Păduraru)
Pentru ce dracii se tem de tine? De când m-am făcut călugăr, mă nevoiesc ca să nu las mânia să
se suie până la gâtlejul meu. (Avva Isidor)
Procesul creativ are nevoie de haos înainte ca să apară forma. (Marilyn Ferguson)
Societatea are nevoie de poeţi aşa cum noaptea are nevoie de stele. (Stanislas de Boufflers)
Tinereţea are o inimă caldă, o nevoie de entuziasm pe care cea mai uşoară atingere o trezeşte.
(Alphonse Daudet)
Toţi au nevoie de Tine, chiar cei ce nu ştiu. Cei ce nu ştiu, mai amarnic decât cei ce ştiu. Flămândul
îşi închipuie că umblă după pâine, dar îi este foame de Tine. Însetatul crede că vrea să bea apă,
dar îi este sete de Tine. Bolnavul se mângâie că râvneşte sănătate, dar boala lui nu-i dă nicio
şansă. În momentul în care Îl găsesc pe Hristos, toate îşi găsesc rezolvare. (Giovanni Papini)
Uneori e nevoie de 40 de zile, alteori , ca în cazul proorocului Ilie, trei ani şi şase luni, sau poate o
viaţă întreagă. Cert este faptul că postul ne face mai înţelepţi, ne poate arăta pregătiţi pentru
toate ispitele şi valurile vieţii. (Sfântul Ioan Gură de Aur, vezi Postul/)
A bate/ Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: "Pentru ce te-ai întristat şi pentru ce s-a posomorât faţa ta?
Când faci bine, oare nu-ţi este faţa senină? Iar de nu faci bine, păcatul bate la uşă şi caută să te
târască, dar tu biruieşte-l!" (Facerea 4.6, 7)
Atunci Iisus le-a zis: Voi toţi vă veţi sminti întru Mine în noaptea aceasta căci scris este:
"Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei". (Matei 26.31)
Au fost atei, până le-a bătut clopotul. (Jakov Ivandic)
Bătaia de joc este o obrăznicie faţă de buna-cuviinţă. (Aristotel)
Bătutul laptelui dă untul, lovitura peste nas face să ţâşnească sângele, iar întărâtarea mâniei duce la ceartă.
(Solomon 30.33)
Când am intrat la început în chinovie, am zis cugetului meu: că tu şi măgarul una sunteţi. Precum măgarul se
bate şi nu grăieşte, se ocărăşte şi nimic nu spune, aşa şi tu. După cum zice psalmistul: dobitoc
m-am făcut la Tine şi eu pururea cu Tine. (Avva Nistero cel din chinovie)
Când doi oameni se sărută, lumea trece pe lângă ei, când doi oameni se bat, lumea se strânge în jurul lor.
(Christian Hebbe)
Cel care îşi bate capul cu înţelepciunea îndeplineşte desăvârşirea minţii şi cel care îşi pierde somnul pentru
ea va fi în curând fără de grijă. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 6.15)
Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află,
şi celui ce bate i se va deschide. (Matei 7.7, 8)
 39/782
Chiar dacă nu va veni acum sfârşitul lumii, totuşi sfârşitul fiecăruia bate la uşă. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
De eşti aşa de nebun ca să te laşi mânat de mânie, bate-te cu mâna peste gură. (Solomon 30.32)
Duşmanii noştri se bucură, bat din palme şi se veselesc atunci când, din pricina mulţimii necazurilor, ne pier-
dem nădejdea, nu mai putem judeca şi renunţăm să ducem mai departe lupta. (Sfântul Vasile cel Mare)
Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte. Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi
cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine. Celui ce biruieşte îi voi
da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui.
Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor. (Apocalipsa 3.19-22)
Iar după El venea mulţime multă de popor şi de femei, care se băteau în piept şi Îl plângeau. (Luca 23.27)
Iar sutaşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost.
Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate,
se întorceau bătându-şi pieptul. (Luca 23.47, 48)
Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule,
fii milostiv mie, păcătosului. (Luca 18.13)
Merită să rişti, dacă asta îţi va schimbă viaţa spectaculos. Riscând pentru nimicuri, te vei mira de ce baţi
pasul pe loc. (Richard Branson)
Nu cruţa pe feciorul tău de pedeapsă; chiar dacă îl loveşti cu varga, nu moare. Tu îl baţi cu toiagul, dar
scapi sufletul lui din împărăţia morţii. (Solomon 23.13, 14)
Nu ni se va deschide poarta împărăţiei cerurilor, dacă n-am bătut la poarta virtuţilor.
(Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Siliţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea. După ce se
va scula stăpânul casei şi va încuia uşa şi veţi începe să staţi afară şi să bateţi la uşă, zicând: Doamne,
deschide-ne! - şi el, răspunzând, vă va zice: Nu vă ştiu de unde sunteţi. (Luca 13.24, 25)
Şansa bate de mai multe ori la uşă, dar de cele mai multe ori nu este nimeni acasă. (William Rogers)
Şi a bătut viile lor şi smochinii lor şi a sfărâmat pomii hotarelor lor. (Psalmi 104.32)
Vântul aduce ploaia, gluma – bătaia. (Proverb persan)
A bea/ Apoi, din porunca regelui şi a dregătorilor săi, s-au strigat şi s-au zis acestea: Oamenii şi animalele, vitele mari
şi mici să nu mănânce nimic, să nu pască şi nici să bea apă; iar oamenii să se îmbrace cu sac şi către Dum-
nezeu să strige din toată puterea şi fiecare să se întoarcă de pe calea lui cea rea şi de la nedreptatea pe ca-
re o săvârşesc mâinile lui; poate că Dumnezeu Se va întoarce şi Se va milostivi şi va ţine în loc iuţimea mâ-
niei Lui ca să nu pierim!" Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de a părut rău Domnului de prezicerile
de rău pe care li le făcuse şi nu le-a împlinit. (Iona 3.4-10)
Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de
trupul şi sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din
pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Dom-
nului. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit. Căci de ne-am fi judecat
noi înşine, nu am mai fi judecaţi. (I Corinteni 11.27-31)
Căci aşa grăieşte Domnul: Iată, celor ce nu le-a fost dat să bea paharul, îl vor bea negreşit. Au doară numai
tu vei rămâne nepedepsit? Nu, nu vei rămâne nepedepsit, ci vei bea negreşit paharul. (Ieremia 49.12)
Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut,
a luat pâine, şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru
voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este
Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea.
(I Corinteni 11.23-25)
Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei
sale se va umple deDuhul Sfânt. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.
(Luca 1.15, 16)
Când m-am suit eu pe munte, ca să primesc lespezile de piatră, tablele legământului, pe care l-a încheiat Dom-
nul cu voi, am stat în munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, şi nici pâine n-am mâncat, nici apă
n-am băut. Atunci mi-a dat Domnul două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu; pe acelea
erau scrise toate cuvintele pe care vi le-a grăit Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării.
(Deutoronomul 9.9, 10)
Ceea ce urăşti tu însuţi, aceea nimănui să nu faci. Vin până la îmbătare să nu bei şi beţia să nu călătorească
 40/782
cu tine pe cale! (Tobit 4.15)
Cine mai este ca Iov, care să bea batjocura, cum ar bea apa? (Iov 34.7)
Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se
va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică. (Ioan 4.14)
Daţi băutură îmbătătoare celui ce este gata să piară şi vin celui cu amărăciune în suflet, ca să bea şi să uite
sărăcia şi să nu-şi mai aducă aminte de chinul lui. (Ecclesiastul 31.6, 7)
De acum nu bea numai apă, ci foloseşte puţin vin, pentru stomacul tău şi pentru desele tale slăbiciuni.
(I Timotei 5.23)
Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate
acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai
întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. (Matei 6.31-33)
E mai bine să bei vin cu măsură, decât numai apă, dar cu mândrie. (Sfinţii Părinţi)
Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi,
şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi
îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi. (Luca 16.17, 18)
Iar în ziua cea din urmă - ziua cea mare a sărbătorii - Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează
cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie
vor curge din pântecele lui. (Ioan 7.37, 38)
Iar îngerul a zis: "Să se păzească el de toate cele ce am spus eu femeii; să nu mănânce nimic din câte rodeşte
viţa de vie; să nu bea vin, nici sicheră şi să nu mănânce nimic necurat şi să păzească toate câte i-am
poruncit ei". … Şi a născut femeia un fiu şi i-au pus numele Samson. Şi a crescut copilul şi l-a
binecuvântat Domnul. (Judecători 13.13-24)
Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, a-
cesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, că acesta es-
te Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor. (Matei 26.26-28)
În urma unei adevărate nevoi, monahului îi este îngăduit să bea vinul cu măsură (cumpătat), ca vinul să
lucreze în stomac, nu şi în cap. (Avva Xoie)
La mâncare să ai cumpătare şi la băutură să fii cu măsură. (Proverb)
"O, dacă durerea mea s-ar cântări şi nenorocirea mea ar fi pusă la cântar! Şi fiindcă este mai grea decât
nisipul mărilor, de aceea cuvintele mele sunt bâlbâite! Pentru că săgeţile Celui Atotputernic stau
înfipte în mine şi duhul meu bea veninul lor, de aceea spaimele lui Dumnezeu vin cete-cete împo-
triva mea. (Iov 6.2-4)
Paharul este în mâna Domnului, plin cu vin curat bine-mirositor, şi îl trece de la unul la altul, dar drojdia lui
nu s-a vărsat; din ea vor bea toţi păcătoşii pământului. (Psalmi 74.8)
Şi unul dintre ei, alergând îndată şi luând un burete, şi umplându-l de oţet şi punându-l într-o trestie,
Îi da să bea. (Matei 27.48)
Toţi au nevoie de Tine, chiar cei ce nu ştiu. Cei ce nu ştiu, mai amarnic decât cei ce ştiu. Flămândul îşi
închipuie că umblă după pâine, dar îi este foame de Tine. Însetatul crede că vrea să bea apă, dar
îi este sete de Tine. Bolnavul se mângâie că râvneşte sănătate, dar boala lui nu-i dă nicio şansă.
În momentul în care Îl găsesc pe Hristos, toate îşi găsesc rezolvare. (Giovanni Papini)
A birui/ A te lupta cu tine însuţi este lupta cea mai grea. A te învinge pe tine însuţi este biruinţa cea mai frumoasă.
(Gottfried Wilhelm von Leibniz)
Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit
lumea. (Ioan 16.33)
Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: "Pentru ce te-ai întristat şi pentru ce s-a posomorât faţa ta?
Când faci bine, oare nu-ţi este faţa senină? Iar de nu faci bine, păcatul bate la uşă şi caută să te
târască, dar tu biruieşte-l!" (Facerea 4.6, 7)
Biruinţele sufletului lasă în urma lor cuvintele vieţii care vor dăinui. (Vladimir Ghika)
Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi
biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei. (Zaharia 9.9)
Calul este gata pentru ziua de război, însă biruinţa vine de la Domnul. (Psalmi 21.31)
Căci judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Şi mila biruieşte în faţa judecăţii. (Iacob 2.13)
Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în ne-
 41/782
murire. Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest (trup) muritor se va îmbră-
ca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghiţită de biruinţă.Unde îţi este,
moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?". (I Corinteni 15.53-55)
Cel ce biruieşte va fi astfel îmbrăcat în veşminte albe şi nu voi şterge deloc numele lui din cartea vieţii şi
voi mărturisi numele lui înaintea părintelui Meu şi înaintea îngerilor Lui. (Apocalipsa 3.5)
Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor: Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii,
care este în raiul lui Dumnezeu. (Apocalipsa 2.7)
Cine este bun, mai bun să se facă şi cine a biruit ispita, să se roage pentru cel care e încă în ispite.
(Părintele Paisie Olaru)
Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi. (Psalmi 59.13)
Cu oricâtă dibăcie te vei război, biruinţa se dobândeşte cu mulţi sfătuitori. (Solomon 24.6)
Cum am luptat şi am biruit pe vrăjmaşi pentru împăratul pământesc, tot aşa voim şi vom lupta şi pentru
Împăratul ceresc, împotriva vrăjmaşilor Lui. (Sfântul Mucenic Tiron, comandantul celor 40 de ostaşi
din Sevastia Armeniei.Toţi au primit moarte mucenicească în anul 320)
Cum poţi să biruieşti un duşman decât făcându-ţi-l prieten! (Abraham Lincoln)
Dacă lipseşte vrăjmaşul, atunci lipseşte desigur şi cununa biruinţei, căci nu poate fi vorba de biruinţă dacă
nu este şi cineva învins. (Sfântul Grigorie de Nyssa)
Dacă ne purtăm ca oile, învingem; dar dacă ne facem lupi, suntem biruiţi. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Dacă vrei să biruieşti mânia, câştigându-ţi blândeţea şi îndelunga răbdare, adu-ţi aminte de Domnul Iisus.
(Sfântul Efrem Sirul)
Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari ca El să fie răstignit, şi strigătele lor au biruit. Deci Pilat a hotărât să
se împlinească cererea lor. (Luca 23.23, 24)
Diavolul nu te biruieşte prin puterea lui, ci prin delăsarea ta. (Sfântul Vasile cel Mare)
E mai bine să fii batjocorit de oameni decât de draci; dar cel plăcut lui Dumnezeu pe amândoi i-a biruit.
(Sfântul Marcu Ascetul)
E nebiruit dorul celor care vor să înveţe ceva folositor. (Sfântul Vasile cel Mare)
Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte. Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi
cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine. Celui ce biruieşte îi
voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul
Lui. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor. (Apocalipsa 3.19-22)
Fără ajutor haric, nu poţi birui nici măcar o patimă. 7.13
Fără ispite nu există luptă, fără luptă nu există biruinţă, fără biruinţă nu există răsplată. (Fericitul Teofilact)
Forţa biruie forţa, frumuseţea biruie totul. (Lope de Vega)
Nimeni să nu se ruşineze de cruce, simbolul sfânt al mântuirii noastre, capul bunătăţilor pentru care trăim
şi pentru care suntem. Ca pe o cunună, aşa să purtăm crucea lui Hristos. Prin cruce se săvârşesc
toate cele ale noastre. Dacă trebuie să te naşti din nou, crucea este alături. Dacă trebuie să te hră-
neşti cu hrana cea tainică, dacă trebuie să te hirotoneşti, dacă trebuie să faci orice, pretutindeni este
alături de noi crucea, semnul biruinţei. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Nu este biruitor mai mare pe pământ decât acela care se biruie pe sine însuşi şi domneşte asupra patimilor.
(Sfântul Tihon din Zadonsk)
Nu te tulbura în mijlocul ispitelor. Cine trimite prilejul pentru luptă, Acela va da şi puterea pentru biruinţă.
(Sfântul Tihon din Zadonsk)
Numai în situaţii deosebit de grele, dar şi atunci numai cu învoirea lui Dumnezeu ca şi în cazul lui Iov, ispitele
îngăduite de Dumnezeu pot depăşi cu puţin puterile noastre. Dar şi în astfel de cazuri puterea binelui
biruieşte până la urmă, chiar dacă fizic nu ar părea evident, ca în cazul martirilor.
(Părintele Teodor Bodogae)
Patimile nu-l pot birui pe acela care are frică de Dumnezeu. 6.5
Să biruim prin blândeţe pe cei care ne-au ofensat, să-i câştigăm prin evlavia noastră, să lăsăm să-i
pedepsească cugetul lor şi nu mânia noastră. (Sfântul Grigorie de Nazianz)
Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.
(Matei 16.18)
Şi unul dintre bătrâni mi-a zis: Nu plânge. Iată, a biruit leul din seminţia lui Iuda, rădăcina lui David, ca să
deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei. (Apocalipsa 5.5)
 42/782
Urmează mâniei, zice dracul; dacă pe mânie o vei birui, s-a izgonit dracul acesteia. Asemena şi pentru
fiecare patimă. (Avva Pitirion, ucenicul Sfântului Antonie cel Mare)
Voiesc să fiu biruit şi să am smerenie decât să fiu biruitor şi să am mândrie. (Patericul)
A călca/ Boala este încălcarea legilor naturii. (Charles Simmons)
Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Pe mâini te vor înălţa ca nu
cumva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu
şi peste balaur. (Psalmi 90.11-13)
Cel ce se transformă în vierme nu se poate plânge după aceea că e călcat în picioare. (Immanuel Kant)
Dacă voi vă temeţi a încălca porunca împăratului, cu atât mai mult ne temem noi, creştinii, să călcăm po-
runcii lui Dumnezeu, ca să nu cădem în chinurile veşnice gătite celor ce se leapădă de El.
(Sfântul Mucenic Proclu, chinuit, răstignit şi săgetat)
Doamne, Dumnezeul meu, de am făcut aceasta, de este nedreptate în mâinile mele, de am răsplătit cu rău
celor ce mi-au făcut mie rău şi de am jefuit pe vrăjmaşii mei fără temei, să prigonească vrăjmaşul sufle-
tul meu şi să-l prindă, să calce la pământ viaţa mea şi mărirea mea în ţărână să o aşeze. (Palmi 7.3-5)
Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu
vă va vătăma. Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre
sunt scrise în ceruri. (Luca 10.19, 20)
Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu pi-
cioarele şi păsările cerului au mâncat-o. (Luca 8.5)
Mai bun este cel care înţelege puţin cu frică, decât cel care prisoseşte cu mintea şi calcă legea.
(Ecclesiasticul 19.21)
Majoritatea celor care vor călca pe urmele mele vor fi copii, prin urmare muzica să ţină ritmul cu pasul ce-
lor mici. (Hans Christian Andersen)
Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce
în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi. (Matei 7.6)
Nu-l judeca pe cel curvar, dacă eşti tu curat, căci de asemenea calci legea. Căci Cel ce a zis: să nu
curveşti, a zis şi să nu judeci! (Patericul)
Şi îşi agonisesc osândă, fiindcă şi-au călcat credinţa cea dintâi. (I Timotei 5.12)
Şi vor cădea de ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de
neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor. (Luca 21.24)
Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să
fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. (Matei 5.13)
Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca
morţii cei din veacuri. (Psalmi 142.3)
A căpăta/ Ascultarea de Dumnezeu capătă astăzi forma ascultării de duhovnic. 5.3
Cei rătăciţi cu duhul vor căpăta înţelepciune şi cei cârtitori învăţătură". (Isaia 28.24)
Cel care a primit de la Dumnezeu darul cuvântului şi al învăţăturii, spre a fi de folos semenilor săi, dar nu se
foloseşte de el, pierde darul; şi dimpotrivă, cel ce se sârguieşte să fie de folos semenilor cu darul
acesta, capătă şi mai mult dar, după cum celălalt pierde şi ce a primit. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Cu cât te vei cunoaşte mai bine pe tine, cu atât vei fi mai modest şi vei căpăta o mai mare încredere în
puterile tale. (Samuel Smiles)
Ironia e grăuntele de sare, datorită căruia mâncarea capătă gust. (Thomas Mann)
Ispitele ne trezesc din nepăsare, ne smeresc, ne sporesc virtutea, aşa cum copacul scuturat de vânt îşi în-
fige rădăcinile mai adânc în pământ. Ispitele ne măresc dragostea de Dumnezeu, ne ajută să ne
ispăşim păcatele chiar din viaţa de acum. Ispitele sporesc fericirea noastră veşnică, aşa cum prin
cioplire şi lustruire piatra nestemată capătă mai multă strălucire. (Sfinţii Părinţi)
Împăcânde-se cu Dumnezeu, omul capătă sentimentul de iubire, iar frica dispare. 11.9
O viaţă nu poate căpăta strălucire decât dacă este finisată şi muncită. (Masutatsu Oyama)
Prin ascultare omul se înalţă şi capătă ochi ascunşi pentru înţelegerea lucrurilor. Ascultătorul vede fără
să fie văzut şi aude fără să fie auzit. (Părintele Savatie Baştovoi)
A căuta/ A te ruga – adesea – înseamnă a-I grăi lui Dumnezeu despre starea noastră dezastruoasă: neputinţă, mâh-
nire, îndoială, frică, tristeţe, deznădejde – într-un cuvânt, despre tot ceea ce ţine de conditiile exis-
tenţei noastre. Să ne exprimăm fără a căuta expresii elegante sau chiar o succesiune logică. Ade-
 43/782
sea acest mod de a ne adresa lui Dumnezeu este începutul rugăciunii – conversaţie.
(Din cartea “Despre rugăciune”, pagina 8, a Arhimandritului Sofronie Saharov)
Adevărul, atunci când nu este căutat, rareori iese la lumină. (Oliver Wendell Holmes)
Arta este contemplare. Este plăcerea minţii care caută în natură şi descrie spiritul de care Natura însăşi
este animată. (Auguste Rodin)
Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: "Pentru ce te-ai întristat şi pentru ce s-a posomorât faţa ta?
Când faci bine, oare nu-ţi este faţa senină? Iar de nu faci bine, păcatul bate la uşă şi caută să te
târască, dar tu biruieşte-l!" (Facerea 4.6, 7)
Binele este găsit de cel care caută binele şi îi place binelui să se uite la el, la cel care l-a găsit.
(Cuviosul Clement Alexandrinul)
Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele.
(Psalmi 33.10)
Caută ceea ce este dumnezeiesc, iar ceea ce este omenesc va veni foarte uşor.
(Sfântul Ioan Gura de Aur)
Caută fericirea în propria-ţi inimă. Nu căuta nimic în afară de suflet, totul se află întrânsul. Dacă acolo fe-
ricirea nu există, atunci nu o vei găsi nicăieri. (Mitropolitul Filaret)
Caută şi păstrează mereu o bucată de cer deasupra vieţii tale. (Marcel Proust)
Caută-L pretutindeni pe Cel ce este pretutindeni. (Sfântul Ioan Damaschin)
Cauza principală a dezordinii din noi înşine este căutarea realităţii promise de o altă persoană.
(Krishnamurti, filosof indian)
Căutaţi iubirea şi trăiţi-o cu smerenie. (Valeriu Gafencu)
Că şi Hristos n-a căutat plăcerea Sa, ci, precum este scris: "Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine, au
căzut asupra Mea". (Romani 15.3)
Căutarea lui Dumnezeu 1.1
Căutarea lui Hristos 1.3
Căutati mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga vouă. 1.4
Când nu îţi găseşti liniştea în tine însuţi, zadarnic o cauţi altă parte. (François de la Rochefoucauld)
Ceea ce se caută poate fi găsit; dar ceea ce se neglijează, scapă. (Sofocle)
Cel ce caută lauda, e supus patimii şi cel ce se plânge de necaz, iubeşte plăcerea. (Sfântul Marcu Ascetul)
Cel ce face binele şi caută răsplată, nu slujeşte lui Dumnezeu, ci voii sala. (Sfântul Marcu Ascetul)
Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află,
şi celui ce bate i se va deschide. (Matei 7.7, 8)
Cine va căuta să-şi scape sufletul, îl va pierde; iar cine îl va pierde, acela îl va dobândi. (Luca 17.33)
Conştiinţa este o carte naturală; cel ce o citeşte cu fapta, face experienţa ajutorului dumnezeiesc. Domnul
e ascuns în poruncile Sale şi cel ce-L caută pe El Îl găsesc pe măsura împlinirii lor. (Sfântul
Marcu Ascetul)
"Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, cercetaţi şi căutaţi prin pieţele lui: nu cumva veţi găsi vreun om,
măcar unul, care păzeşte dreptatea şi caută adevărul? Căci Eu aş cruţa Ierusalimul. Chiar când ei zic:
"Viu este Domnul", ei jură mincinos. (Ieremia 5.1, 2)
Dacă nu vei căuta să te dai în vânt după cuvinte, vei fi la bătrâneţe o comoară de înţelepciune. (Platon)
Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate
acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai
întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. (Matei 6.31-33)
Din pricina banilor, mulţi au păcătuit şi cine caută să se îmbogăţească îşi întoarce ochiul de la dreptate.
(Ecclesiasticul 27.1)
Doamne, Iisuse Hristoase, pentru Tine am lăsat toate şi pe Tine Te-am căutat toată viaţa. Trimite pe
îngerul Tău cel blând să primească sufletul meu. (Sfânta Cuvioasa Parascheva de la Iaşi)
Doamne, nu Te-aş fi căutat, dacă nu m-ai fi găsit! (Fericitul Augustin)
Domnul se descoperă celor care au urât lumea, iar celor ce caută să placă oamenilor le pregăteşte ruşine.
(Părintele Savatie Baştovoi)
Este bine să ne căutăm prieteni în rândul oamenilor virtuoşi. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Zborul – ce fericire! (Constantin Brâncuşi)
Existenţa lui Dumnezeu nu se poate dovedi şi e păcat să cauţi s-o explici cuiva. Crezi numai … şi afirmi.
 44/782
(Camil Petrescu)
Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea. (Psalmi 33.13)
Fiecare clipă de căutare este o clipă de regăsire. (Paulo Coelho)
Iar Saul - care se numeşte şi Pavel - plin fiind de Duh Sfânt, a privit ţintă la el, şi a zis: O, tu cel plin de toa-
tă viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a
strâmba căile Domnului cele drepte? Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, nevă-
zând soarele până la o vreme. Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta
cine să-l ducă de mână. (Faptele Apostolilor 13.9-11)
Intelectualul este cineva aflat în căutarea adevărului dincolo de interesele sale. (Jean d’Ormesson)
În viaţa noastră nu trebuie să căutăm justificări sau motivări, ci trebuie să căutăm soluţii şi ajutor. Dacă
facem ceea ce este bine, să-I mulţumim lui Dumnezeu, iar dacă nu reuşim să facem binele,
să-I cerem în schimb ajutorul. (Părintele Alexandru Barna)
„La un moment dat, Dumnezeu a venit să mă caute, iar eu L-am primit. Am pus în paranteză tot ce ştiam
despre religii şi I-am încredinţat existenţa mea. Am hotărât să devin creştin, dar creştin-ortodox,
influenţat de Lossky şi de Părinţi, pe care acesta îi preda cu o mare claritate“, mărturisea adesea
Olivier Clément studenţilor, prietenilor sau jurnaliştilor, dar fără să omită trecutul său.
(Ziarul Lumina din 23.12.2014)
Lenea este creativă: progresul este realizat de către oamenii leneşi care caută căi mai uşoare pentru a
realiza lucrurile. (Robert Heinlein)
Mai întâi este căutarea perfecţiunii, apoi, căutarea tandreţii şi a luminii. (Matthew Arnold)
Meditaţia este înţelegerea întregii structuri a “eului”, a sinelui, prilej de a vedea dacă este cu putinţă să fii
totalmente liber de eu şi să nu cauţi vreun supra-eu. Supra-eul este eul. (Krishnamurti, filosof indian)
Menirea noastră pe pământ este să-L lăudăm pe Dumnezeu şi să căutăm mântuirea.
(Părintele Paisie Olaru)
Menirea vieţii tale este să te cauţi pe tine însuţi. (Mihai Eminescu)
Nu căuta plăcerea prietenilor, căci ei nu te pot ajuta când vei muri. Caută pritenia lui Hristos,
care ne ajută şi după moarte. (Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ)
Nu căuta să te înalţi defăimând pe alţii. (în Mahabharata)
Nu fii iubitor de sine, ci iubitor de Dumnezeu. Nu căuta plăcerea în tine, ci o vei găsi în ceilalţi.
(Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Oamenii mărunţi caută numai să-şi petreacă timpul, cei de talent, să-l întrebuinţeze. (Arthur Schopenhauer)
Omul este chemat să caute cu tot dinadinsul să-şi păstreze frumuseţea sufletului.(Sfântul Ioan Gură de Aur)
Orice dar primit de la Dumnezeu se schimbă în rău, atunci când căutăm prin el, nu pe Dumnezeu, ci slava
noastră. (Sfântul Tihon din Zadonsk)
Pesimistul este omul care, dacă simte miros de flori, caută din priviri coşciugul. (H. L. Mencken)
Peştera în care ţi-e frică să intri acunde comoara pe care o cauţi. (Joseph Campbell)
Răutatea şi de la Dumnezeu pe oameni i-a îndepărtat şi pe unii de alţii ne-a dezbinat. De aceea, cu toată
osârdia să căutăm fapta cea bună, care şi la Dumnezeu ne aduce şi pe unii cu alţii ne uneşte.
(Avva Isidor)
Să căutăm împărăţia cerurilor mai mult în traista săracului. (Părintele Arsenie Papacioc)
Să nu căutăm false argumente pentru lipsurile noastre. (Sfinţii Părinţi)
Sileşte-te să te cunoşti pe tine însuţi, că atunci vei cunoaşte multe. Cine-şi vede păcatele va vedea pacea.
Mulţi vor să ştie ce se petrece în ţările străine, dar ce se găseşte în sufletul lor nu vor să caute.
(Sfântul Macarie Egipteanul, 6.6)
Smerenia nu priveşte la cele ce are, ci cugetă şi caută la cele ce nu are. 8.14
Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci
Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut. (Luca 19.9, 10)
Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El că putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi. (Luca 6.19)
Tu, doctore, nu te mulţumeşti cu suprafeţele, cauţi esenţele. (Goethe, în Faust, citat de părintele
Constantin Galeriu)
Uneori adevărul iese la suprafaţă şi fără să fie căutat. (Menandru)
Zis-a Avva Ilie: De nu va căuta mintea cu trupul, în zadar este osteneala, căci de iubeşte cineva necazul,
mai pe urmă i se face lui spre bucurie şi odihnă.
 45/782
A cârmui/ A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul
cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele. (Facerea 1.16)
Apoi dă-mi mie acum înţelepciune şi ştiinţă, ca să pricep cum să cârmuiesc pe poporul acesta, căci cine
poate să cârmuiască pe acest mare popor al Tău?" Atunci Dumnezeu a zis către Solomon: "Pentru
că tu ai avut la inimă asemenea lucru şi n-ai cerut bogăţie, averi şi slavă, nici sufletele neprietenilor tăi;
n-ai cerut de asemenea nici zile multe, ci ai cerut înţelepciune şi ştiinţă, ca să judeci pe poporul Meu
peste care te-am pus rege, de aceea ţi se dă înţelepciune şi ştiinţă, iar bogăţie, averi şi slavă îţi voi da
atâta, câtă n-au mai avut regii cei dinainte de tine şi nici după tine nu vor mai avea".
(II Paralipomena 1.10-12)
Atunci a poruncit Belşaţar şi au îmbrăcat pe Daniel în veşmânt de purpură şi i-au pus lanţ de aur la gâtul
lui şi au dat de veste că el va cârmui ca al treilea în împărăţie. Chiar în noaptea aceea a fost omorât
Belşaţar, împăratul Caldeilor. (Daniel 5.29)
Cei patru stâlpi ai cârmuirii sunt: religia, justiţia, consiliul şi vistieria. (Francis Bacon)
Conducătorul înţelept îndrumează bine pe poporul său, şi cârmuirea omului priceput este cu bună
rânduială. (Ecclesiasticul 10.1)
Deci, când a văzut Samuel pe Saul, atunci Domnul i-a zis: "Iată omul despre care ţi-am vorbit Eu.
Acesta va cârmui pe poporul Meu!" (I Regi 9.17)
Ei au băut vin şi au preamărit pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră. În
aceeaşi clipă au ieşit degetele unei mâini de om, care au scris în faţa sfeşnicului celui mare pe tencuiala
peretelui palatului regal, şi regele a văzut vârful degetelor mâinii care scria. Atunci faţa regelui s-a îngăl-
benit şi gândurile lui s-au tulburat; încheieturile coapselor sale au slăbit, iar genunchii i se izbeau unul de
altul neîncetat. Regele a început să strige din toate puterile să i se aducă prezicătorii, caldeii şi tâlcuitorii
de semne. Atunci el a prins a grăi şi a zis tuturor înţelepţilor din Babilon: "Oricine va citi scrisul acesta şi
îmi va arăta tâlcuirea lui va fi îmbrăcat în veşmânt de purpură, lanţ de aur i se va pune împrejurul gâtului
lui şi va cârmui ca al treilea în regatul meu!" (Daniel 5.4-7)
Iar Tu, Dumnezeul nostru, eşti bun şi adevărat, îndelung-răbdător şi cu milă cârmuitor a toate. (Cartea
înţelepciunii lui Solomon 15.1)
Iată că un rege va stăpâni prin dreptate şi căpeteniile vor cârmui cu dreptate. (Isaia 32.1)
"Mâine pe vremea asta voi trimite la tine pe un om din ţinutul lui Veniamin şi tu îl vei unge cârmuitor al po-
porului Meu Israel; acela va izbăvi pe poporul Meu din mâna Filistenilor, căci am căutat spre poporul
Meu, deoarece strigătul lui a ajuns până la Mine". Deci, când a văzut Samuel pe Saul, atunci Dom-
nul i-a zis: "Iată omul despre care ţi-am vorbit Eu. Acesta va cârmui pe poporul Meu!"
(I Regi 9.16, 17)
Nu poţi cârmui o lume fără Dumnezeu, poţi numai s-o astâmperi cu tunul. (Napoleon Bonaparte)
Răspuns-a regele către Daniel şi a zis: "Cu adevărat că Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor
şi Stăpânul regilor, descoperitorul tainelor, căci tu ai putut să descoperi această taină". Atunci regele a
ridicat la mare vrednicie pe Daniel şi i-a dat daruri şi numeroase lucruri de mare preţ şi l-a pus guver-
nator peste tot ţinutul Babilonului şi căpetenie peste toţi înţelepţii Babilonului. La rugămintea lui Daniel,
regele a însărcinat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego cu ocârmuirea ţinutului Babilonului, iar Daniel
a rămas la curtea regelui. (Daniel 2.46-48)
Stăpân al puterii cum eşti, judeci cu blândeţe şi ne cârmuieşti cu multă cruţare, că la Tine este puterea,
când voieşti. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 12.18)
Şi auzind cei zece s-au mâniat pe cei doi fraţi. Dar Iisus, chemându-i la Sine, a zis: Ştiţi că ocârmuitorii
neamurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc. Nu tot aşa va fi între voi, ci care între voi va
vrea să fie mare să fie slujitorul vostru. Şi care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă, du-
pă cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-Şi dea sufletul răscum-
părare pentru mulţi. (Matei 20.24-28)
Şi îngerul Domnului i-a hotărât lui Iosua astfel: "Aşa zice Domnul Savaot: Dacă vei umbla în căile Mele şi
de vei păzi poruncile Mele, atunci tu vei cârmui casa Mea şi vei păzi curţile Mele, şi Eu îţi voi da ţie
dregătorie printre slujitorii Mei de aici. (Zaharia 3.6, 7)
Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei
ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor.
(I Corinteni 12.28)
 46/782
Unde lipseşte cârmuirea, poporul cade; izbăvirea stă în mulţimea sfetnicilor. (Solomon 11.14)
A câştiga/ Adu-ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai câştigat de la început. (Psalmi 73.2)
Când cel batjocoritor e pedepsit, cel fără minte se înţelepţeşte şi când cel înţelept este dojenit, el câştigă
în ştiinţă. (Solomon 21.11)
Ce câştig avem de pe urma vieţii acesteia, dacă nu ne folosim de ea ca să o câştigăm pe cea viitoare?
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
Ce se va da ţie şi ce vei câştiga de la limba vicleană? (Psalmi 119.3)
Cel ce umblă după câştig nedrept îşi surpă casa lui, iar cel ce urăşte mita va trăi. (Solomon 15.27)
Cel mai bun şi cel mai mare câstig este un prieten adevărat; şi cea mai mare pierdere este pierderea
timpului. (Pitagora)
Dacă Dumnezeu există, şi eu cred, câştig viaţa veşnică, supunându-mă Bisericii. Dacă Dumnezeu nu
există, nu am pierdut nimic. (Blaise Pascal)
Dacă Dumnezeu nu există, agnosticul pierde prea puţin crezând în el şi câştigă la fel de puţin necrezând.
Dacă însă Dumnezeu există, agnosticul câştigă viaţa veşnică crezând în El şi pierde un bine infinit
dacă nu crede. (Pariul lui Blaise Pascal)
Dacă vrei să biruieşti mânia, câştigându-ţi blândeţea şi îndelunga răbdare, adu-ţi aminte de
Domnul Iisus Hristos. (Sfântul Efrem Sirul)
De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe
fratele tău. (Matei 18.15)
Dobândirea înţelepciunii este mai bună decât aurul, iar câştigarea priceperii este mai de preţ decât
argintul. (Solomon 16.16)
Ezitând, nu poţi câştiga nicio bătălie. (Vaclav Havel)
Fidelitatea câştigată prin mită se pierde la fel. (Seneca)
Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care-l câştigăm. (Victor Hugo)
Gloria nu-l poate desfăta pe cel ce o câştigă prin furt şi nu prin vrednicie. ((Nicolai V. Gogol)
Încrederea nu se impune, ea se câştigă. (Piere Véron)
Înţelepciunea cărturarului pe încet se câştigă şi cel care nu ia aminte prea mult la grijile vieţii se va
înţelepţi. (Ecclesiasticul 38.26)
Linguşirea câştigă prieteni, iar adevărul stârneşte ură. (Terenţiu)
Mai mult câştigi prin iertare decât prin violenţă. (La Fontaine)
Mie îmi este mare câştig chiar şi numai a-mi aminti de Sfântul Antonie.(Sfântul Atanasie cel Mare,
ucenicul Sfântului Antonie cel Mare)
Nu e nimic mai tare decât blândeţea. După cum apa aruncată pe foc a stins de multe ori focul, tot aşa şi un
cuvânt spus cu blândeţe, stinge o mânie mai aprinsă decât cuptorul şi îndoit ne este câştigul. Câştigăm
prin aceea că ne-am purtat cu blândeţe şi prin aceea că slobozim de tulburare mintea fratelui nostru
punând capăt mâniei……. Căci ce este apa pentru foc, aceea e blândeţea şi bunătatea pentru mânie.
(Sfântul Ioan Gură de Aur).
Nu există pentru oameni un câştig mai mare decât prevederea şi o minte înţeleaptă. (Sofocle)
Nu zice că se poate câştiga virtute fără necazuri, căci virtutea neprobată în necazuri, nu este întărită.
(Sfântul Marcu Ascetul)
Pariaţi că Dumnezeu există. De câştigaţi, câştigaţi tot; de pierdeţi, nu pierdeţi nimic. (Blaise Pascal)
Până acum, pesimistul nu a câştigat nicio bătălie. (Dwight Eisenhower)
Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da
omul în schimb pentru sufletul său? (Matei 16.26)
Să biruim prin blândeţe pe cei care ne-au ofensat, să-i câştigăm prin evlavia noastră, să lăsăm să-i
pedepsească cugetul lor şi nu mânia noastră. (Sfântul Grigorie de Nazianz)
Să nu ne socotim mai mici pentru că nu facem minuni. N-am avea niciun câştig de-am face minuni, după
cum nu pierdem nimic dacă nu facem, dacă ducem o viaţă virtuoasă. Dacă facem minuni, noi suntem
datornicii lui Dumnezeu. Dacă însă ducem o viaţă virtuoasă, plină de fapte bune, atunci Dumnezeu ne
este dator. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Secretul succesului constă în a vrea să câştigi şi a şti să pierzi. (Niccolò Machiavelli)
Socoteşte milostenia, nu ca pe o cheltuială, ci ca pe un venit, nu ca o pierdere, ci ca pe un câştig, fiindcă
tu, prin ea, dobândeşti mai mult decât ai dat. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
 47/782
Viaţa şi moartea mea depind de alţii. Dacă l-am câştigat pe aproapele meu, l-am câştigat şi pe Dumne-
zeu. (Sfântul Antonie cel Mare)
Ziariştii – oameni care în orice altă profesie ar fi câştigat mai mulţi bani cu mai puţină muncă.
(Robert Lembke)
A cere/ Acţiunea pripită este uşor executabilă, acţiunea prudentă cere judecată. (Kalidasa)
Am stat lângă multe persoane care şi-au dat sfârşitul, am stat lângă mulţi muribunzi, i-am vegheat până la ca-
păt. Toţi, invariabil toţi, cereau o clipă în plus de viaţă, ca să-şi rezolve criza, problema lăuntrică. (Un
duhovnic în vârstă, pomenit de părintele Arsenie Papacioc. Din păcate nu-i ştim numele.) Este cutremu-
rător! Şi spunea: Care este clipa? Este clipa pe care tu acum o pierzi, care a trecut pe lângă tine. Cum
a definit Dostoievski infernul?: “Prea târziu, când nu mai poţi face nimic.” (Părintele Vasile Gavrilă)
Arta cere nu numai observarea vieţii, ci şi o participare activă. (Ilya Ehrenburg)
Ascultarea şi împlinirea cererilor. 2.14
Aşadar, regele Darius a dat oprire scrisă şi poruncă. Îndată ce Daniel a aflat că o poruncă a fost dată, a in-
trat în casa sa, care avea în cămara de sus fereastră deschisă înspre Ierusalim şi în fiecare zi îngenunchea
de trei ori, s-a rugat şi a lăudat pe Dumnezeu, cum făcea şi mai înainte. Atunci bărbaţii aceia au venit în
număr mare şi au aflat pe Daniel rugându-se şi cerând mila lui Dumnezeu. Apoi s-au apropiat şi au grăit
înaintea regelui privitor la porunca regală: "Oare n-ai poruncit tu ca oricine s-ar ruga timp de treizeci de
zile la oricare alt dumnezeu sau om, în afară de tine, rege, să fie aruncat într-o groapă cu lei?" Răspuns-a
regele şi a zis: "Lucrul rămâne hotărât şi, după legile Mezilor şi Perşilor, nu se poate schimba".
(Daniel 6.10-13)
Avem Stăpân blând şi iubitor de oameni şi nu ne cere lucruri peste puterea noastră. Nici nu ne cere să
ne abţinem de la mâcăruri şi să postim aşa, de dragul postului, nici pentru asta să stăm nemâncaţi, ci
ca să ne desprindem de lucrurile cele lumeşti şi să folosim tot răgazul cu cele duhovniceşti. Căci
dacă ne-am rândui viaţa noastră cu mintea trează, dacă am întrebuinţa tot răgazul vieţii noastre cu
cele duhovniceşti şi am mânca atâta doar să fim în nevoie numai şi am cheltui viaţa noastră în fapte
bune, nici n-am mai avea nevoie de ajutorul pe care ni-l dă postul. (Sfântul Ioan Gură de Aur).
Cere sfatul unui duşman şi fă invers. (Proverb evreiesc)
Cereri în rugăciune 8.6, 9.24
Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri. Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prie-
tenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face
vrăjmaş lui Dumnezeu. (Iacob 4.3, 4)
Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află,
şi celui ce bate i se va deschide. (Matei 7.7, 8)
Cu cât un lucru este mai greu de făcut, cu atât cere mai multă artă şi virtute. (Aristotel)
Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari ca El să fie răstignit, şi strigătele lor au biruit. Deci Pilat a hotărât să
se împlinească cererea lor. (Luca 23.23, 24)
De foarte mare trebuinţă ne este încrederea în Hristos, care ne dăruieşte nădejdea, apoi rugăciunea şi din
rugăciune încredinţarea de ajutorul dumnezeiesc. Toate acestea rezultă din cuvintele: Toate câte veţi
cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi. De asemenea, Mântuitorul Hristos ne dăruieşte harul, mila şi
iertarea păcatelor, ca medicamente contra sentimentelui de vinovăţie şi izbăvirea de greutatea copleşi-
toare a conştiinţei vinovate, tuturor celor care cu pocăinţă se apropie de Dumnezeu şi de tainele Sale
în Sfânta Biserică. … (Sfântul Isihie)
Doamne, dacă îţi cer uneori o dovadă sensibilă a harulu Tău, n-o fac pentru a fi mai sigur de Tine, ci pentru
a fi mai sigur de mine. (Vladimir Ghika)
Dumnezeu a coborât la noi, ne cere şi nouă să ne ridicăm la El. 10.17
Eu sunt de părere că a cere iertare înseamnă mai mult decât a avea remuşcări. (Sharat Chandra Chatterji)
Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui
vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.(Luca 12.16-21)
Împărăţia lui Dumnezeu nu se dobândeşte cu uşurinţă, însă puţin i se cere inimii omului pentru ea. 9.8
În viaţa noastră nu trebuie să căutăm justificări sau motivări, ci trebuie să căutăm soluţii şi ajutor. Dacă
facem ceea ce este bine, să-I mulţumim lui Dumnezeu, iar dacă nu reuşim să facem binele,
să-I cerem în schimb ajutorul. (Părintele Alexandru Barna)
Învierea morţilor din morminte este darul exclusiv al lui Dumnezeu, însă învierea sufletului din moartea
 48/782
păcatului cere şi osteneală din partea omului. (Sfântul Isaac Sirul)
Lupta contra egoismului cere o metodă mai savantă decât lupta contra tifosului sau holerei. (Alexis Carrel,
medic chirurg şi biolog francez)
Nu grăi de rău pe slugă la stăpânul său, ca nu cumva să te blesteme şi să te silească să-ţi ceri iertare.
(Solomon 30.10)
Nu trebuie să vă străduiţi singuri, ci cereţi şi ajutorul de Sus. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Nu uita că în viaţă omul nu trebuie să ceară fericirea decât de la munca lui. (Hans Christian Andersen)
Odată, Diogene se încălzea la soare. Alexandru Macedon, care trecea pe acolo, s-a oprit asupra lui şi a
zis: Cere-mi ce vrei tu. Diogene a răspuns: Nu-mi fă umbră. (Diogene din Sinope)
Rugăciunea atinge slava ei cea mai înaltă atunci când adoră şi nu cere nimic. (Samuel Chadwick)
Rugăciunea corectă nu este deci rugăciunea de cerere, ci rugăciunea de recunoştinţă.
(Neale Donald Walsch)
Rugăciunea lui Iisus se cere a fi rostită neîncetat, ziua şi noaptea, în orice loc şi în orice lucrare ne-am afla.
(Părintele Sofian Boghiu)
Să nu eziţi să ceri mult; “este plăcerea Tatălui de a-ţi oferi Împărăţia,” a spus Iisus. (Wallace D. Wattles)
Se cere să luăm aminte, ca la vremea marilor încercări, să nu cădem din credinţă. (Eusebiu de Cezareea)
Se cuvine ca atunci când ne aflăm în dureri să ne rugăm pentru întelegerea bolii noastre, pentru
suportarea cu răbdare şi pentru izbăvirea de ea dacă aşa este voia sfântă a lui Dumnezeu. Este
bine, de asemenea, să cerem şi altora să se roage pentru noi şi în special preoţilor, pentru că mult
poate rugăciunea stăruitoare a dreptului, aşa cum putem citi în Epistola Sobornicească a Sfântului
Apostol Iacob. (Sfântul Ioan de Kronstadt)
Şi au ieşit fariseii şi se sfădeau cu El, cerând de la El semn din cer, ispitindu-L. Şi Iisus, suspinând cu duhul
Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn
acestui neam. (Marcu 8.11, 12)
Şi au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare sufletelor lor. Şi au grăit împotriva lui Dumnezeu şi
au zis: "Va putea, oare, Dumnezeu să gătească masă în pustiu?" - Pentru că a lovit piatra şi au curs ape şi
pâraiele s-au umplut de apă. "Oare, va putea da şi pâine, sau va putea întinde masă poporului Său?" Pen-
tru aceasta a auzit Domnul şi S-a mâniat şi foc s-a aprins peste Iacob şi mânie s-a suit peste Israel.
(Psalmi 77.21-25)
Tânăr am fost şi am îmbătrânit şi n-am văzut pe cel drept părăsit, nici seminţia lui cerând pâine; toată ziua
dreptul miluieşte şi împrumută şi seminţia lui binecuvântată va fi. (Psalmi 36.25)
Viaţa duhovnicească cere un anumit echilibru, o dreaptă măsură. 6.17
Zis-a Avva Grigorie: De la creştin aceste trei lucruri le cere Dumnezeu: credinţa de la suflet,
adevărul de la limbă şi curăţenia de la trup.
A cerşi/ Feciorii lui vor trebui să cerşească mila celor săraci şi mâinile lui vor da înapoi ce a luat cu forţa.
(Iov 20.10)
Fiule! Viaţă cerşetoare să nu trăieşti; mai bine să mori decât să ceri. (Ecclesiasticul 40.31)
În gura celui fără de ruşine, dulce va fi cerşirea; iar în pântecele lui, ca focul va arde. (Ecclesiasticul 40.34)
Marea majoritate a oamenilor găsesc că e mai uşor să cerşească cerul prin rugăciuni, decât să-l merite prin
acţiuni. (Arthur Schopenhauer)
Munca fără rugăciune este servilism; rugăciunea fără muncă este cerşetorie. (Părintele Ilie Cleopa)
Şi când S-a apropiat Iisus de Ierihon, un orb şedea lângă drum, cerşind. Şi, auzind el mulţimea care trecea,
întreba ce e aceasta. Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. Şi el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David,
fie-Ţi milă de mine! Şi cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al
lui David, fie-Ţi milă de mine! (Luca 18.35-39)
Şi chemându-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă-mi socoteala de iconomia ta, căci nu mai
poţi să fii iconom. Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face că stăpânul meu ia iconomia de la mine? Să sap,
nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. Ştiu ce voi face, ca să mă primească în casele lor, când voi fi scos din
iconomie. (Luca 16.2-4)
Vai de feciorii răzvrătiţi, zice Domnul, vai de cei ce fac planuri fără Mine, care fac legăminte ce nu sunt în
Duhul Meu, ca să grămădească păcate peste păcate. Ei iau calea Egiptului, fără să fi întrebat gura Mea,
să cerşească de la Faraon ajutor şi la umbra Egiptului să se adăpostească. Pentru aceasta sprijinul lui
Faraon va fi pentru voi ruşine şi râs adăpostul la umbra lui. (Isaia 30.1-3)
 49/782
A certa/ Bătutul laptelui dă untul, lovitura peste nas face să ţâşnească sângele, iar întărâtarea mâniei duce la ceartă.
(Solomon 30.33)
Cărbunii slujesc pentru căldură, lemnele pentru foc, iar omul certăreţ pentru a aţâţa cearta.
(Solomon 26.21)
Când un înţelept se ceartă cu un nebun, fie că se supără, fie că râde, nu-şi pierde cumpătul.
(Solomon 29.9)
Ceartă fiarele din trestii, ceartă taurii adunaţi împotriva junincilor popoarelor, ca să nu fie depărtaţi cei
care au fost încercaţi ca argintul. (Psalmi 67.31)
Cel ce nu ia asupra sa de bună voie ostenelile pentru adevăr, e certat mai aspru de cele fără de voie.
(Sfântul Marcu Ascetul)
Certarea înrâureşte mai adânc pe omul înţelept, decât o sută de lovituri pe cel nebun. (Solomon 17.10)
Certând m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat. 5.18, Psalmi 117.18
Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme. (Solomon 13.24)
Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul; cel ce ridică glasul îşi iubeşte ruina. (Solomon 17.19)
Dacă nebunia se pripăşeşte în inima celui tânăr, numai varga certării o va îndepărta de el. (Solomon 22.15)
Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi. Miluieşte-mă, Doamne, că ne-
putincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele; şi sufletul meu s-a tulburat foarte
şi Tu, Doamne, până când? (Psalmi 6.1-3)
Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului şi nu simţi scârbă pentru mustrările Lui, căci Domnul ceartă pe
cel pe care-l iubeşte şi ca un părinte pedepseşte pe feciorul care îi este drag. (Solomon 3.11, 12)
Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a fă-
cut linişte deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El?
(Matei 8.26, 27)
Mai înainte de a cerceta, nu huli; cunoaşte întâi şi atunci dojeneşte. Mai înainte de a nu auzi, nu răspunde; şi
nu tăia nimănui şirul cuvintelor. Pentru lucrul care nu-ţi este de folos, nu te certa şi la judecata păcă-
toşilor să nu stai împreună cu ei. (Ecclesiasticul 11.7-9)
Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască; dojeneşte pe cel înţelept, şi el te va iubi. (Solomon 9.8)
Omul cu gând rău aţâţă ceartă şi defăimătorul desparte pe prieteni. (Solomon 16.28)
Omul mânios aţâţă cearta, pe când cel domol linişteşte aprinderea. (Solomon 15.18)
Plăcerea certurilor este împăcarea. (Alfred de Musset)
Precum este multă mila Lui, aşa este multă şi certarea Lui; pe om după faptele lui îl judecă.
(Ecclesiasticul 16.14)
Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în
pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte.
(Romani 13.13, 14)
Şi aduceau la El copii, ca să-Şi pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau. Iar Iisus, vă-
zând, S-a mâhnit şi le-a zis: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este îm-
părăţia lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va
intra în ea. Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei. (Marcu 10.13-16)
Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: "Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te
descuraja, când eşti mustrat de El. (Evrei 12.5)
Şi mulţi îl certau ca să tacă, el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieşte-mă! (Marcu 10.48)
Un om mânios aţâţă cearta şi cel aprig săvârşeşte multe păcate. (Solomon 29.22)
Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă cu toţi, destoinic să dea învăţătură, îngă-
duitor, certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăinţă spre cunoaş-
terea adevărului, şi ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinşi, pentru a-i face voia.
(II Timotei 2.24-26)
Ura aduce ceartă, iar dragostea acoperă toate cusururile. (Solomon 10.12)
Varga şi certarea aduc înţelepciune, iar tânărul care este lăsat (în voia apucăturilor lui) face ruşine maicii
sale. (Solomon 29.15)
A citi/ Analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu ştie să citească, ci acela nu ştie să înţeleagă. (Alvin Toffler)
Când citeşti Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să îţi spui mereu: “Vorbeşte cu mine şi despre mine.” (Soren
Kierkegaard, filosof şi teolog danez)
 50/782
Cel ce e smerit în cugetul său şi împlineşte o lucrare duhovnicească, când citeşte dumnezeieştile Scripturi pe
toate le aduce în legătură cu sine şi nu cu altul. (Sfântul Marcu Ascetul)
Cel ce nu citeşte este mai bine educat decât cel ce citeşte doar ziare. (Thomas Jefferson)
Citeşte mult, nu multe. (Plinius cel Tânăr)
Citeşte pentru a trăi. (Gustave Flaubert)
Conştiinţa este o carte naturală; cel ce o citeşte cu fapta, face experienţa ajutorului dumnezeiesc. Domnul e
ascuns în poruncile Sale şi cel ce-L caută pe El Îl găsesc pe măsura împlinirii lor. (Sfântul Marcu Ascetul)
Cu cât citeşti mai mult, cu atât imiţi mai puţin. (Jules Renard)
Cultura nu înseamnă să citeşti mult, nici să ştii multe; înseamnă să cunoşti mult. (Fernando Pessoa)
Dacă nu citeşti ziarele eşti neinformat, dacă le citeşti, eşti dezinformat. (Mark Twain)
Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt - cine ci-
teşte să înţeleagă - atunci cei din Iudeea să fugă în munţi. (Matei 24.15, 16)
Dar minţile lor s-au învârtoşat, căci până în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, rămâne acelaşi văl,
neridicându-se, căci el se desfiinţează prin Hristos; ci până astăzi, când se citeşte Moise, stă un văl
pe inima lor; iar când se vor întoarce către Domnul, vălul se va ridica. (II Corinteni 3.14-16)
Deosebirea dintre literatură şi ziaristică este că a doua este de necitit, în timp ce literatura e necitită.
(Oscar Wilde)
Drept aceea orice descoperire este pentru voi ca graiurile dintr-o carte pecetluită. Dacă le dai cuiva care ştie
carte şi-i zici: "Citeşte!" el îţi răspunde: "Nu pot, căci ea este pecetluită!" Şi dacă o dai cuiva care nu ştie
carte şi-i zici: "Citeşte!", el îţi va răspunde: "Nu ştiu carte!" Şi a zis Domnul: "De aceea poporul acesta se
apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte, dar cu inima este departe, căci închinarea înaintea
Mea nu este decât o rânduială omenească învăţată de la oameni. De aceea voi face pentru poporul aces-
ta minuni fără seamăn. Înţelepciunea celor înţelepţi se va pierde şi isteţimea celor isteţi va pieri.
(Isaia 28.11-14)
Este un lucru bun să citeşti cărţi de citate, pentru că citatele, atunci când sunt gravate în memorie,
îţi aduc gânduri bune. (Winston Churchill)
Fericit este cel ce citeşte şi cei ce ascultă cuvintele proorociei şi păstrează cele scrise în aceasta! Căci
vremea este aproape. (Apocalipsa 1.3)
Fericiţi sunt cei care nu citesc ziare, analfabeţii, neimplicaţii, căci au bun-simţ. Pentru a ne simţi deplin mulţu-
miţi, trebuie să trăim mai simplu. Lectura ziarelor a făcut să crească numărul proştilor. (Lev Tolstoi)
Iar Duhul i-a zis lui Filip: Apropie-te şi te alipeşte de carul acesta. Şi alergând Filip l-a auzit citind pe prooro-
cul Isaia, şi i-a zis: Înţelegi, oare, ce citeşti? Iar el a zis: Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi
cineva? Şi a rugat pe Filip să se urce şi să şadă cu el. (Faptele Apostolilor 8.29-31)
Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul
Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe
aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi. (Luca 10.26-28)
Între coperţile unei singure cărţi, Biblia, sunt toate răspunsurile la toate problemele cu care ne confruntăm
azi – numai să le citim şi să le credem. (Ronald Reagan)
Mai vârtos să înţelegi ce citeşti, că a citi şi a nu înţelege este a vântura vântul şi a fierbe apa. (Miron Costin)
Oamenii care citesc tabloide merită să fie minţiţi. (Jerry Seinfeld)
Pentru a exista mari poeţi este nevoie de mari cititori. (Walt Whitman)
Prima şi probabil singura carte care merită să fie studiată de toţi este Biblia. Vorbesc în cunoştinţă de cauză:
Studiaţi Scripturile! (John Quincy Adams)
Prin procesul citirii se dezvoltă inteligenţa. (Herbert Harris)
Şi a poruncit Ieremia lui Baruh şi a zis: "Eu sunt închis şi nu mă pot duce în templul Domnului. Deci, du-te tu şi
cuvintele Domnului din gura mea scrise de tine în sul, citeşte-le în templul Domnului, în ziua postului, în au-
zul poporului; citeşte-le de asemenea şi în auzul tuturor acelora din Iuda, care sunt veniţi de prin toate ce-
tăţile; poate vor înălţa rugă smerită înaintea feţei Domnului şi se va întoarce fiecare de la calea sa cea rea,
căci mare este mânia şi supărarea pe care a arătat-o Domnul asupra poporului acestuia". Şi a făcut Baruh,
fiul lui Neria, tot ce i-a poruncit Ieremia, citind în templul Domnului cuvintele Domnului cele scrise în sul.
(Ieremia 36.5-8)
Testul literaturii este, presupun, dacă noi înşine trăim mai intens atunci când o citim. (Elizabeth Drew)
Trebuie să citim Biblia aşa cum un tânăr citeşte scrisoarea de la iubita lui, bucurându-se la gândul că aceasta
 51/782
este scrisă pentru el. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)
Zis-a un bătrân: Tu, fiule, citeşte vieţile şi vorbele sfinţilor şi prea-cuvioşilor părinţi, şi ele îţi vor lumina sufletul.
A clinti/ Asemenea este unui om care, zidindu-şi casă, a săpat, a adâncit şi i-a pus temelia pe piatră, şi venind apele
mari şi puhoiul izbind în casa aceea, n-a putut s-o clintească, fiindcă era bine clădită pe piatră.
(Luca 6.48)
Bun este bărbatul care se îndură şi împrumută; îşi rânduieşte vorbele sale cu judecată, că în veac nu se va
clinti. (Psalmi 111.5)
Că a zis întru inima sa: Nu mă voi clinti din neam în neam, rău nu-mi va fi. (Psalmi 9.26)
Că împăratul nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu se va clinti. (Psalmi 20.7)
Căci însăşi existenţa lui Dumnezeu nu este câtuşi de puţin combătută prin faptul că nu poate fi demonstrată,
deoarece ea stă neclintită pe un teren mult mai sigur. Este vorba despre o chestiune de revelaţie.
(Arthur Schopenhauer)
Credinţa neclintită este un turn întărit, iar Hristos se face toate celui care crede. (Sfântul Marcu Ascetul)
Dacă mânia stăpânitorului se ridică împotriva ta, nu te clinti din locul tău. Căci firea domoală înlătură mari
neajunsuri. (Ecclesiastul 10.4)
Dar mila Mea nu o voi lua de la el cum am luat-o de la Saul, pe care l-am lepădat înaintea feţei tale. Casa
ta va fi neclintită, regatul tău va rămâne veşnic înaintea ta şi tronul tău va sta în veci". Toate cuvintele
acestea şi toată vedenia aceasta le-a spus Natan lui David. (II Regi 7,15, 16)
De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă. Nu v-a cuprins ispită care să fi fost
peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult de-
cât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda. (I Corinteni 10.12, 13)
Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins, pentru că
a întărit lumea care nu se va clinti. Gata este scaunul Tău de atunci, din veac eşti Tu. (Psalmi 92.1-3)
Fiecare dintre noi e ca o carte neclintită pentru vecinii de viaţă. (Ionel Teodoreanu)
Geniul este abilitatea de a-ţi păstra viziunea neclintită până când devine realitate. (Benjamin Franklin)
Iar regele Solomon să fie binecuvântat şi tronul lui David să fie neclintit înaintea Domnului în veci!"
(III Regi 2.45)
Nădejde neclintită, Tu ne vei păstra pacea noastră, că întru Tine ne punem nădejdea. (Isaia 26.3)
Numai credinţa neclintită mântuieşte pe om aici şi dincolo deopotrivă. Credinţa e puntea vie peste prăpăs-
tiile dintre sufletul zbuciumat şi lumea plină de enigme, şi mai cu seamă între om şi Dumnezeu.
(Liviu Rebreanu)
Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti. (Psalmi 92.2)
Precum trece furtuna, aşa piere şi cel fără de lege, iar dreptul este ca o temelie neclintită. (Solomon 10.25)
Prin credinţă, a părăsit Egiptul, fără să se teamă de urgia regelui, căci a rămas neclintit, ca cel care vede pe
Cel nevăzut. (Evrei 11.27)
Şi este împărţire: şi femeia nemăritată şi fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu
trupul şi cu duhul. Iar cea care s-a măritat poartă de grijă de cele ale lumii, cum să placă bărbatului. Şi
aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci spre bunul chip şi alipirea de
Domnul, fără clintire. (I Corinteni 7.34, 35)
A coborî/ A fi creştin înseamnă a coborî Absolutul la nivel cotidian. (Petre Ţuţea)
Aceia au văzut lucrurile Domnului şi minunile Lui întru adânc. El a zis şi s-a pornit vânt furtunos şi s-au înăl-
ţat valurile mării. Se urcau până la ceruri şi se coborau până în adâncuri, iar sufletul lor întru primejdii
încremenea. Se tulburau şi se clătinau ca un om beat şi toată priceperea lor a pierit. Dar au strigat
către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit (Psalmi 106.24-28)
Aşa sunt uneltirile vrăjmaşului: Ne urcă prin înşelăciune la mare înălţime, ca să ne coboare de acolo, în
adâncul prăpastiei. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Coborârea Fiului lui Dumnezeu este singurul leac al bolii noastre. Prin iconomie, singurul doctor înţelept
al sufletelor noastre, primind în Sine pătimirile noastre, a vindecat boala tuturor.
(Leonţiu de Bizanţ, unul dintre marii scriitori bisericeşti)
Cultura te urcă pe culmile gândirii; educaţia te învaţă să cobori până la cei umili. (Carmen Sylva, poetă şi
prima regină a României)
Deci s-a dus Samson cu tatăl său şi cu mama sa la Timna; iar când s-au apropiat de viile Timnei, iată un
leu tânăr venea răcnind înaintea lor. Atunci s-a coborât peste el Duhul Domnului şi el a sfâşiat leul ca
 52/782
pe un ied; şi nu avea nimic în mână. şi n-a spus tatălui său şi mamei sale ce făcuse. Şi a venit şi a vorbit
cu femeia şi aceasta a plăcut lui Samson. Iar după câteva zile s-a dus el iarăşi ca să o ia şi s-a abătut
să vadă trupul leului şi iată un roi de albine şi miere în trupul leului. (Judecători 4.5-8)
Hristos, regele lui Israel, să Se coboare de pe cruce, ca să vedem şi să credem. Şi cei împreună răstigniţi
cu El Îl ocărau. (Marcu 15.32)
Pe atunci s-a făcut foamete în ţinutul acela şi s-a coborât Avram în Egipt, ca să locuiască acolo, pentru
că se înteţise foametea în ţinutul acela. (Facerea 12.9)
Pentru aceasta, bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele. Vai vouă, pământule şi mare, fiindcă diavolul a
coborât la voi având mânie mare, căci ştie că timpul lui e scurt. (Apocalipsa 12.12)
Pentru aceea m-am rugat şi mi s-a dat înţelepciune, am chemat, şi duhul cuminţeniei a coborât în mine.
(Cartea înţelepciunii lui Solomon 7.7)
Rugăciunea ne arată că umilinţa înalţă, iar nu coboară pe om. (Petre Ţuţea)
Să nu te temi când se îmbogăţeşte omul şi când se înmulţeşte slava casei lui. Că la moarte el nu va lua
nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui. (Psalmi 48.17, 18)
Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea
deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Şi de
frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi. (Matei 28.2-4)
Trebuie să-L primim pe Dumnezeu aşa cum este El, iar neputinţa mea de a mă ridica la El, să nu-mi per-
mită nicicând să vorbesc altfel despre Dumnezeu, de cum a făcut-o El. Neputinţa de a mă ridica
la Dumnezeu, să nu-mi permită să-L cobor pe Dumnezeu. ….. (Episcopul vicar patriarhal
Sebastian Ilfoveanu, vezi Dumnezeu/)
Zis-a Avva Xantie: Tâlharul pe cruce era şi cu un cuvânt s-a îndreptat, iar Iuda apostol împreună era
numărat şi într-o noapte a pierdut toată osteneala, coborându-se din cer în iad.
Drept aceea, nimeni făcând bine să nu se fălească, fiindcă toţi cei ce au nădăj-
duit în sineşi au căzut.
A conduce/ Adu-ţi la lumină inconştientul, altfel îţi va conduce el viaţa, şi tu îi vei spune destin. (Carl Gustav Jung,
medic psihiatru şi psiholog elveţian)
Apoi ei au ales o sută de inşi care s-o însoţească pe ea şi pe roaba ei şi să le conducă la cortul lui Olo-
fern. Şi s-a iscat un freamăt în tabără, căci vestea despre sosirea ei pătrunsese în corturi. şi au venit
şi au înconjurat-o, fiindcă ea stătea afară în faţa cortului lui Olofern, până să-i dea de ştire despre
ea. Şi ei se minunau de frumuseţea ei uimitoare, şi pentru ea ei se minunau de fiii lui Israel şi ziceau
unii către alţii: "Cine poate să dispreţuiască un astfel de popor care are în el asemenea femei? Nu
este cu cale să scape nici unul din ei, fiindcă dacă ar scăpa, ar putea să amăgească o lume
întreagă!" (Iudita 10.17-19)
Bogăţia e făcută să slujească, nu să conducă. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Cei pe care adevărul şi înţelepciunea îi conduc în viaţă, pot aduna miere şi de buruieni.
(William Cowper)
Cel ce cunoaşte adevărul nu se împotriveşte necazurilor, care vin asupra lui. Căci ştie că-l conduc pe
om spre frica de Dumnezeu. (Sfântul Marcu Ascetul)
Conducătorul înţelept îndrumează bine pe poporul său, şi cârmuirea omului priceput este cu bună
rânduială. (Ecclesiasticul 10.1)
Curajul te conduce în ceruri; frica – la moarte. (Seneca)
Dacă te conduce mintea, eşti un rege; dacă te conduce corpul, un sclav. (Cato cel Bătrân)
Destinul conduce jumătate din viaţa unui om. Pe cealaltă o conduce caracterul. (Alfred de Vigni)
Dintre legile după care ne conducem, cea dintâi este onoarea. (Voltaire)
El a certat Marea Roşie şi a secat-o şi i-a condus pe ei prin adâncul mării ca prin pustiu; El i-a scos pe
ei din mâna celor ce-i urau şi i-a izbăvit pe ei din mâna vrăjmaşului; şi a acoperit apa pe cei ce-i
asupreau pe ei, nici unul din ei n-a rămas. (Psalmi 105.9-11)
Este imposibil să guvernezi lumea fără Dumnezeu şi fără Biblie. (George Washington)
Îl numesc liber pe acela care este condus numai de raţiune. (Baruch Spinoza)
În chip analog, vinul se amestecă cu apa iar duhul cu omul. Unul, amestecul de vin cu apă, hrăneşte spre
credinţă, celălalt, adică duhul, conduce spre nemurire. Şi iarăşi amestecul celor două, a băuturii şi a
Cuvântului se cheamă Euharistie, har lăudat şi frumos. Iar cei care se împărtăşesc cu credinţă îşi sfin-
 53/782
ţesc şi trupul şi sufletul, pentru că voinţa Tatălui amestecă în chip tainic cu Duhul şi cu Cuvântul
acest amestec dumnezeiesc care este omul. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Mai curând sau mai târziu oamenii care gândesc şi care scriu conduc opina publică; iar opinia publică,
după cum ştiţi, conduce lumea. (Jean le Rond d’Alembert)
Omul nu este creat doar pentru a îngriji şi conduce lumea, ci şi pentru a o transfigura, pentru a o
transforma în lumină şi a o aduce ca ofrandă de mulţumire Creatorului. 6.3
Orgoliul poate conduce la autodistrugere. (Esop)
Orice progres e precar, fiecare soluţie la o problemă ne condce la o nouă problemă.
(Martin Luther King)
Pune Guvernul să conducă deşertul Sahara şi în 5 ani vei descoperi că este lipsă de nisip. (Milton
Friedman)
Rugăciunea mea, frate, este să te odihnesc pe tine şi să te conduc în pace. (Patericul Egiptean)
Simţul umorului face parte din arta de a conduce, de a te înţelege cu oamenii, de a duce lucrurile la
bun sfârşit. (Dwight David Eisenhower)
Trebuie să deschidem uşa larg şi să facem acei paşi care ne pot conduce mai adânc în experienţă.
(James Redfield)
Un conducător care judecă cu dreptate pe cei săraci îşi întăreşte scaunul lui pe veci. (Solomon 29.14)
Un conducător prin dreptate face să propăşească ţara, iar cel ce pune dări grele o ruinează.
(Solomon 29)
Un lucru făcut de mână de meşter este vrednic de laudă, dar conducătorul poporului să fie iscusit la
cuvânt. (Ecclesiasticul 9.17)
Un popor fără religie nu poate fi condus decât cu tunurile. (George Washington)
Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne în-
chinăm Lui. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi adunând pe toţi
arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos? Iar ei i-au zis:
În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: "Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nici-
decum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe
poporul Meu Israel". (Matei 2.2-6)
Vezi tu un om dibaci la lucrul lui? El va sta înaintea conducătorilor şi nu înaintea oamenilor de rând.
(Solomon 22.29)
A considera/ A te iubi însemnă să te consideri în globalitate, să nu exagerezi într-o dimensiune unică, să nu te fărâmi,
să nu faci să devină totalizator un singur aspect al sinelui. A te iubi însemnă să vezi semnificaţia
fiecărui lucru în relaţie cu întreaga personă. Acelaşi lucru e valabil şi în iubirea faţă de celălalt.
(Teologul catolic Marko Rupnik)
A vorbi despre păcat este considerat retrograd şi demodat. 8.20
Dacă nu înţelegem un om, avem tendinţa să îl considerăm prost. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi
psiholog elveţian)
De fapt, putem considera geometria cea mai veche ramură a fizicii … Fără ea n-aş fi putut formula
teoria relativităţii. (Albert Einstein)
Luând în considerare starea actuală a programelor noastre, dezvoltarea software este clar magie nea-
gră şi nu poate fi numită ştiinţă inginerească. (Bill Clinton)
Nu disper, consider fiecare încercare eşuată încă un pas înainte. (Thomas Alva Edison)
Nu trebuie să cunfundăm (cum fac unii oameni complexaţi) orice ironie cu batjocura, desconsidera-
rea, insulta. Ironia civilizată face parte din panoplia dialogului. S-au scris cărţi despre ironie
(Jankélévitch). (George Pruteanu)
Pentru oamenii credincioşi, Dumnezeu se află la început, pentru oamenii de ştiinţă - la capătul consi-
deraţiilor lor. (Max Planck)
Stima valorează mai mult decât celebritatea, consideraţia valorează mai mult decât renumele.
(Nicolas Chamfort)
Ştiinţa este ultimul pas în dezvoltarea mentală a omului şi poate fi considerată ca cea mai mare reali-
zare a culturii umane. (Ernst Cassirer)
Un om se consideră cu adevărat liber, atunci când acceptă să devină robul lui Dumnezeu.
(Sfântul Maxim Mărturisitorul)
 54/782
A consta/ Adevărata ambiţie constă, mai degrabă, în a te dovedi superior prin merite decât prin demnităţi.
(Doamna de Lambert)
Adevărata cinstire pe care o acordăm Fiului lui Dumnezeu, ca şi cea pe care o aducem lui Dumnezeu,
ca părinte, constă mai ales într-o viaţă cinstită. (Origen)
Adevărata înţelepciune constă în a nu părea înţelept. (Eschil)
Adevărata putere a omului constă în blândeţea sa. (Augustin Păunoiu)
Arta matematicii constă în găsirea acelui caz special, care conţine toţi germenii generalităţii.
(David Hilbert)
Arta medicinii constă în a amuza pacientul în timp ce natura vindecă boala. (Voltaire)
Baza prudenţei constă în a înţelege bine ce e folositor şi ce e vătămător. (John Amos Comenius)
Binele desăvârşit nu constă numai în a se abţine cineva de la a face răul, ci şi de a-l gândi. (Scriitorul
bisericesc Metodiu de Olimp)
Bună parte din vorbirea meşteşugită consistă în a şti cum să minţi. (Erasmus)
Cel mai bun test de inteligenţă constă în ceea ce facem cu timpul nostru liber. (Laurence J. Peter)
Creierul este o lume care constă dintr-un număr de constante neexplorate şi mari întinderi de teritorii
necunoscute. (Santiago Ramon y Cajal)
Culmea dispreţului constă în a nu te osteni să descoperi nici măcar defectele aproapelui. (Jose Ortega y
Gasset)
Experienţa ne învaţă că iubirea nu constă ca doi oameni să privească unul la altul, ci a privi amândoi în
aceeaşi direcţie. (Antoine de Saint-Exupéry)
Fericirea constă, în primul rând, în sănătate. (George William Curtis)
În voinţa superioară constă tot războiul nevăzut. 10.8
Libertatea şi progresul constituie nu numai ţelul artei, dar şi al întregii vieţi. (Ludwig van Beethoven)
Nobleţea eului constă în ridicarea deasupra lui însuşi. (Novalis)
Nu este părticică din corpul omenesc care să nu îndeplinească o trebuinţă sau care să nu constituie o
podoabă. (Minucius Felix, scriitor bisericesc din secolul al doilea
Progresul sufletului constă în a face din dragoste ceea ce ar trebui făcut din datorie. (Vladimir Ghika)
Rugăciunea constituie o înălţare a intelectului către Dumnezeu; ea este o conversaţie a intelectului cu
Domnul. (Evagrie Ponticul)
Săvârşirea la timp a faptelor bune constituie cel mai mare bine al vieţii omeneşti. Este cu adevărat singu-
rul bine, bucurie neîntreruptă pe care ţi-o dau faptele bune. Căci împlinirea poruncilor bucură întru
nădejde pe făcătorul faptelor bune. (Sfântul Grigorie de Nyssa)
Secretul fericirii constă în a ceda tentaţiilor. (Oscar Wilde)
Secretul succesului constă în a vrea să câştigi şi a şti să pierzi. (Niccolò Machiavelli)
Tocmai aceasta constituie adevăratul bine: Să priveşti mereu numai spre bine întru Iisus Hristos, Domnul
nostru. (Sfântul Grigorie de Nyssa)
Un singur lucru e de invidiat şi de laudă, şi anume binele cel netrecător. Acesta constă în a fi în cinste
înaintea lui Dumnezeu, pe când bunurile omeneşti sunt nestatornice şi mai înşelătoare decât visurile.
(Sfântul Vasile cel Mare)
Valoarea ta constă în ceea ce eşti şi nu în ceea ce ai. (Thomas Alva Edison)
Virtutea constă în a nu depăşi măsura cu nimic. (Socrate)
Virtutea constă în luptă, nu în trofeul final. (Richard Mifaies)
Virtutea nu constă în abţinerea de la viciu, ci în nedorirea lui. (Geoge Bernard Shaw)
A construi/ Arta este simbolul celor mai nobile eforturi umane de a construi şi a se reţine de la distrugere.
(Evelyn Waugh)
Nu am dat greş de 999 ori. Pur şi simplu am descoperit 999 de feluri în care nu se construieşte un
bec. (Thomas Alva Edison)
Nu raţiunea revoltată faţă de Dumnezeu, ci raţiunea rugătoare, raţiunea smerită, singura care poate
construi comuniunea sinceră şi smerită, din iubire între oameni. (Sfântul Cuviosul Paisie
de la Neamţ)
Omul este încă la fel cum a fost. Este încă brutal, violent, agresiv, avid, competitiv. Şi … a construit o
societate după aceste trăsături. (Krishnamurti, filosof indian)
Orice bărbat, orice femeie sunt conectaţi la energia pe care mulţi o numesc iubire, dar care, în realitate,
 55/782
este materia primă din care a fost construit universul. (Paulo Coelho)
Pentru ei a pregătit Ozia toată oastea, scuturi, suliţe, coifuri şi platoşe, arcuri şi pietre de praştie. Apoi a
făcut în Ierusalim maşini, construite cu meşteşug, ca să le pună în turnuri şi pe la colţurile zidurilor
şi să arunce cu ele săgeţi şi pietre mari. Şi s-a dus vestea de numele lui foarte departe, pentru că în
chip minunat a fost ajutat şi s-a făcut puternic. (II Paralipomena 26.14, 15)
Viitorul unui om, ca şi al unei lumi, se construieşte, nu se visează. (Tudor Muşatescu)
A conta/ Că ai căzut nu are nicio importanţă deoarece numai modul în care te ridici contează. (Nelson Mandela)
Când eşti nefericit, nu conta pe prieteni. (Euripide)
Câteva clipe ale câtorva ani nu mai contează, atunci când ai pierdut eternitatea. (Jean-Paul Sartre)
De-a lungul istoriei, ceea ce a făcut ca răul să triumfe a fost inerţia celor care ar fi putut acţiona, indiferenţa
celor care aveau mai multă minte, tăcerea vocii justiţiei când conta cel mai mult. (Haile Selassie)
Doar smerenia te introduce în amintirea eternă a timpului, singura care de fapt contează.
(Teologul catolic Marko Rupnik)
În viaţă nu contează câţi paşi faci pentru a atinge scopul dorit. Important este să nu te opreşti din
mersul tău. (Confucius)
Pocăinţa este starea de trecere de la iluzie la realitatea care contează pentru mântuire. Păcatul este întot-
deauna o iluzie. Sfinţii Părinţi spun că atunci când demonii ne ispitesc, dau o strălucire deosebită lucru-
rilor şi persoanelor, le amplifică o valoare pe care nu o au. “În păcat este o căutare infinită a lucrurilor
finite”, cum spunea Maurice Blondel. Deci, pocăinţa însemnează revenire la un realism, se văd lucru-
rile trecătoare în dimensiunea lor de lucruri limitate şi de aceea ne întoarcem spre cele ce nu sunt limi-
tate, nu sunt trecătoare, spre valorile veşnice şi astfel ajungem la bucurie. (Patriarhul Daniel)
Ţine minte, fie că trăieşti, fie că mori, este de prea mică importanţă. Ce contează cu adevărat, ce-ar trebui
să conteze şi pentru tine şi pentru alţii, este pentru ce raţiune trăieşti şi pentru ce cauză eşti gata să-ţi
dai viaţa. (Testamentul tatălui mitropolitului Antonie de Suroj)
A continua/ Atât de mare e înşelăciunea, că primesc cu plăcere în suflete momeala aceea şi nu se gândesc că plăce-
rea aceasta, ce poate răni, este scurtă şi trecătoare, pe când durerea e continuă iar învinuirea
conştiinţei, cumplită. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Credinţa este o continuare a raţiunii. (William Adams)
Credinţa este o luptă continuă cu necredinţa. [Un pastor anglican (nu-i stim numele)]
Fericirea e un urcuş continuu, o dinamică ce se adaptează permanent nevoilor noastre. (Părintele
Pantelimon de la Mănăstirea Oaşa)
Iar Gorgias, după ce s-a făcut mai mare peste locurile acestea, adunând oştire străină, adeseori pornea
război împotriva Iudeilor. Şi unindu-se cu aceştia şi Edomiţii, care ţineau cetăţi tari, necăjeau pe Iu-
dei, şi pe cei fugiţi de la Ierusalim, primindu-i, încercau să continuie războiul. Iar cei care erau cu
Iuda Macabeul, făcând rugăciune şi cerând lui Dumnezeu să le fie în ajutor, au năvălit asupra cetăţi-
lor Edomiţilor, pe care lovindu-le vitejeşte, au luat locurile şi au avut izbândă asupra tuturor celor
care se luptau de pe zid, şi pe cei care le veneau înainte i-au junghiat şi au omorât nu mai puţin de
douăzeci de mii. (II Macabei 10.14-17)
Iotam era de douăzeci şi cinci de ani când a fost făcut rege şi a domnit şaisprezece ani în Ierusalim. Pe
mama lui o chema Ieruşa, fiica lui Sadoc. Acesta a făcut lucruri plăcute înaintea ochilor Domnului,
întocmai cum a făcut şi Ozia, tatăl său, numai că n-a intrat, ca el, în locaşul sfânt al Domnului.
Şi poporul continua încă să se strice. (II Paralipomena 27,1, 2)
Noi, în viaţă, continuăm calea greşită pe care a ales-o Adam. 8.9
Pe plan tehnologic, am progresat, am înaintat foarte repede, dar pe plan psihologic comportamentul
nostru, atitudinile, acţiunile noastre, au rămas mai mult sau mai puţin neevoluate. Suntem în conti-
nuare agresivi, brutali, cruzi, smintiţi. (Krishnamurti, filosof indian)
Pentru cel drept bucuria cea dumnezeiască şi cerească este continuă. (Sfântul Vasile cel Mare)
Rugăciunea continuă. 1.1, 2.1, 4.6, 4.7
Rugăciunea se învată continuu. 6.13
Singura cale de a scăpa de efectul coruptibil al laudelor este să continui să lucrezi. (Albert Einstein)
Starea de prezenţă continuă a lui Dumnezeu. 4.9
Timpul lui Dumnezeu: timpul veşniciei, prezentul continuu. 4.6
Viaţa omului este o luptă continuă cu propriile patimi şi slăbiciuni. 8.20
 56/782
A contribui/ Atât optimistul, cât şi pesimistul şi-au adus contribuţia la dezvoltarea societăţii. Optimistul a inventat
avionul şi pesimistul paraşuta. (Gladys Bronwyn Stern)
Ceea ce suntem contribuie mai mult la fericirea noastră, decât ceea ce avem. (Arthur Schopenhauer)
Şi optimistul, şi pesimistul contribuie la societate. Optimistul a inventat avionul, pesimistul a inventat
paraşuta. (George Bernard Shaw)
A conţine/ Arta matematicii constă în găsirea acelui caz special, care conţine toţi germenii generalităţii.
(David Hilbert)
Dacă-mi place mai mult muzica decât conţinutul, e deja un păcat. (Fericitul Augustin)
Este de ajuns un dicţionar pentru a conţine toate cuvintele. Dar gândirii îi trebuie infinitul. (Alexandr
Sergheevici Puşkin)
Natura conţine în sine germenii divini. 7.9
O eroare este cu atât mai primejdioasă, cu cât conţine mai mult adevăr. (Henri Frederic Amiel)
Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături. (Constantin Noica)
A crede/ A zis acestea, şi după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc. Deci I-au
zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei
credeau că vorbeşte despre somn ca odihnă. Deci atunci Iisus le-a spus lor pe faţă: Lazăr a murit.
Şi Mă bucur pentru voi, ca să credeţi că n-am fost acolo. Dar să mergem la el. (Ioan 11.11-15)
Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică,
şi s-a mutat din moarte la viaţă. 5.17
Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică
şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă. (Ioan 5.24)
Adevăratul ateu nu crede nici în sine. (Jozo Cizmic)
Bolta înstelată şi conştiinţa morală mă fac să cred că este un Creator al lumii. (Immanuel Kant)
Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să
nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3.16)
Ce greşeală este să crezi că un copil, pentru că e mic, poartă în el visuri minuscule. (George Enescu)
Cea mai mare înşelăciune este să crezi că nu te înşeli. (Sfântul Ignatie Briancianinov)
Cea mai mare viclenie a diavolului este aceea de a ne face să credem că nu există. 9.11
Cel care ia aminte la cuvânt află fericirea, iar cel ce se încrede în Domnul este fericit. (Solomon 16.20)
Cel care Îl vede pe Dumnezeu în lucrările Sale şi crede în El văzându-le, acela este cu adevărat bogat.
(Paracelsus, alchimist, medic, astrolog şi filosof elveţian)
Cine nu cugetă decât pe jumătate, acela nu crede nici în Dumnezeu; dar cine cugetă corect, acela trebuie
să creadă în Dumnezeu. (Isaac Newton)
Cine se plânge de singurătate nu crede în Dumnezeu. (Valeria Mahok)
Cine tuturor viselor şi tuturor vedeniilor nu crede, filosof duhovnicesc este. (Sfântul Ioan Scărarul)
Cred că unul dintre cele mai mari riscuri în viaţă este să nu ai niciodată curajul să rişti. (Oprah Winfrey)
Cred în noroc. Cu cât muncesc mai mult, cu atât am mai mult noroc. (Thomas Jefferson)
Crede-mă, fiule, dacă oamenii ar putea să vadă de aici moştenirea, slava şi odihna, pe care Dumnezeu
le-a pregătit pentru cei care-L iubesc, oricât de mult ar fi să rămână în această lume, şi chiar de ar fi
să trăiască într-o colibă întunecată, cu viermi până la genunchi, tot nu s-ar lăsa abătuţi de tristeţe. 1.1
Credem că ştim ce este pictura, dar numai pictorii mari ştiu. (Drieu La Rochelle)
Credeţi-mă, rugăciunea este un strigăt de speranţă. (Alfred de Musset)
Credincioşii cred în înviere. Ateii cred în reînvieri. (Stanislaw Jerzy Lec)
Cu cât evoluează mai mult ştiinţa, cu atât mai mult credem în Dumnezeu. (Albert Einstein)
Dacă Dumnezeu nu există, agnosticul pierde prea puţin crezând în el şi câştigă la fel de puţin necrezând.
Dacă însă Dumnezeu există, agnosticul câştigă viaţa veşnică crezând în El şi pierde un bine infinit
dacă nu crede. (Pariul lui Blaise Pascal)
Dacă Dumnezeu există, şi eu cred, câştig viaţa veşnică, supunându-mă Bisericii. Dacă Dumnezeu nu există,
nu am pierdut nimic. (Blaise Pascal)
Dacă nu crezi în Dumnezeu, şi nu există, nu ai pierdut nimic. Dacă nu crezi în Dumnezeu,
şi există, diavolul te-a luat! (Blaise Pascal)
De aceea nu puteau să creadă, că iarăşi a zis Isaia: "Au orbit ochii lor şi a împietrit inima lor, ca să nu
vadă cu ochii şi să nu înţeleagă cu inima şi ca nu cumva să se întoarcă şi Eu să-i vindec" Acestea a zis
 57/782
Isaia, când a văzut slava Lui şi a grăit despre El. (Ioan 12.39-41)
Deci I-au zis: Dar ce minune faci Tu, ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi? (Ioan 6.30)
Diavolul recunoaşte existenţa lui Dumnezeu, crede în El, dar asta nu-l schimbă deloc. 1.5
Dumnezeu dă daruri şi unii chiar le multiplică…. Cred că sunt unul dintre ei! (Niccolò Paganini)
E mai bine să taci din gură şi să-i laşi pe ceilalţi să creadă că eşti prost, decât să vorbeşti şi să înlături
orice îndoială. (Mark Twain)
E uşor să fii prieten cu cei amabili. Dar a fi prietenul celui ce se crede duşmanul tău este chintesenţa orică-
rei religii. (Mahatma Gandhi)
Este mai bine să fii prost şi să cunoşti acest fapt, decât să fii prost şi să te crezi înţelept. (Buddha)
Eu cred că Biblia este cel mai mare dar dat omului. Tot ce este mai bun de la Mântuitorul lumii ne este dat
prin intermediul acestei cărţi. (Abraham Lincoln)
Eu cred că Dumnezeu este adevăratul nume şi adevăratul izvor al inconştientului colectiv şi de aceea este
suprema autoritate morală din univers. (Stephen R. Covey)
Eu nu cred că există Dumnezeu. Eu sunt sigur că există. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi psiholog
elveţian)
Există două feluri în care poţi fi prostit. Primul este să crezi ceea ce nu este adevărat; cel de al doilea este
să refuzi să crezi ceea ce este adevărat. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)
Existenţa lui Dumnezeu nu se poate dovedi şi e păcat să cauţi s-o explici cuiva. Crezi numai … şi afirmi.
(Camil Petrescu)
Fericiţi cei ce cred, ei merg în lumină, eu merg în întuneric. (Vasile Conta)
Hristos, regele lui Israel, să Se coboare de pe cruce, ca să vedem şi să credem. Şi cei împreună răstigniţi
cu El Îl ocărau. (Marcu 15.32)
Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o
piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării. (Matei 18.6)
Iar în ziua cea din urmă - ziua cea mare a sărbătorii - Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează
cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor
curge din pântecele lui. (Ioan 7.37, 38)
Iisus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug.
Natanael I-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am
văzut când erai sub smochin. Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui
Israel. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari de-
cât acestea vei vedea. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se
şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului. (Ioan 1.47-51)
În faţa naturii nu te crede nici mare, nici mic, meditează. (Victor Hugo)
Între coperţile unei singure cărţi, Biblia, sunt toate răspunsurile la toate problemele cu care ne confruntăm
azi – numai să le citim şi să le credem. (Ronald Reagan)
Înţelepciunea ne opreşte să judecăm după simple aparenţe, să credem tot ce auzim, să facem tot ce pu-
tem, să spunem tot ce ştim şi să cheltuim tot ce avem. (Contele Axel Oxenstierna)
La urmă, pe când cei unsprezece şedeau la masă, li S-a arătat şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea
inimii lor, căci n-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat. (Marcu 16.14)
Mediocritatea e cu atât mai impresionantă cu cât o descoperi într-o structură ce se crede deasupra medi-
ocrităţii. (Mircea Eliade)
Nici eu nu pot să cred că se poate mântui cel care nu munceşte pentru mântuirea aproapelui. (Sfântul Ioan
Gură de Aur)
Norocul nu este decât o iluzie, crezută de ignoranţi şi vânată de nebuni. (Timothy Zahn)
Nu eşti chiar atât de singur precum crezi. Cel puţin două persoane se intereseză de tine: Dumnezeu şi dia-
volul. (Gavriil Stiharul)
Nu trebuie să fii admirat, ci crezut. (Tudor Vianu)
Ochii sunt organe mult mai vrednice de crezare decât urechile. (Heraclit)
Omul simplu crede toate vorbele; omul înţelept veghează paşii săi. (Solomon 14.15)
Pentru a reuşi trebuie să crezi. (Robert M. Hensel)
Politica este poate singura meserie pentru care se crede că nu este necesară nicio pregătire. (Robert
Louis Stevenson)
 58/782
Privighetoarea înţeleaptă cântă fiecare cântec de două ori. Ca să nu crezi că nu poate retrăi primul extaz
spontan. (Robert Browning)
Religia şi ştiinţa naturii nu se exclud, cum cred sau se tem unii în ziua de astăzi, ci se întregesc şi se armoni-
zează împreună. (Max Planck)
Să nu spui tot ce ştii, să nu faci tot ce poţi, să nu crezi tot ce auzi, să nu dai tot ce ai.(Părintele Paisie Olaru)
Se poate crede că omul este obligat, pentru a atinge sfinţenia, să aleagă în viaţă calea cea mai marcată de
cruce. Se poate crede că putem să fim mai dom al lui Hristos căutând suferinţa, dar astfel cădem în or-
goliu spiritual. Înţelepciunea crucii în schimb înseamnă să primeşti zidirea pe care ţi-o dă duhul şi să fii
conştient că prin acea iubire se intră în logica pascală, deoarece acela care iubeşte, suferă. Cine se ex-
pune iubirii şi în iubire îşi scrie istoria propriei existenţe, intră inevitabil în cruce. …
(Teologul catolic Marko Rupnik)
Slăbiciunea forţei este de a nu crede decât în forţă. (Paul Valery)
Sufletul tânjeşte să creadă, dar intelectul refuză să-i dea voie. (Scriitorul american Dan Brown)
Şi binevestind cetăţii aceleia şi făcând ucenici mulţi, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu şi la Antiohia, întărind
sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credinţă şi (arătându-le) că prin multe suferinţe trebuie
să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu. Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri,
i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră. (Faptele Apostolilor 14.21-23)
Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El
să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3.14, 15)
Şi l-au vestit, zicând: "Iosif, fiul tău, trăieşte şi el domneşte astăzi peste toată ţara Egiptului". Inima lui Iacov
însă rămase rece şi nu-i credea pe ei. Iar dacă i-au spus ei toate cuvintele lui Iosif, pe care acesta le
zisese lor, şi dacă a văzut căruţele, pe care le trimisese Iosif, ca să-l aducă, atunci s-a înviorat duhul
lui Iacov, tatăl lor, şi a zis Israel: "Destul! Iosif fiul meu, trăieşte încă! Voi merge să-l văd înainte
de a muri!" (Facerea 45.26-28)
Şi Iisus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va
înseta niciodată. (Ioan 6.35)
Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va bo-
teza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi. (Marcu 16.15, 16)
Şi răspunzând, Moise a zis: "Dar de nu mă vor crede şi nu vor asculta de glasul meu, ci vor zice: "Nu ţi
S-a arătat Domnul!", ce să le spun?" Zis-a Domnul către el: "Ce ai în mână?" Şi el a răspuns: "Un to-
iag!" "Aruncă-l jos!" îi zise Domnul. Şi a aruncat Moise toiagul jos şi s-a făcut toiagul şarpe şi a fugit
Moise de el. Şi a zis Domnul către Moise: "Întinde mâna şi-l apucă de coadă!" Şi şi-a întins Moise
mâna şi l-a apucat de coadă şi s-a făcut toiag în mâna lui. Apoi a zis Domnul: "Aşa să faci înaintea lor,
ca să te creadă că ţi S-a arătat Dumnezeul părinţilor lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac
şi Dumnezeul lui Iacov!" (Ieşirea 4.1-5)
Şi zicând: S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.
(Marcu 1.15)
Totul este să munceşti şi să crezi în Dumnezeu. (Nichifor Cainic)
Toţi au nevoie de Tine, chiar cei ce nu ştiu. Cei ce nu ştiu, mai amarnic decât cei ce ştiu. Flămândul îşi
închipuie că umblă după pâine, dar îi este foame de Tine. Însetatul crede că vrea să bea apă, dar
îi este sete de Tine. Bolnavul se mângâie că râvneşte sănătate, dar boala lui nu-i dă nicio şansă.
În momentul în care Îl găsesc pe Hristos, toate îşi găsesc rezolvare. (Giovanni Papini)
Vanitatea omului este atât de mare încât şi ultimul prost se crede deştept. (Georges Clemenceau)
A creşte/ Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez. Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de
pe pământ pământesc este şi de pe pământ grăieşte. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor. Şi ce a
văzut şi a auzit, aceea mărturiseşte, dar mărturia Lui nu o primeşte nimeni. (Ioan 3.30-32)
Ambiţia este germenele din care purcede toată creşterea măreţiei. (Thomas Dunn English)
Ambiţia oricărui om se umflă pe măsură ce-i creşte puterea. (Oxenstierna)
Buna creştere a tineretului este garanţia cea mai sigură a fericirii unui stat. (Oxenstierna)
Cele rele îşi primesc puterea una de alta; de asemenea şi cele bune cresc una prin alta şi pe cel părtaş de
ele îl mână şi mai mult înainte. (Sfântul Marcu Ascetul)
Credinţa dă stabilitate şi sens vieţii lăuntrice. Omul credincios stă în preajma valorilor permanente, este bun
şi bogat. Când trece peste el o încercare a vieţii, nu se năruie, ci creşte. Omul credincios se aseamănă
 59/782
copiilor, râde cu lacrimi pe obraz. Încercările, necazurile, greutăţile prin care trece omul, în momentul
în care Îl află pe Hristos, sunt depăşite. (Ernest Bernea)
Dar cei ce nădăjduiesc întru Domnul vor înnoi puterea lor, le vor creşte aripi ca ale vulturului; vor alerga
şi nu-şi vor slei puterea, vor merge şi nu se vor obosi. (Isaia 40.31)
Fericiţi sunt cei care nu citesc ziare, analfabeţii, neimplicaţii, căci au bun-simţ. Pentru a ne simţi deplin mul-
ţumiţi, trebuie să trăim mai simplu. Lectura ziarelor a făcut să crească numărul proştilor. (Lev Tolstoi)
Fiecare copil este un artist. Problema care se pune este cum să rămână un artist şi după ce va creşte.
(Pablo Picaso)
Firea aţâţă poftele, dar, pe măsură ce creşte asceza, ea le şi stinge. (Patericul)
Gândul cel rău la început este ca o furnică şi, dacă-l laşi, creşte şi se întăreşte şi devine leu. 2.11
Gradul de sensibilitate la durere, frustrare, creşte proporţional cu simţirea şi inteligenţa.
(Arthur Schopenhauer)
Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.(Luca 1.80)
Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu
torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.
(Matei 6.28, 29)
La umbra marilor copaci nu creşte nimic. (Constantin Brâncuşi)
Luaţi aminte! Cei ce refuză să rişte şi să crească, vor fi înghiţiţi de viaţă. 5.9
Omul trebuie să crească, să cerceteze în, şi prin Dumnezeu care l-a creat. Acceptând ispita, Adam s-a
rupt de Dumnezeu şi a rămas numai la sine, şi în el s-a infiltrat satana, denaturând eul lui prin mândrie
şi provocând apoi ura, minciuna, crima şi toate celelalte. 8.9, vezi Minciuna/
Precum este materia focului, aşa se va aprinde şi după putere vrajba va creşte. (Ecclesiasticul 28.10)
Prin cutezanţă creşte curajul, prin şovăială – teama. (Publilius Syrus)
Prin unire cresc lucrurile mici, prin dezbinare se prăbuşesc cele mai mari. (Sallustius)
Prietenia este umbra în înserare, ea creşte mereu până când soarele vieţii apune. (Proverb englezesc)
Răbdarea este o binecuvântare divină. Prin răbdare creştem, ne înălţăm şi ne mântuim. (Părintele Dumitru
Păduraru)
Stejarul de nu va fi clătinat de vânturi, nici nu va creşte, nici rădăcina nu va slobozi. Aşa şi creştinul, de nu
va pătimi şi nu va răbda, nu poate fi ostaş al lui Hristos. (Patericul)
Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.
Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stă-
pâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă
pe pământ şi peste tot pământul!" (Facerea 1.27, 28)
Un ziar este cherestea făcută flexibilă. Este cerneală transformată în cuvinte şi imagini. Este conceput, se
naşte, creşte şi moare de bătrâneţe într-o singură zi. (Jim Bishop)
A cruţa/ Apoi şi-a întins Avraam mâna şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său. Atunci îngerul Domnului a strigat
către el din cer şi a zis: "Avraame, Avraame!" Răspuns-a acesta: "Iată-mă!" Iar îngerul a zis: "Să nu-
ţi ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu şi
pentru mine n-ai cruţat nici pe singurul fiu al tău". (Facerea 22.10-12)
Ba, regele Egiptului a poruncit moaşelor evreieşti, care se numeau: una Şifra şi alta Pua, şi le-a zis: "Când
moşiţi la evreice, să luaţi seama când nasc: de va fi băiat, să-l omorâţi, iar de va fi fată, să o cruţaţi!"
Moaşele însă s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut cum le poruncise regele Egiptului, ci au lăsat şi
pe băieţi să trăiască. Atunci a chemat regele Egiptului pe moaşe şi le-a zis: "Pentru ce aţi făcut aşa şi
aţi lăsat să trăiască şi copiii de parte bărbătească?" Iar moaşele au răspuns lui Faraon: "Femeile evrei-
ce nu sunt ca egiptencele, ci ele sunt voinice şi nasc până nu vin moaşele la ele". (Ieşirea 1.15-19)
Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci, legându-i cu legăturile întunericului în iad,
i-a dat să fie păziţi spre judecată, şi n-a cruţat lumea veche, ci a păstrat numai pe Noe, ca al optulea
propovăduitor al dreptăţii, când a adus potopul peste cei fără de credinţă, şi cetăţile Sodomei şi Go-
morei, osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenuşă, dându-le ca o pildă nelegiuiţilor din viitor;
(II Petru 2.4-6)
Căci eu ştiu aceasta, că după plecarea mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma. Şi
dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi, grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei.
(Faptele Apostolilor 20.29, 30)
 60/782
Când te afli în mijlocul proştilor, cruţă-ţi vremea; iar cu cei înţelepţi zăboveşte fără teamă.
(Ecclesiasticul 27.12)
Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme. (Solomon 13.24)
"Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, cercetaţi şi căutaţi prin pieţele lui: nu cumva veţi găsi vreun om,
măcar unul, care păzeşte dreptatea şi caută adevărul? Căci Eu aş cruţa Ierusalimul. Chiar când ei zic:
"Viu este Domnul", ei jură mincinos. (Ieremia 5.1, 2)
Dar un mic număr din ei voi cruţa de sabie, de ciumă şi de foamete ca să povestească popoarelor, la care
vor merge, despre toate ticăloşiile lor, şi să ştie şi ele că Eu sunt Domnul". (Iezechiel 12.16)
Dar vei zice: Au fost tăiate ramurile, ca să fiu altoit eu. Bine! Din cauza necredinţei au fost tăiate, iar tu stai
prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci temete; căci dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu
te va cruţa. (Romani 11.19-21)
El, Care pe Însuşi Fiul Său nu L-a cruţat, ci L-a dat morţii, pentru noi toţi, cum nu ne va da, oare, toate
împreună cu El? (Romani 8.32)
Făcut-a cale mâniei Lui; n-a cruţat de moarte sufletele lor şi dobitoacele lor morţii le-a dat.(Psalmi 77.55)
Mânia, râvna şi tulburarea, zbuciumul şi frica morţii, pizma şi cearta nu cruţă pe nimeni; şi în vremea odih-
nei, întru aşternut, somnul nopţii gândul lui îl împovărează. (Ecclesiasticul 40.6)
Nu cruţa pe feciorul tău de pedeapsă; chiar dacă îl loveşti cu varga, nu moare. Tu îl baţi cu toiagul, dar
scapi sufletul lui din împărăţia morţii. (Solomon 23.13, 14)
Ochiul Meu nu te va cruţa, nici nu te va milui, ci-ţi voi răsplăti după căile tale, ticăloşiile tale vor fi peste
tine şi vei cunoaşte că Eu sunt Domnul". (Iezechiel 7.4)
Omul aprig la mânie trebuie să fie pedepsit; dacă îl cruţi o dată, trebuie să începi din nou.(Solomon 19.19)
Stăpân al puterii cum eşti, judeci cu blândeţe şi ne cârmuieşti cu multă cruţare, că la Tine este puterea,
când voieşti. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 12.18)
Şi a zis Domnul către mine: "Ce vezi tu Amos?" Şi am zis: O cumpănă de plumb. Şi mi-a răspuns Domnul:
"Iată Eu voi pune cumpăna cea de plumb în mijlocul poporului Meu Israel şi de aici încolo nu-l voi mai
cruţa. Înălţimile lui Isaac vor fi distruse, şi capiştile lui Israel vor fi dărâmate, iar împotriva casei lu
Ieroboam Mă voi scula cu sabie". (Amos 7.8, 9)
Şi eu chem pe Dumnezeu mărturie asupra sufletului meu, că din cruţare pentru voi n-am venit încă la
Corint. (II Corinteni 1.23)
Zis-a Domnul: "De se vor găsi în cetatea Sodomei cincizeci de drepţi, voi cruţa pentru ei toată cetatea şi
tot locul acela". (Facerea 18.26)
A cuceri/ Că de n-ar fi avut nădejde că vor învia cei care mai înainte au căzut, deşert şi de râs lucru ar fi a se ruga
pentru cei morţi. Şi a văzut că celor care cu bună cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus.
Drept aceea, sfânt şi cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăţie pentru cei morţi, ca să se slo-
bozească de păcat. (II Macabei 12.44-46)
Cel încet la mânie e mai de preţ decât un viteaz, iar cel ce îşi stăpâneşte duhul este mai preţuit decât
cuceritorul unei cetăţi. (Solomon 16.32)
Cel mai mare om din lume nu este cuceritorul, ci acela care se stăpâneşte pe sine însuşi.
(Arthur Schopenhauer)
Cel mai puternic învinge prin gingăşie şi cucereşte prin iertare. (Mark Twain)
Civilizaţia cucereşte, Biserica sfinţeşte. (Părintele Arsenie Papacioc)
Dacă maurii au civilizat Spania după ce au cucerit-o, mongolii au cucerit Rusia fără să-i aducă algebra.
(Puşkin)
Legile îi strivesc pe cei slabi şi îi cruţă pe cei puternici. (Juvenal)
Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat
bună mărturie înaintea multor martori. (II Timotei 6.12)
Numai răbdarea cuminte ne va ajuta să cucerim o fericire veşnică. (Pablo Neruda)
A cultiva/ Ascultarea cultivă în noi şi înfrângerea mâniei, şi lipsa de păcat, şi paza curăţiei trupeşti şi sufleteşti. 9.15
Cine vrea să dobândească o memorie bună trebuie s-o cultive, s-o întărească prin exerciţiu zilnic.
(Denis Diderot)
Cultivarea gândurilor bune. 2.11, 6.4
Cultivarea rugăciunii 11.21
Cultivarea virtuţilor. 11.3
 61/782
Evangheliile sunt calea tămăduirii de orice boală, luptă împotriva amintirilor prin cultivarea virtuţilor.
(Cuviosul Talasie)
Scopul împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Mântuitorului este sfinţirea sufletului şi a trupului, dar şi dobândi-
rea mântuirii, adică iertarea păcatelor şi viaţa de veci. În acest sens, împărtăşirea euharistică ne
dăruieşte putere pentru a răstigni egoismul şi orgoliul din noi şi a cultiva o iubire smerită şi milos-
tivă, exprimată prin rugăciune şi prin fapte bune. (Patriarhul Daniel)
Virtutea poate deveni viciu, dacă nu este cultivată cum trebuie. (Sfântul Ioan Casian)
A cumpăra/ Aflând Iacov că este grâu în Egipt, a zis către fiii săi: "Ce vă uitaţi unul la altul? Iată, am auzit că este
grâu în Egipt. Duceţi-vă acolo şi cumpăraţi puţine bucate, ca să trăim şi să nu murim!" Atunci cei ze-
ce din fraţii lui Iosif s-au dus să cumpere grâu din Egipt, iar pe Veniamin, fratele lui Iosif, nu l-a trimis
Iacov cu fraţii lui, căci zicea: "Nu cumva să i se întâmple vreun rău!" Au venit deci fiii lui Israel împreu-
nă cu alţii, care se pogorau să cumpere grâu, căci era foamete şi în pământul Canaanului.
(Facerea 42.1-5)
Că Domnul este răsplătitor şi cu şapte părţi îţi va răsplăti. Nu Îl cumpăra cu daruri, că nu le va primi.
(Ecclesiasticul 35.11,12)
Ce onoare pentru bani: pot cumpăra şi onoarea! (Stipe Golac)
De cele mai multe ori, slava se cumpără cu preţul fericirii, plăcerea cu preţul sănătăţii, milostenia celor
cu nume mare cu preţul neatârnării, banii cu preţul conştiinţei. (Mitropolitul Filaret)
Deci Iosif a fost dus în Egipt şi din mâna Ismaeliţilor, care l-au dus acolo, l-a cumpărat egipteanul
Putifar, o căpetenie de la curtea lui Faraon şi comandantul gărzii lui. (Facerea 39.1)
Dispreţuieşte plăcerile; plăcerea cumpărată cu durere e vătămătoare. (Quintus Horatius Flaccus)
Fericirea nu poate fi cumpărată cu bani şi dragostea nu poate fi dobândită cu forţa. (Emile Zola)
Iar El a zis către ei: Daţi-le voi să mănânce. Iar ei au zis: Nu avem mai mult de cinci pâini şi doi peşti,
afară numai dacă, ducându-ne noi, vom cumpăra merinde pentru tot poporul acesta. Căci erau ca
la cinci mii de bărbaţi. Dar El a zis către ucenicii Săi: Aşezaţi-i jos, în cete de câte cincizeci de inşi.
(Luca 9.13, 14)
Numai pământurile preoţilor nu le-a cumpărat Iosif, căci preoţilor le era rânduită de la Faraon porţie
şi se hrăneau din porţia lor, pe care le-o da Faraon; de aceea nu şi-au vândut ei pământul.
(Facerea 47.21)
Politicienii sunt oamenii care, atunci când văd luminiţa de la capătul tunelului, aleargă şi mai cumpără
tunel. (John Quinton)
Şi a intrat Iisus în templu şi a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele
schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei. (Matei 21.12)
Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să
ies ca s-o văd; te rog iartă-mă. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i în-
cerc; te rog iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni. (Luca 14.18-20)
Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mor-
mânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi
Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magda-
lena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă.
(Marcu 15.46, 47 şi 16.1)
Un surâs dă odihnă celui celui obosit, / Dă curaj celor deznădăjduiţi / Nu poate fi cumpărat, împrumu-
tat sau furat / Pentru că e ceva care nu are valoare / Decât în momentul când este dăruit. / Şi dacă
vreodată întâlniţi o persoană / Care nu mai ştie cum cum să aibă un surâs / Fiţi generos, dăruiţi-l pe
al vostru, / Căci nimeni nu are atâta nevoie de un surâs / Precum acela care nu-l poate da altora.
(Mahatma Gandhi, poezia Surâsul)
Vine vremea, a sosit ziua! Cel ce cumpără sămânţă să nu se bucure şi cel ce vinde să nu plângă, căci
mânia vine peste toată mulţimea lor! (Iezechiel 7.12)
A cuprinde/ Adevărul întreg se cuprinde numai în Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)
Am fost înzestraţi cu puterea de judecată a minţii ca să cunoaştem adevărul, iar adevărul întreg se
cuprinde numai în Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)
Carnea lui e în întristare mare numai pentru el. Sufletul lui numai pentru el e cuprins de jale".
(Iov 14.22)
 62/782
Cuprinsu-m-au durerile morţii, primejdiile iadului m-au găsit; necaz şi durere am aflat şi numele Dom-
nului am chemat: "O, Doamne, izbăveşte sufletul meu!" (Psalmi 114.3, 4)
De aceea facem semnul crucii înainte de rugăciune, ca să ne ordoneze şi să ne adune, să ne cuprindă
gândurile şi inima şi voinţa în Dumnezeu. După rugăciune, ca să rămână în noi ceea ce ne-a dăruit
Dumnezeu, ca să ne apere de primejdii. (Romano Guardini, 8.7)
De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă. Nu v-a cuprins ispită care să fi
fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai
mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda.
(I Corinteni 10.12, 13)
Dreapta judecată este o virtute însemnată, care nu poate fi cuprinsă cu mintea omenească, dacă nu
suntem ajutaţi de harul divin. (Sfântul Ioan Casian)
Duhul lui Dumnezeu umple lumea, El cuprinde toate şi ştie orice şoaptă. (Cartea înţelepciunii lui
Solomon 1.7)
Este o mare nenorocire să ajungi sub stăpânirea demonilor şi să devii unealta lor! O nenoro-
cire care cuprinde lumea întreagă şi nu este pricepută de lume. (Patericul)
Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt
om păcătos. Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul
peştilor pe care îi prinseseră. (Luca 5.8, 9)
Înconjuraţi Sionul şi-l cuprindeţi pe el, povestiţi despre turnurile lui. (Psalmi 47.11)
Înţelepciunea este o ştiinţă desăvârşită a lucrurilor dumnezeieşti şi omeneşti. Ea cuprinde totul şi întru-
cât supraveghează pe toţi oamenii, înţelepciunea este o artă despre viaţă şi ca atare este alături de
noi tot timpul cât trăim, îndeplinindu-şi lucrarea ei, adică să ne facă viaţa fericită. (Cuviosul
Clement Alexandrinul)
Omul, pe orice drum ar porni, ar vrea să cuprindă infinitul. (Ion Agârbiceanu)
Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoşilor, care părăsesc legea Ta. (Psalmi 118.53)
Mintea are aceeaşi putere ca şi mâinile, nu îndeajuns cât să cuprindă lumea, dar îndeajuns cât să o
schimbe. (Colin Wilson)
Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă de faţa necre-
dincioşilor care mă necăjesc pe mine. Vrăjmaşii mei sufletul meu l-au cuprins; cu grăsime
inima lor şi-au încuiat, gura lor a grăit mândrie. (Psalmi 16.8-10)
Precum cangrena cuprinde trupul şi nu se mai vindecă, la fel şi ţinerea de minte a răului cuprinde sufle-
tul omului (Sfântul Efrem Sirul)
Privind fără-ncetare prostia omenească / De lung urât cuprinsă, Eternitatea cască. (Vasile Alecsandri)
Sufletul cuprins de deznădejde în privinţa mântuirii nu este departe de nebunie. (Sfântul Ioan Gură de
Aur)
Şi a zis Iosif către fraţii săi: "Eu sunt Iosif. Mai trăieşte oare tatăl meu?" Fraţii lui însă nu i-au putut
răspunde, că erau cuprinşi de frică. Apoi Iosif a zis către fraţii săi: "Apropiaţi-vă de mine!" Şi
ei s-au apropiat. Iar el a zis: "Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care voi l-aţi vândut în Egipt.”
(Facerea 45.3, 4)
Şi acum Dumnezeu m-a trimis, să te vindec pe tine şi pe nora ta, Sara. Eu sunt Rafael, unul din cei
şapte sfinţi îngeri, care ridică rugăciunile sfinţilor şi le înalţă înaintea slavei Celui Sfânt". Atunci s-au
înspăimântat amândoi şi au căzut cu faţa la pământ, căci erau cuprinşi de frică. Dar el le-a zis:
"Nu vă temeţi! Pace veţi avea! Binecuvântaţi pe Dumnezeu în veac! (Tobit 12.14-17)
Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te.
Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi
slăveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe
poporul Său. (Luca 7.14-16)
Şi cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul. Şi L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinu-
tul Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Iar El, intrând în corabie,
S-a înapoiat. (Luca 8.36, 37)
Şi s-a dus vestea despre El în toată Siria, şi aduceau la El pe toţi cei ce se aflau în suferinţe, fiind cu-
prinşi de multe feluri de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe slăbănogi, şi El îi vindeca.
(Matei 4.24)
 63/782
Şi s-a întâmplat că tatăl lui Publius zăcea în pat, cuprins de friguri şi de urdinare cu sânge, la care in-
trând Pavel şi rugându-se, şi-a pus mâinile peste el şi l-a vindecat. (Faptele Apostolilor 28.8)
Şi uimire i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu şi, plini de frică, ziceau: Am văzut astăzi lucruri
minunate. (Luca 5.26)
Trebuie să punem şi diagnoza gândurilor pătimaşe, prin care se săvârşeşte păcatul. Gândurile în care se
cuprind toate păcatele, sunt opt: al lăcomie pântecelui, al desfrânării, a iubirii de argint, al mâniei, al
întristării, al trândăviei, al slavei deşarte şi al mândriei. Ca aceste opt gânduri să ne tulbure, sau ca să
nu ne tulbure, nu atârnă de noi. Dar ca să stăruiască, sau ca să nu stăruiască, sau ca să stârnească
patimile, sau ca să nu le stârnească, atârnă de noi. (Sfântul Ioan Damaschin)
Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat.
(Psalmi 31.8)
Ţelul trebuie să cuprindă durata unei vieţi. (Herbert Harris)
Varsă peste ei urgia Ta şi mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei. (Psalmi 68.28)
A curge/ Când trupul este rănit curge sânge. Când sufletul este rănit curg lacrimi. (Sfântul Grigorie de Nyssa)
Cel ce aruncă gheaţa Lui, ca bucăţelele de pâine; gerul Lui cine-l va suferi? Va trimite cuvântul Lui şi le va
topi; va sufla Duhul Lui şi vor curge apele. (Psalmi 147.6, 7)
Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se
va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică. (Ioan 4.14)
Dăruirea şi primirea reprezintă aspecte diferite ale fluxului de energie care curge prin univers.
(Rabindranath Tagore)
Durerea taie în suflet brazdele prin care curge apoi izvorul viu al harului dumnezeiesc. (Nicolae Iorga)
Iar în ziua cea din urmă - ziua cea mare a sărbătorii - Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetea-
ză cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie
vor curge din pântecele lui. (Ioan 7.37, 38)
Nu nădăjduiţi spre nedreptate şi spre jefuire nu poftiţi; bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inima de ea.
(Psalmi 61.10)
Nu-ţi fie ruşine a mărturisi păcatele tale şi nu sta împotriva curgerii râului. (Ecclesiasticul 4.28)
Păcatele mele curg în spatele meu, eu nu le văd, dar vin astăzi să judec păcatele altuia. 12.4
Rugăciunea este un lucru deosebit de greu. Stările duhului nostru sunt într-o necontenită schimbare; câte-
odată rugăciunea curge în noi ca un râu prea puternic, altădată însă inima pare a fi uscată. A te ruga –
adesea – înseamnă a-I grăi lui Dumnezeu despre starea noastră dezastruoasă: neputinţă, mâhnire, îndo-
ială, frică, tristeţe, deznădejde – într-un cuvânt, despre tot ceea ce ţine de conditiile existenţei noastre.
Să ne exprimăm fără a căuta expresii elegante sau chiar o succesiune logică. Adesea acest mod de a ne
adresa lui Dumnezeu este începutul rugăciunii – conversaţie. (Din cartea “Despre rugăciune”, pagina 8, a
Arhimandritului Sofronie Saharov)
Strigă către Domnul, tu fecioară, fiică a Sionului! Să curgă lacrimile tale ca un şuvoi, zi şi noapte; nu înce-
ta, ochiul tău să nu zăbovească! (Plângeri 2.17)
Sufletul meu este dezgustat de viaţa mea. Voi lăsa să curgă slobodă tânguirea mea şi voi vorbi întru sufe-
rinţa sufletului meu. (Iov 10.1)
Şi era o femeie care avea, de doisprezece ani, curgere de sânge. Şi multe îndurase de la mulţi doctori,
cheltuindu-şi toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre mai rău. Auzind ea cele
despre Iisus, a venit în mulţime şi pe la spate s-a atins de haina Lui. Căci îşi zicea: De mă voi atinge
măcar de haina Lui, mă voi vindeca! (Marcu 5.25-28)
Timpul curge din noi ca dintr-un ceasornic cu nisip, dar noi nu simţim fuga asta, mai ales în clipe supreme.
(Victor Hugo)
Un fiu neascultător este nenorocirea tatălui lui, iar certurile unei femei un jgheab care curge întruna.
(Solomon 19.13)
Zis-a Domnul către Moise: "Treci pe dinaintea poporului acestuia, dar ia cu tine câţiva din bătrânii lui Is-
rael; ia în mână şi toiagul cu care ai lovit Nilul şi du-te. Iată Eu voi sta înaintea ta acolo la stânca din Ho-
reb, iar tu vei lovi în stâncă şi va curge din ea apă şi va bea poporul". Şi a făcut Moise aşa înaintea
bătrânilor lui Israel. (Ieşirea 17.5, 6)
A da/ Apoi a zis Dumnezeu: "Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce
are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor
 64/782
cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba ver-
de spre hrană. Şi a fost aşa. (Facerea 1.29, 30)
Apoi s-a suit Moise şi Aaron, Nadab, Abiud şi şaptezeci dintre bătrânii lui Israel şi au văzut locul unde stă-
tea Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era ceva, ce semăna cu un lucru de safir, curat şi limpede ca
seninul cerului. Dar El n-a întins mâna Sa împotriva aleşilor lui Israel, iar ei au văzut pe Dumnezeu, apoi
au mâncat şi au băut. Şi a zis Domnul către Moise: "Suie-te la Mine în munte şi fii acolo, că am să-ţi
dau table de piatră, legea şi poruncile, pe care le-am scris Eu pentru învăţătura lor!" (Ieşirea 24.9-12)
Arta de a trăi presupune o combinaţie subtilă între a ţine şi a da drumul. (Havelock Ellis)
Arta nu se potriveşte cu mediocritatea: ea dă aripi, nu cârje. (Victor Hugo)
Ascensiunea morală dă strălucire omului şi societăţii în care trăieşte. (Alexis Carrel)
Ascultaţi, fiilor, învăţătura tatălui şi luaţi aminte să cunoaşteţi buna chibzuială, căci eu vă dau învăţătură
bună: Nu părăsiţi povaţa mea. (Solomon 4.1, 2)
Atunci când cuvintele dau greş, muzica grăieşte. (Hans Christian Andersen)
Bucuria este starea de spirit normală a omului. Cu cât dezvoltarea intelectuală şi morală a omului este mai ri-
dicată, cu atât omul este mai liber şi viaţa îi dă mai multă satisfacţie. (Anton Pavlovici Cehov)
Că povaţa este un sfeşnic bun şi legea o lumină, iar îndemnurile care dau învăţătură sunt calea vieţii.
(Solomon 6.23)
Că precum cele neînsufleţite, care dau sunet, fie fluier, fie chitară, de nu vor da sunete deosebite, cum se
va cunoaşte ce este din fluier, sau ce este din chitară? (I Corinteni 14.7)
Căci trupul cel putrezitor îngreuiază sufletul şi locuinţa cea pământească împovărează mintea cea plină de
grijă. Cu greu ne dăm seama despre cele ce sunt pe pământ şi cu osteneală găsim cele ce sunt chiar în
mâna noastră; atunci, cine a putut să pătrundă cele ce sunt în ceruri?
(Cartea înţelepciunii lui Solomon 8.15, 16)
Călătoria ta cea lungă te oboseşte, dar nu zici: "Nu-mi mai trebuie!" Tu găseşti însă puteri noi, pentru aceasta
tu nu te dai bătut! (Isaia 57.10)
Când cineva ne dovedeşte recunoştinţa el ne dăruieşte mai mult decât i-am dat. (Vladimir Ghika)
Când dăm celor săraci, să avem o astfel de stare sufletească, ca şi când I-am da lui Hristos.
(Sfântul Ioan Gură deAur)
Când nu ai nimic de dat, poţi să dăruieşti însă ceva ce-i mai presus de toate: o rugăciune. (Vladimir Ghika)
Cel mai bun doctor oferă întotdeauna cât mai puţine medicamente. (Benjamin Franklin)
Cele două cuvinte “informaţie” şi “comunicare” sunt adesea folosite ca având acelaşi înţeles, deşi ele semnifi-
că lucruri total diferite. Informaţia o primeşti, în timp ce comunicarea o dai. (Sydney J. Harris)
Celebritatea este o latură a puterii şi un privilegiu dat de Dumnezeu. (Constantin Cotimanis)
Cine ascultă toate sfaturile care i se dau n-are timp să fie el însuşi. (Carlo Goldoni)
Cine M-a îndatorat cu ceva, ca să fiu acum dator să-i dau înapoi? Tot ce se află sub ceruri este al Meu.
(Iov 41.11)
Dacă nu vei căuta să te dai în vânt după cuvinte, vei fi la bătrâneţe o comoară de înţelepciune. (Platon)
Dai voinţă, iei putere. (Sfinţii Părinţi)
Dar Satan a răspuns Domnului şi a zis: "Cojoc pentru cojoc! Că tot ce are omul dă pentru viaţa lui. Dar ia
întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de osul şi de carnea lui! Să vedem dacă nu Te va blestema în faţă!" Şi
Domnul a zis către Satan: "Îl dau în puterea ta! Numai nu te atinge de viaţa lui". (Iov 2.4-6)
Dă-mi credinţă în Dumnezeu şi voi înfrunta tancurile cu praştie şi pietre. (Gavriil Stiharul)
Dărnicia nu stă în a da mult, ci a da la timp. (La Bruyère)
Dând mită rezolvi şi imposibilul. (Proverb aromân)
De abia după ce am cunoscut prea mult, ne dăm seama cât de puţin cunoaştem. (Socrate)
De ce te laşi târât de inima ta şi de ce priveşti aşa trufaş cu ochii tăi? De ce întorci spre Dumnezeu mânia ta
şi dai drumul din gura ta la astfel de cuvântări? (Iov 15.12, 13)
Deschide gura să-ţi dau papa! – Nu e papa, e Doamne-Doamne! (Cuvintele unui copil de 3-4 ani care se
împărtăşea)
Deseori mă citez, dă sare şi piper conversaţiei. (George Bernard Shaw)
Diferenţa dintre şcoală şi viaţă? La şcoală ţi se dă o lecţie, apoi un test. În viaţă, ţi se dă un test care te înva-
ţă o lecţie. (Tom Bodett)
Din acest al său pământ / La vrăjmaşi nu da românul decât locul de mormânt. (Alexandru Davila)
 65/782
Dumnezeu ţi-a dăruit 86.400 de secunde astăzi. Ai folosit vreuna pentru a spune “Mulţumesc?”.
(William George Ward)
Ei nu pot lua demnitatea nostră dacă nu le-o dăm noi. (Mahatma Gandhi)
Este o lecţie universală – intoleranţa este primul semn al unei educaţii neadecvate. O persoană rău educată
se poartă cu o nerăbdare arogantă, în vreme ce autentica, adevărata educaţie dă naştere modestiei.
(Aleksandr Soljeniţân)
Eşti mai fericit când dai decât când iei. 6.11
Experienţa este cel mai dur profesor, pentru că întâi îţi dă testul şi apoi îţi spune care era lecţia.
(Vernon Sanders Law)
Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi,
adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
(Luca 18.11, 12)
Felul în care dai contează mai mult decât ceea ce dai. (Pierre Corneille)
Frica ta de Dumnezeu nu-ţi dă încredere şi desăvârşirea căilor tale nu-ţi dă nădejde? (Iov 4.6)
Fugi de moarte, dai de înviere. (Poetul Ioan Alexandru)
Generozitatea nu înseamă să îmi dai ceva de care tu ai mai puţină nevoie decât mine, ci să îmi dai ceva de
care tu ai mai multă nevoie decât mine. (Khalil Gibran)
Geometria este cea mai bună şi mai simplă dintre toate logicile, cea mai potrivită să dea inflexibilitate judecă-
ţii şi raţiunii. (Denis Diderot)
Ia aminte, dar, ca nu cumva din pricina unei mici plăceri, ce ţi-o dau bucatele, să suferi paguba de a nu fi în-
scris de înger, fugind dinaintea celui care înrolează ostaşi. Este mai mică primejdia când un soldat aruncă
pavăza şi fuge, decât atunci când un creştin aruncă postul, arma cea tare şi puternică. (Sfântul
Vasile cel Mare)
Iar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ţi fac nedreptate. Oare nu te-ai învoit cu mine un dinar?
Ia ce este al tău şi pleacă. Voiesc să dau acestuia de pe urmă ca şi ţie. (Matei 20.13, 14)
Ironia este încărcată de subînţeles: ea spune una, dar dă de înţeles (cui pricepe) altceva. (George Pruteanu)
Istoria dă lecţii, dar n-are elevi. (Ingeborg Bachmann)
În clipa morţii îţi dai seama cum trebuia trăită viaţa, însă e prea târziu pentru a mai face ceva. (Sfinţii Părinţi)
În viaţa aceasta toţi oamenii dăm examene pentru ca în cea veşnică să ne învrednicim de rai. 10.3
Libertatea vă conferă facultatea de a alege între bine şi rău, adică între datorie şi egoism. Educaţia este însă
aceea care vă învaţă să faceţi alegerea. (Giuseppe Mazzini)
Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Acolo
corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. Toate către Tine
aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. (Psalmi 103.26-28)
Măsurile cele mai bune, planurile cele mai bine concepute riscă să dea greş, dacă nu sunt puse îndată în
aplicare. (Oxenstierna)
Mintea este ca o moară, macină ce-i dai să macine. 2.11
Mulţi oameni au luat încrederea pe care o dă iluzia drept energie. (Honoré de Balzac)
Nenorocirea este cel mai bun dascăl; îşi are metoda ei proprie, dar greş nu dă. (Mihai Eminescu)
Nicio victorie nu e dată fără înfrângere şi nicio cădere nu e dată fără speranţă. (Andrei Pleşu)
Nimeni nu îşi dă seama că unii oameni irosesc multă energie abia ca să fie normali. (Albert Camus)
Norocul merge alături de cei care dau tot ce au mai bun în ei înşişi. (H. Jackson Brown, Jr.)
Norocul nu dă nimic, el doar împrumută pentru un timp. (Jean de la Bruyère)
Norocul nu se dăruieşte niciodată; el se dă numai cu împrumut. (Proverb suedez)
Nu avem nevoie de minuni în viaţa noastră pentru a ne mântui. Credinţa ţine loc de minuni şi chiar face câte
odată să se întâmple minuni fără să ne dăm seama. Origen susţinea acest lucru spunând că mereu se
deschid ochii celor orbi duhovniceşte şi urechile oamenilor surzi faţă de virtute.
Nu dispreţui vorba celor bătrâni, că şi ei au învăţat de la părinţii lor. Că de la ei vei învăţa înţelepciunea şi
îndemânarea de a da răspuns bun la nevoie. (Ecclesiasticul 8.9)
Nu întârzia a-Mi aduce pârga ariei tale şi a teascului tău; pe cel întâi-născut din fiii tăi să Mi-l dai Mie!
(Ieşirea 22.29)
Nu spune aproapelui tău: "Du-te şi vino, mâine îţi voi da!", când poţi să-i dai acum. (Solomon 3.28)
Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet. (Sfinţii Părinţi)
 66/782
Numai entuziasmul poate da naştere la înfăptuiri măreţe. (Karl Liebknecht)
Numai experienţa îţi dă certitudine. (Sfântul Albert cel Mare)
Numai pasiunile mari pot da naştere oamenilor mari. (Claude Adrien Helvetius)
Omul care descoperă pe Dumnezeu se trezeşte ca dintr-o beţie: întreaga lui viaţă i se pare o pierdere de timp.
Dar omul necredincios face şi vorbeşte lucruri vrednice de râs; dacă-i dai bani se bucură şi dacă îl lauzi te
slujeşte ca un catâr. De tânăr îşi părăseşte casa în care s-a născut şi pleacă de-şi pierde frumuseţea şi
cinstea printre străini. (Părintele Savatie Baştovoi)
Orice succes îţi oferă un bilet de acces către o problemă şi mai dificilă. (Henry Kissinger)
Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră,
nici să se înfricoşeze. (Ioan 14.27)
Pacea Mea o dau vouă. 11.4
Pasărea vicleană dă singură în laţ. (Ion Neculce)
Pentru a trăi o viaţă care ţi-a fost dată eşti dator să o meriţi atât ca om cât şi ca neam în fiecare clipă.
(Mihai Viteazul)
Pentru a-ţi pune nădejdea în Domnul, vreau să-ţi dau învăţătură astăzi. (Solomon 22.19)
Pocăinţa este o tocmeală cu Dumnezeu. Noi dăm păcatul şi Dumnezeu dă iertarea. (Sfântul Ioan
Gură de Aur)
Prin acceptarea suferinţei, Îi dăm voie lui Hristos să participe la suferinţa noastră. (Sfinţii Părinţi)
Problema cu internetul este că îţi oferă orice, material de încredere şi material aiuritor. Problema este, aşadar,
cum facem diferenţa între ele. (Umberto Eco)
Să nu spui tot ce ştii, să nu faci tot ce poţi, să nu crezi tot ce auzi, să nu dai tot ce ai.(Părintele Paisie Olaru)
Sănătatea e unitatea care dă valoare tuturor zerourilor vieţii. (Bernard Fontenelle)
Săvârşirea la timp a faptelor bune constituie cel mai mare bine al vieţii omeneşti. Este cu adevărat singurul
bine, bucurie neîntreruptă pe care ţi-o dau faptele bune. Căci împlinirea poruncilor bucură întru
nădejde pe făcătorul faptelor bune. (Sfântul Grigorie de Nyssa)
Se spune că intelectul este dat omului ca să cunoască adevărul, intelectul e dat omului, după părerea mea,
nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul. (Petre Ţuţea)
Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături. (Constantin Noica)
Suferinţa îi dă prostului bunul simţ. (Hesiod)
Sufletul tânjeşte să creadă, dar intelectul refuză să-i dea voie. (Scriitorul american Dan Brown)
Sufletul trebuie tratat ca pământul, să i se dea ce-i trebuie spre a fi productiv. (Constantin Noica)
Şi au început să-L pârască, zicând: Pe Acesta L-am găsit răzvrătind neamul nostru şi împiedicând să dăm
dajdie Cezarului şi zicând că El este Hristos rege. (Luca 23.2)
Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii
dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. (Luca 6.34)
Şi intrând îndată, cu grabă, la rege, i-a cerut, zicând: Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan
Botezătorul. (Marcu 6.25)
Te-ai întrebat de ce, la revărsatul zorilor, cocoşul suspină dureros de repetate ori? Iată ce înseamnă asta – în
oglinda dimineţii s-a arătat că din viaţa ta a mai trecut o noapte, fără ca tu să-ţi dai seama. (Omar
Khayyam)
Toţi ne pricepem să dojenim, dar nu ne dăm seama când greşim noi înşine. (Menandru)
Ţine minte, fie că trăieşti, fie că mori, este de prea mică importanţă. Ce contează cu adevărat, ce-ar trebui să
conteze şi pentru tine şi pentru alţii, este pentru ce raţiune trăieşti şi pentru ce cauză eşti gata să-ţi dai viaţa.
(Testamentul tatălui mitropolitului Antonie de Suroj)
Un test de inteligenţă îi arată unui om ce deştept ar fi fost dacă nu l-ar fi dat. (Laurence J. Peter)
Unii se dau drept bogaţi şi n-au nimic, alţii trec drept săraci, cu toate că au multe averi. (Solomon 13.7)
Vai de cei ce dau dreptate celui nelegiuit pentru mită şi lipsesc de dreptate pe cel drept! (Isaia 5.23)
Vă dau de ştire astăzi că veţi pieri şi nu veţi trăi mult în pământul pe care Domnul Dumnezeu ţi-l dă şi pentru
a cărui stăpânire treci tu acum Iordanul. (Deutoronomul 30.18)
Viitorul ni-l putem modela cum vrem. Viaţa este un lut căruia voinţa îi dă forma. (Liviu Rebreanu)
Vorba a fost dată omului pentru a-şi ascunde gândurile. (Talleyrand)
Vorbeşte ca şi cum va trebui să dai socoteală. (Platon)
A dăinui/ Ba, ceea ce ar fi şi mai grav, însăşi crearea omului şi înzestrarea lui cu toate darurile s-ar dovedi fără de
 67/782
niciun rost. Însă, fiindcă nici toate aceste lucrări ale lui Dumnezeu şi nici toate aceste daruri care pro-
vin de la El nu pot fi socotite zadarnice şi fără rost, atunci în chip necesar trebuie legată de dăinuirea
veşnică a sufletului şi prelungirea vieţii trupeşti, precum şi corolarul ei firesc, învierea. (Atenagora
Atenianul, filosof creştin din secolul al doilea)
Biruinţele sufletului lasă în urma lor cuvintele vieţii care vor dăinui. (Vladimir Ghika)
Buzele care spun adevărul vor dăinui totdeauna, iar limba grăitoare de minciună numai pentru o clipă.
(Solomon 12.19)
Cinstea, renumele şi meritele vor dăinui de-a pururea. (Vergilius)
Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul şi că, cu domnul demonilor, alungă
demonii. Şi chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate satana să alunge pe satana? Dacă
o împărăţie se va dezbina în sine, acea împărăţie nu mai poate dăinui. Şi dacă o casă se va dez-
bina în sine, casa aceea nu va mai putea să se ţină. Şi dacă satana s-a sculat împotriva sa însuşi şi
s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci are sfârşit. (Marcu 3.22-26)
Poete, moartea moare! Iar tu vei dăinui! (Iulia Haşdeu)
Uitaţi-vă la mine şi miraţi-vă foarte şi puneţi mâna la gură. Căci, când mă gândesc, mă apucă groaza şi toa-
tă carnea de pe mine tremură. Pentru ce ticăloşii au viaţă, ajung la adânci bătrâneţe şi sporesc în putere?
Urmaşii lor se ridică voinici în faţa lor şi odraslele lor dăinuiesc sub ochii lor. (Iov 21.5-8)
Ura este o temelie şubredă, iar faima clădită pe ea nu poate dăinui mult. (Hacob Paronian)
A dărâma/ Care e diferenţa dintre un filosof şi un creştin? Unul este discipol al Greciei, celălalt al cerului. Unul care
umblă după glorie, celălalt după mântuire. Unul mânuitor al vorbelor, celălalt al faptelor bune. Unul
care clădeşte şi altul care dărâmă. Unul iubitor de greşeală, celălalt duşman al ei. Unul care strică
adevărul şi altul care-l restabileşte, lămurindu-l. Unul care fură şi altul care păzeşte să nu se fure.
(Tertulian)
Ei vor zidi pe vechile ruine, vor ridica dărâmăturile de altădată, vor reface cetăţile distruse, pustiite din
neam în neam. (Isaia 61.4)
El mă dărâmă bucată cu bucată şi năvăleşte asupra mea ca un războinic. (Iov 16.14)
Iar trecătorii Îl huleau, clătinându-şi capetele, şi zicând: Tu, Cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti,
mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!
(Matei 27.39, 40)
Invidia şi duşmănia au dărâmat cetăţi mari şi au nimicit din rădăcină popoare mari. (Sfântul Clement
Romanul, ucenicul Sfinţilor Apostoli Petru si Pavel.)
În anul întâi al domniei lui - eu, Daniel, am citit în cărţi numărul de şaptezeci de ani, pentru care a fost cu-
vântul Domnului către proorocul Ieremia, ani care trebuia să se împlinească de la dărâmarea Ierusa-
limului. Şi mi-am îndreptat faţa către Domnul Dumnezeu, stăruind în rugăciune şi în rugi fierbinţi, cu
post, sac şi cenuşă. Şi m-am rugat Domnului Dumnezeu şi m-am mărturisit şi am zis: "O, Doamne,
Dumnezeule cel mare şi minunat, Care păzeşti legământul şi îndrumarea pentru cei ce Te iubesc pe
Tine şi iau aminte la poruncile Tale! (Daniel 9.2-4)
În Galaad au săvârşit închinări la idoli, în Ghilgal au jertfit demonilor. Jertfelnicele lor să fie dărâmate –
grămezi de pietre pe brazdele ogorului! (Osea 12.12)
Nicăieri în Noul Testament creştinismul nu este prezentat ca un cult sau ca o religie. Religia e necesară
acolo unde e un zid despărţitor între Dumnezeu şi om. Hristos, care este Dumnezeu şi om, a
dărâmat zidul dintre om şi Dumnezeu. El a inugurat o nouă viaţă, nu o nouă religie. (Teologul
Alexander Schmemann)
Suiţi-vă în munte şi aduceţi lemne ca să clădiţi iarăşi templul în care voi binevoi şi Mă voi preaslăvi", zice
Domnul. "V-aţi aşteptat la mult, dar iată că aveţi puţin. Aţi strâns mult, dar Eu am risipit truda voastră!
Pentru ce?, zice Domnul Savaot. Din pricina templului Meu care stă dărâmat, iar voi zoriţi cu lucrul,
fiecare pentru casa lui! (Agheu 1.8, 9)
Şi a zis Domnul către mine: "Ce vezi tu Amos?" Şi am zis: O cumpănă de plumb. Şi mi-a răspuns Dom-
nul: "Iată Eu voi pune cumpăna cea de plumb în mijlocul poporului Meu Israel şi de aici încolo nu-l
voi mai cruţa. Înălţimile lui Isaac vor fi distruse, şi capiştile lui Israel vor fi dărâmate, iar împotriva
casei lui Ieroboam Mă voi scula cu sabie". (Amos 7.8, 9)
A dăuna/ Dumnezeu este ocrotitorul cel bun al răbdării noastre. Dacă ai lăsat pe seama Lui nedreptatea altora, El
este răzbunător, pentru daune - despăgubitor, pentru durere – medic, pentru moarte - dătător
 68/782
de viaţă. Cât de mult poate răbdarea să-L aibă pe Dumnezeu datornic. (Tertulian)
Grijile nu sunt altceva decât o deprindere mentală foarte dăunătoare, iar eu îmi pot schimba orice deprin-
dere cu ajutorul lui Dumnezeu. (Norman Vincent Peale)
Somnul meteahnă e dăunător. 6.2
Vorbăria este dăunătoare, pentru că atunci când omul doreşte ca el să vorbească, îi interzice lui Dumne-
zeu, Cel care este înăuntrul său, să vorbească. (Sfântul Vasile cel Mare)
A decide/ Dumnezeu poate decide dacă şi când survine ispita. 12.7
Dumnezeu poate decide modul în care aceste circumstanţe ne afectează. 12.17
Fiecare dintre noi este înzestrat cu aceste puteri prin care poate să decidă asupra hotărârilor pe care le ia.
(Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Ziua în care te decizi să faci un lucru important este ziua ta norocoasă. (Proverb japonez)
A defini înseamnă a exclude şi a nega. (Jose Ortega y Gasset)
A defini înseamnă a limita. (Oscar Wilde)
A defini/ Am stat lângă multe persoane care şi-au dat sfârşitul, am stat lângă mulţi muribunzi, i-am vegheat până la ca-
păt. Toţi, invariabil toţi, cereau o clipă în plus de viaţă, ca să-şi rezolve criza, problema lăuntrică. (Un du-
hovnic în vârstă, pomenit de părintele Arsenie Papacioc. Din păcate nu-i ştim numele.) Este cutremurător!
Şi spunea: Care este clipa? Este clipa pe care tu acum o pierzi, care a trecut pe lângă tine. Cum a definit
Dostoievski infernul?: “Prea târziu, când nu mai poţi face nimic.” (Părintele Vasile Gavrilă)
Credinţa este indefinitul în infinit. (Lev Tolstoi)
Definiţiile fericirii şi nefericirii sunt: ştiinţa şi neştiinţa. (Empedocle, citat de Cuviosul Clement Alexandrinul)
Iubirea nu se poate defini. (Părintele Serafim Joantă)
Până şi o dezamăgire, chiar dacă aceasta este întemeiată şi definitivă, înseamnă un pas înainte.
(Max Plank)
Poate că definiţia eroismului şi a sfinţeniei nu este decât aceasta: să faci imposibilul posibil. (Părintele
Nicolae Steinhardt)
Şi încredinţându-se Ahior despre toate câte le făcuse Dumnezeul lui Israel, a crezut cu neclintire în Dumne-
zeu şi-a tăiat împrejur trupul şi a fost primit definitiv în casa lui Israel. (Iudita 14.10)
Unii înţelepţi au definit frumuseţea, ca fiind simetria şi armonia privirilor sufletului. (Sfântul Vasile cel Mare)
Vrei să stii cine eşti? Nu întreba! Acţionează! Acţiunea te va delimita şi defini. (Witold Gombrowicz)
A depăşi/ Biserica depăşeşte pe toate celelalte şi nu este nimic asemenea sau egal cu ea. (Cuviosul Clement
Alexandrinul)
Când atitudinile noastre ne depăşesc capacităţile, chiar şi imposibilul devine posibil. (John C. Maxwell)
Când cineva depăşeşte limitele legii este lacom. (Sfântul Vasile cel Mare)
Credinţa dă stabilitate şi sens vieţii lăuntrice. Omul credincios stă în preajma valorilor permanente, este
bun şi bogat. Când trece peste el o încercare a vieţii, nu se năruie, ci creşte. Omul credincios se asea-
mănă copiilor, râde cu lacrimi pe obraz. Încercările, necazurile, greutăţile prin care trece omul, în mo-
mentul în care Îl află pe Hristos, sunt depăşite. (Ernest Bernea)
Dacă există în lume o forţă, care poate să depăşească frica pe deplin, să nimicească orice pericol, să ră-
mână nepăsătoare la orice pagubă până pe patul de moarte, această forţă este iubirea. (Poetul
bengalez Rabindranath Tagore)
E mediocru ucenicul ce nu-şi depăşeşte maestrul. (Leonardo da Vinci)
Este un semn de nobleţe mentală să ştii să admiri ceea ce te depăşeşte. (Gabriel Liiceanu)
Înţelepciunea depăşeşte orice avere. (Sofocle)
M-am făcut văzătorul unor realităţi, ce-mi depăşeau întelegerea. 12.1
Marea calitate a unui şef de şcoală este de a fi bucuros când e depăşit de elevii săi. (Grigore Moisil)
Numai în situaţii deosebit de grele, dar şi atunci numai cu învoirea lui Dumnezeu ca şi în cazul lui Iov, is-
pitele îngăduite de Dumnezeu pot depăşi cu puţin puterile noastre. Dar şi în astfel de cazuri pu-
terea binelui biruieşte până la urmă, chiar dacă fizic nu ar părea evident, ca în cazul martirilor.
(Părintele Teodor Bodogae)
Poate că singura demnitate adevărată a omului stă în capacitatea de a se depăşi pe sine. (Miguel de
Unamuno)
Studierea omenirii depăşeşte forţele omului. Numai nebunii o încearcă. (Jerome K. Jerome)
Virtutea constă în a nu depăşi măsura cu nimic. (Socrate)
 69/782
A depinde/ Acela a cărui comportare depinde de opinia publică nu e niciodată sigur de el însuşi.
(Jean-François Marmontel)
Arta depinde de noroc şi de talent. (Francis Ford Coppola)
Atunci când eşti iertat începi o viaţă nouă, dar, la fel, atunci când ierţi începi o viaţă nouă. Depinde
de noi să transformăm, prin iertare, viaţa veche într-o viaţă nouă. (Părintele Alexandru Barna)
Fericirea depinde de noi. (Aristotel)
Fericirea nu depinde de ce eşti sau de ce ai, ci doar de ceea ce gândeşti. Mulţumirea aduce fericire chiar
şi săracului, iar nemulţumirea aduce sărăcie chiar şi bogatului. Viitorul vine către noi bucăţică după
bucăţică, puţin câte puţin. Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă, dar dacă păstrăm o atitudine pozitivă,
va fi mereu loc pentru o nouă şansă şi vom putea fi mulţumiţi. (Confucius)
Iertarea noastră de către Dumnezeu depinde de iertarea noastră faţă de aproapele. Aici nu e vorbă goa-
lă, e nenorocire. Cine nu iartă, nu iubeşte. Cine nu iartă şi cine nu iubeşte pe om, nici pe Dumnezeu
nu-L iubeşte. … (Părintele Sofian de la Antim, vezi / Iertarea/ )
Începutul vindecării depinde de voinţa noastră. 10.17
Însă el, omul, poate să aleagă bine sau poate să aleagă rău, iar asta depinde tot de sufletul său, mai exact
de simţurile sufletului său, deoarece, potrivit spuselor Sfântului Macarie Egipteanul, dacă cele cinci
simţuri ale sufletului şi anume inteligenţa, cunoaşterea, discernământul, răbdarea şi mila primesc ha-
rul cel de sus şi sfinţirea duhului sunt cu adevărat fecioare înţelepte, iar dacă se mărginesc la firea
lor sunt cu adevărat fecioare neînţelepte şi fiice ale acestei lumi. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Viaţa şi moartea mea depind de alţii. Dacă l-am câştigat pe aproapele meu, l-am câştigat şi pe Dumne-
zeu. (Sfântul Antonie cel Mare)
A deschide/ A observa liniştea şi a respira profund şi calm este cel mai uşor mod de a-ţi deschide inima.
(Paul Ferrini)
Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi
tâlhar. Iar cel ce intră prin uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de
glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi le mână afară. (Ioan 10.1-3)
Am o concepţie simplă despre viaţă: ţine-ţi ochii deschişi şi mergi înainte. (Laurence Olivier)
Asupra prietenului de vei deschide gura, să nu te temi, că este împăcare, afară de batjocură, de trufie,
de descoperirea tainei şi de rana vicleană, căci pentru acestea va fugi tot prietenul.
(Ecclesiasticul 22.23, 24)
Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: "Unde este Abel, fratele tău?" Iar el a răspuns: "Nu ştiu!
Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu?" Şi a zis Domnul: "Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău
strigă către Mine din pământ. Şi acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura sa, ca să
primească sângele fratelui tău din mâna ta. (Facerea 4.9-11)
Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din
el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul". De aceea femeia, soco-
tind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că
dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el. Atunci li s-au deschis o-
chii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte.
(Facerea 3.4-7)
Cel ce deschide o şcoală închide o temniţă. (Victor Hugo)
Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută
află, şi celui ce bate i se va deschide. (Matei 7.7, 8)
Cine îşi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul său; cel ce deschide prea tare buzele o face spre pieirea lui.
(Solomon 13.3)
Credinţa e începutul care duce la înţelegere şi deschide mintea spre primirea luminii dumnezeieşti.
(Sfântul Chiril al Alexandriei)
Dacă Dumnezeu îţi închide o uşă, îţi deschide o fereastră. (Proverb rusesc)
Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a în-
chis. Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă.
(Matei 25.10, 11)
Deschide gura să-ţi dau papa! – Nu e papa, e Doamne-Doamne! (Cuvintele unui copil de 3-4 ani
care se împărtăşea)
 70/782
Din mirare în mirare existenţa se deschide. (Lao Tse)
Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat;
arderile de tot nu le vei binevoi. (Psalmi 50.16, 17)
Dumnezeule, lauda mea n-o ţine sub tăcere. Că gura păcătosului şi gura vicleanului asupra mea s-au
deschis. (Psalmi 108.1)
Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte. Iată, stau la uşă şi bat; de va
auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine. Celui ce biru-
ieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe
scaunul Lui. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor. (Apocalipsa 3.19-22)
Hristos, Arhiereul jerfelor noastre, ocrotitorul şi ajutorul slăbiciunii noastre, prin El vedem ca-ntr-o o-
glindă, nepătata şi preaînalta Lui Faţă, prin El s-au deschis ochii inimii noastre, prin El nepriceputa
şi întunecata noastră minte înfloreşte la lumina Lui, prin El Stăpânul a voit să gustăm cunoştinţa cea
nemuritoare. (Sfântul Clement Romanul)
Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuieşte astăzi şi pe voi, nu ca ştergere a ne-
curăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos,
Care, după ce S-a suit la cer, este de-a dreapta lui Dumnezeu, şi se supun Lui îngerii şi stăpâniile
şi puterile. (I Petru 3.21, 22)
Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două
de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat; mormintele s-au deschis şi
multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat. (Matei 27.50-52)
Iar sora copilului pândea de departe ca să vadă ce are să i se întâmple. Atunci s-a pogorât fata lui Fara-
on la râu să se scalde, şi roabele ei o însoriră pe malul râului. Şi văzând coşul în păpuriş, ea a trimis
pe una din roabele sale să-l aducă. Şi, deschizându-l, a văzut copilul: era un băiat care plângea.
Atunci i s-a făcut milă de el fetei lui Faraon şi a zis: "Acesta este dintre copiii Evreilor".
(Ieşirea 2.4-6)
Iisus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicle-
şug. Natanael I-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip,
te-am văzut când erai sub smochin. Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti
regele lui Israel. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi?
Mai mari decât acestea vei vedea. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul
deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului.
(Ioan 1.47-51)
În ziua aceea", zice Domnul, "voi lovi toţi caii cu spaimă şi pe călăreţi cu nebunie; şi voi deschide ochii
Mei asupra lui Iuda şi pe toţi capii popoarelor îi voi lovi cu orbire. (Zaharia 12.4)
Minţile sunt ca paraşutele. Funcţionează doar când sunt deschise. (James Dewar)
Mormânt deschis este gâtlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin de viperă este sub buzele lor.
(Romani 3.13)
Niciuna din virtuţi nu deschide singură, prin sine, uşa firii noastre, dacă nu sunt împletite toate
întreolaltă. (Sfântul Marcu Ascetul)
Nu avem nevoie de minuni în viaţa noastră pentru a ne mântui. Credinţa ţine loc de minuni şi chiar face
câte odată să se întâmple minuni fără să ne dăm seama. Origen susţinea acest lucru spunând că
mereu se deschid ochii celor orbi duhovniceşte şi urechile oamenilor surzi faţă de virtute.
Nu există pace în afara lui Dumnezeu. Nu puteţi găsi pace în lume. O puteţi găsi numai în inima voastră,
atunci când ea se deschide. (Paul Ferrini)
Nu iubi somnul, ca să nu ajungi sărac; ţine ochii deschişi, numai aşa vei fi îndestulat de pâine.
(Solomon 20.13)
Nu ni se va deschide poarta împărăţiei cerurilor, dacă n-am bătut la poarta virtuţilor.
(Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Nu ţine sfat cu un nebun, căci el nu va putea păstra taina ta. Înaintea celui străin nu face nimic care tre-
buie să rămână tăinuit; tu nu ştii ce poate născoci el. Nu deschide inima ta oricui şi nu aştepta să
dobândeşti bunăvoinţa lui. (Ecclesiasticul 8.17-19)
O naţiune căreia îi este frică să-şi lase oameni să judece adevărul şi falsitatea într-o piaţă deschisă este
o naţiune căreia îi este frică de oamenii săi. (John F. Kennedy)
 71/782
Păcatele cele mici deschid uşa celor mari. (Sfinţii Părinţi)
Roagă pe Dumnezeu să deschidă ochii inimii tale, şi vei vedea folosul rugăciunii tale şi al citirii.
(Sfântul Marcu Ascetul)
Scopul postului - uşurarea inimii, ca să se poată deschide către realităţile spirituale. 10.12
Siliţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea. După ce
se va scula stăpânul casei şi va încuia uşa şi veţi începe să staţi afară şi să bateţi la uşă, zicând: Doam-
ne, deschide-ne! - şi el, răspunzând, vă va zice: Nu vă ştiu de unde sunteţi. (Luca 13.24, 25)
Smerenia este cea care deschide poarta harului lui Dumnezeu. 8.1
Starea de veşnică deschidere spre Dumnezeu. 5.5
Şi când Mielul a deschis pecetea a şaptea, s-a făcut tăcere în cer, ca la o jumătate de ceas.
(Apocalipsa 8.1)
Şi deşteptându-se temnicerul şi văzând deschise uşile temniţei, scoţând sabia, voia să se omoare, soco-
tind că cei închişi au fugit. Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi sun-
tem aici. Iar el, cerând lumină, s-a repezit înăuntru şi, tremurând de spaimă, a căzut înaintea lui Pavel
şi a lui Sila; şi scoţându-i afară (după ce pe ceilalţi i-a zăvorât la loc), le-a zis: Domnilor, ce trebuie
să fac ca să mă mântuiesc? (Faptele Apostolilor 16.27-30)
Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat
Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar luând înştiinţare în vis
să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor. (Matei 2.11, 12)
Şi m-am uitat când a deschis pecetea a şasea şi s-a făcut cutremur mare, soarele s-a făcut negru ca un
sac de păr şi luna întreagă s-a făcut ca sângele, şi stelele cerului au căzut pe pământ, precum smo-
chinul îşi leapădă smochinele sale verzi, când este zguduit de vijelie. Iar cerul s-a dat în lături, ca o
carte de piele pe care o faci sul şi toţi munţii şi toate insulele s-au mişcat din locurile lor.
(Apocalipsa 6.12-14)
Şi neamurile s-au mâniat, dar a venit mânia Ta şi vremea celor morţi, ca să fie judecaţi, şi să răsplăteşti
pe robii Tăi, pe prooroci şi pe sfinţi şi pe cei ce se tem de numele Tău, pe cei mici şi pe cei mari, şi
să pierzi pe cei ce prăpădesc pământul. Şi s-a deschis templul lui Dumnezeu, cel din cer, şi s-a vă-
zut în templul Lui chivotul legământului Său, şi au fost fulgere şi vuiete şi tunete şi cutremur şi
grindină mare. (Apocalipsa 11.18, 19)
Şi Petru, sculându-se, a venit cu ei. Când a sosit, l-au dus în camera de sus şi l-au înconjurat toate vă-
duvele, plângând şi arătând cămăşile şi hainele câte le făcea Căprioara, pe când era cu ele. Şi Petru,
scoţând afară pe toţi, a îngenunchiat şi s-a rugat şi, întorcându-se către trup, a zis: Tavita scoală-te!
Iar ea şi-a deschis ochii şi, văzând pe Petru, a şezut. Şi dându-i mâna, Petru a ridicat-o şi, chemând
pe sfinţi şi pe văduve, le-a dat-o vie. Şi s-a făcut cunoscută aceasta în întreaga Iope şi mulţi au crezut
în Domnul. Faptele Apostolilor 9.39-42)
Şi privind la cer, a suspinat şi a zis lui: Effatta! ceea ce înseamnă: Deschide-te! Şi urechile lui s-au des-
chis, iar legătura limbii lui îndată s-a dezlegat, şi vorbea bine. (Marcu 7.34, 35)
Şi s-au adunat şi au venit la Miţpa, în preajma Ierusalimului, că locul rugăciunii lui Israel mai înainte era
la Miţpa. Şi au postit în ziua aceea şi s-au îmbrăcat cu saci şi cenuşă au pus pe capetele lor şi şi-au
rupt hainele. Şi au deschis cărţile legii, în care neamurile căutau să găsească potriviri cu idolii lor.
(I Macabei 3.47-49)
Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Iar el a zis: Cine
eşti, Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti cu pi-
ciorul în ţepuşă. Şi el, tremurând şi înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voieşti să fac? Iar Domnul
i-a zis: Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci. Iar bărbaţii, care erau cu el pe
cale, stăteau, auzind glasul, dar nevăzând pe nimeni. Şi s-a ridicat Saul de la pământ, dar, deşi avea
ochii deschişi, nu vedea nimic. Şi luându-l de mână, l-au dus în Damasc. Şi trei zile a fost fără vede-
re; şi n-a mâncat, nici n-a băut. (Faptele Apostolilor 9.4-9)
Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând
Trebuie să deschidem uşa larg şi să facem acei paşi care ne pot conduce mai adânc în experienţă.
(James Redfield)
Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi; dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul
lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. (Psalmi 103.28-30)
 72/782
Uşa către Prezenţa Divină se deschide prin inima ta. (Paul Ferrini)
Zgomotul va ajunge până la marginea pământului, căci Domnul deschide procesul neamurilor; intră la
judecată cu tot trupul şi pe cei nelegiuiţi îi va da sabiei", zice Domnul. (Ieremia 25.30)
A descoperi/ A cerceta despre Dumnezeu pentru a descoperi, este lucru mântuitor.(Cuviosul Clement Alexandrinul)
A iubi înseamnă a fi în comunicare cu celălalt şi a descoperi în el scânteia lui Dumnezeu.
(Paulo Coelho)
Apoi a zis Faraon către Iosif: "De vreme ce Dumnezeu ţi-a descoperit toate acestea, nu se află om
mai înţelept şi mai priceput decât tine. Să fii dar tu peste casa mea. De cuvântul tău se va povăţui tot
poporul meu şi numai prin tronul meu voi fi mai mare decât tine!" Apoi Faraon a zis lui Iosif: "Iată,
eu te pun astăzi peste tot pământul Egiptului!" Şi şi-a scos Faraon inelul din degetul său şi l-a pus în
degetul lui Iosif, l-a îmbrăcat cu haină de vison şi i-a pus lanţ de aur împrejurul gâtului lui. Apoi a
poruncit să fie purtat în a doua trăsură a sa şi să strige înaintea lui: "Cădeţi în genunchi!" Şi aşa a
fost Iosif pus peste tot pământul Egiptului. (Facerea 41.39-43)
Arta nu este o imitaţie a realităţii, ci o descoperire a acesteia. (Ernst Cassirer)
Asupra prietenului de vei deschide gura, să nu te temi, că este împăcare, afară de batjocură, de trufie,
de descoperirea tainei şi de rana vicleană, căci pentru acestea va fugi tot prietenul.
(Ecclesiasticul 22.23, 24)
Aurul şi argintul fals sunt pagube pe care le poţi îndura şi un bărbat priceput uşor descoperă falsul.
Dar dacă gândul mincinos al unui prieten stă ascuns în pieptul său şi dacă are viclenie în inima sa,
acela e cel mai fals dintre muritorii făcuţi de Dumnezeu, iar dintre toate falsurile, acesta este cel
mai greu de cunoscut. (Poetul Teognist, citat de Cuviosul Clement Alexandrinul)
Bunul simţ, nu vârsta, descoperă înţelepciunea. (Publilous Syrus)
Cu cât eşti mai mare, cu atât mai mult te smereşte şi înaintea Domnului vei afla har. Că mulţi oameni
mari şi slăviţi sunt, dar tainele se descopăr celor smeriţi. Că mare este puterea Domnului şi
El este preaslăvit de cei smeriţi. (Ecclesiasticul 3.18, 19)
Culmea dispreţului constă în a nu te osteni să descoperi nici măcar defectele aproapelui. (Jose
Ortega y Gasset)
Depriderile copiilor se descoperă mai uşor în timpul jocurilor. (Quintilianus)
Descoperirea Împărăţiei lui Dumnezeu. 7.14
Domnul nu face nimic fără să fi descoperit taina Sa proorocilor, slujitorii Lui! Dacă leul mugeşte, cine
nu se va înfricoşa? Şi dacă Domnul grăieşte, cine nu va prooroci? Daţi de ştire de pe acoperişurile
palatelor din Aşdod, de pe palatele din ţara Egiptului şi ziceţi: Adunaţi-vă pe muntele Samariei şi
vedeţi câte neorânduieli sînt în această cetate si ce asupriri în sânul ei. (Amos 3.7-9)
Domnul se descoperă celor care au urât lumea, iar celor ce caută să placă oamenilor le pregăteşte
ruşine. (Părintele Savatie Baştovoi)
Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din
slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului. (II Corinteni 3.18)
În fiecare om Dumnezeu a ascuns o comoară. Să săpăm adânc pentru a o putea descoperi.
(Părintele Dumitru Păduraru)
În multele tale îndeletniciri nu te ţine de lucrurile zadarnice, că ţi s-au descoperit destule din cunoştin-
ţele omeneşti. (Ecclesiasticul 3.22)
În vremea aceea, răspunzând, Iisus a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământu-
lui, căci ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. (Matei 11.25)
Judecaţi în voi înşivă: Este, oare, cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descope-
rit? Nu vă învaţă oare însăşi firea că necinste este pentru un bărbat să-şi lase părul lung? Şi că
pentru o femeie, dacă îşi lasă părul lung, este cinste? Căci părul i-a fost dat ca acoperământ.
(I Corinteni 11.13-15)
Literatura … este redescoperirea copilăriei. (Georges Bataille)
Literatura, ca orice artă, descoperă viaţa. (Ion Agârbiceanu)
Lumina care străluceşte în inimă descoperă o altă lumină, mai lăuntrică, mai tainică şi mai adâncă. În
această lumină, în această contemplare plină de dulceaţă, afundându-se, omul nu mai este stăpân
pe sine, devine ca un străin pentru lumea aceasta, iar lucrul acesta se face din cauza iubirii şi a plă-
cerii care-l copleşeşte, datorită tainelor celor ascunse care i se descoperă. În acel timp, omul a-
 73/782
cela fiind eliberat de povara celor trecătoare, ajunge la măsura desăvârşirii, curat şi liber de păcat.
(Sf. Macarie Egipteanul)
Mediocritatea e cu atât mai impresionantă cu cât o descoperi într-o structură ce se crede deasupra
mediocrităţii. (Mircea Eliade)
Nimeni nu poate predica creştinismul, înainte de a deveni asemenea lui Hristos. Când voi, europenii,
veţi fi astfel, nu veţi mai propovădui creştinismul, ci dragostea lui Dumnezeu, pe care ne-o
descoperă Hristos. (Mahatma Ganhi)
Nu am dat greş de 999 ori. Pur şi simplu am descoperit 999 de feluri în care nu se construieşte un
bec. (Thomas Alva Edison)
O vedenie grozavă mi s-a descoperit: jefuitorul jefuieşte şi pustiitorul pustieşte. Avântă-te, Elame!
Împresuraţi pe Mezi, n-aveţi nici o milă! (Isaia 21.2)
Omul care descoperă pe Dumnezeu se trezeşte ca dintr-o beţie: întreaga lui viaţă i se pare o pierdere
de timp. Dar omul necredincios face şi vorbeşte lucruri vrednice de râs; dacă-i dai bani se bucură
şi dacă îl lauzi te slujeşte ca un catâr. De tânăr îşi părăseşte casa în care s-a născut şi pleacă de-şi
pierde frumuseţea şi cinstea printre străini. (Părintele Savatie Baştovoi)
Părinte, care este întrebarea de care vă temeţi cel mai mult la Judecată? De ce n-ai lucrat tot ce
ţi s-a descoperit? (Părintele Arsenie Papacioc, în ultimele clipe ale vieţii)
Prin jertfă mă realizez şi mă descopăr pe mine. 9.5
Pune Guvernul să conducă deşertul Sahara şi în 5 ani vei descoperi că este lipsă de nisip. (Milton
Friedman)
Rădăcina înţelepciunii, cui s-a descoperit? Şi izvoarele ei, cine le cunoaşte? (Ecclesiasticul 1.6)
Samuel nu cunoştea atunci glasul Domnului şi cuvântul Domnului nu i se descoperise încă. Dar Dom-
nul a strigat pe Samuel şi a treia oară. Şi s-a sculat acesta şi a venit la Eli şi a zis: "Iată-mă! La ce
m-ai chemat?" Atunci a înţeles Eli că Domnul cheamă pe copil. Şi a zis Eli către Samuel: "Du-te
înapoi şi te culcă şi când Cel ce te cheamă te va mai chema, tu să zici: "Vorbeşte, Doamne, că ro-
bul Tău ascultă!" Şi s-a dus Samuel şi s-a culcat la locul său. Şi a venit Domnul şi a stat şi a stri-
gat ca întâia şi ca a doua oară: "Samuele, Samuele!" Iar Samuel a zis: "Vorbeşte, Doamne, că
robul Tău ascultă!" (I Regi 3.7-10)
Scopul încercărilor, descoperirea în adâncul nostru a Împărăţiei lui Dumnezeu. 7.1
Şi atunci i-a descoperit el toată inima sa şi i-a zis: "Briciul nu s-a atins de capul meu, căci eu sunt nazi-
reu al lui Dumnezeu din pântecele maicii mele; de m-ar tunde cineva, atunci s-ar depărta de la mine
puterea mea şi eu aş slăbi şi aş fi ca ceilalţi oameni". Văzând Dalila că el i-a descoperit toată inima
sa, a trimis de au chemat pe fruntaşii Filistenilor, zicându-le: "Veniţi acum, că el mi-a descoperit
toată inima sa!" şi au venit la ea fruntaşii Filistenilor şi au adus argintul cu ei. (Judecători 16.17, 18)
Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă
pentru El după obiceiul Legii, el L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta,
pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă
poporului Tău Israel. (Luca 2.27-32)
Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger
al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Dom-
nul ca să-l îndepărteze de la mine; şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desă-
vârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locu-
iască în mine puterea lui Hristos. (II Corinteni 12.7-9)
Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi. (Luca 2.35)
Ţelurile ni le alegem. Rostul trebuie să-l descoperim. (Colin Turner)
Un avantaj în a fi dezordonat, este că tot timpul faci descoperiri interesante. (A. A. Milne)
Un om de geniu nu face greşeli. Erorile lui sunt voluntare şi sunt portaluri ale descoperirii.
(James Joyce)
Valoarea timpului, ca posibilitate a ridicării din păcat şi restabilirii comuniunii cu Dumnezeu, ni se des-
coperă mai ales în iconomia mântuirii. Fiecare clipă care trece, şi noi n-am luat în ea decizia pentru
realizarea sa în bine, este o clipă sau un timp pierdut. Clipa se prezintă astfel ca semn al unei
posibile mântuiri, dar şi ca semn al unei posibile căderi sau pierderi Ortodoxia …
 74/782
(Patriarhul Daniel, vezi Clipa/ )
A deveni/ A fi e o ficţiune inventată de cei care suferă de devenire. (Coleman Dowell)
A persevera în făţărnicie devine un pericol mortal. 7.2
A sfinţi numele lui Dumnezeu, înseamnă a deveni sfânt. 12.13
Am fost instruit să devin electrician. Probabil că am încurcat firele undeva de-a lungul traseului.
(Elvis Presley)
Am să vă spun eu ce realizează pustnicii. Dacă mergi foarte departe, într-o pădure, şi devii foarte tăcut,
vei ajunge să înţelegi că eşti conectat la tot. (Alan Watts)
Ambiţia este un viciu, dar un viciu care poate deveni părintele unei virtuţi. (Quintilian)
Ca să devină stăpân, politicianul se preface că este servitor. (Charles de Gaulle)
Când atitudinile noastre ne depăşesc capacităţile, chiar şi imposibilul devine posibil. (John C. Maxwell)
Când cineva cade din măsura chibzuielii, devine atât fricos, cât şi îndrăzneţ cât sufletul său este slăbit.
Omul, când pierde echilibrul interior, nu se mai cunoaşte pe sine şi cade astfel în extreme.
(Sfântul Ioan Scărarul)
Când dezbaterea este pierdută, calomnia devine unealta ratatului. (Socrate)
Când nu ne ascultăm conştiinţa, aceasta devine oarbă. (Clive Staples Lewis)
Când pocăinţa este total asumată, ai devenit un pic mai înţelept. 9.2
Când voi renunţa la ceea ce sunt, voi deveni ceea ce aş putea fi. (Lao Tse)
Corectează-mă dacă greşesc, dar nu cumva linia dintre normalitate şi nebunie devine tot mai subţire?
(George Price)
Creativitatea înseamnă să vezi ceva ce încă nu există. Trebuie să afli cum s-o transpui în realitate şi astfel
să devii un partener cu Dumnezeu. (Michele Shea)
Dacă cezarul, sau împăratul am zice noi, te-ar înrudi cu el, şi te-ar ridica în rang, cine nu s-ar teme atunci
de persoana ta? Iar acum, când ai devenit fiul lui Dumnezeu, nu ai respect faţă de tine şi înalta ta va-
loare, călcând-o în picioare prin nesăbuitele tale îndemnuri dobitoceşti şi prin atracţiile păcătoase?
(Epictet)
De îndată ce tolerezi ceva, devine suportabil, iar după puţin timp va deveni normal. (Israel Zangwill)
Doar atunci când eşti la pământ realizezi ce forţe nebănuite ai. Abia atunci devii conştient de puterile tale.
(Pera Novacovici)
Duşmanul începe să devină periculos atunci când începe să aibă dreptate. (Jacinto Benavente)
E util să devii înţelept prin durere. (Eschil)
Eva dorea să devină savantă, că mărul dă ştiinţă! (Leon Shestov, filosof din prima jumătate a secolu-
lui 20, citat de părintele Constantin Galeriu)
Fapta bună devine păcat atunci când este aflată de alţii. (Părintele Savatie Baştovoi)
Ferice de acela care, pentru a deveni înţelept, trage învăţătură din păţania altuia. (Oxenstierna)
Fiecare om posedă un anumit orizont. Când se îngustează şi devine infinit de mic, el se transformă în
punct şi atunci zice: “Acesta este punctul meu de vedere.” (David Hilbert, în Matematicienii
glumesc)
Gândul cel rău la început este ca o furnică şi, dacă-l laşi, creşte şi se întăreşte şi devine leu. 2.11
Geniul este abilitatea de a-ţi păstra viziunea neclintită până când devine realitate. (Benjamin Franklin)
Harul devine lucrător, atunci când se întâlneşte cu dorinţa omului. 1.11
Împărăţia lui Dumnezeu a devenit astăzi o necesitate ştiinţifică. Altfel, fără împărăţia lui Dumnezeu ne scu-
fundăm în nihilism. (Gânditorul francez René Girard)
Învăţându-l pe altul îl faci mai bogat, fără ca tu să devii mai sărac. (Proverb indian)
Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune. (Mihai Eminescu)
Laşitatea devine la apogeul ei cruzime. (Henrik Ibsen)
Literatura devine memoria vie a unei naţiuni. (Alexandr Soljeniţân)
Lucrurile care par imposibile devin posibile dacă le priveşti dintr-o altă lumină. (Hannibal)
Lumina care străluceşte în inimă descoperă o altă lumină, mai lăuntrică, mai tainică şi mai adâncă. În
această lumină, în această contemplare plină de dulceaţă, afundându-se, omul nu mai este stăpân pe si-
ne, devine ca un străin pentru lumea aceasta, iar lucrul acesta se face din cauza iubirii şi a plăcerii care-l
copleşeşte, datorită tainelor celor ascunse care i se descoperă. În acel timp, omul acela fiind eliberat de
povara celor trecătoare, ajunge la măsura desăvârşirii, curat şi liber de păcat. (Sf. Macarie Egipteanul)
 75/782
Mama este exemplul viu pe care copiii îl au necontenit în faţa ochilor, pe care-l urmăresc şi pe care-l imită.
Obiceiurile mamei devin acelea ale copiilor, iar caracterul ei se reflectă vădit într-al lor. (Samuel Smiles)
Mintea devine oarbă prin aceste trei patimi: prin iubirea de argint, prin slava deşartă şi prin plăcere.
(Sfântul Marcu Ascetul)
Muzica răscoleşte toate sentimentele; şi, ca şi după o furtună, sufletul, liniştindu-se, devine mai bun, mai
îngăduitor, mai nobil. (Vasile Conta)
Nimeni nu poate predica creştinismul, înainte de a deveni asemenea lui Hristos. Când voi, europenii, veţi
fi astfel, nu veţi mai propovădui creştinismul, ci dragostea lui Dumnezeu, pe care ne-o descoperă
Hristos. (Mahatma Ganhi)
Noi devenim cu adevărat fii ai lui Dumnezeu, numai prin unirea cu Hristos, în Biserica Sa.
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
Nu-i suficient să fii botezat în Biserică, ci trebuie să devii mădular viu al lui Hristos. (Sadhu Sundar Singh,
un vestit hindus convertit la creştinism în secolul trecut)
Oamenii se nasc neînvăţaţi, nu proşti; ei devin proşti prin învăţătură. (Bertrand Russell)
Orice plantăm în subconştientul nostru şi hrănim prin repetiţie şi emoţii va deveni într-o zi realitate.(Earl
Nightingale)
Paradoxal, astăzi, când confortul şi siguranţa au devenit valori concrete, Europa este gata să nu
recunoască rădăcinile sale creştine, că de o viaţă creştină nici nu mai poate fi vorba. 7.7
Pentru a fi perfecte, rugăciunile tale trebuie să devină adevărate fapte, iar faptele tale – adevărate rugă-
ciuni. (Vladimir Ghika)
Pictura devine pentru Goya un mijloc de a atinge misterul, dar misterul este de asemenea pentru el mijlo-
cul de a atinge pictura. (André Malraux)
Pocăinţa e îndreptată mai mult spre bucurie decât spre întristare. Pocăinţa nu este un accent de remuş-
cări şi autocompătimiri, ci o convertire, o recentrare a întregii noastre vieţi pe Sfânta Treime. Căinţa
nu înseamnă privirea în jos la imperfecţiunile proprii, ci în sus spre iubirea lui Dumnezeu. Să priveşti nu
ceea ce n-ai reuşit să fii, ci ceea ce poţi încă deveni cu harul lui Hristos. (Mitropolitul Kallistos Ware)
Practică speranţa. Pe măsură ce a spera devine un obicei, poţi obţine o permanentă stare de fericire.
(Norman Vincent Peale)
Primii creştini au înţeles că, pentru a deveni Templu al Duhului Sfânt, trebuie să se înalţe la Cer, acolo un-
de S-a înălţat şi Hristos. Ei au mai înţeles că această înălţare este condiţia însăşi a misiunii lor în lume, a
slujirii de către ei a lumii. Pentru că acolo – în cer – ei erau cufundaţi în viaţa cea nouă a Împărăţiei; şi
atunci când, după această <<Liturghie a înălţării >>, ei se reîntorceau în lume, feţele lor reflectau lumina,
<< bucuria şi pacea>> acelei Împărăţii, şi erau cu adevărat martori ai ei.
(Teologul Alexander Schmemann)
Sângele martirilor a devenit sămânţa creştinilor. (Tertulian)
Smerenia devine virtute când îndreaptă slăbiciunile, nu când doar le afirmă şi le cocoloşeşte. 7.1
Şi zicând acestea şi luând pâine, a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor şi, frângând, a început să mănân-
ce. Şi devenind toţi voioşi, au luat şi ei şi au mâncat. Şi eram în corabie, de toţi, două sute şaptezeci
şi şase de suflete. (Faptele Apostolilor 27.35-37)
Talentul nu devine geniu decât atunci când a atins punctul la care cele mai profunde forme de percepţie
ale sale ating extazul. (George Bernard Shaw)
Teama a ucis milioane de oameni. Faceţi astfel încât credinţa să devină mai puternică decât teama.
(Joseph Murphy)
Toleranţa devine o crimă atunci când este aplicată răului. (Thomas Mann)
Viaţa este procesul viu al devenirii. (Douglas MacArthur)
Virtutea este raţiune devenită energie. (Karl Wilhelm Friedrich von Schlegel)
Virtutea poate deveni viciu, dacă nu este cultivată cum trebuie. (Sfântul Ioan Casian)
Voinţa divină devine însăşi voinţa omului. 8.15
Voinţa lui Dumnezeu devine voinţa omului. 6.14
Un om se consideră cu adevărat liber, atunci când acceptă să devină robul lui Dumnezeu.
(Sfântul Maxim Mărturisitorul)
A dezbina/ Căci Israeliţii se dezbinaseră de la casa lui David şi făcuseră rege pe Ieroboam, fiul lui Nabat, Ierobo-
am a abătut pe Israeliţi de la Domnul şi i-a băgat în păcat mare. (IV Regi 17.21)
 76/782
Cele mai multe dezbinări se ivesc în cetăţi din cauza ambiţiei. (Aristotel)
Dezbină şi stăpâneşte. (Proverb latin)
Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul şi că, cu domnul demonilor, alungă
demonii. Şi chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate satana să alunge pe satana? Dacă
o împărăţie se va dezbina în sine, acea împărăţie nu mai poate dăinui. Şi dacă o casă se va dez-
bina în sine, casa aceea nu va mai putea să se ţină