TESTE DE MATEMATICA M1

PENTRU ADMITERE
2008

Conf. dr. Ariadna Lucia Pletea

Conf. dr. Narcisa Dumitriu
Asist. Silviu Cătălin Nistor
Asist. Gabriela Grosu

March 15, 2008

Cuprins

1 Algebră 3

2 Trigonometrie 51

3 Subiecte date la admitere 59

3.1 Subiecte 2006 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
3.2 Subiecte 2007 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
3.3 Indicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63

4 Indicaţii şi răspunsuri 67

4.1 Algebră . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
4.2 Trigonometrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101

5 Modele de teste 107

5.1 Indicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
5.2 Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120

1
2 CUPRINS
Capitolul 1

Algebră

1. Fie
f : R → R, f (x) = ax2 + bx + c,
unde a, b, c ∈ R şi a 6= 0. Atunci funcţia este:
(a) injectivă ; (b) surjectivă ; (c) monotonă ; (d) mărginită ;
(e) nici injectivă, nici surjectivă.

2. Trinomul
x2 + 2ax + b, a, b ∈ R
are rădăcinile strict negative dacă:
a) a ≤ 0 şi a2 ≥ b; b) a ≥ 0 şi b ≥ 0; c) 0 < b ≤ a2 şi a > 0;
d) a ≤ 0 şi b ≤ a2 ; e) 0 ≤ b ≤ a2 şi a > 0.

3. Se consideră ecuaţia

mx2 + (2m − 1)x + m + 1 = 0, m ∈ R \ {−1, 0} .

Să se formeze ecuaţia de gradul doi (ı̂n variabila y), care are rădăcinile
1 1
y1 = x1 + , y2 = x2 + .
x2 x1
(a) (m + 2) y 2 + (4m − 1)y + (m + 1)2 = 0;
(b) m (m + 1) y 2 + (4m2 − 1)y + (2m + 1)2 = 0;
(c) (m + 2) y 2 + (2m + 1)y + m2 − 1 = 0;

3
4 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

(d) m (m + 1) y 2 + (1 − 4m2 )y + (m + 1)2 = 0;

(e) m (m + 2) y 2 + (4m + 1)y − (m − 1)2 = 0.
4. Rădăcinile ecuaţiei
mx2 + 2(m + 1)x + (m − 2) = 0

au semne contrare dacă

£ ¢
(a) m ∈ (−∞, 0) ; (b) m ∈ − 14 , ∞ ; (c) m ∈ (0, 2) ;
¡ ¢
(d) m ∈ (0, ∞) ; (e) m ∈ − 14 , 2 .
5. Se dau ecuaţiile x2 + ax + b = 0 si y 2 + by + a = 0, ı̂n care a şi b
sunt constante (reale sau complexe). Să se scrie ecuaţia de gradul doi ı̂n
variabila z care admite rădăcinile
z1 = x1 y1 + x2 y2 , z2 = x1 y2 + x2 y1

unde x1 şi x2 , respectiv y1 şi y2 sunt rădăcinile ecuaţiilor date.

(a) z 2 − abz + a3 + b3 + 4ab = 0;
(b) z 2 + abz + a3 + b3 + 4ab = 0;
(c) z 2 + abz + a3 + b3 − 4ab = 0;
(d) z 2 − abz + a3 − b3 + 4ab = 0;
(e) z 2 − abz + a3 + b3 − 4ab = 0.
6. Se dau ecuaţiile x2 + ax + b = 0 si y 2 + by + a = 0, ı̂n care a şi b sunt
constante (reale sau complexe) şi a 6= 0. Să se scrie ecuaţia de gradul
doi ı̂n variabila z care admite rădăcinile
x1 x2 x1 x2
z1 = + , z2 = +
y1 y2 y2 y1

unde x1 şi x2 , respectiv y1 şi y2 sunt rădăcinile ecuaţiilor date.

(a) z 2 − abz + a3 + b3 = 0;
(b) az 2 − abz + a3 + b3 − 2ab = 0;
(c) bz 2 − abz + a3 + b3 − 4ab = 0;
(d) abz 2 − (a + b)z − a2 − b2 + 2ab = 0;
(e) a2 z 2 − a2 bz + a3 + b3 − 4ab = 0.
 5

7. Să se determine parametrul real m astfel ı̂ncât ecuaţia

x2 + mx + m + 3 = 0

sa admită radacinile reale x1 şi x2 care să satisfacă relaţia x1 < 1 < x2 .
(a) m ∈ (−∞, −2)∪(6, ∞) ; (b) m ∈ (−∞, −1) ; (c) m ∈ (−∞, −2) ;
(d) m ∈ R; (e) m ∈ (−2, 6) .

8. Să se determine valorile parametrului real m astfel ı̂ncât ecuaţia

(m − 2) x2 − (m − 4) x + m − 3 = 0

să aibă rădăcini strict mai mici decât 1.

£ ¡ √ ¢ ¤
(a) m ∈ 2, 6 + 2 3 /3 ;
¡ √ ¢ ¡ √ ¢
(b) m ∈ [ 6 − 2 3 /3, 6 + 2 3 /3];
¡ √ ¢ ¡ √ ¢
(c) m ∈ [ 6 − 2 3 /3, 1) ∪ (2, 6 + 2 3 /3];
¡ √ ¢ ¡ √ ¢
(d) m ∈ (−∞, 6 − 2 3 /3] ∪ [ 6 + 2 3 /3, +∞);
¡ ¡ √ ¢ ¤
(e) m ∈ 2, 6 + 2 3 /3 .

9. Fie ecuaţia
4mx2 + 4(1 − 2m)x + 3(m − 1) = 0
Să se determine valorile parametrului real m astfel ı̂ncât ambele rădăcini
să fie reale şi strict mai mici ca 1.
(a) m > 0; (b) 1 < m < 2; (c) −1 < m < 0;
√
(d) 0 < m < 1; (e) 1 < m < 2.

10. Se consideră ecuaţia

(m − 1)x2 + 2mx + (m − 1) = 0,

ı̂n care m 6= 1 este un parametru real. să se determine m astfel ı̂ncât

rădăcinile să satisfacă condiţia x1 < 2 < x2 .
1 5
(a) 2
< m < 1; (b)
< m < 1; (c) 1 < m;
9
√
(d) 1 < m < 2; (e) 1 < m < 2.
6 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

11. Se consideră ecuaţia:

(m − 2)x2 + 4x + m + 1 = 0,
ı̂n care m 6= 2 este un parametru real. Să se determine m astfel ı̂ncât
rădăcinile să fie reale, distincte şi cuprinse ı̂n (−1, 1) .
¡ ¢
(a) m ∈ −2, − 32 ; (b) m ∈ (−1, 2) ∪ (2, 3) ;
¡ ¢ ¡ ¢
(c) m ∈ 52 , ∞ ; (d) m ∈ − 32 , 52 ;
¡ ¢ ¡ ¢
(e) m ∈ − 32 , 2 ∪ 52 , 3 .
12. Se consideră ecuaţia
mx2 + (m − 1)x − 1 = 0,
ı̂n care m 6= 0 este un parametru real. Să se determine m astfel ı̂ncât
ecuaţia să aibă rădăcini reale, distincte şi mai mari ca 1.
(a) nu există m cu proprietatea cerută; (b) − 1 < m < 0;
1 1
(c) m > 0; (d) − 1 < m < − ; (d) < m < 1.
2 3
13. Fie ecuaţia
x2 + 2(m − a)x + 3am − 2 = 0,
ı̂n care a şi m sunt parametri reali.
i) Să se afle a astfel ı̂ncât ecuaţia să aibă rădăcini reale, oricare ar fi
m ∈ R.
ii) Să se afle m astfel ı̂ncât ecuaţia să aibă rădăcini reale, oricare ar fi
a ∈ R.
r r
8 8
(a) |a| < , |m| > ;
21 21
r r
8 8
(b) |a| ≤ , |m| ≤ ;
21 21
r r
8 8
(c) |a| ≥ , |m| ≥ ;
21 21
r r
8 8
(d) |a| > , |m| < ;
21 21
r r
8 8
(e) |a| > , |m| > .
21 21
 7

14. Valorile parametrului real m determinat astfel ı̂ncât inegalitatea

mx2 + (m + 1)x + m − 1 > 0

să nu aibă soluţii sunt:

³ ´
(a) m ∈ (1 − √1 , 0); (b) m ∈ 1 − √2 , 0 ; (c) m ∈ (1 + √2 , ∞);
3 3 3
³ i ³ ´
(d) m ∈ −∞, 1 − √2 ; (e) m ∈ (−1, 0) ∪ 0, 1 + √2 .
3 3

15. Să se determine m ∈ R astfel ı̂ncât inecuaţia

mx2 + (m − 1) x − (m − 2) > 0

să nu aibă nici o soluţie reală.

h √ √ i
(a) m ∈ 5−25 5 , 5+25 5 ; (b) m ∈ (−∞, 0);
³ √ ´ ³ √ ´
(c) m ∈ −∞, 5−25 5 ; (d) m ∈ ∅; (e) m ∈ 5+25 5 , ∞ .

16. Valorile parametrului m pentru care inecuaţia

x2 + y 2 − 4x − 4y + m > 0

este adevărată pentru orice x, y ∈ R sunt:

(a) m ∈ (−∞, 0) ; (b) m ∈ [0, ∞] ; (c) m ∈ (8, ∞) ;
(d) m ∈ (4, ∞) ; (e) m ∈ (0, 4) .

17. Valorile parametrului m pentru care inecuaţia

(m − 1)x2 − (m + 1)x + m + 1 > 0

este adevărată pentru orice x ∈ R sunt:

µ ¶ ∙ ¸
5 5
(a) m ∈ (1, ∞) ; (b) m ∈ , ∞ ; (c) m ∈ 1, ;
3 3
µ ¶ µ ¶
5 5
(d) m ∈ −1, ; (e) m ∈ 1, .
3 3
8 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

18. Să se determine valorile reale ale lui λ pentru care

λx2 − 2 (λ − 1) x + λ + 2 > 0, ∀x ∈ [0, 3] .

(a) λ > 0; (b) − 2 < λ ≤ 0; (c) λ ≥ 0; (d) λ > −2; (e) λ ∈ ∅.

19. Se consideră ecuaţia x2 + ax + a = 0, ı̂n care a ∈ R. Se notează cu x1 şi
x2 rădăcinile sale (reale sau complexe). Să se determine a astfel ı̂ncât
x31 + x32 < x21 + x22 .
¡ √ √ ¢ ¡ √ ¢
(a) a ∈ 1 − 3, 1 + 3 ; (b) a ∈ 1 − 3, ∞ ;
¡ √ ¢ ¡ √ ¢ ¡ √ ¢
(c) a ∈ (−∞, −1) ∪ 1, 1 + 3 ; (d) a ∈ 1 − 3, 0 ∪ 1 + 3, ∞ ;
¡ √ ¢ ¡ √ ¢
(e) a ∈ 1 − 3, 0 ∪ 0, 1 + 3 .
20. Pentru m ∈ R\ {1} se consideră ecuaţia de gradul al doilea ale cărei
rădăcini x1 şi x2 verifică relaţiile:
(
4x1 x2 − 5(x1 + x2 ) + 4 = 0
1 .
(x1 − 1)(x2 − 1) =
1−m
Atunci −1 < x1 < x2 < 1 pentru:
(a) m ∈ (−∞, −1) ∪ (1, +∞); (b) m ∈ (−∞, 3); (c) m ∈ (0, +∞);
(d) m ∈ (−∞, −3); (e) m ∈ (−3, −1) ∪ [0, 1).
21. Numărul soluţiilor sistemului
½ 2
x − 3xy + y 2 = −1
3x2 − xy + 3y 2 = 13
este:
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 4; (e) 8.
22. Soluţiile sistemului ½
xy + x + y = 11
x2 y + xy 2 = 30
sunt:
(a) (x, y) ∈ {(−2, 3), (−3, 2)}; (b) (x, y) ∈ {(1, −5), (−5, 1)};
(c) (x, y) ∈ {(2, 3), (1, 5)} (d) (x, y) ∈ {(3, 2), (5, 1)};
(e) (x, y) ∈ {(2, 3), (3, 2), (1, 5), (5, 1)}.
 9

23. Mulţimea numerelor reale x ce verifică

¯ ¯
¯ x (1 − x2 ) ¯ 1
¯ ¯
¯ (1 + x2 )2 ¯ ≤ 4

este:
(a) R; (b) [0, +∞) ; (c) (−∞, 0] ; (d) [−1, 1] ;
(e) (−∞, −1] ∪ [1, ∞) .
24. Valorile lui x ∈ R pentru care are loc inegalitatea:
¯ 2 ¯
¯ 2x − 1 ¯
¯ ¯
¯ x2 − 1 ¯ < 1.

sunt
" r r # ∙ ¸ Ã r r !
2
2 2 2 2 2
(a) x ∈ − ; (b) x ∈ − √ , √ ; (c) x ∈ −
, , ;
3
3 3 3 3 3
à r ! à r r !
2 5 2 2
(d) x ∈ − √ , ; (e) x ∈ − , r {0} .
3 3 3 3

25. Valorile lui x ∈ R pentru care are loc inegalitatea:

¯ 2 ¯
¯ x + 3x + 2 ¯
¯ ¯
¯ x2 − 4x + 3 ¯ < 1.

sunt
µ ¶
1
(a) x ∈ (1, 3) ; (b) x ∈ (−∞, 1) ∪ (1, 3) ; (c) x ∈ ,3 ;
7
µ ¶ µ ¶
1 1
(d) x ∈ −∞, ∪ (1, 2) ; (e) x ∈ −∞, .
7 7
26. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei
√
1− 1 − 4x2
<3
x
este:
£ ¢ ¡ ¤ £ ¤
(a) x ∈ R; (b) x ∈ − 12 , 0 ∪ 0, 12 ; (c) x ∈ − 12 , 12 ;
£ ¢ £ ¢ ¡ 6¤
(d) x ∈ − 13 , 13 ; (e) x ∈ − 12 , 0 ∪ 0, 13 .
10 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

27. Se consideră relaţia xy = a2 ı̂n care x > 0 şi y > 0 sunt variabile, iar
a > 0 este o constantă reală. Valoarea minimă a expresiilor

E1 (x, y) = x2 + y 2 şi E2 (x, y) = x + y

este:
√
(a) min E1 = a2 , min E2 = a; (b) min E1 = a2 + a, min E2 = a 2;
(c) min E1 = a2 , min E2 = a2 ; (d) min E1 = 2a2 , min E2 = 2a;
(e) min E1 = 3a2 , min E2 = a.

28. Fie p numărul soluţiilor ecuaţiei

√
4
√
97 − x + 9 + x = 8.

Atunci:
(a) p = 0; (b) p = 2; (c) p = 1; (d) p = 4; (e) p = 5.

29. Să se rezolve ı̂n R ecuaţia:

√ √ √
x − a + x − b + x − c + d = 0, a, b, c ∈ R, d > 0.
( r r )
n p p o |a + b| |a + b|
(a) ∅; (b) ± |a − c|, ± |b| ; (c) − , ;
2 2
( r r )
n p p o |a + b + c| |a + b + c|
(d) ± |a|, ± |c| ; (e) − , .
2 2

30. Să se rezolve inegalitatea

√ √ √
3
x − a + 3 x − b + 3 x − c > 0, a, b, c ∈ R.

(a) x > max {a, b, c} ; (b) x > min {a, b, c} ;

(a + b + c)3 − 27abc a+b+c
(c) x > ; (d) x > ;
9(a2 + b2 + c2 − ab − bc − ca) 3
a+b+c
(e) x > .
9
 11

31. Mulţimea valorilor x pentru care

√ √
3x − 1 − 3x + 1 > −1

este:
¡5 ¢ ¡ ¢ ¡ ¢
(a) 12 , +∞ ; (b) − 13 , +∞ ; (c) 13 , +∞ ;
¡ ¢ ¡ ¢
(d) − 13 , 13 ; (e) −∞, 12
5
.
32. Să se rezolve inecuaţia: r
1 + 4x
< 1.
x
µ ¶ µ ¶
1 1
(a) x ∈ − , 0 ; (b) x ∈ −∞, − ∪ (0, ∞) ;
3 4
µ ¶ µ ¸
1 1 1
(c) x ∈ − , − ; (d) x ∈ −∞, − ∪ (0, ∞) ;
3 4 4
µ ¸
1 1
(e) x ∈ − , − .
3 4
33. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei
p p
|x − 6| > |x2 − 12x + 36|

este:
(a) x ∈ R; (b) x ∈ (5, 6) ∪ (6, 7); (c) x ∈ [1, 2] ;
(d) x ∈ (−∞, 3) ; (e) x ∈ (−2, 1) .
34. Care este relaţia dintre numerele:
q q
3 √ √
a = 2 + 3, b = 1 + 2.

(a) numerele nu pot fi comparate; (b) a ≥ b; (c) a = b;

(d) a > b; (e) a < b.
p
3
√ p
3
√
35. Numărul a = 6 3 − 10 − 6 3 + 10 aparţine mulţimii
(a) N; (b) Z; (c) Q\Z; (d) R\Z; (e) R\Q.
12 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

36. Se consideră funcţia

s
1 + (4 − a2 )x − x2
f : I ⊂ R → R, f(x) = 2
, a ∈ R∗ .
a(1 + x )

Să se determne a astfel ı̂ncât I să fie un interval de lungime minimă.

(a) a = 2; (b) a = −2; (c) a = 1; (d) a = 3; (d) a = 4.

37. Mulţimea soluţiilor sistemului de inecuaţii

⎧
⎨ |x −¯|x − 1|¯ + 1| ≤ 2
¯x − 1¯
⎩ ¯ ¯
¯ 2x ¯ ≤ 1

este:
£ ¢
(a) (−∞, −1) ∪ 15 , +∞ ; (b) (−∞, −2); (c) (−1, 1];
£ ¢
(d) {−1} ∪ 13 , +∞ ; (e) (−1, 0).

38. Să se determine m ∈ R astfel ı̂ncât

½ 2
x + 2mx − 1, x ≤ 0
f : R → R,f(x) =
mx − 1, x > 0

să fie funcţie injectivă pe R.

(a) m ∈ (−∞, −1); (b) m ∈ (1, +∞); (c) m ∈ (−∞, 0);

(d) m ∈ (0, +∞); (e) m ∈ (2, +∞).

39. Să se determine m ∈ R astfel ı̂ncât

½
x + m, x ≤ 1
f : R → R, f(x) =
2mx − 1, x > 1

să fie funcţie surjectivă pe R.

(a) m ∈ (−2, 0); (b) m ∈ (0, 2]; (c) m ∈ (0, +∞);

(d) m ∈ (0, 3); (e) m ∈ (−∞, 0).

 13

40. Fie
f : R → R,f : R → R,f(x) = max (2x − 1, x + 1) .
Atunci
(a) f e descrescătoare pe R; (b) f ◦ f e constantă pe [0, 2];
(c) f nu e injectivă pe R;
( x+1
,x ≥ 2
(d) g : R → R, g(x) = 2 e inversa funcţiei f ;
x − 1, x < 2
( x+1
,x ≥ 3
(e) g : R → R, g(x) = 2 e inversa funcţiei f .
x − 1, x < 3

41. Fie
q q
√ √
f : [1, ∞) → R,f (x) = x + 2 x − 1 + x − 2 x − 1

şi
½ ¾
A = {x ∈ R; f(x) = 2} şi B = x ∈ R;f (x) = log 1 (x − 1) .
2

Atunci:
©5ª ©3ª
(a) A = {1, 2} şi B = 4
; (b) A = {2} şi B = 4
;
© ª
(c) A = [1, 2] şi B = ∅; (d) A = {1}şi B = 54 ;
© ª
(e) A = [1, 2] şi B = 54 .

42. Se consideră funcţia

x2 + (m + 1)x + m + 2
f (x) = .
x2 + x + m

Să se determine parametrul real m, astfel ı̂ncât f să fie definită pe R şi
să avem f (x) ≤ 2 pe R.
(a) m ∈ (1, 3) ; (b) m ∈ (3, ∞) ; (c) m = 3;
¡ √ ¢
(d) m ∈ (0, 3) ; (e) m ∈ 1, 3 .
14 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

43. Fie ecuaţia q

√
1 − x4 − x = x − 1.
Numărul rădăcinilor ecuaţiei este:
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3; (e) 4.
p
3
√ p3
√
44. Suma H = 20 + 14 2 + 20 − 14 2 este egală cu:
√
(a) H = 5; (b) H = 16; (c) H = 5 + 2;
√
(d) H = 5 − 2; (e) H = 4.

45. Se consideră funcţia f : Z→Z

½
k, pentru n = 3k + 1, k ∈ Z
f (n) =
n, pentru n = 3k sau n = 3k + 2, k ∈ Z,

(∀) n ∈ Z. Este f injectivă? Dar surjectivă?

(a) f este injectivă şi surjectivă;
(b) f este injectivă şi nesurjectivă;
(c) f nu este injectivă, dar este surjectivă;
(d) f nu este injectivă şi nici surjectivă;
(e) f nu este injectivă şi f este surjectivă dacă şi numai dacă numărul k
este par.

46. Mulţimea valorilor x pentru care

ex + 1 > 2e−x

este:
(a) R; (b) (−∞, −1) ; (c) (−∞, 0) ; (d) (1, +∞) ; (e) (0, +∞) .

47. Numărul de soluţii reale ale ecuaţiei

2x + 2x+1 + 2x+2 = 6x + 6x+1

este:
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3; (e) 4.
 15

48. Să se rezolve ecuaţia:

52x − 3 · 5x + 2 = 0.
(a) x = 0şi x = log5 3; (b) x = log5 2 şi x = 0; (c) x = 1 şi x = 0;
(d) x = 2 şi x = 0; (e) x = −1.
49. Sistemul de ecuaţii ½ √
x√ y = y x
y x = xy
are soluţiile reale:
(a) x = 1, y = 1; (b) x = 1, y = 1 sau x = 0, y = 0;
(c) x = 0, y = 0; (d) x = y = a ∈ (0, ∞) ; (e) x = y = a ∈ [0, ∞) .
50. Mulţimea soluţiilor reale ale sistemului de ecuaţii
½
|x + y| = 2x
|x + y| · 3x = 27 37
are un număr de elemente p egal cu:
(a) p = 0; (b) p = 2; (c) p = 1; (d) p = 4; (e) p = 5.
51. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei
2|x+1| − |2x − 1| = 2x + 1
este:
(a) (−∞, −1) ; (b) [−1, 0] ; (c) (0, +∞) ;
(d) {−2} ; (e) [0, +∞) ∪ {−2} .
52. Soluţiile ecuaţiei
³√ ´x ³√ ´x ³√ ´x
3+1 + 3−1 =4 2
sunt:
© ¡ √ ¢ ¡ √ ¢ª
(a) x ∈ log√3+1 2 + 5 , log√3+1 −2 + 5 ;
© ¡ √ ¢ª
(b) x ∈ log√3+1 2 + 5 ;
© ¡ √ ¢ ¡ √ ¢ª
(c) x ∈ log√2 1 + 3 , log√2 −1 + 3 ;
© ¡ √ ¢ª
(d) x ∈ log2+√3 1 + 3 ;
© ¡ √ ¢ ¡ √ ¢ª
(e) x ∈ log√3+2 7 + 4 3 , log√3+2 7 − 4 3 .
16 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

53. Dacă log12 2 = k, atunci log6 16 are valoarea:

k 1−k 4k 1−k 3k
(a) ; (b) ; (c) ; (d) ; (e) .
1−k k 1−k 4k 4
54. Să se determine valorile lui m ∈ R astfel ı̂ncât inegalitatea

(m − 2)4x + (2m − 3)2x+1 + m > 2

să fie adevărată pentru orice x ∈ R.

(a) m ∈ [2, ∞); (b) m ∈ (2, ∞); (c) m ∈ (−2, ∞);

(d) m ∈ ∅; (e) m ∈ (−∞, 0) ∪ (2, ∞) .

55. Să se rezolve inecuaţia

log2a x − 3 loga x + 2
> 0,
x2 − 4

unde a > 2 este o constantă.

(a) x ∈ (2, a2 ) ; (b) x ∈ (a, a2 ) ; (c) x ∈ (0, a2 ) ;

(d) x ∈ (2, ∞) ; (e) x ∈ (2, a) ∪ (a2 , ∞) .

56. Numărul soluţiilor ecuaţiei

x + 2x + log2 x = 7.

este:
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3; (e) 4.

57. Expresia:
1 3 2n−1
lg a n + lg a n + · · · + lg a n
E= 2 4 2n , a > 0, a 6= 1
lg a n + lg a n + · · · + lg a n

este egală cu:

n+1 n
(a) n; (b) ; (c) n+1
; (d) n (n + 1); (e) 1.
n
 17

58. Să se rezolve ecuaţia:

√ 21
loga x + loga2 x + log√a x2 = ,
2
unde a ∈ R∗+ \ {1} este un parametru real.
1 √ 1 a
(a) x = ; (b) x = a2 ; (c) x = a; (d) x = ; (e) x = .
2 4 2
59. Să se rezolve inecuaţia:

log3 x > log9 (5x − 4).

¡ ¢
(a) x ∈ 0, 45 ∪ (1, ∞) ; (b) x ∈ (0, 1) ∪ (4, ∞) ;
¡ ¢
(c) x ∈ 45 , 1 ∪ (4, ∞) ; (d) x ∈ R; (e) x ∈ ∅.

60. Valorile lui x ∈ R pentru care este adevărată inegalitatea

µ ¶
2x − 1
log x+4 log2 <0
2 x+3
sunt:
(a) x ∈ [−2, ∞); (b) x ∈ (−4, −3) ∪ (2, ∞); (c) x ∈ (−4, −2);
(d) x ∈ ∅; (e) x ∈ (−∞, 0) ∪ (2, ∞) .

61. Valorile lui a pentru care inegalitatea

log a−1 (x2 + 3) ≥ 1

a+1

este adevărată, oricare ar fi x ∈ R sunt:

(a) a ∈ (−∞, −1); (b) a ∈ (−∞, −1) ∪ (1, +∞);
(c) a ∈ (−∞, −2]; (d) a ∈ (−∞, −4]; (e) a ∈ ∅.

62. Să se rezolve inegalitatea

log2 x4
log x2 8 + log x4 8 < .
log2 x2 − 4
(a) x ∈ (0, 2) ∪ (4, ∞) ; (b) x ∈ (4, ∞) ; (c) x ∈ (2, 4) ∪ (4, ∞) ;
(d) x ∈ (0, 1) ∪ (2, 4) ; (e) x ∈ (0, 4) ∪ (16, ∞) .
18 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

63. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei:

µ µ¯ ¯ ¶ ¶
¯ x−1 ¯
log2 log 1 ¯ ¯ ¯ + 1 + 16 < 4
3 2x + 3 ¯

este
© ª © ª
(a) R\ − 32 ; (b) R\ − 32 , 1 ; (c) ∅;
¡ ¢ ¡ ¢
(d) − 32 , 1 ; (e) −∞, − 32 ∪ (1, ∞) .

64. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei

log2a x − 4
> 0,
logb2 x + 1

unde b > a > 1 sunt constante, este:

µ ¶ µ ¶
1 1 1 1
(a) x ∈ , ; (b) x ∈ , ∪ (a, ∞) ;
b a b2 a2
µ ¶ µ ¶
1 1 2 1
(c) x ∈ , ∪ (a , ∞) ; (d) x ∈ 0, 2 ∪ (a, ∞) ;
b2 a2 b
³√ √ ´
(e) x ∈ a, b ∪ (b, ∞) .

65. Determinaţi valorile lui x pentru care

£ ¡ ¢¤
logx log36 2 · 92x − 3 · 42x ≤ 1.
¡ ¤ £ ¢
(a) (0, 1) ∪ (1, ∞) ; (b) 0, 12 ∪ [2, ∞) ; (c) 12 , 1 ;
£ ¤
(d) 12 , 2 \ {1} ; (e) (1, ∞) .

66. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei:

loga x + logax x > 0

pentru a > 1, este:

(a) x ∈ (2, ∞) ; (b) x ∈ (1, 2) ; (c) x ∈ (1, a) ;
¡ ¢
(d) x ∈ R; (e) x ∈ a12 , a1 ∪ (1, ∞) .
 19

67. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei:

log5 x > log125 (3x − 2)
este:
¡ ¢
(a) x ∈ (−1, 0) ; (b) x ∈ 23 , 1 ; (c) x ∈ (−1, 1) ;
¡ ¢
(d) x ∈ R; (e) x ∈ 23 , 1 ∪ (1, ∞) .
68. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei
log1−x (x + 1) ≥ 2
este:
(a) (−∞, 0) ∪ (3, ∞); (b) (0, 3); (c) ∅; (d) (0, 1); (e) (−1, 1) .
69. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei
3
ln(1 + sin2 x) ln(1 + cos2 x) ≤ ln2
2
este:
(a) (0, π); (b) (0, π2 ); (c) ∅; (d) (0, 1); (e) R.
70. Să se precizeze mulţimea soluţiilor inecuaţiei:
µ µ ¶¶
1
logx log 1 1 + < 0.
x x
(a) (0, ∞) ; (b) (0, 1) ; (c) (1, ∞) ; (d) (0, ∞) \ {1} ; (e) ∅.
71. Să se rezolve inecuaţia
log2 (9 − 2x ) > 3 − x.
(a) x < 8; (b) 0 < x < 3; (c) 2 < x < 4; (d) x > 3;
(e) nu există soluţii.
72. Numărul rădăcinilor reale ale ecuaţiei
(1 + i)x4 − (3 + i)x3 + (5 + i)x2 − 4x + 2 + 2i = 0
este:
(a) 4; (b) 3; (c) 2; (d) 1; (e) 0.
20 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

73. Se dă ecuaţia

3x3 + 2x2 + ax + b = 0,
ı̂n care a şi b sunt parametri reali. Se cer condiţiile pe care trebuie să
le ı̂ndeplinească a şi b astfel ı̂ncât ecuaţia să admită o rădăcină egală cu
−2, iar celelalte rădăcini să fie reale şi pozitive.
1 20
(a) a = 8, b = ; (b) −8 ≤ a ≤ − , b = 2a + 16;
3 3
(c) −8 ≤ a < 4, b = 1; (d) a ≥ 2, a + b > 0; (e) a = −8, b = 2a + 16.
74. Să se determine S = a + b + c + d, unde a, b, c, d ∈ R sunt coeficienţi ai
polinomului
x4 − x3 + ax2 + bx + c
astfel ca la ı̂mpărţirea acestuia prin x2 + d să obţinem restul x, iar la
ı̂mpărţirea prin x2 − d să obţinem restul −x.
(a) S = 2; (b) S = 1; (c) S = 0; (d) S = −1; (e) S = 3.
75. Cele patru rădăcini ale polinomului

x4 − αx3 − αx + 1 = 0, unde α ∈ (−1, 1) ,

au modulele
(a) două mai mici ca 1 şi două mai mari ca 1 ; (b) toate egale cu 1 ;
(c) toate mai mici ca 1 ; (d) toate mai mari ca 1 ;
(e) toate negative, deoarece rădăcinile sunt complexe.
76. Numărul 1 este pentru polinomul

x2n − nxn+1 + nxn−1 − 1, n ≥ 3,

rădăcină având ordinul de multiplicitate egal cu:

(a) 1; (b) 2; (c) 3; (d) 4; (e) n + 2.
77. Fie p ∈ N numărul tripletelor ordonate (a, b, c) ∈ R3 pentru care poli-
nomul
p(x) = x3 + ax2 + bx + c
admite atât rădăcinile x1 , x2 , x3 cât şi rădăcinile x21 , x22 , x23 . Atunci:
(a) p = 1; (b) p = 6; (c) p = 8; (d) p = 4; (e) p = 2.
 21

78. Fie f ∈ Z [X], f = a0 + a1 X + a2 X 2 + a3 X 3 . Să se determine a0 , a1 , a2 , a3

astfel ı̂ncât
f (1) + f (2) + ... + f (n) = n4 , ∀n ∈ N, n > 0.
(a) a0 = −1, a1 = 4; a2 = −6, a3 = 4;
(b) a0 = 4, a1 = −6; a2 = 4, a3 = −6;
(c) a0 = −1, a1 = 6; a2 = −4, a3 = 6;
(d) a0 = a1 = a2 = a3 = 1;
(e) a0 = −a1 = a2 = −a3 = 1.
79. Să se determine S = a2 + b2 unde numerele reale a şi b sunt coeficienţii
polinomul
P (x) = x4 − 2x3 + x2 + ax + b
determinaţi astfel ı̂ncât acesta să se dividă cu x2 + 1.
(a) S = 2; (b) S = 5; (c) S = 1; (d) S = 4; (e) S = 10.
80. Dacă x1 = i este o rădăcină a ecuaţiei
x3 + (m − 1) x + m = 0, m ∈ C,
atunci S = x21 + x22 + x23 este:
(a) S = −2; (b) S = −1; (c) S = −2i + 1;
(d) S = −2i; (e) S = −i.
1 1 1
81. Fie x, y, z ∈ R∗ astfel ı̂ncât x+y +z = 0 şi + + = 0. Să se precizeze
x y z
valoarea lui a pentru care are loc relaţia x6 + y 6 + z 6 = ax2 y 2 z 2 .
(a) a = 3; (b) a = 1; (c) a = 0; (d) a = 2; (e) a = 4.
82. Fie α ∈ R∗ şi p ∈ N numărul tripletelor ordonate (x, y, z) ∈ (R∗ )3 care
satisfac relaţiile:
⎧
⎪
⎪ x+y+z =α
⎨ 1 1 1 1
+ + = , α2 6= 2.
⎪
⎪ x y z α
⎩ xy + yz + xz = −2.

Atunci:
(a) p = 6; (b) p = 3; (c) p = 1; (d) p = 4; (e) p = 2.
22 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

83. Fie polinomul cu coeficienţi reali

p(x) = x3 + ax2 + bx + c.

Să se precizeze care din următoarele condiţii sunt necesare şi suficiente
ca rădăcinile polinomului p să aibă aceeaşi parte reală.
a2
(a) − b ≤ 0;
3
ab 2a3 a2
(b) c = − , − b ≥ 0;
3 27 3
ab 2a3 a2
(c) c = − , − b ≤ 0;
3 27 3
ab 2a3 a2
(d) c ≥ − , − b ≤ 0;
3 27 3
ab 2a3
(e) c = − .
3 27
84. Să se determine numărul al elementelor multimii tripletelor ordonate
(a, b, c) ∈ R3 ştiind că a, x1 , b, x2 , c formează o progresie aritmetică, unde
x1 , x2 sunt rădăcinile ecuatiei ax2 + bx + c = 0, a 6= 0.
(a) 0; (b) 2; (c) 1; (d) 4; (e) 5.

85. Fie S = m + n + p unde m, n, p sunt numere reale astfel ca polinomul

x4 + mx3 + nx2 + px + 8

să fie divizibil cu x3 + 5x2 + 2x − 8. Atunci valoarea lui S este:

(a) S = −7; (b) S = 0; (c) S = 6; (d) S = −9; (d) S = −8.

86. Se consideră polinomul

p(x) = x4 + x3 + ax + b.

Valorile parametrilor a şi b pentru care restul ı̂mpărţirii lui p(x + 2) la

x + 1 să fie egal cu −18, iar restul ı̂mpărţirii lui p(x − 2) la x − 1 să fie
egal cu −12 sunt:
(a) a = −3, b = −15; (b) a = 3, b = 15; (c) a = −4, b = −16;
(d) a = 4, b = 16; (e) a = −4, b = 16.
 23

87. Precizaţi numărul valorilor lui λ ∈ R pentru care ecuaţiile următoare au

cel puţin o rădăcină comună
x3 − λx + 2 = 0
.
x2 + λx + 2 = 0
(a) 1; (b) 0; (c) 2; (d) 3; (e) 4.
88. Să se determine S = m2 + n2 , unde m şi n sunt coeficienţii polinomului
x2 − mx + n determinaţi astfel ı̂ncât polinomul x4 + 1 să fie divizibil cu
x2 − mx + n.
(a) S = 3; (b) S = 9; (c) S = 2; (d) S = 13; (e) S = 1.
89. Precizaţi mulţimea valorilor lui m pentru care toate rădăcinile polino-
mului
P (x) = x3 − (2m + 1)x2 − (4m + 5)x + 2
sunt reale, ştiind că polinomul admite o rădăcină care nu depinde de m.
µ ¸ ∙ ¶ µ ¶
5 1 5 1
(a) −∞, − ∪ − , ∞ ; (b) − , ;
2 2 2 2
µ ¶ µ ¶
3 1 5
(c) − , ; (d) ∅; (e) − , 0 .
2 2 2
90. Se consideră ecuaţia
2x3 + 3x2 − 1 = 0
şi fie x1 , x2 , x3 rădăcinile sale. Ecuaţia ı̂n necunoscuta y care are rădăcinile
x2 x3 x2 x3 x2 x1
y1 = , y2 = , y3 = este:
x1 x2 x3
(a) y 3 − 2y 2 + 3y − 1 = 0; (b) 2y 3 − 9y 2 − 6y − 1 = 0;
(c) y 3 + y 2 − 6y − 1 = 0; (d) y 3 + 5y 2 − 1 = 0;
(e) 2y 3 + 9y 2 − 6y − 1 = 0.
91. Fie polinomul
f = x4 + 6x3 + 8x2 + ax + b
cu rădăcinile x1 , x2 , x3 , x4 . Determinaţi a, b ∈ R astfel ı̂ncât x1 , x2 , x3 să
fie ı̂n progresie aritmetică şi x4 = x1 + x2 + x3 .
(a) a = 6, b = 9; (b) a = 9, b = 6; (c) a = −6, b = 9;
(d) a = −6, b = −9; (e) a = 6, b = 9 sau a = −6, b = 9.
24 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

92. Fie ecuaţia

x3 − ax2 + bx − c = 0 (a, b, c numere reale nenule).
Să se precizeeze valorile lui a, b, c astfel ı̂ncât aceste numere să fie soluţii
ale ecuaţiei date.
(a) a = 1, b = 2, c = 3; (b) a = 2, b = −1, c = 52 ;
(c) a = 13 , b = 25 , c = 34 ; (d) a = −1, b = −1, c = 1;
(e) a = 1, b = 1, c = −1.
93. Ecuaţia
4x3 − 12ax2 + 11x − 3 = 0, a ∈ R,
are rădăcinile ı̂n progresie aritmetică pentru:
n √ o n √ o n √ o
−2± 10 2± 10 2± 10
(a) a ∈ 1, 4 ; (b) a ∈ −1, 4 ; (c) 1, 4 ;
(d) a ∈ {−2, 2} ; (e) a ∈ {−1, 1} .
94. Fie p(x) ∈ R [X] un polinom de grad ≥ 3 cu proprietatea
xp (x + 1) + (x + 2) p (x + 3) = 2x + 10, ∀x ∈ R.
Restul ı̂mpărţirii polinomului p(x) la x2 − 2x − 3 este
(a) 2x − 1; (b) x2 + 1; (c) 3x + 1; (d) x3 ; (e) x4 + 1.
95. Se consideră polinomul
f (x) = x3 − x2 + ax − 1, a ∈ R.
Pentru n ∈ N∗ definim Sn = xn1 + xn2 + xn3 , x1 , x2 , x3 ∈ C fiind rădăcinile
polinomului. Să se determine valoarea lui a ∈ R astfel ı̂ncât S3 = 1.
3 4 1
(a) a = 0; (b) a = ; (c) a = ; (d) a = 1; (e) a = .
4 3 2
96. Se consideră polinomul
f (x) = xn + px + q, p, q ∈ R.
Pentru n ∈ N, n ≥ 3 definim Sn = xn1 + xn2 + ... + xnn , x1 , x2 , ..., xn ∈ C
fiind rădăcinile polinomului. Valoarea lui Sn este:
(a) Sn = 0; (b) Sn = −p2 + nq; (c) Sn = p2 ;
(d) Sn = nq; (e) Sn = −nq.
 25

97. Fie
P (x) = x2 − x loga m + 3 loga m − 8,
unde m ∈ R, m > 0, iar a > 1 este un număr fixat. Să se afle valorile
lui m pentru care P (x) > 0, oricare ar fi x ∈ R.
√
(a) ; m > a(a + 1) (b) m ∈ ( a, a); (c) m ∈ (a4 , a8 );
µ ¶
1 3
(d) m ∈ (a, 2a); (e) m ∈ ,a .
a
98. Valoarea sumei
k2 Cn1 k3 Cn2 kn+1 Cnn
Sn = k + + + ... + ,
2 3 n+1
pentru k ∈ N fixat este:
kn − 1 (k + 1)n+1 − 1
(a) Sn = ; (b) Sn = ;
n+1 n+1
kn+1 − 1 (k + 1)n − 1
(c) Sn = (k + 1) n; (d) Sn = ; (e) Sn = .
n+1 n
99. Valoarea numărului natural m pentru care al 10-lea termen al dezvoltării
binomului (5 + m)m este cel mai mare, este:.
(a) m = 12; (b) m = 5; (c) m = 6; (d) m = 8; (e) m = 11.
100. Se consideră dezvoltarea
1 n
(xm + ) .
x2m
Să se determine m şi n astfel ı̂ncât termenul de rang 12 să-l conţină pe
x, termenul de rang 24 să-l conţină pe x5 şi dezvoltarea să aibă termen
liber.
(a) m = 19 , n = 24; (b) m = − 19 , n = 26; (c) m = − 19 , n = 24;
(d) m = 19 , n = 25; (e) problema nu are soluţie.

101. În dezvoltarea Ãr !n

9 1 √
+ 4x
x
suma coeficienţilor
√ binomiali este 128. Să se precizeze termenul care ı̂l
3 2
conţine pe x .
(a) T4 ; (b) T5 ; (c) T6 ; (d) T7 ; (e) T3 .
26 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

102. Să se determine m astfel ı̂ncât al 5-lea termen al dezvoltării binomului

(2 + m)m să fie cel mai mare.
(a) m = 3; (b) m = 5; (c) m = 4; (d) m = 7; (e) m = 8.

103. Numărul h al termenilor independenţi de x din dezvoltarea binomului:

µq ¶2000
4 √ 2
x x+ √
3
x

este egal cu:

(a) h = 1; (b) h = 0; (c) h = 2; (d) h = 3; (e) h = 4.

104. Să se determine numărul termenilor raţionali din dezvoltarea binomială:

³√ √ ´90
3
3+ 2 .

(a) 15; (b) 14; (c) 17; (d) 16; (e) 10.

105. Să se determine termenul care ı̂l conţine pe b2 din dezvoltarea

√ √ 3
( a − b)n ,

ştiind că n este cel mai mare număr natural care verifică inecuaţia:

log 1 n + log n3 n > 0.

3

(a) T6 ; (b) T7 ; (c) T8 ; (d) T5 ;

(e) nu există un termen care să-l conţină pe b2 .

106. Fie dezvoltarea binomială

Ãr s !n
a b
3 √ + √ ,
b 3
a

unde n satisface 22n−4 − 3 · 2n+1 − 256 = 0. Să se afle termenul dezvoltării

ı̂n care a şi b au puteri egale.
(a) T4 ; (b) T5 ; (c) T1 ; (d) T6 ; (e)T8 .
 27

107. Se consideră binomul

³√ √
5
´n
2lg(10−3x ) + 2(x−2) lg 3 .

Ştiind că al şaselea termen al dezvoltării binomului este egal cu 21 şi

coeficienţii binomiali de rang 2, 3 şi 4 sunt respectiv primul, al treilea şi
al cincilea termen al unei progresii aritmetice, atunci:
(a) x = 3; (b) x = 1; (c) x ∈ {1, 2} ;
(d) x ∈ {0, 2} ; (e) x ∈ {−1, 2} .

108. Să se determine termenul care nu ı̂l conţine pe x ı̂n dezvoltarea:

µ ¶25
x−1 x−1
1 + 2 1 .
x − x2 x3 + x3 + 1

(a) T15 ; (b) T16 ; (c) T17 ; (d) T31 ; (e) T30 .

109. Să se determine n ∈ N∗ astfel ı̂ncât numărul:

(a + bi)n + (b + ai)n ,

să fie real oricare ar fi a, b ∈ R.

(a) n = 2k, k ∈ N∗ ; (b) n = 3k, k ∈ N∗ ;
(c) n = 4k, k ∈ N∗ ; (d) n = 3k + 1, k ∈ N∗ ;
(e) n = 3k − 1, k ∈ N∗ .

110. Modulul numărului complex

1 + ai
z= , cu a ∈ R,
1 − ai
este:
⎧ ¯ ¯
⎨ ¯¯ 1 + a ¯¯ √
(a) |z| = ¯ 1 − a ¯ , a 6= 1 ; (b) |z| = 1 + a2 ; (c) |z| = 1 + |a| ;
⎩
1, a = 1
|1 − a|
(d) |z| = ; (e) |z| = 1.
1 + a2
28 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

111. Să se calculeze suma:

S = 1 + Cn1 cos x + Cn2 cos 2x + ... + Cnn cos nx, x ∈ R, n ∈ N.
(a) 2n cos nx; (b) (2 cos x2 )n cos nx; (c) (2 cos x2 )n cos nx
2
;

(d) (2 cos x2 cos nx

2
)n ; (e) 2n−1 (cos x2 + cos nx
2
).
112. Să se scrie sub formă
√ trigonometică numărul complex dat sub forma
algebrică: −5 − i5 3.
¡ ¢ ¡ ¢
(a) 10 cos 4π 3
+ i sin 4π
3
; (b) 10 cos π
3
+ i sin π
3
;
¡ ¢
(c) 10 cos(− π3 ) + i sin(− π3 ) ; (d) cos(− π6 ) + i sin(− π6 );
¡ ¢
(e) 5 cos 4π3
+ i sin 4π
3
.
113. Fie (an )n∈N∗ o progresie geometică cu termeni pozitivi. Ştiind că a7 =
Xm
2 4 2 6
(x + 1) şi a11 = (x + 1) , x ∈ R , atunci valoarea sumei loga1 ak
k=1
este:
m(m + 1) m(m + 3) m(m + 5)
(a) ; (b) ; (c) ;
4 2 4
m(m + 3) m(m + 5)
(d) ; (e) .
4 2
114. Fie ecuaţia:
ax = loga x, a > 0, a 6= 1.
Se cer valorile lui a pentru care ecuaţia admite soluţie unică.
¡ ¤ ¡ ¢
(a) (0, 1) ∪ (e, ∞) ; (b) 1e , 1 ∪ {e} ; (c) 0, 1e ∪ {e} ;
n 1o
(d)(0, 1) ∪ e e ; (e) (0, 1) .

115. Fie z1 , z2 , z3 rădăcinile ecuaţiei

z 3 + z 2 + z + 1 = 0.
Valorile lui n ∈ Z pentru care |z1n + z2n + z3n | = 3 sunt:
(a) n ∈ Z; (b) n = 4k + 1; (c) n = 4k + 2;
(d) n = 4k + 3; (e) n = 4k,
unde k ∈ Z.
 29

116. Să se rezolve ecuaţia ı̂n x

logtg x a + logcos x (a + 1) = 0,

unde a > 0, a 6= 1 este dat.

π π 1
(a) + 2kπ; (b) ± + 2kπ; (c) ± arccos + 2kπ;
3 3 1+a
√ √
(d) arctg a + kπ; (e) arctg a + 2kπ. Pentru k ∈ Z.

117. Se consideră polinomul

b + 4.
f ∈ Z5 [x] , f = x3 + 3x b

Se cere câtul q şi restul r al ı̂mpărţirii lui f prin polinomul x + b

3.
(a) q = x2 − b 3x + b 1, r = b3; (b) q = x2 + b 2x + b
2, r = b
0;
(c) q = x2 − b
3x + b
2, r = b
3; (d) q = b
0, r = x3 + b
3x + b
4;
(e) q = x2 + b
2x + b
3, r = b
4x.

118. Valoarea determinantului

¯ ¯
¯ −2 5 0 −1 ¯¯
¯
¯ 1 0 3 7 ¯¯
¯
¯ 3 −1 0 5 ¯¯
¯
¯ 2 6 −4 1 ¯

este:
(a) 27; (b) 37; (c) 47; (d) 57; (e) 67.

119. Să se rezolve ecuaţia

¯ ¯
¯ x a a a ¯
¯ ¯
¯ a x a a ¯
¯ ¯ = 0, a ∈ R∗ .
¯ a a x a ¯
¯ ¯
¯ a a a x ¯

(a) x = a sau x = −3a; (b) x = a sau x = 0; (c) x = a;

√
(d) x = a şi x = 0; (e) x = 3 a sau x = 0.
30 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

120. Să se calculeze determinantul

¯ ¯
¯ x1 x2 x3 ¯
¯ ¯
¯ x2 x3 x1 ¯
¯ ¯
¯ x3 x1 x2 ¯

ştiind că x1 , x2 , x3 sunt rădăcinile ecuaţiei x3 − 2x2 + 2x + p = 0.

(a) 0; (b) 2; (c) 4; (d) 3p; (e) 3p + 4.

121. Fie p(x) = x + a, q(x) = x2 + bx + c două polinoame şi x1 6= x2 două

numere arbitrare. Să se calculeze D(x)/(x2 − x1 ), unde
¯ ¯
¯ 1 p(x1 ) q(x1 ) ¯
¯ ¯
D(x) = ¯¯ 1 p(x2 ) q(x2 ) ¯¯ .
¯ 1 p(x) q(x) ¯

(a) (x + x1 )(x + x2 ); (b) (x − x1 )(x + x2 );

(x − x1 )
(c) (x + x1 )(x − x2 ); (d) ; (e) (x − x1 )(x − x2 ).
(x − x2 )
122. Se consideră polinoamele:

P (x) = x5 + 3x4 + 7x − 1, Q(x) = x3 − x − 3.

Notăm cu x1 , x2 , x3 rădăcinile polinomului Q(x). Atunci valoarea lui

P (x1 ) + P (x2 ) + P (x3 ) este:
(a) 20; (b) −18; (c) 18; (d) −20; (e) 0.

123. Dacă a1 , a2 , ..., a20 sunt numere reale ı̂n progresie aritmetică, atunci val-
oarea determinantului
¯ ¯
¯ a1 + a2 a2 + a3 a3 + a4 a4 + a5 ¯
¯ ¯
¯ a6 + a7 a7 + a8 a8 + a9 a9 + a10 ¯
D = ¯¯ ¯
¯
a
¯ 11 + a12 a12 + a13 a13 + a14 a14 + a15 ¯
¯ a16 + a17 a17 + a18 a18 + a19 a19 + a20 ¯

este:
(a) a1 + a2 + ... + a20 ; (b) a1 + ... + a5 ; (c) (a1 + ... + a20 ) /20;
(d) 0; (e) (a9 + a10 + a11 ) /20.
 31

124. Să se precizeze toate valorile a, b, c ∈ R astfel ı̂ncât ecuaţia

¯ ¯
¯ x−a b c ¯
¯ ¯
¯ c x−a b ¯=0
¯ ¯
¯ b c x−a ¯

să aibă numai rădăcini reale.

(a) b = c; (b) a = 1, b = c; (c) a = b; (d) a = c; (e) a = b = c.
125. Valorile lui x ∈ R pentru care este adevărată inegalitatea
¯ ¯
¯ 1 1 1 ¯
¯ ¯
¯ 2 x − 6x + 11 x
2 ¯≤0
¯ ¯
¯ 1 x2 − 4x + 5 x − 2 ¯

sunt:
(a) x ∈ [2, ∞); (b) x ∈ (−∞, 0) ∪ (2, ∞); (c) x ∈ (0, 2);
(d) x ∈ ∅; (e) x ∈ R.
126. Dacă matricea ⎛ ⎞
1 0 1
A=⎝ 0 1 0 ⎠
1 0 1
satisface A3 = aA2 + bA atunci S = a2 + b2 este:
(a) S = 10; (b) S = 18; (c) S = 8; (d) S = 13; (e) S = 5.
127. Se dă matricea ⎛ ⎞
1 4 0
A = ⎝ 0 3 1 ⎠.
2 0 1
Dacă matricea este inversabilă să se calculeze d = det(A−1 ).
1
(a) d = 1; (b) d = 0; (c) d = 11
;
(d) A nu este inversabilă; (e) d = 11.
128. Fie A ∈ M3 (R),
⎛ ⎞
0 a b
A = ⎝ −a 0 c ⎠ , a2 + b2 + c2 6= 0.
−b −c 0
32 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

Se cere rangul matricei A.

(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3;
(e) nu este unic determinat, depinzând de valorile a, b, c.
129. Câte soluţii are ecuaţia:
¡ ¢ ¡ ¢
1 2 4 ·A= 3 1 2

unde A este o matrice pătratică de ordin 3 având elementele numere

naturale.
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3; (e) 4.

130. Se consideră matricea:

⎛ ⎞
2 0 0
A = ⎝ 0 1 0 ⎠.
0 1 1

Relaţiile pentru A3 şi A−1 de forma:

A3 = aA2 + bA + cI3 şi A−1 = a1 A2 + b1 A + c1 I3 sunt:
(a) A3 = 4A2 − 5A + 2I3 , A−1 = 12 A2 − 2A + 52 I3 ;
(b) A3 = 4A2 + 5A + 2I3 , A−1 = 12 A2 − 2A + 52 I3 ;
(c) A3 = 4A2 − 5A + 2I3 , A−1 = A2 − 2A + 5I3 ;
(d) A3 = 4A2 − 5A + 2I3 , A−1 = 12 A2 + 2A + 52 I3 ;
(e) A3 = 4A2 + 5A + 2I3 , A−1 = 12 A2 − 2A + 52 I3 .

131. Să se calculeze An , n ∈ N, unde

µ √ √ ¶
1 2
A= √ √2 .
2 − 2 2
à ! à (n+1)π (n+1)π
!
cos nπ
6
sin nπ
6
cos 4
sin 4
(a) nπ nπ
; (b) (n+1)π (n+1)π
;
− sin 6 cos 6 − sin 4 cos 4
à ! à !
cos (n+1)π
6
sin (n+1)π
6
cos nπ
4
sin nπ
4
(c) ; (d) nπ nπ
;
− sin (n+1)π
6
cos (n+1)π
6
− sin 4
cos 4
 33
à !
cos nπ
3
sin nπ
3
(e) .
− sin nπ
3
cos nπ
3

132. Fie matricea ⎛ ⎞

1 a+1 1
A=⎝ a 1 −1 ⎠
1 −2 −a
P
si M = {a ∈ R | rangul matricei a este egal cu 2} si S = |a| . Atunci:
a∈M

(a) S = 3; (b) S = 2; (c) S = 1; (d) S = 5; (e) S = 4.

133. Fie λ ∈ R, ⎞
⎛
λ1 1 1
⎜ 11 ⎟ λ 1
A(λ) = ⎜
⎝ 1
⎟
1 ⎠ 1 λ
1λ 1 1
P
şi M = {λ ∈ R; rang A(λ) < 4}. Atunci α = λ este:
λ∈M

(a) α = 3; (b) α = −2; (c) α = 0; (d) α = 2; (e) α = −3.

134. Să se afle S = p2 q 2 r unde p, q şi r sunt numerele reale care satisfac relaţia
A3 = pA2 + qA + rI, unde matricea A este
⎛ ⎞
2 0 1
A = ⎝ 1 1 0 ⎠.
1 0 1

(a) S = 1; (b) S = 36; (c) S = 256; (d) S = 16; (e) S = 512.

135. Soluţia ecuaţiei matriceale

⎛ ⎞ ⎛ ⎞
1 2 3 −1 5 3
X ⎝ 0 1 2 ⎠ = ⎝ 2 1 −1 ⎠ .
−1 2 3 −3 4 −5

este:
⎛ 1
⎞ ⎛ ⎞
2
0 − 12 1 1
2
4
(a) X = ⎝ 1 −3 1 ⎠; (b) X = ⎝ −10 6 1 ⎠;
− 12 2 − 12 6 − 52 −1
34 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
3−9 4 2 1 8
(c) X = ⎝ 52 −5 12 ⎠; (d) X = ⎝ −6 19 −5 ⎠;
5 −22 8 −8 29 −8
⎛ ⎞
18 11 20
(e) X = ⎝ 1 −1 −3 ⎠.
−10 −6 −4

136. Valorile parametrului real m astfel ı̂ncât matricea

⎛ ⎞
2 x 3
A = ⎝ x −1 x ⎠
1 2 m

să fie inversabilă pentru orice x ∈ R sunt:

¡ ¢
(a) m = 1; (b) m ∈ 12 , 2 ; (c) m ∈ (1, 2);
¡ ¢
(d) m ∈ −∞, 12 ∪ (2, ∞); (e) m = 2.

137. Fie matricele µ ¶

2 0 X
n
A= şi B= Ak .
0 3
k=1

Atunci, pentru n ∈ N, n ≥ 1 :
µ ¶
1 2 0
(a) B este inversabilă şi B −1 = n ;
(2 + 1) (3n + 1) 0 3
µ ¶
−1 1 3n − 1 0
(b) B este inversabilă şi B = n ;
2 0 2n

(c) B nu este inversabilă;

µ ¶
−1 1 3n 0
(d) B este inversabilă şi B = ;
n
3 (2 − 1) 0 2n
⎛ ⎞
1
⎜ 2 (2n − 1) 0 ⎟
(e) B este inversabilă şi B −1
=⎜
⎝ 1
⎟.
⎠
0 3
2
(3n − 1)
 35

138. Fie µ ¶
a −b
M=
b a
o matrice nenulă cu elemente reale. Să se calculeze M n (s-au folosit
√ a
notaţiile ρ = a2 + b2 şi ϕ determinat prin condiţiile cos ϕ = , sin ϕ =
ρ
b
).
ρ
µ ¶
n n sin nϕ − cos nϕ
(a) M = ρ ;
cos nϕ sin nϕ
µ ¶
n n cos nϕ sin nϕ
(b) M = ρ ;
− sin nϕ cos nϕ
µ ¶
n n cos nϕ sin nϕ
(c) M = ρ ;
sin nϕ cos nϕ
µ ¶
n n cos nϕ cos nϕ
(d) M = ρ ;
− sin nϕ sin nϕ
µ ¶
n n cos nϕ − sin nϕ
(e) M = ρ .
sin nϕ cos nϕ

139. Precizaţi matricele A ∈ M2 (R) care satisfac relaţia A2 + A + I = 0,

unde I ∈ M2 (R) este matricea unitate iar 0 ∈ M2 (R) este matricea
nulă. Stabiliţi dacă o astfel de matrice este inversabilă. În caz afirmativ
precizaţi inversa A−1 .
µ ¶
−d − 1 b
(a) A = ,
− 1b (d2 + d + 1) d
µ ¶
−1 d −b
există A = 1 .
b
(d + d2 + 1) −d − 1
µ ¶
−d − 1 − 1b (d2 + d + 1)
(a) A = , nu există A−1 .
b d
µ ¶
−d − 1 b
(a) A = , nu există A−1 .
− 1b (d2 + d + 1) d
µ ¶
−d − 1 −b
(a) A = ,
− 1b (d2 + d + 1) −d
36 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ
µ ¶
−1 d −b
există A = 1 .
b
(d + d2 + 1) −d − 1
µ ¶
d+1 b
(a) A = ,
− 1b (d2 + d + 1) d
µ ¶
−1 d −b
există A = 1 .
b
(d + d2 + 1) −d − 1

140. Fie ⎛ ⎞
1 1 1
A = ⎝ 1 ε ε2 ⎠ ,
1 ε2 ε
unde ε este o rădăcină a ecuaţiei x2 + x + 1 = 0. Să se calculeze A2003 .
⎛ ⎞
1 1 1
(a) 31000 · I3 ; (b) 31001 · ⎝ 1 ε2 ε ⎠ ;
1 ε ε2
⎛ ⎞
1 1 1
(c) 31000 · ⎝ 1 ε2 ε2 ⎠ ; (d) 31002 · A; (e) I3 .
1 ε2 ε2

141. Fie λ ∈ R \ {0} şi ⎛ ⎞

λ 1 0
A = ⎝ 0 λ 1 ⎠.
0 0 λ

Atunci, ∀n ∈ N,
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
1 λn 0 λn 1 0
(a) An = ⎝ 0 1 λn ⎠ ; (b) An = ⎝ 0 λn 1 ⎠ ;
0 0 1 0 0 λn
⎛ ⎞
nλn λn−1 0
(c) An = ⎝ 0 nλn λn−1 ⎠ ;
0 0 nλn
⎛ ⎞
λn nλn−1 n(n−1)
2
λn−2

(d) An = ⎝ 0 λn nλn−1 ⎠; (e) An = I3 .

n
0 0 λ
 37

142. Fie matricea A ∈ Mn (R), n ≥ 2, A = (aij )i=1,...,nj=1,...,n unde

½
0, i = j
aij = .
1, i 6= j
Să se calculeze det(A), A−1 şi det(A−1 + In ).
⎛ 2−n 1
⎞
n−1
... n−1
⎜ ⎟
(a) det(A) = n − 1, A−1 = ⎝ ... . . . ..
. ⎠ şi det(A−1 + In ) = 0;
1 2−n
n−1
... n−1
⎛ 2−n 1
⎞
n−1
... n−1
n−1 −1 ⎜ .. ... .. ⎟
(b) det(A) = (−1) (n − 1), A = ⎝ . . ⎠ şi
1 2−n
n−1
... n−1

det(A−1 + In ) = 0;
⎛ n−2 1
⎞
1−n
... − 1−n
⎜ ⎟
(c) det(A) = (−1)n (n − 1), A−1 = ⎝ ... ... ..
. ⎠ şi
1 n−2
− 1−n ... 1−n

det(A−1 + In ) = 0;
⎛ 2−n n
⎞
n−1
... n−1
⎜ ⎟
(d) det(A) = n − 1, A−1 = ⎝ ... . . . ..
. ⎠ şi det(A−1 + In ) = 0;
n
n−1
... 2−nn−1
⎛ 2−n 1
⎞
1−n
... 1−n
⎜ ⎟
(e) det(A) = 1 − n, A−1 = ⎝ ... . . . ..
. ⎠ şi det(A−1 + In ) = 0.
1
1−n
... 2−n1−n

143. Pentru ce valori ale lui λ ∈ R, matricea

⎛ ⎞
λ 1 1
A=⎝ 1 λ 1 ⎠
1 1 λ

este nesingulară? În acest caz, să se determine inversa A−1 .

⎛ ⎞
1/3 1/3 1/3
−1
(a) λ = 1, A = ⎝ 1/3 1/3 1/3 ⎠ ;
1/3 1/3 1/3
38 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ
⎛ ⎞
α β β
−1
(b) λ 6= 1, A = ⎝ β α β ⎠ , unde α = (λ−1)(λ
λ+1 1
2 +2) , β = − (λ−1)(λ2 +2) ;

β β α
⎛ ⎞
α β β
−1
(c) λ 6= 1, −2, A = ⎝ β α β ⎠ , unde α = (λ−1)λ+1 2 ,
(λ+2)
β β α
β = − (λ−1)12 (λ+2) ;
⎛ ⎞
α β β
(d) λ 6= 1, −2, A−1 = ⎝ β α β ⎠ , unde α = (λ+1)(λ−2)
(λ−1)2 (λ+2)
,
β β α
λ+1
β= (λ−1)2 (λ+2)
;
⎛ ⎞
α β β
(e) λ 6= 1, −2, A−1 = ⎝ β α β ⎠ , unde α = λ+1
(λ−1)(λ+2)
,
β β α
1
β = − (λ−1)(λ+2) .

144. Fie sistemul: ⎧

⎨ 2x + y + mz = 1
x − y + m2 z = m .
⎩
2x + (m + 1)z = m2
X
şi M = {m ∈ R | sistemul este incompatibil} , S = m. Atunci:
m∈M

(a) S = ∅; (b) S = 12 ; (c) S = −1; (d) S = 0; (e) S = 32 .

145. Toate soluţiile sistemului

⎧
⎪
⎪ x + 2y + 4z − 3v = 0
⎨
3x + 5y + 6z − 4v = 0
⎪
⎪ 4x + 5y − 2z + 3v = 0
⎩
3x + 8y + 24z − 19v = 0

sunt:
(a) x = y = z = v = 0 ; (b) x = 1, y = −6, z = 1, v = 0 ;
(c) x = 8α − 7β, y = −6α + 5β, z = α, v = β cu α, β ∈ R;
 39

(d) x = −7λ, y = 5λ, z = 0, v = λ cu λ ∈ R;

(e) sistemul nu are soluţii.
146. Determinaţi valorile parametrului real α pentru care sistemul de ecuaţii
este incompatibil: ⎧
⎨ 2x + y − z = α
x − y + 2z = 1 .
⎩
4x − y + 3z = 2 + α
(a) α ∈ (−∞, 1] ; (b) α = 1; (c) α ∈ (−2, ∞) ;
(d) α ∈ R; (e) ∅.
147. Fie sistemul: ⎧
⎨ −2x + 4y + 2z = 2 + b
2x − ay + z = −3 .
⎩
−x + 2y + z = b
şi multimile: A = {a ∈ R, sistemul este compatibil nedeterminat} ,
B = {b ∈ R, sistemul este compatibil nedeterminat} , atunci numărul
elementelor mulţimii A ∩ B este egal cu:
(a) 1; (b) 4; (c) 2; (d) 3; (e) nici un element.
148. Să se rezolve sistemul
⎧
⎨ αx + (α + 1) y + (α + 2) z = α + 3
βx + (β + 1) y + (β + 2) z = β + 3 , α, β, γ ∈ R, α 6= β, γ 6= 1,
⎩
x + γy + γ 2 z = γ 3
ı̂n ipoteza că acesta are soluţie unică.
(a) x = α, y = β, z = γ; (b) x = β, y = α, z = γ;
(c) x = 0, y = −1, z = 2; (d) x = γ, y = − (2γ + 1) , z = γ + 2;
(e) x = −1, y = 1, z = 1.
149. Se consideră sistemul:
⎧
⎨ x1 + x2 + 1 = 0
mx1 + 2x2 + 3 = 0
⎩ 2
m x1 + 4x2 + 9 = 0
P
şi fie M = {m ∈ R | sistemul este compatibil} . Atunci S = m este:
m∈M

(a) S = 5; (b) S = −1; (c) S = −2; (d) S = 0; (e) S = 3.

40 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

150. Se consideră sistemul:

⎧
⎨ x1 − mx2 + 1 = 0
2x1 + x2 − m = 0
⎩
3x1 + (m − 1) x2 + m − 1 = 0

P
Fie M = {m ∈ R | sistemul este compatibil } atunci S = m este:
m∈M

(a) S = 0; (b) S = 5; (c) S = 4; (d) S = −2; (e) S = −1.

151. Să se calculeze rangul matricei sistemului, rangul matricei extinse şi să
se precizeze natura sistemului:
⎧
⎨ x−y+z =3
2x + y − 3z = 10 .
⎩
8x + 5y − 9z = 11

(a) rs = re = 3 sistem compatibil determinat;

(b) rs = 2, re = 3 sistem incompatibil;
(c) rs = re = 2 sistem compatibil 1-nedeterminat;
(d) rs = re = 1 sistem compatibil 2-nedeterminat;
(e) rs = 3, re = 3 sistem incompatibil.

152. Să se calculeze rangul matricei sistemului, rangul matricei extinse şi să
se precizeze natura sistemului:
⎧
⎨ x−y+z =3
2x + y − 3z = 10 .
⎩
8x + 5y − 9z = 8

(a) rs = re = 3 sistem compatibil determinat;

(b) rs = 2, re = 3 sistem incompatibil;
(c) rs = re = 2 sistem compatibil 1-nedeterminat;
(d) rs = re = 1 sistem compatibil 2-nedeterminat;
(e) rs = 3, re = 3 sistem incompatibil.
 41
√
153. Fie ε = − 12 + i 23 . Precizaţi tripletele de numere complexe (x, y, z) care
satisfac simultan relaţiile:
⎧
⎨ x + εy + ε2 z = 0
ε2 x + y + εz = 0
⎩
εx + ε2 y + z = 0

(a) x = 1, y = 1, z = 1; (b) x = 0, y = 0, z = 0;
(c) {(−εy − ε2 z, y, z)|y, z ∈ C} ; (d) x ∈ C, y ∈ C, z ∈ C;
(e) x = y = z.

154. Se consideră sistemul ⎧

⎨ x + yz = 2
zx + y = 6 .
⎩
3x + y = 6
⎛ ⎞
x1 y1 z1
Fie A = ⎝ .. .. .. ⎠ unde (xi , yi , zi ) , i = 1, ..., s sunt soluţiilor reale
xs ys zs
ale sistemului. Atunci rangul matricei A este:
(a) 1; (b) 3; (c) 0; (d) 2; (e) 4.

155. Fie sistemul ⎧

⎨ ax + ay + z = 1
x + ay + az = 1
⎩
x + y + az = a

şi A = {a ∈ R| sistemul este compatibil nedeterminat} . Atunci:

(a) A = {1, 2} ; (b) A = {0, 1} ; (c) A = {1} ;
(d) A = {−1, 1} ; (e) A = {−1} .
156. Se consideră sistemul:
⎧
⎪ 6x − my + 3z = 0
⎪
⎨
−mx + 6y + 3z = 0
.
⎪
⎪ mx − y + 2z = 0
⎩ 2
x + y 2 + 4z = 70

Să se precizeze numărul p de valori ale lui m ∈ R pentru care sistemul

admite soluţii reale şi numărul q de soluţii reale ale sistemului.
42 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

(a) p = 0, q = 4; (b) p = 2, q = 4; (c) p = 3, q = 2;

(d) p = 1, q = 2; (e) p = 2, q = 3.

157. Fie p numărul soluţiilor sistemului ı̂n

⎧
⎨ 2̂x + 3̂y + 3̂z = 2̂
Z12 6̂x + 4̂y + 2̂z = 6̂
⎩
3̂x + 2̂y + 4̂z = 3̂

Atunci valoarea lui p este:

(a) p = 1; (b) p = 16; (c) p = 0;
(d) p = 6; (e) p = 12.

158. Fie ı̂n (Z12 , ⊕, ⊗) sistemul:

½ ¡ ¢ ¡ ¢
¡3̂ ⊗ x¢ ⊕ ¡4̂ ⊗ y ¢ = 7̂ .
6̂ ⊗ x ⊕ 2̂ ⊗ y = 8̂

Numărul soluţiilor sistemului este:

(a) 0; (b) 2; (c) 4; (d) 6; (e) 9.

159. Se consideră ecuaţia a cos x + b sin x + c = 0, a, b, c ∈ R. Ştiind că

mulţimea G a soluţiilor acestei ecuaţii este un subgrup al grupului (R, +)
se cer a, b, c.
(a) a = b = c = 1; (b) a = b = 1, c = −1;
(c) a2 + b2 = c2 ; (d) a = c = 0 sau b = 0 şi a + c = 0;
(e) a + b + c = 0.

160. Pe R se defineşte legea de compoziţie prin relaţia:

x ∗ y = xy + ax + 2by + 1, ∀x, y ∈ R.

Să se determine a, b ∈ R astfel ı̂ncât legea să fie comutativă şi asociativă.
(a) a = 1, b = 12 ; (b) a = 0, b = 0 sau a = 1, b = 1
2
;
√ √ √ √
1+ 5 1+ 5 1− 5 1− 5
(c) a = 2
,b = 4
sau a = 2
,b = 4
;
(d) a = 4, b = 2 ; (e) nu există soluţie.
 43

161. Pe mulţimea R a numerelor reale se consideră legea de compoziţie

definită prin
x y = mx + ny − 1, ∀x, y ∈ R,
ı̂n care m şi n sunt constante reale. Să se afle m şi n astfel ı̂ncât (M, )
să fie grup comutativ.
(a) m = 1, n = 2; (b) m = 1, n = −1; (c) m = 2, n = 2;
(d) m = 1, n = 1; (e) m = 0, n ∈ R.

162. Fie M = {x; x ∈ R, x 6= −1} şi operaţia “ ” definită prin

x y = 2ax + by + xy, ∀x, y ∈ M.

Să se determine parametrii a şi b reali astfel ı̂ncât (M, ) să fie grup
comutativ. Să se precizeze elementul simetric x0 al elementului arbitrar
x.
x
(a) a = 12 , b = 1, x0 = − x+1 ; (b) a = 1, b = 1, x0 = x
x+1
;
(c) a = 12 , b = 1, x0 = x
x+1
; x
(d) a = 1, b = 12 , x0 = − x+1 ;
(e) a = 12 , b = 1, x0 = 1
x+1
.
2xy
163. Pe mulţimea G = (0, ∞) se defineşte legea x ∗ y = , ∀x, y ∈ G.
x+y
Precizaţi care din următoarele afirmaţii este adevărată:
(a) (G, ∗) este grup comutativ; (b) (G, ∗) este grup necomutativ;
(c) (G, ∗) este monoid; (d) G nu este parte stabilă;
(e) legea ∗ nu este asociativă.

164. Pe mulţimea R a numerelor reale se defineşte operaţia

p
x ⊥ y = 3 x3 + y 3 , ∀x, y ∈ R

unde pentru radical se ia valoarea reală. Să se scrie condiţia ca o bijecţie

f : R → R să stabilească un izomorfism ı̂ntre grupurile (R, ⊥) şi (R, +).
Să se indice bijecţia respectivă.
√ √
(a) f (x ⊥ y) = f ( 3 x) + f ( 3 y) şi f (x) = x3 ;
(b) f (x ⊥ y) = f (x) + f (y) şi f (x) = x3 ;
44 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

(c) f (x ⊥ y) = f (x)f (y) şi f (x) = x3 ;

√ √
(d) f (x ⊥ y) = f ( 3 x) + f ( 3 y) şi f (x) = x;
p p √
(e) f (x ⊥ y) = 3 f (x) + 3 f (y) şi f (x) = 3 x.

165. Pe Z (mulţimea numerelor ı̂ntregi) se definesc operaţiile:

x ⊥ y = x + y + 1şi x | y = x + y − 1.

Să se afle o bijecţie f : Z→Z, care defineşte un izomorfism ı̂ntre grupurile

(Z,⊥) şi (Z, |).
(a) f (x) = x + a(a−ı̂ntreg fixat nenul); (b) f (x) = ax + a − 1;
(c) f (x) = x + 2a − 1; (d) f (x) = x + a − 1;
(e) f (x) = ax + a + 1.

166. Pe mulţimea R a numerelor reale se consideră legea de compoziţie ” “,

dată prin:
x y = ax + by − 1, x, y ∈ R
ı̂n care a şi b sunt constante reale. Să se determine a şi b astfel ı̂ncât
legea dată să definească pe R o structură de grup abelian.
(a) a = 1, b = 2; (b) a = 1, b = −1; (c) a = 2, b = 2;
(d) a = 1, b = 1; (e) a = −2, b = 1.

167. Fie M = {x ∈ R; x > 0} şi grupurile (M, ·) , (R, +) . Aflaţi m ∈ R astfel

ı̂ncât: ³ √ ´
f : M → R, f(x) = ln (m − 1) x + m2 − 4

să fie izomorfism ı̂ntre cele două grupuri.

(a) m = 1; (b) m = 4; (c) m = −2; (d) m = 2; (e) nu există m.

168. În mulţimea M = {x; x ∈ R, x ≥ 1} se defineşte operaţia internă

p
x ∗ y = xy − (x2 − 1)(y 2 − 1), ∀x, y ∈ M.

Să se afle elementul neutru şi mulţimea elementelor care au invers faţă
de această operaţie.
 45

Să se calculeze |x ∗ x ∗{z· · · ∗ x}, unde x ∈ M este un element oarecare.

2n

| ∗ x ∗{z· · · ∗ x} = 1;
(a) elementul neutru este 1, fiecare element are invers,x
2n
(b) elementul neutru este 1, fiecare element are invers, |x ∗ x ∗{z· · · ∗ x} = x;
2n

(c) elementul neutru este 1, nici un element nu are invers şi

n
|x ∗ x ∗{z· · · ∗ x} = x ;
2n
(d) elementul neutru este 1, numai x = 1 are invers şi |x ∗ x ∗{z· · · ∗ x} = x
2n
(e) elementul neutru este 1, pentru x ≥ 2 nu există invers şi
|x ∗ x ∗{z· · · ∗ x} = x.
2n

169. Pe mulţimea M = {x; x ∈ R, x 6= 1} , considerăm legea de compoziţie

”◦” , dată prin
x ◦ y = 2xy − 2x − 2y + c
ı̂n care constanta reală c se va determina, astfel ı̂ncât (M, ◦) să fie grup.
Să se afle elementul unitate e şi inversul x∗ al unui element oarecare x.
3 x − 34
(a) c = 3, e = 2, x∗ = x − 1; (b) c = 3, e = , x∗ = ;
2 x−1
3 x−2
(c) c = 3, e = 3, x∗ = x + 2; (d) c = 2, e = , x∗ = ;
2 x−1
(e) c = 3, e = −1, x∗ = x + 2.

170. Pe C se defineşte legea de compoziţie ∗:

z1 ∗ z2 = z1 z2 + i(z1 + z2 ) − 1 − i, ∀z1 ∈ C, ∀z2 ∈ C.

Fie e elementul neutru şi z soluţia ecuaţiei z ∗ (1 − i) = 3 + i. Să se

stabilească dacă:
(a) e = 1 + i şi z = 3 + i; (b) e = 1 − i şi z = 3 + i;
(c) e = i şi z = 3 − i; (d) e = 1 − i şi z = 5 + i;
(e) e = −1 − i şi z = 1 + i.
46 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

171. Fie (M∗3 (R), ·) grupul multiplicativ al matricelor pătratice nesingulare

de ordinul 3 şi funcţia
⎛ ⎞
1 t 2t2 + 2t
f : R → M∗3 (R), f(t) = ⎝ 0 1 4t ⎠.
0 0 1
Care din afirmaţiile următoare e falsă?
(a) (M∗3 (R), ·) este grup necomutativ;
(b) f este un morfism de la (R, +) la (M∗3 (R), ·);
(c) f este un izomorfism de la (R, +) la (M∗3 (R), ·);
(d) f (0) = I3 ; (e) f nu este injectivă.
172. Fie (G, ∗) grupul cu G = (−1, 1) şi
x+y
x∗y = , ∀x, y ∈ G.
1 + xy
Să se afle a ∈ R, astfel ı̂ncât funcţia f : R∗+ → G,
ax − 1
f (x) =
x+1
să fie un izomorfism de la (R∗+ , ·) la (G, ∗).
1 1 2
(a) a = 0; (b) a = 1; (c) a = ; (d) a = − ; (e) a = .
2 2 3
173. Numărul elementelor inversabile ı̂n inelul Z12 este:
(a) 4; (b) 3; (c) 6; (d) 1; (e) 12.
174. Fie M = {x; x ∈ R, x ≥ 1} şi operaţia internă
p
x ∗ y = xy + (x2 − 1)(y 2 − 1), ∀x, y ∈ M.
Această operaţie are element neutru? Dacă da, care este acesta? Care
sunt elementele din M, care au invers faţă de această operaţie?
(a) Da, elementul neutru este 1. Singurul element care are invers este 1.
(b) Da, elementul neutru este 1. Nici un element nu are invers.
(c) Nu există element neutru.
(d) Da, elementul neutru este 1. Toate elementele sunt inversabile.
√
(e) Da, elementul neutru este 1. Orice element x are invers, egal cu x.
 47

175. Mulţimea matricelor de forma

µ ¶
2−a a−1
M(a) =
2(1 − a) 2a − 1
cu a real nenul formează un grup multiplicativ G, izomorf cu grupul mul-
tiplicativ al numerelor reale diferite de zero. Să se precizeze coresponden-
ţa care realizează acest izomorfism şi să se afle inversa matricei M(a).
µ 1 1
¶
2 − − 1
(a) M(a) → a2 , (M(a))−1 = a a ;
2(1 − a1 ) a2 − 1
µ ¶
−1 2 − a1 1
a
− 1
(b) M(a) → a, (M(a)) = ;
2(1 − a1 ) a2 − 1
µ ¶
1 −1 2 − a1 1
a
− 1
(c) M(a) → a2 , (M(a)) = ;
2(1 − a1 ) a2 − 1
µ ¶
1 −1 2+a −a − 1
(d) M(a) → a , (M(a)) = ;
2(1 + a) −2a − 1
µ ¶
1 −1 2+a −a − 1
(e) M(a) → a + a , (M(a)) = .
2(1 + a) −2a − 1

176. Mulţimea matricelor de forma

⎛ ⎞
1 0 a
M(a) = ⎝ −a 1 − a2 ⎠
2

0 0 1
cu a real formează un grup multiplicativ G, izomorf cu grupul aditiv
al numerelor reale diferite de zero. Să se precizeze corespondenţa care
realizează acest izomorfism şi să se afle inversa matricei (M(a))n .

(a) M(a) → a, (M(a))n = M (an ) ;

(b) M(a) → a, (M(a))n = M (na) ;

(c) M(a) → −a, (M(a))n = M ((−a)n ) ;

(d) M(a) → a, (M(a))n = M (−an ) ;

(e) M(a) → −a, (M(a))n = M (−na)

48 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ

177. Pe mulţimea Q∗+ a numerelor raţionale strict pozitive se defineşte legea

de compoziţie internă ∗ astfel ı̂ncât:
(1) (x ∗ y) (z ∗ t) = (xz) ∗ (yt) , (∀) x, y, z, t ∈ Q∗+ ;
(2) x ∗ x = 1, (∀) x ∈ Q∗+ ;
(3) x ∗ 1 = x, (∀) x ∈ Q∗+ .
Valoarea lui 27 ∗ 43 este:
(a) 27/43; (b) 43/27; (c) (43/27) − 1; (d) 1; (e) (27/43) + 1.

178. Se consideră mulţimea

⎛ ⎞
a b b
G = {Ma,b ∈ M3 (R) , Ma,b = ⎝ b a b ⎠ , a, b ∈ R, det Ma,b = 1}.
b b a

Este ı̂nmulţirea matricelor o lege de compoziţie internă pe G? În caz

afirmativ, ce structură are (G, ·)?
(a) Înmulţirea matricelor nu este o lege de compoziţie internă pe G;
(b) Înmulţirea matricelor este o lege de compoziţie internă pe G, (G, ·)
este grup finit;
(c) Înmulţirea matricelor este o lege de compoziţie internă pe G, (G, ·)
este monoid necomutativ;
(d) Înmulţirea matricelor este o lege de compoziţie internă pe G, (G, ·)
este grup necomutativ;
(e) Înmulţirea matricelor este o lege de compoziţie internă pe G, (G, ·)
este grup comutativ.

179. Pe Z se definesc operaţiile x∗y = x+y+1 şi x◦y = x+y −1, (∀) x, y ∈ Z.
Sunt (Z, ∗) , (Z, ◦) grupuri? În caz afirmativ, sunt ele izomorfe?
(a) Ambele sunt grupuri şi aceste două grupuri sunt izomorfe;
(b) (Z, ∗) este grup, iar (Z, ◦) nu este grup;
(c) (Z, ∗) nu este grup, iar (Z, ◦) este grup;
(d) Nici unul din ele nu este grup;
(e) Ambele sunt grupuri, dar nu sunt izomorfe.
 49

180. Într-un inel (A, +, .) , 0 şi 1 sunt elementele neutre la adunare şi respectiv
ı̂nmulţire. Dacă x6 = x, (∀) x ∈ A, atunci valoarea lui x + x + 1 + 1 este:
(a) 1; (b) 0; (c) x; (d) x + 1; (e) x2 .

181. Legile de compoziţie definite pe R prin x ⊕ y = ax + by − 1 şi

x ¯ y = 2 (xy − x − y) + c, ∀x, y ∈ R, induc pe R o structură de corp
comutativ dacă:
(a) a = b = 1, c = 3; (b) a = 2, b = 1, c = 3;
(c) a = 1, b = 2, c = 6; (d) a = 2, b = 1, c = 3;
(e) a = b = 2, c = 3.

182. Pe R se definesc operaţiile:

½
x>y = ax + by − 2
x⊥y = xy − cx − dy + 6,

(∀) x, y ∈ R, unde a, b, c, d ∈ R sunt constante arbitrare. Dacă tripletul

(R, >, ⊥) este corp comutativ, atunci:
(a) a = 1, b = −1, c = −3, d = −3; (b) a = b = 0, c = d = −3;
(c) a = b = 1, c = d = 2; (d) a = b = 1, c = d = −3;
(e) a = b = 0, c = d = 6.

183. Se dă corpul (R, |, ⊥) ale cărui elemente neutre faţă de legile | şi ⊥ sunt
3 respectiv 15. Ştiind că există un izomorfism f : (R, +, ·) → (R, |, ⊥)
de forma f (x) = ax + b se cere simetricul lui 27 faţă de legea ⊥.
a) 23; b) 9; c) 0; d) 27; e) 3.
50 CAPITOLUL 1. ALGEBRĂ
Capitolul 2
Trigonometrie

1. Să se elimine θ ı̂ntre relaţiile:

sin θ + cos θ = a
sin5 θ + cos5 θ = b.

(a) a(5 − a4 ) = 4b; (b) a(3 − a4 ) = 2b; (c) a4 − 3 = a3 b;

(d) a5 + a3 − 1 = b; (e) a4 + b4 = 2ab.

2. Fie m ∈ R, n ∈ R. Să se elimine x ∈ R ı̂ntre relaţiile

½
sin x − cos x = m
.
sin3 x − cos3 x = n
µ ¶
3 m2 − 1
(a) m − 3m + 2n = 0; (b) m 1 + = n;
2
(c) nu se poate elimina x;
µ ¶
1 − m2
(d) −m 1 + = n; (e) m (m2 − 3) = 2n.
2
π
3. Să se calculeze numărul cos .
5
√ √ √ √ √
3 10 2+ 3 1− 5 1+ 5
(a) ; (b) ; (c) ; (d) ; (e) .
4 4 4 4 4
4. Valoarea expresiei: √
1 3
E= 0
−
sin 10 cos 100

51
52 CAPITOLUL 2. TRIGONOMETRIE

este:
(a) E = 3; (b) E = 1; (c) E = 0;
(d) E = 2; (e) E = 4.
5. Să se precizeze valoarea expresiei:
E = sin 700 cos 500 + sin 2600 cos 2800 .
√ √
1 3 3
(a) E = ; (b) E = ; (c) E = ;
2 2 4
(d) E = 1; (e) E = 0.
π
6. Pentru x 6= k , k ∈ Z, valoarea expresiei:
2
3 + cos 2x 3 − cos 2x
E(x) = +
2 + tg2 x 2 + ctg2 x
este:
√
(a) 4 sin x; (b) 4 cos x; (c) 2 sin 2x; (d) 2; (e) 2(sin x + cos x).
π
(c) x = 2
+ kπ, k ∈ Z; (d) x = ± π2 + kπ, k ∈ Z; (e) x ∈ ∅.
7. Să se calculeze valoarea expresiei
sin x + sin 3x + sin 5x π
E (x) = ı̂n x = .
cos x + cos 3x + cos 5x 12
√ √ π
(a) 2/2; (b) − 2/2; (c) 1; (d) −1; (e) cos .
12
8. Fie x = sin 1, y = cos 1, z = tg 1. Atunci:
(a) x < y < z; (b) y < z < x; (c) z < x < y;
(d) x < z < y; (e) y < x < z.
9. Se dau numerele x = cos 3, y = tg 3, z = ctg 3 Atunci
(a) x < y < z; (b) y < x < z; (c) z < y < x;
(d) x < z < y; (e) z < x < y.
10. Se consideră unghiurile ascuţite α, β, γ a căror sumă este π/2. Ştiind că
numerele ctg α, ctg β, ctg γ sunt ı̂n progresie aritmetică, să se calculeze
valoarea produsului ctg α · ctg γ.
(a) sin β + cos β; (b) tg β; (c) ctg β; (d) 3; (e) 1.
 53

11. Fie
f : R → R, f (x) = sin x + cos x
şi A = {y ∈ R|∃x ∈ R : f (x) = y} . Atunci:
(a) A = [−2, 2] ; (b) A = [−1, 1] ; (c) A = ∅;
£ √ √ ¤
(d) A = − 2, 2 ; (e) A = [0, 1] .
12. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei
sin2 x cos2 x √
− = 2
(1 + tg x) cos x (1 + ctg x) sin x
este:
π 3π
(a) + 2kπ, k ∈ Z; (b) + 2kπ, k ∈ Z; (c) ∅;
4 4
π π
(d) ± + kπ, k ∈ Z; (e) ± + 2kπ, k ∈ Z.
4 3
13. Să se rezolve ecuaţia:
cos2 x + sin2 2x = 2.
(a) x = kπ, k ∈ Z; (b) x = (2k + 1) π4 , k ∈ Z;
π
(c) x = 2
+ kπ, k ∈ Z; (d) x = ± π2 + kπ, k ∈ Z; (e) x ∈ ∅.
14. Precizaţi valorile lui p ∈ R pentru care ecuaţia admite cel puţin o soluţie:
sin x + p cos x = 2p.
1 1
(a) |p| ≤ 1; (b) |p| ≤ √ ; (c) |p| ≤ √ ;
2 2 3
1 1
(d) p ≤ ; (e) p ≤ √ .
2 3
15. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei
√
3 sin 4x + 8 sin2 x cos2 x = 1
este:
π π kπ π kπ
(a) x = (2k + 1) ; (b) x = + ; (c) x = + ;
6 2 6 24 4
π kπ π kπ
(d) x = + ; (e) x = − + .
12 4 24 4
54 CAPITOLUL 2. TRIGONOMETRIE

16. Numărul soluţiilor reale ale ecuaţiei

1 1 1 π
arctg + arctg − arctg 2 =
x−1 x+1 x −1 4
este:
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3; (e) 4.
17. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei
¡ ¢
(sin 2x − cos 2x) 1 + tg2 x = 2

este:
© ª
(a) x ∈ kπ + π3 | k ∈ Z ; (b) x ∈ {2kπ | k ∈ Z} ;
© ª
(c) x ∈ kπ + π4 | k ∈ Z ∪ {arctg(−3) + kπ | k ∈ Z} ;
© ª
(d) x ∈ kπ + π6 | k ∈ Z ∪ {arctg(−3) + kπ | k ∈ Z} ;
© ª
(e) x ∈ kπ + π2 | k ∈ Z ∪ {arctg(−3) + kπ | k ∈ Z} .
18. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei

cos x − sin x + 2 = 2 cos2 x + sin 2x

este: nπ o n o
(a) x ∈ + kπ | k ∈ Z ∪ (−1)k π6 + kπ | k ∈ Z ;
4
n π o n π o
(b) x ∈ 2kπ + | k ∈ Z ; (c) x ∈ kπ + | k ∈ Z ;
2 3
n π o
(d) x ∈ {kπ | k ∈ Z} ; (e) x ∈ 2kπ − | k ∈ Z .
2
19. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei

8 cos6 x − 8 cos4 x + 4 cos2 x − 1 = 0

este: n o n o
ππ π
(a) x ∈ 4
| k ∈ Z ; (b) x ∈ kπ + | k ∈ Z ;
+k
2 4
n π o
(c) x ∈ kπ + | k ∈ Z ; (d) x ∈ {kπ | k ∈ Z} ;
3
n π o
(e) x ∈ 2kπ ± | k ∈ Z
6
 55

20. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei

1 + sin x
ctg2 x =
1 + cos x

este:
nπ o
(a) x ∈ + kπ | k ∈ Z ∪ {kπ | k ∈ Z} ;
4
n π o n π o
(b) x ∈ kπ + | k ∈ Z ∪ − + 2kπ | k ∈ Z ;
4 2
n π o n π o
(c) x ∈ 2kπ ± | k ∈ Z ; (d) x = (2k + 1) | k ∈ Z ;
3 2
n π o
(e) x = 2kπ ± | k ∈ Z .
6
21. Precizaţi soluţiile ecuaţiei:

tg x + tg(x + a) = 0, a 6= kπ, k ∈ Z.

(a) x = kπ − a2 ; (b) x = kπ − a; (c) x = kπ

2
− a2 ;
(d) x = − a2 ; (c) x = ± a2 .

22. Soluţiile ecuaţiei

3
sin3 x cos 3x + cos3 x sin 3x =
8
sunt:
π π 11π π π
(a) + k , k ∈ Z; (b) + k , k ∈ Z; (c) ± ;
24 2 24 2 24
π π π π
(d) (−1)k + k , k ∈ Z; (e) − + k , k ∈ Z.
24 4 24 2
23. Să se rezolve:
sin2 x + sin2 2x = 2.
(a) x = kπ, k ∈ Z; (b) x = (2k + 1)π, k ∈ Z;
π
(c) ecuaţia nu are soluţii; (d) x = + kπ, k ∈ Z;
2
π
(e) x = kπ ± , k ∈ Z.
2
56 CAPITOLUL 2. TRIGONOMETRIE

24. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei

cos(cos x) = sin(sin x)

este:
³ π´
(a) (0, π); (b) [0, π]; (c) R; (d) ∅; (e) 0, .
2
25. Să se rezolve ecuaţia trigonometrică

cos2 x + cos2 2x = 2.

(a) x = 2kπ, k ∈ Z; (b) x = (2k + 1)π, k ∈ Z;

π π
(c) x = k , k ∈ Z; (d) x = kπ, k ∈ Z; (e) x = + 2kπ, k ∈ Z.
2 2
26. Să se rezolve ecuaţia trigonometrică

sin x + sin 2x + sin 3x = 0.

π
(a) x = (−1)k + kπ, k ∈ Z; (b) x = 2kπ, k ∈ Z; (c) x = kπ, k ∈ Z;
3

kπ 2π π
(d) x = sau x = 2kπ ± , k ∈ Z; (e) x = (2k + 1) , k ∈ Z.
2 3 2
27. Să se găsească soluţiile din intervalul [0, 2π] ale ecuaţiei

log√2 sin x (1 + cos x) = 2.

nπ o ½ ¾ ½ ¾
π 2π π 2π 5π
(a) x ∈ ,π ; (b) x ∈ , ; (c) x ∈ , , ;
3 3 3 3 3 3
nπ o ½ ¾
2π 5π
(d) x ∈ ; (e) x ∈ π, , ;
3 3 3

28. Să se precizeze mulţimea soluţiilor ecuaţiei

arcsin(1 + x) = arccos(1 − x).

(a) R; (b) ∅; (c) {0} ; (d) [0, 2] ; (e) [−2, 2] .

 57

29. Se consideră ecuaţia:

8 cos 2x + 8p cos2 x + p = 0
ı̂n care x este necunoscuta, iar p este un parametru real. Să se precizeze
valorile lui p pentru care ecuaţia admite soluţii.
¡ ¢
(a) p ∈ (−2, 8) ; (b) p ∈ (−2, 8] ; (c) p ∈ −2, − 89 ;
£ ¤ ¡ ¢
(d) p ∈ − 89 , 8 ; (e) p ∈ (−∞, −2) ∪ −2, − 89 .
30. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei
cos 3x cos3 x + sin 3x sin3 x = 0
este:
(a) (π/4) + 2kπ; (b) (−π/4) ± 2kπ; (c) (±π/4) + kπ;
(d) (π/4) ± kπ; (e) (π/4) + kπ.
31. Mulţimea soluţiilor sistemului de ecuaţii
( π
x−y =
6
tg 3x + tg 3y = 0
este:
π π π kπ π k0 π
(a) x = (2k + 1) , y = (2k0 + 1) ; (b) x = + ,y = + ;
6 6 2 6 3 6
π kπ π k0π π kπ π k0 π
(c) x = + ,y = − + ; (d) x = + ,y = − + ;
6 3 6 3 12 6 12 6
π kπ π k0 π
(e) x = ± + ,y = − + .Pentru k, k 0 ∈ Z.
2 6 2 6
32. Mulţimea soluţiilor sistemului
½
cos x cos y = 34
sin x sin y = − 14
este:
π π π π
(a) x = ± + mπ, y = ± + nπ; (b) ; x = ± + mπ, y = ± + nπ
6 6 2 3
π π kπ π mπ π nπ
(c) x = ± + 2mπ, y = ± + ; (d) x = + ,y = − + ;
6 6 3 12 6 12 6
π mπ π nπ
(e) x = − + ,y = − + . Pentru m, n ∈ Z.
12 6 12 6
58 CAPITOLUL 2. TRIGONOMETRIE

33. Să se rezolve inecuaţia

2 tg 2x ≤ 3 tg x
este: µ ¸ n
[ π kπ π πo [ µ π kπ π ¸
(a) − + ;k \ (2k + 1) ; (b) − + ;k ;
k∈Z
4 2 2 2 k∈Z
4 2 2
n πo [ µ π kπ π ¸ n πo
(c) ∅; (d) (2k + 1) ; (e) − + ;k \ (2k + 1) .
2 k∈Z
3 2 2 2

34. Să se rezolve ecuaţia:

sin(2x + 1) = cos(2x − 1).
π π π π π
(a) ± + k ; (b) ± + kπ; (c) + k ;
8 2 8 8 2
kπ π π π
(d) (−1) + k ; (e) ± + k . Pentru k ∈ Z.
8 2 4 2
35. Să se determine soluţiile ecuaţiei
29
sin10 x + cos10 x = cos4 2x.
16
π π π π 3π
(a) + k ; (b) − + k ; (c) + kπ;
8 2 8 2 8
π π π
(d) + k ; (e) k . Pentru k ∈ Z.
8 4 8
36. Mulţimea soluţiilor ecuaţiei:
1
sin6 x + cos6 x =
4
este:
π π π π π π
a) (−1)k + k ; (b) (−1)k+1 + k ; (c) ± + k ;
4 2 4 2 4 2
π π π
(d) + k ; (e) (2k + 1) . Pentru k ∈ Z.
4 2 2
n h π πi o
37. Fie M = x | x ∈ − , şi 4 |sin x| cos x = 1 .
2 2
Să se afle numărul de elemente al mulţimii {x + y | x, y ∈ M}.
a) 2; b) 5; c) 7; d) 9; e) 10.
Capitolul 3
Subiecte date la admitere

3.1 Subiecte 2006

1. Fie polinomul P (X) = 1 + X + X 2 + ... + X n , n ∈ N, n ≥ 3. Fie R(X)
restul ı̂mpărţirii lui P (X) la polinomul X 3 − 3X 2 + 2X. Atunci R(X)
este:
(a) (2n − n − 1) X 2 − (2n − 2n − 1)X + 1;
(b) (2n − n + 1) X 2 − (2n − 2n + 1)X + 1;
(c) (2n − n) X 2 − (2n − 1)X + 1;
(d) (2n − 2n − 1)X + 1;
(e) X 2 − (22 − 2n − 1)X + 1.
2. Să se determine toate soluţiile ecuaţiei
1 1 2a2
+ = ,
a(x−1)(x−2) a(x−1)(x−3) a(x−2)(x−3)
unde a > 0, a 6= 1 este dat.
(a) x = 1, x = − 12 ; (b) x = loga 2; (c) x = loga 2, x = 1;
(d) x = ln a, x = 1; (e) x = 1.
√ √
3. Se dau numerele z1 = 1 + i 3, z2 = 1 − i 3. Să se calculeze valoarea
z 2007
raportului 12001 .
z2
(a) 8(cos 2π
3
+ i sin 2π
3
); (b) 64(cos 5π
3
+ i sin 5π
3
);
(c) − 64; (d) 2; (e) 64.

59
60 CAPITOLUL 3. SUBIECTE DATE LA ADMITERE

4. Fie R mulţimea numerelor reale ı̂nzestrată cu legea de compoziţie internă

definită prin:
x ∗ y = 2ax + by + c, a, b, c ∈ R, b 6= 0.
Valorile lui a, b, c pentru care (R, ∗) este un grup cu elementul neutru
e = 2006 sunt:
(a) a = −1, b = −2, c = 2006; (b) a = 1, b = 1, c = −2006;
(c) a = 12 , b = 1, c = 2006; (d) a = 12 , b = 2, c = −2006;
(e) a = − 12 , b = 1, c = 2006.

5. Să se rezolve inecuaţia

log23 x − 3 log3 x + 2
> 0.
x2 − 4
(a) x ∈ (−∞, −2) ∪ (2, 3) ∪ (9, ∞) ; (b) x ∈ (2, 3) ∪ (9, ∞) ;
(c) x ∈ (2, 9) ; (d) x ∈ (3, 9) ; (e) x ∈ (2, ∞) .

6. Să se afle soluţiile ecuaţiei trigonometrice

cos 2x − 12 = 0.
© ª © ª
(a) x ∈ ± π6 + kπ|k ∈ Z ; (b) x ∈ x ∈ ± π3 + 2kπ|k ∈ Z ;
© ª n o
(2k+1)π
(c) x ∈ (−1)k π6 + kπ
2
|k ∈ Z ; (d) x ∈ 2
|k ∈ Z ;
(e) ecuaţia nu are soluţii.

7. Mulţimea S a a soluţiilor reale ale ecuaţiei

¯ ¯
¯ x −3 ¯
¯ ¯
¯ 2 x + 6 ¯ − 7x − 8 = 0
este:
(a) S = ∅; (b) S = {−9} ; (c) S = {2, −1} ;
(d) S = {2} ; (e) S = {−2, 1} .

8. Fie (an )n∈N∗ o progresie aritmetică cu raţia r pentru care

½
a1 + a2 + a3 = 12
.
a2 + a3 + a4 = 18
Atunci:
(a) a1 = 1, r = 1; (b) a5 = 10;
3.2. SUBIECTE 2007 61

(c) nu există nici o progresie aritmetică a cărei termeni să verifice relaţiile
din enunţ;
(d) a2 = 7; (e) a3 = 2.

9. Să se determine suma (x1 )2 + (x2 )2 , unde x1 , x2 sunt rădăcinile ecuaţiei

x2 + 2x − 7 = 0.
(a) 45; (b) 53; (c) − 10; (d) 18; (e) − 23.

10. Să se determine α ∈ R astfel ı̂ncât sistemul admite soluţie unică:

⎧
⎨ αx + 2y + 2z = 1
αx + 3y + 3z = 1 .
⎩
αx + 2y + 5z = 3
(a) α 6= 0; (b) α 6= 1; (c) α = 1; (d) α = 0; (e) α 6= 0, α 6= 1.

3.2 Subiecte 2007

1. Fie rădăcinile ecuaţiei x2 + x + 9 = 0. Valoarea sumei x21 x2 + x1 x22 , este
(a) 9; (b) − 9; (c) 0; (d) 1; (e) − 1.

2. Funcţia
½
x + 2, x < 0
f : R → R, f (x) = .
−x + 2, x ≥ 2.
(a) nu e monotonă pe R;
(b) este descrescătoare pe R;
(c) este injectivă pe R;
(d) este surjectivă pe R;
(e) este crescătoare pe R.

sin(a + b) − sin(a − b)
3. Considerăm expresia E =
sin(a + b) + sin(a − b)
© ª
cu a, b ∈ R\ k π2 |k ∈ Z Valoarea expresiei este:
(a) x; (b) ctg 2b; (c) tg 2b; (d) tg a ctg b; (e) ctg a tg b.
62 CAPITOLUL 3. SUBIECTE DATE LA ADMITERE

4. Mulţimea M căreia ı̂i aparţin toate soluţiile ecuaţiei

52x − 6 · 5x + 5 = 0
este:
(a) M = (−∞, 0) ; (b) M = (−∞, −1] ; (c) M = (0, 2) ;
(d) M = (−1, 0) ; (e) M = (−1, 10) .
5. Să se determine numerele reale x, y, z care satisfac condiţiile:
1. x, y, z sunt ı̂n progresie aritmetică cu raţia nenulă,
2. x, z, y sunt ı̂n progresie geometrică
3. x + y + z = 24.
(a) x = −32, y = 8, z = 16; (b) x = 0, y = 8, z = 16;
(c) x = −16, y = 8, z = 32; (d) x = 32, y = 8, z = −16;
(e) există x, y, z cu aceste proprietăţi.
³√ ´23
x 3
6. Care este termenul din dezvoltarea binomului 2
+ √
3x care ı̂l conţine
pe x4 .
(a) T6 ; (b) T11 ; (c) T10 ; (d) T9 ;
(e) nu există termeni cu această proprietate.
7. Matricea X care verifică relaţia
µ ¶ µ ¶
2 2 −2 4
X=
3 3 −3 6
este:
⎛ ⎞
¡ ¢ 1
(a) X = 1 −1 2 ; (b) X = ⎝ −1 ⎠;
2
µ ¶ µ ¶
1 −1 2 1 −1
(c) X = ; (d) X = ;
1 −1 2 2 −2
¡ ¢
(e) X = −1 1 −2 .
8. Valoarea parametrului real m pentru care sistemul
⎧
⎨ 2x + y − z = −1
x + 5y + 4z = 4
⎩
x + 2y + mz = 2007
3.3. INDICAŢII 63

are soluţie unică este:

(a) m 6= 2; (b) m 6= 1; (c) m 6= 0;
(d) m ∈ R\ {−1} ; (e) m ∈ R\ {3} .

9. Pe mulţimea R se definesc operaţiile:

x ∗ y = 2x + 2y + 2xy + 1,
x ◦ y = 2x + 2y + xy + 2, (∀) x, y ∈ R .
Sistemul:
½
(x + y) ∗ 2 = 35
(x − y) ◦ 3 = 13
are soluţia:
(a) x = 3, y = 2; (b) x = 2, y = 3; (c) x = 0, y = 0;
(d) x = 3, y = 3; (e) x = 2, y = 2.

10. Fie f : R → R o funcţie bijectivă cu f −1 (2) = 1. Definim legea de

compoziţie ∗ pe R astfel:
(∀) x, y ∈ R : x ∗ y = f (f −1 (x) + f −1 (y) − 1).
Elementul neutru al acestei legi este:
(a) 1; (b) 2; (c) 0; (d) 3; (e) 4.

3.3 Indicaţii
Subiecte 2006

1. Deoarece P (X) = C(X)(X 3 −3X 2 +2X)+aX 2 +bX +c, X 3 −3X 2 +2X =

X(X − 1)(X − 2) obţinem, punând x = 0, x = 1 şi x = 2, sistemul:
⎧ ⎧
⎨ c = P (0) ⎨ c=1
a + b + c = P (1) ⇒ a+b+c =n+1 .
⎩ ⎩ 2n+1 −1
4a + 2b + c = P (2) 4a + 2b + c = 2−1
Răspuns corect (a).
1 1 2
2. Ecuaţia se poate scrie (x−1)(x−2) + (x−1)(x−3) = (x−1)(x−4) . Se observă
a a a
că x = 1 este soluţie. Demonstrăm că soluţia este unică.
Răspuns corect (e).
64 CAPITOLUL 3. SUBIECTE DATE LA ADMITERE

3. Scriem z1 = 2(cos π3 +i sin π3 ), z2 = 2(cos 5π

3
+i sin 5π
3
), z12007 = 22007 (cos 2007π
3
+
i sin 2007π
3
) = 22007
(cos 669π +i sin 669π) = −2 2007
, z2
2001
= 2(cos 2001×5π
3
+
i sin 2001×5π
3
) etc.
Răspuns corect (e).

4. e = 2006 element neutru implică ∀x ∈ R, x ∗ 2006 = 2006 ∗ x = x ⇒

2ax + 2006b + c = 4012a + bx + c = x ⇒ 2a = 1, b = 1, 2006b + c =
0, 4012a + c = 0 ⇒ a = 12 , b = 1 şi c = −2006.
Răspuns corect (d).

5. Varianta I.
log23 x − 3 log3 x + 2 (log3 x − 1)(log3 x − 2)
Scriem = > 0.
x2 − 4 (x − 2)(x + 2)
x 0 2 3 9 ∞
log3 x − 1 − − 0 + + +
log3 x − 2 − − − 0 + +
x−2 − 0 + + + +
x+2 + + + + +
(log3 x − 1)(log3 x − 2)
− | + 0 − 0 + +
(x − 2)(x + 2)
Varianta II.
Condiţia de existenţă a logaritmului, x > 0 ı̂nlătură răspunsul (a). Pen-
tru x = 3 inegalitatea nu este satisfăcută, deci răspunsurile (c) şi (e) nu
sunt acceptate. Pentru x = 33 inegalitateaeste adevărată, deci răspuns
corect (b).
Răspuns corect (b).
1
6. cos 2x = 2
⇒ 2x = ± π3 + 2kπ.
Răspuns corect: (a).

7. Ecuaţia este x2 − x − 2 = 0.
Răspuns corect (c).

8. a1 − a4 = −6 ⇒ r = 2, a1 = 2.
Răspuns corect: (b).
3.3. INDICAŢII 65

9. (x1 )2 + (x2 )2 = (x1 + x2 )2 − 2x1 x2 = 4 + 14 = 18.

Răspuns corect (d).

10. Condiţia este ∆ 6= 0.

Răspuns corect (a).

Subiecte 2007

1. x1 + x2 = −1, x1 x2 = 9, x21 x2 + x1 x22 = x1 x2 (x1 + x2 ) = −9.

Răspuns corect (b).

2. Din graficul funcţiei

½
x + 2, x < 0
f : R → R, f (x) =
−x + 2, x ≥ 2.
y

1.25

0
-5 -2.5 0 2.5 5

-1.25

-2.5

rezultă că răspunsul corect este (a).

3. Se aplică formulele trigonometrice pentru calculul sinusului sumei şi

diferenţei.
Răspuns corect (e).

4. Notăm t = 5x ⇒ t2 − 6t + 5 = 0 ⇒ t = 1, t = 5 ⇒ x = 0, x = 1.
Răspuns corect (e).
x+z
5. Condiţia 1 este echivalentă cu y = . Condiţia 2 este echivalentă cu
2
z 2 = xy. Din condiţiile 1 şi 3 rezultă că
½
x + z = 2y
x + y + z = 24
rezultă că y = 8.
66 CAPITOLUL 3. SUBIECTE DATE LA ADMITERE

Folosim relaţiile
½
x + z = 16
z 2 = 8x
şi eliminând x obţinem ecuaţia de gradul doi ı̂n z,
z 2 + 8z − 128 = 0,
cu soluţiile z1 = −16, z2 = 8.
Cum numerele sunt distincte rezultă x = 32.
Răspuns corect (d).
³ 1 ´23−k ³ ´k
k 1 2 − 13 23−k k
6. Tk+1 = C32 2
x 3x ⇒ 2
− 3
= 4 ⇒ k = 9.
Răspuns corect (c).
µ ¶ µ ¶
¡ ¢ 2 ¡ ¢ 2a 2b 2c
7. X = a b c , · a b c = ⇒
3 3a 3b 3c
Răspuns corect (a).

8. Condiţia ∆ 6= 0
¯ ¯
¯ 2 1 −1 ¯¯
¯
∆ = ¯¯ 1 5 4 ¯¯ = 9m − 9 ⇒ m 6= 1.
¯ 1 2 m ¯
Răspuns corect (b).

9. Sistemul se reduce la
½
x+y =5
.
x−y =1
Răspuns corect (a).

10. Fie e elementul neutru al legii *.

x ∗ e = f (f −1 (x) + f −1 (e) − 1) = x
Cum f −1 (2) = 1 şi funcţia este bijectivă, rezultă e = 2.
Răspuns corect (b).
Capitolul 4

Indicaţii şi răspunsuri

4.1 Algebră
1. Privim graficul unei funcţii de grad 2, adică o parabolă cu axa de simetrie
paralelă cu Oy.
Răspuns corect: (e).

2. Impunem condiţiile ∆ = 4(a2 − b) ≥ 0, S = −2a < 0, P = b > 0.

Răspuns corect (c).

1 1 − 4m2 (2m+1)2
3. y1 +y2 = (x1 +x2 )(1+ )= , y1 y2 = x1 x2 +2+ x11x2 = m(m+1)
x1 x2 m(m + 1)
2
1−4m2
⇒ y 2 − m(m+1) y + (2m+1)
m(m+1)
= 0.
Răspuns corect: (b).

4. Impunem condiţiile x1 x2 = m−2

m
< 0, x1 + x2 = − m+1
m
< 0, ∆0 = (m +
1)2 − m(m − 2) = 4m + 1 > 0.
Răspuns corect: (c).

5. Observăm că z1 + z2 = ab, z1 z2 = a3 + b3 − 4ab.

Răspuns corect (e).

6. Se obţin:
½ ½
x1 y2 +x2 y1 x1 y1 +x2 y2 x1 + x2 = −a y1 + y2 = −b
z1 = y1 y2
, z2 = y1 y2
; , .
x1 x2 = b y1 y2 = a 6= 0

67
68 CAPITOLUL 4. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

x1 y2 +x2 y1 +x1 y1 +x2 y2 (x1 +x2 )(y1 +y2 ) (−a)(−b)

S = z1 + z2 = y1 y2
= y1 y2
= a
= b,
x1 y2 +x2 y1 x1 y1 +x2 y2
P = z1 z2 = y1 y2 y1 y2
= y11y2 x21 + y12 x1 x2 + y12 x2 x1 + 1
x2
y1 y2 2
=
1 2
1 y2 +y 2
y1 y2
(x21 + x22 ) + ( y12 + y12 )x1 x2 = y11y2 (x21 + x22 ) + y12 y22 x1 x2 .
2 1 1 2

Dar x21 + x22 = (x1 + x2 )2 − 2x1 x2 = a2 − 2b, y12 + y22 = (y1 + y2 )2 − 2y1 y2 =
2 2 −2a)b 3 3 3 3
b2 − 2a, rezultă P = (a −2b)a+(b
a2
= a +ba2−4ab ; z 2 − bz + a +ba2−4ab = 0
a2 z 2 − a2 bz + a3 + b3 − 4ab = 0.
Răspuns corect (e).

7. Impunem condiţiile ∆ > 0, af (1) < 0.

Răspuns corect (c).

8. Condiţii: ∆ = (m − 4)2 − 4 (m − 2) (m − 3) ≥ 0, a.f (1) > 0 şi −b/2a <

1, adică ⎧
⎨ −3m2 + 12m − 8 ≥ 0
(m − 2) (m − 1) > 0
⎩
−m/ (m − 2) < 0.
Intersecţia
¡ ¡ ¢ ¤trei mulţimi de soluţii ale celor trei inecuaţii este m ∈
√celor
2, 6 + 2 3 /3 . Pentru m = 2 ecuaţia devine 2x−1 = 0 ⇒ x = 12 < 1.
Răspuns corect: (a).

9. Răspuns corect: (d).

10. Varianta I. ∆ > 0 ⇒ m > 12 . Cu substituţia x = y + 2, ecuaţia ı̂n y va

trebui să aibă o rădăcină pozitivă şi una negativă ⇒ y1 y2 = 9m−5 <0⇒
¡5 ¢ m−1
m ∈ 9, 1 .
Varianta II. Condiţia din enunţ ¢ echivalentă cu (m − 1)f (2) < 0 ⇔
¡ 5 este
(m − 1)(9m − 5) < 0 ⇒ m ∈ 9 , 1 .
Răspuns corect (b).

11. ∆ = −4(m2 − m − 6) > 0 ⇔ −2 < m < 3 ⇒ m ∈ (−2, 2) ∪ (2, 3) .

x+1
Deoarece −1 < x < 1 ⇒ y = > 0 şi impunem condiţia ca ecuaţia
1−x
6
ı̂n y să aibă rădăcini pozitive⇒ y1 y2 = − 2m+3 > 0, y1 +y2 = 2m−5 >0⇒
¡ 3
¢ 2m+3
m ∈ −∞, − 2 .
Răspuns corect: (a).
4.1. ALGEBRĂ 69

12. ∆ = (m + 1)2 ≥ 0. Pentru ca rădăcinile să fie reale şi distincte⇒ m 6=

6= −1. Pentru ca rădăcinile să fie mi mari ca 1 facem substituţia x = y +1
şi impunem condiţia ca ecuaţia ı̂n y să aibă rădăcinile pozitive.
Răspuns corect: (a).
q
2 2 8
13. Calculăm ∆ = 4(m − 5am + a + 2). i) ∆ ≥ 0, ∀m ∈ R ⇒ |a| ≤ 21
,
q
8
ii) ∆ ≥ 0, ∀a ∈ R ⇒ |m| ≤ 21 ,
Răspuns corect: (b).
14. Condiţia implică mx2 + (m + 1)x + m¡− 1 ≤ 0, ∀x√∈ ¤R. Rezultă
√m<0
şi ∆ ≤ 0 ⇒ −3m2 + 6m + 1 ≤ 0, m ∈ −∞, 1 − 23 3 ∪ (1 + 23 3, ∞)
Răspuns corect (d).
15. Varianta I. Echivalent avem mx2 + (m − 1) x − (m − 2) ≤ 0, ∀x ∈ R.
Este necesar ca m < 0 ceea ce elimină răspunsurile a, c şi e. Dar pentru
m = −1 obţinem −x2 − 2x + 3 ≤ 0 care nu se verifică dacă x = 0.
Răspuns corect: (d).
Varianta II. Se pun condiţiile echivalente m < 0 şi ∆ ≤ 0 care conduc la
un sistem incompatibil.
16. Se studiază ca o inecuaţie ı̂n x şi se pune condiţia ∆ < 0 pentru orice y
real.
Răspuns corect: (c).
17. Se impun condiţiile m − 1 > 0, ∆ < 0.
Răspuns corect (b).
18. Varianta I. Dacă x = 1 inegalitatea este verificată ∀λ ∈ R. Dacă x 6=
x+1
1 inegalitatea este echivalentă cu λ > −2 (x−1) 2 , ∀x ∈ [0, 1) ∪ (1, 3].

Studiem variaţia funcţiei din membrul drept şi constatăm că valorile
acesteia constituie intervalul (−∞, −2].
Varianta II. Pentru λ = 0 inegalitatea se verifică ∀x ∈ [0, 3]. Dacă λ 6= 0,
interpretăm membrul stâng ca o funcţie de grad 2 şi problema se reduce
la una din variantele:
i) λ > 0 şi ecuaţia ataşată nu are rădăcini reale;
ii) λ > 0 şi ecuaţia are ambele rădăcini negative;
70 CAPITOLUL 4. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

iii) λ > 0 şi ecuaţia are rădăcinile mai mari ca 3 sau

iv) λ < 0 şi ecuaţia are o rădăcină negativă, iar cealaltă mai mare ca 3.
Răspuns corect: (d) .
19. Din relaţiile lui Viète rezultă x21 + x22 = a2 − 2a, x31 + x32 = −a3 + 3a2 .
3 2
Condiţia devine
¡ −a
√ +¢ 3a¡ < √ a2 − 2a 2
¢ ⇔ a(a − 2a − 2) > 0, ceea ce
implică a ∈ 1 − 3, 0 ∪ 1 + 3, ∞ .
Răspuns corect: (d) .
20. Notăm x1 + x2 = s, x1 x2 = p şi atunci relaţiile date conduc la sistemul
½
4p − 5s = −4
m .
p − s = 1−m
4 m+4
Obţinem s = 1−m
,p = 1−m
, iar ecuaţia de gradul al doilea este
(1 − m)x2 − 4x + m + 4 = 0, m ∈ R\ {1}.
Pentru ca −1 < x1 < x2 < 1 impunem
⎧ ⎧
⎪
⎪ ∆ > 0 ⎪
⎪ m(m + 3) > 0
⎨ b ⎨ 2
−1 < − 2a <1 −1 < 1−m <1
⇔ , de unde m ∈ (−∞, −3).
⎪
⎪ a · f (−1) > 0 ⎪
⎪ 9(1 − m) > 0
⎩ ⎩
a · f (1) > 0 1−m>0
Răspuns corect: (d).
21. Membrii stângi ai ecuaţiilor fiind polinoame omogene, amplificăm prima
ecuaţie cu 13 şi o adunăm la a doua de unde obţinem:
³ ´2 ³ ´
2 xy − 5 xy + 2 = 0 etc.
Răspuns corect: (d).
22. Notăm x + y = s şi xy = p. Se obţine p + s = 11 şi ps = 30 de unde
s = 5, p = 6 sau s = 6, p = 5 etc.
Răspuns corect: (e).
23. Varianta I. Este uşor de verificat că x = 0, x = 2, x = −2 satisfac
inegalitatea.
Varianta II. Ridicăm la pătrat pentru a elimina modulul şi, notând x2 =
2
= t obtinem inegalitatea echivalentă (t2 − 6t + 1) ≥ 0.
Varianta III. Luăm x = tg t şi obţinem forma echivalentă |sin 4t| ≤ 1.
4.1. ALGEBRĂ 71

Răspuns corect: (a)

2x2 − 1
24. Inegalitatea este echivalentă cu −1 < < 1.
x2 − 1
Răspuns corect (e).
7x−1
25. Varianta I. Inegalitatea este echivalentă cu inegalităţile: (x−1)(x−3)
<0
2x2 −x+5
şi (x−1)(x−3)
> 0.
Răspuns corect (e).
Varianta II. Observăm că pentru x = 2 inegalitatea devine 12 9
< 1, fals,
deci răspunsurile (a), (b), (c) sunt excluse. Pentru x = 32 inegalitatea
devine 73 < 1, fals, deci răspunsul (d) este exclus. Cum un singur răspuns
este corect, rezultă că acesta este (e).
2
£ 1 ¢ ¡ 1¤
26. Impunem
£ 1 ¢ condiţiile x 6
= 0, 1 − 4x ≥ 0 ⇒ x ∈ − 2 , 0 ∪ 0, 2 . Pentru
¡ ¤
x ∈ − 2 , 0 fracţia este negativă, deci inferioară lui 3. Pentru x ∈ 0, 12
√ £ ¤
inecuaţia devine 1 − 3x < 1 − 4x2 . Pentru x ∈ 13 , 12 inegalitatea este
verificată deoarece 1 − 3x¡ ≤ 0.¢ Pentru x ≤ 13 inecuaţia este echivalentă
6
cu 13x2 − 6x < 0 ⇒ x ∈ 0, 13 .
Răspuns corect (b).
2 2 2 2 2 2
p
p1 = x + y = (x −√y) + 2xy = (x − y) + 2a ≥ 2a , E2 =
27. E (x + y)2 =
x2 + y 2 + 2xy ≥ 2a2 + 2a2 = 2a.
Răspuns corect: (d).
√
4
√
28. 97−x ≥ 0, 9+x ≥ 0 ⇒ x ∈ [−9, 97] . Notăm u = 97 − x şi v = 9 + x.
Obţinem sistemul: ½
u+v =8
u4 + v 2 = 106
Rezultă u4 + u2 − 16u − 42 = 0, soluţia este u = 3 ⇒ x = 16, iar ecuaţia
u3 + 3u2 + 10u + 14 = 0 nu are rădăcini pozitive⇒ p = 1.
Răspuns corect (c).
√ √ √
29. Se observă că x − a ≥ 0, x − b ≥ 0, x − c ≥ 0 şi d > 0.
Răspuns corect (a).
72 CAPITOLUL 4. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

30. Membrul stâng este o funcţie strict crescătoare ı̂n x. Notând cei trei
radicali cu m, n şi p e suficient să rezolvăm ecuaţia m + n + p = 0 ⇒
m3 + n3 + p3 − 3mnp = 0. Eliminând radicalii se obţine o ecuaţie de grad
I ı̂n x.
Răspuns corect: (c).

31. Varianta I. Existenţa radicalilor impune x > 13 . Cum, pentru x → 13 ,

5
√
x < 12 , avem f (x) → − 2 < −1 putem alege soluţia corectă.
Răspuns corect: (a) .
√ √
Varianta II. Scriem echivalent 3x − 1 + 1 > 3x + 1 şi eliminăm radi-
calii ridicând la pătrat.
1 + 4x 1 + 4x
32. Se rezolvă inegalităţile: ≥ 0, < 1.
x x
Răspuns corect (e).
p
33. Inecuaţia se scrie: |x − 6| > |x − 6| şi deoarece |x − 6| ≥ 0, ecuaţie
devine |x − 6| > |x − 6|2 ⇒ 0 < |x − 6| < 1 ⇒ x ∈ (5, 7) .
Răspuns corect (b).
p6
√ p
6
√
34. a = 7 + 48 < b = 7 + 50.
Răspuns corect (e).
q¡ √ ¢3 q ¡ √ ¢3
3 3
35. Varianta I. Observăm că a = −1 + 3 − 1 + 3 = −2.
Răspuns corect: (b) .
Varianta II. Evident, a ∈ R şi, eliminând radicalii, obţinem:
a3 + 6a + 20 = 0 ⇔ (a + 2) (a2 − 2a + 10) = 0.

36. Expresia de sub radical trebuie să fie ≥ 0. Considerăm două situaţii:
i) a > 0 ⇒ 1 + (4 − a2 )x − x2 ≥ 0 ⇒
∙ √ √ ¸
4−a2 − (a2 −4)2 +4 4−a2 + (a2 −4)2 +4 p
x∈ 2
, 2
, caz ı̂n care l = (a2 − 4)2 + 4
care este minim pentru a2 = 4 ⇒ a = 2;
ii) a < 0 ⇒interval infinit de lungime infinită.
Răspuns corect: (a).
4.1. ALGEBRĂ 73

37. Sistemul dat este echivalent cu:

⎧
½ ⎪
⎪ x − |x − 1| ≤ 1
⎨
−2 ≤ x − |x − 1| + 1 ≤ 2 x − |x − 1| ≥ −3
⇔ ,
−1 ≤ x−1
2x
≤1 ⎪
⎪
−x−1
2x
≤0
⎩ 3x−1
2x
≥0
£1 ¢
de unde x ∈ {−1} ∪ 3 , +∞ .
Răspuns corect: (d).

38. Fie f1 : R → R,f1 (x) = x2 + 2mx − 1. Se observă că f1 este strict

descrescătoare pe intervalul (−∞, −m] şi strict crescătoare pe inter-
valul [−m, +∞). Pentru ca funcţia f să fie injectivă pe R e necesar ca
restricţia funcţiei f1 pe intervalul (−∞, 0] să fie injectivă, deci −m ≥ 0,
adică m ≤ 0. Dacă m = 0 atunci funcţia f2 : R → R,f2 (x) = mx−1 este
constantă pe R şi atunci restricţia funcţiei f2 pe intervalul [0, +∞) nu
poate fi injectivă. Dacă m < 0 atunci funcţia f2 este strict descrescătoare
pe R,deci şi pe intervalul [0, +∞). Cum f1 (0) = −1 ≥ −1 = f2 (0)
rezultă că, pentru m ∈ (−∞, 0) , f este strict descrescătoare pe R, deci
injectivă. Prin urmare m ∈ (−∞, 0).
Răspuns corect: (c).

39. Varianta I.

Utilizăm graficul funcţiei f . Acesta se compune din două semidrepte de

ecuaţie y = x+m pentru x ≤ 1 şi y = 2mx−1 pentru x > 1. Este evidentă
condiţia m > 0, altfel mulţimea valorilor lui f nu ar acoperi R. Dacă
2m − 1 > 1 + m, f ar avea un salt ı̂n punctul x = 1 şi f nu ar lua valorile
cuprinse ı̂ntre m + 1 şi 2m − 1. Se impune deci 2m − 1 ≤ 1 + m ⇔ m ≤ 2.
Deci dacă 0 < m ≤ 2 funcţia f este surjectivă.
74 CAPITOLUL 4. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

Varianta II. Se observă că f este continuă pe (−∞, 1], deci imaginea in-
tervalului (−∞, 1] prin funcţia f este intervalul (−∞, 1 + m]. De aseme-
nea, f este continuă pe (1, +∞), deci imaginea intervalului (1, +∞)
prin funcţia f este intervalul (−∞, 2m − 1) dacă m < 0, intervalul
(2m − 1, +∞) dacă m > 0 şi mulţimea {−1} dacă m = 0. Atunci,
dacă m > 0 şi 2m − 1 ≤ 1 + m, adică m ∈ (0, 2], funcţia f este surjectivă
pe R cu valori ı̂n R.
Răspuns corect: (b).

40. Din reprezentarea grafică a lui f se deduce că f este strict descrescătoare
pe R, că este injectivă şi surjectivă, deci inversabilă. Pentru ∀y ∈ R
căutăm unicul x ∈ R astfel ı̂ncât f (x) = y. Căutăm x ≥ 2 astfel ı̂ncât
2x − 1 = y ⇒ x = y+1 2
, pentru y ≥ 3. Căutăm x < 2 astfel ı̂ncât
x + 1 = y ⇒ x = y − 1, pentru y < 3. Atunci
½ y+1
−1 −1 2
,y ≥ 3
f : R → R, f (y) =
y − 1, y < 3
Răspuns corect: (e).

41. Varianta I. f (x) = 2 ⇔ x + |x − 2| = 2 ⇔ A = [1, 2] , f (x) =

¡ ¢x+|x−2|
= log 1 (x − 1) ⇔ x − 1 = 12 şi presupunem două cazuri:
2
1
a) 1 ≤ x ≤ 2 ⇒ x − 1 = 22
⇒ x = 54 ;
1 1
b) x > 2 ⇒ x − 1 = ⇒ x = 1+ < 2, imposibil. Deci
© ª 22(x−1) 22(x−1)
B = 54 .
Varianta II. Prima ecuaţie se poate scrie
½
¯√ ¯x≥
¯√1 ¯
¯ x − 1 + 1¯ + ¯ x − 1 − 1¯ = 2 ⇒
√ √
i) x ∈ [1, 2] şi x − 1 + 1 − x − 1 + 1 = 2 ⇒ x ∈ [1, 2] ;
√ √
ii) x ∈ (2, ∞) şi x − 1 + 1 + x − 1 − 1 = 2 ⇒ x = 2 ∈ / (2, ∞) .
Deci A = [1, 2] .
A doua ecuaţie se poate scrie
½
¯√ ¯ ¯√ x > 1 ¯
¯ x − 1 + 1¯ + ¯ x − 1 − 1¯ = log 1 (x − 1) ⇒
2
√ √ 5
i) x ∈ (1, 2] şi x − 1 + 1 − x − 1 + 1 = log 1 (x − 1) ⇒ x = 4
∈ (1, 2] ;
2
4.1. ALGEBRĂ 75
√ √
ii) x ∈ (2, ∞) şi x − 1 + 1 + x − 1 − 1 = log 1 (x − 1) ⇒ nu există
2
x astfel ı̂ncât un număr strict pozitiv să coincidă cu un număr strict
negativ.
© ª
Deci B = 54 .
Răspuns corect: (e).

42. x2 + x + m 6= 0, ∀x ∈ R ⇒ ∆ = 1 − 4m < 0 ⇔ m > 14 .

2
f (x) ≤ 2 ⇔ x +(m+1)x+m+2
x2 +x+m
≤ 2 ⇔ x2 − (m − 1)x + m − 2 ≥ 0, ∀x ∈ R.
∆0 = (m − 1)2 − 4(m − 2) ≤ 0 ⇔ (m − 3)2 ≤ 0 ⇒ m = 3.
Răspuns corect: (c) .

43. Condiţii: x − 1 ≥ 0, x4 − x ≥ 0, x4 − x ≤ 1. Prin ridicare la pătrat

3 2
şi efectuând
√ √ obţinem ecuaţia 4x − 4x − x = 0 ⇒ x1 = 0,
calculele
1− 2 1+ 2
x2 = 2 , x3 = 2 . Numai x3 verifică ecuaţia dată.
Răspuns corect: (b) .
¡ √ ¢¡ √ ¢ √
44. Observăm că 20 + 14 2 20 − 14 2 = 8, de unde 20 − 14 2 =
8 p
3
√ ¡ √ ¢3
√ . Notăm t = 20 + 14 2. Se observă că 2 + 2 = 20 +
20 + 14 2 ¡ √ ¢
√ √ 2 √ 2 2− 2
14 2, deci t = 2+ 2. Atunci H = t+ = 2+ 2+ ¡ √ ¢¡ √ ¢=
t 2+ 2 2− 2
4.
Răspuns corect: (e).

45. Cum f (0) = f (1) = 0, f nu este injectivă. Dar f este surjectivă deoarece
(∀) m ∈ Z, (∃) n ∈ Z astfel ca f (n) = m, anume n = 3m + 1.
Într-adevăr, conform primei forme a lui f avem f (n) = f (3m + 1) = m.
Răspuns corect: (c)

46. Varianta I. Observăm că membrul stâng este crescător, cel drept este
descrescător iar pentru x = 0 avem egalitate.
Răspuns corect: (e)
Varianta II. Transformăm echivalent inecuaţia ı̂n

e2x + ex − 2 > 0 ⇔ (ex − 1)(ex + 2) > 0 ⇔ ex > 1.

76 CAPITOLUL 4. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

47. Ecuaţia se mai scrie 2x + 2.2x + 22 .2x = 6x + 6.6x sau 7.2x = 7.6x , adică
2x (1 − 3x ) = 0. Cum 2x 6= 0, (∀) x ∈ R, rezultă că 3x = 1, deci singura
soluţie este x = 0.
Răspuns corect: (b).

48. Se notează 5x = y şi se obţine ecuaţia de gradul doi cu soluţiile 1 şi 2.

Răspuns corect (b).

49. Operaţia 00 nu este definită. Se verifică doar prima soluţie.

Răspuns corect: (a).

50. Înlocuind prima relaţie ı̂n cea de a doua rezultă x = 7, y = 121 sau
x = 7, y = −135 ⇒ p = 2.
Răspuns corect (b).

51. Explicitarea celor două module conduce la rezolvarea ecuaţiei pentru:

i) x ∈ (−∞, −1) : 2−x−1 + 2x − 1 = 2x + 1 ⇔ 2−x−1 = 2 ⇒ x = −2 ∈
∈ (−∞, −1) ;
ii) x ∈ [−1, 0] : 2x+1 + 2x − 1 = 2x + 1 ⇔ 2x+1 = 2 ⇒ x = 0 ∈ [−1, 0] ;
iii) x ∈ (0, +∞) : 2x+1 − 2x + 1 = 2x + 1 ⇔ 2x+1 = 2x+1 ⇒ x ∈ (0, +∞) .
Deci x ∈ [0, +∞) ∪ {−2} .
Răspuns corect: (e).
¡√ ¢x ¡√ ¢x
52. Cum 3+1 3 − 1 = 2x , ecuaţia devine
³√ ´x ³√ ´x r³ ´x ³√ ´x
√
3+1 + 3−1 =4 3+1 3−1 .

¡√ ¢2x ¡√ ¢2x ¡√ ¢x ¡√ ¢x
Ridicăm la pătrat: 3 + 1 + 3 − 1 − 14 3 + 1 3−1 =
¡√ ¢x ¡√ ¢x
0. Notând z = 3+1 ,y = 3 − 1 , ajungem la³(z/y)´2 −14 (z/y)+
√ √ x √
1 = 0, care are soluţiile 7 ± 4 3. Rezolvând ecuaţiile √3+1
3−1
= 7 ± 4 3
¡ √ ¢x √
sau echivalent 2 + 3 = 7 ± 4 3, obţinem soluţiile
³ √ ´ ³ √ ´
x1 = log√3+2 7 + 4 3 , x2 = log√3+2 7 − 4 3 .

Răspuns corect: (e).

4.1. ALGEBRĂ 77

1 1 1
53. k = log12 2 = log2 12
= log2 (2·6)
= 1+log2 6
⇒; log6 16 = log6 24 = 4 log6 2 =
4
log 6
.
2

Răspuns corect: (c).

54. Notăm y = 2x şi f (y) = (m−2)y 2 +2(2m−3)y +m şi impunem condiţia:
f (y) > 0 pentru y > 0. Avem următoarele cazuri posibile:
a) m = 2 ⇒ 2y > 0 pentru y > 0, adevărată.
b) m − 2 > 0 şi ∆ = (2m − 3)2 − (m − 2)2 = (m − 1)(3m − 5) < 0 ⇒
µ ¶ µ ¶
5 5
m ∈ 1, . Rezultă m ∈ (2, ∞) ∩ 1, ⇒ m ∈ ∅.
3 3
c) m − 2 > 0, ∆ = 0 ⇒imposibil
2m − 3
d) m − 2 > 0, ∆ = (m − 1)(3m − 5) > 0, S = − < 0,
m−2
m
P = ≥ 0, unde S şi P se referă la rădăcinile ecuaţiei f (y) = 0, ⇒
m−2
µ ∙ ¶¶
5
m ∈ (2, ∞) ∩ (−∞, 1] ∪ , ∞ ∩ ((−∞, 0) ∪ (2, ∞)) ∩
3
µµ ¶ ¶
3
∩ −∞, ∪ (2, ∞) ⇒ m ∈ (2, ∞) .
2
Răspuns corect (a).
55. log2a x − 3 loga x + 2 = 0 ⇒ x1 = a, x2 = a2 .
x 0 2 a a2
log2a x − 3 loga x + 2 +++++++++ 0−−−−−0++++
x2 − 4 − − − − 0 + + + + + + + + + + + + + ++
fracţia − − −− | ++ + + 0 − − − − 0 + + + +
Răspuns corect: (e) .
56. Condiţii: x > 0. Demonstrăm existenţa unei singure soluţii ţinând sema
de faptul că f (x) = x + 2x + log2 x este o funcţie continuă monoton strict
crescătoare şi f (0) = −∞, f (∞) = ∞.
Răspuns corect: (b) .
1
n
(1 + 3 + ... (2n − 1)) lg a n
57. E = 2 = .
n
(1 + 2 + ...n) lg a n+1
Răspuns corect (c).
78 CAPITOLUL 4. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

58. Se transformă toţi logaritmii ı̂n aceeaşi bază a.

Răspuns corect (b).
59. Condiţii de existenţă: x > 0, x > 45 . Inegalitatea din enunţ este echiva-
lentă cu x2 > 5x − 4 ⇒ x ∈ (−∞, 1) ∪ (4, ∞) .
Răspuns corect: (c) .
60. Avem următoarele cazuri posibile:
x+4 2x − 1 2x − 1
a) 0 < < 1 ⇒ x ∈ (−4, −2) ; log2 >1⇒ >2⇒
2 x+3 x+3
x ∈ (−∞, −3) ⇒ x ∈ (−4, −3) .
x+4 2x − 1 2x − 1
b) > 1 ⇒ x ∈ (−2, ∞) ; log2 <1⇒ <2⇒
2 x+3 x+3
x ∈ (−3, ∞) ⇒ x ∈ (−2, ∞) .
Rezultă x ∈ (−4, −3) ∪ (−2, ∞) .
Răspuns corect (b).
61. Au loc cazurile:
a−1
1. > 1 ⇔ a < −1. Deoarece funcţia logaritmică este monoton
a+1
a−1 2a + 4
crescătoare rezultă x2 + 3 ≥ ⇔ x2 + ≥ 0, ∀x ∈ R ⇔ a ≤
a+1 a+1
−2 ⇒ a ∈ (−∞, −2]
a−1
2. 0 < < 1 ⇔ a > 1. Deoarece funcţia logaritmică este monoton
a+1
descrescătoare rezultă
a−1 2a + 4
x2 + 3 ≤ ⇔ x2 + ≤ 0, ∀x ∈ R ⇔ a ∈ ∅.
a+1 a+1
Deci a ∈ (−∞, −2] .
Răspuns corect (c).
62. Impunem: x > 0, x 6= 2, x 6= 4 ⇒ x ∈ (0, 2) ∪ (2, 4) ∪ (4, ∞) .
Condiţia log2 x2 − 4 6= 0 implică log2 x2 6= 4 ⇒ x2 6= 24 ⇒ x 6= 4.
3 3
Deoarece log x2 8 = , log x4 8 = , notăm log2 x = t şi
log2 x − 1 log2 x − 2
3 3 4t 2t2 − 8t + 9
inegalitatea devine + < ⇒ > 0 ⇒
t−1 t−2 2t − 4 (t − 1)(t − 2)
t ∈ (−∞, 1) ∪ (2, ∞) ⇒ x ∈ (0, 2) ∪ (4, ∞) .
4.1. ALGEBRĂ 79

Răspuns corect: (a) .

µ¯ ¯ ¶ µ¯ ¯ ¶
¯ x−1 ¯ ¯ x−1 ¯
63. Observăm că log 1 ¯¯ ¯ + 1 + 16 < 16 ⇒ log 1 ¯ ¯
¯ 2x + 3 ¯ + 1 <
¯ ¯
3 2x + 3 ¯ 3

¯ x−1 ¯
0 ⇒ ¯¯ ¯ + 1 > 1.
2x + 3 ¯
Răspuns corect (b).
1 loga x loga xb2
64. log2a x − 4 = 0 ⇒ x1 = , x 2 = a2
; log b 2 x + 1 = + 1 = ;
a2 loga b2 loga b2
logb2 x + 1 = 0 ⇒ loga xb2 = 0 ⇒ x = b12 ; dar
1 1
b2 > a2 , 2 < 2 ⇒ loga b2 > loga a2 = 2.
b a
1 1
x b2 a2
a2 ∞
2
loga x − 4 + + + 0 − 0 + +
logb2 x + 1 − 0 + + + + + +
log2a x−4
log 2 x+1
− | + 0 − 0 + +
b

Răspuns corect (c).

¡ 3 ¢2x
65. Dacă 0 < x < 1 inecuaţia se transformă echivalent ı̂n ≥ 32 , iar dacă
¡ ¢2x 3 2
x > 1 se obţine 32 ≤ 2.
Răspuns corect: (c) .

66. Impunem condiţiile: x > 0, x 6= 1, ax > 0 şi ax 6= 1; trecem logaritmii ı̂n

baza a.
Răspuns corect (e).

67. Impunem condiţiile: x > 0, 3x − 2 > 0; trecem logaritmii ı̂n baza 5 ⇒

x3 − 3x + 2 > 0, x3 − 3x + 2 = (x + 2) (x − 1)2 > 0.
Răspuns corect (e).

68. Condiţiile de existenţă ale logaritmului implică x ∈ (−1, 0) ∪ (0, 1).

Dacă 0 < 1 − x < 1 ⇒ x ∈ (0, 1) rezultă x + 1 ≤ (1 − x)2 ⇒
x ∈ (−∞, 0) ∪ (3, ∞) ⇒ x ∈ ∅.
Dacă 1 < 1 − x ⇒ x ∈ (−1, 0) rezultă x + 1 ≥ (1 − x)2 ⇒
x ∈ (0, 3) ⇒ x ∈ ∅.
80 CAPITOLUL 4. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

Răspuns corect (c).

69. Folosim inegalitatea dinte media aritmetică şi cea geometrică:

∙ 2 2
¸2
ln(1 + sin x) + ln(1 + cos x)
ln(1 + sin2 x) ln(1 + cos2 x) ≤ ≤
2
∙ ¸2 ∙ ¸2
ln(1 + sin2 x)(1 + cos2 x) ln(2 + sin2 x cos2 x)
≤ ≤ ≤
2 2
∙ ¸2
ln(2 + 14 ) 1
≤ ≤ ln2 23 deoarece sin2 x cos2 x ≤ , ∀x ∈ R.
2 4
Răspuns corect: (e).

70. Condiţii: x > 0, x 6= 1. Considerăm cazurile:

¡ ¢
a) 0 < x < 1 ⇒ log 1 1 + x1 > 1 ⇒ 1 + x1 > x1 ⇒ x ∈ (0, 1) .
x
¡ ¢
b) x > 1 ⇒ log 1 1 + x1 < 1 ⇒ 1 + x1 > x1 ⇒ x ∈ (1, ∞) .
x

Răspuns corect: (d).

71. Ecuaţia se scrie echivalent 9 − 2x > 23−x şi notând 2x = y > 0 se obţine
y 2 − 9y + 8 < 0 deci y ∈ (1, 8) .
Răspuns corect: (b).

72. Ecuaţia se rescrie

(x4 − 3x3 + 5x2 − 4x + 2) + i(x4 − x3 + x2 + 2) = P (x) + iQ(x) = 0.
Dacă x ∈ R atunci este o rădăcină comună a polinoamelor P şi Q. Dar
c.m.m.d.c. al celor două polinoame este x2 − 2x + 2 şi nu admite rădăcini
reale.
Răspuns corect (e).

73. Se impune condiţia ca −2 să fie soluţie ⇒ b = 11a + 16. Se aplică schema
lui Horner (sau se ı̂mparte polinomul la x+2), se obţine ecuaţia de gradul
doi 3x2 − 4x + 16 = 0 şi se impun condiţiile ∆ ≥ 0, S > 0, P > 0.
Răspuns corect (b).

74. Împărţim polinomul prin x2 + d şi respectiv x2 − d şi impunem condiţia

ca restul să fie egal cu x respectiv −x.
Răspuns corect (c).
4.1. ALGEBRĂ 81

αx − 1
75. Varianta I. Ecuaţia se poate rescrie sub forma x3 = de unde se
x−α
arată uşor că |x| ≤ 1 ⇔ |x| ≥ 1.
Varianta II. Observăm că este o ecuaţie reciprocă şi, prin substituţia
x + x1 = y, obţinem o ecuaţie de grad 2. Apoi, calculăm rădăcinile
ecuaţiei constatând că sunt complexe.
Observaţie: ţinând seama de unicitatea răspunsului este suficient să con-
siderăm cazul α = 0.
Răspuns corect: (b).

76. Se verifică P (1) = 0, P 0 (1) = 0, P 00 (1) = 0, P 000 (1) 6= 0.

Răspuns corect: (c).
Observaţie. Nu se recomandă schema lui Horner ı̂n acest caz. Totuşi,
ı̂n baza unicităţii răspunsului, se poate testa cazul n = 3 obţinând uşor
3
P (x) = (x2 − 1) .

77. Polinomul care are rădăcinile x21 , x22 , x23 este:

x3 + (2b − a2 )x2 + (b2 − 2ac)x − c2 .

Egalând coeficienţii celor două polinoame obţinem sistemul:

⎧
⎨ 2b − a2 = a
b2 − 2ac = b
⎩
−c2 = c
ale cărui soluţii sunt: {a = 0, b = 0, c = 0} , {a = 0, b = 0, c = −1} ,
{a = 1, b = 1, c = 0} , {a = −2, b = 1, c = 0} , {a = −1, b = 0, c = 0} ,
{a = −3, b = 3, c = −1} ⇒ p = 6.
Răspuns corect (b).
P
n P
n P
n P
n P
n
78. Deoarece f (k) = a0 1 + a1 k + a2 k 2 + a3 k3 =
k=1 k=1 k=1 k=1 k=1
µ ¶2
n(n + 1) n(n + 1)(2n + 1) n(n + 1)
= a0 n + a1 + a2 + a3 ,
2 6 2
şi utilizând relaţia din enunţ se obţine
(a0 + 12 a1 + 16 a2 )n + ( 12 a1 + 12 a2 + 14 a3 )n2 + ( 13 a2 + 12 a3 )n3 + 14 a3 n4 = n4 ,
82 CAPITOLUL 4. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

∀n ∈ N, n > 0. Identificând coeficienţii puterilor lui n din cei doi membri

ai ecuaţiei anterioare, rezultă un sistem de ecuaţii liniare care are soluţia
a0 = −1, a1 = 4; a2 = −6, a3 = 4.
Răspuns corect: (a).

79. Se calculează P (i) = (a + 2)i + b şi se egalează cu 0.

Răspuns corect (d).

80. Varianta I. Suma rădăcinilor este nulă deci sunt posibile doar cazurile (a)
şi (d). În cazul (a), x3 = 0 implică m = 0 şi ecuaţia devine x3 − x = 0
ı̂n contradicţie cu ipoteza.
Răspuns corect: (d).
Varianta II. Verificând rădăcina dată obţinem m = 1 + i, apoi reducem
ecuaţia la gradul 2.

81. Fie x, y, z soluţiile ecuaţiei X 3 − α = 0, unde α = xyz ⇒

x3 = y 3 = z 3 = α ⇒ x6 + y 6 + z 6 = 3α2 ⇒ 3α2 = aα2 ⇒ a = 3(α 6= 0)
Răspuns corect (a).

82. Ecuaţia de gradul trei care are rădăcinile x, y, z care satisfac relaţiile de
mai sus este
X 3 − αX 2 − 2X√
+ 2α = 0 ⇒ X 3 − αX 2 − 2X +2α = (X 2 − 2) (X − α) ⇒
X = α, X = ± 2, α2 6= 2 ⇒ p = 6.
Răspuns corect (a).
a a
83. Din relaţiile lui Viète rezultă că partea reală este − . Condiţia ca − să
3 3
ab 2a3 2 2a 2a2
fie rădăcină⇒ c = − ⇒ ecuaţia x + x+b− = 0 cu rădăcini
3 27 3 9
a a2
fie ı̂n C \ R şi ı̂n acest caz partea reală este − , dacă − b < 0, fie
3 3
a a2 ab 2a3
rădăcinile sunt egale cu − , dacă = b. Reciproc, dacă c = −
3 3 3 27
2
a a
atunci − este rădăcină, iar − b ≤ 0 ⇒ toate rădăcinile au partea
3 3
a
reală egală cu − .
3
Răspuns corect (c).
4.1. ALGEBRĂ 83

84. Fie cele cinci numere ı̂n progresie aritmetică a, a+ar, a+2ar, a+ +3ar, a+
4ar. Punem condiţia ca a + ar şi a + 3ar să fie rădăcinile ecuaţiei x2 +
(1 + 2r)x + 1 + 4r = 0. Obţinem sistemul
½
2a + 4ar = −1 − 2r 1 1 1
2 2 ⇒ a = − sau r = − ; a = − ⇒
a (1 + 4r + 3r ) = 1 + 4r 2 2 2
√ 1
r1,2 = 2 ± 5 sau r = − ⇒ a = ±2.
2
√ √ √
Tripletele căutate sunt: (− 12 , − 52 − 5, − 92 − 2 5), (− 12 , − 52 + 5, − 92 +
√
+2 5), (2, 0, −2), (−2, 0, 2) ⇒ p = 4.
Răspuns corect (d).
85. Varianta I. Restul ı̂mpărţirii trebuie să fie identic nul şi m = 4, n =
= −3, p = −10.
Răspuns corect (d).
Varianta II. Observăm că x3 + 5x2 + 2x − 8 = (x − 1) (x + 4) (x + 2) . Fie
P (x) = x4 + mx3 + nx2 + px + 8. Sistemul format din ecuaţiile P (1) =
= 0, P (−2) = 0, P (−4) = 0 conduce la soluţia m = 4, n = −3, p = −10.

½ problemei rezultă că p(1) = −18 şi p(−1) = −12. Se obţine

86. Din condiţiile
a + b = −20
sistemul .
−a + b = −12
Răspuns corect: (c).
87. Varianta I. Eventuala rădăcină comună a celor două ecuaţii este rădăcină
şi pentru suma celor două ecuaţii, adică pentru x3 + x2 + 4 = 0 ⇔
(x + 2) (x2 − x + 2) = 0 ⇒ λ = 3. Observăm că pentru λ = −1 cea de-a
doua ecuaţie coincide cu factorul al doilea din produsul anterior, rezultă
că cele două ecuaţii au două rădăcini comune, deci satisfac condiţia
cerută de enunţ.
Varianta II. Prin scăderea celor două ecuaţii rezultă x(x2 − x − 2λ) = 0.
Cum x = 0 nu satisface nici una din ecuaţii, rezultă că rădăcina comună
este diferită de zero şi avem:
½ 2
x − x + 2λ = 0
x2 + λx + 2 = 0.
Luând λ = −1 cele două ecuaţii coincid, deci avem rădăcinile complexe
comune. Prin scăderea acestor două ecuaţii rezultă (λ + 1)(x + 2) = 0.
Pentru x = −2, găsim λ = 3, deci ecuaţiile au rădăcina comună x = −2.
84 CAPITOLUL 4. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

Răspuns corect (c).

√
88. Varianta I. Ţinem seama de identitatea x4 + 1 = (x2 + 2x + 1)(x2 −
√
− 2x + 1).
Varianta II. Împărţim polinomul şi impunem condiţia ca restul să fie
identic nul.
Răspuns corect (a).

89. Rescriem polinomul sub forma P (x) = x3 − x2 − 5x + 2 − m(2x2 + 4x).

Rădăcina care nu depinde de m trebuie să verifice ecuaţiile:
x3 − x2 − 5x + 2 = 0 şi 2x2 + 4x = 0, 2x2 + 4 ⇒ x = −2 ⇒
(x + 2) (x2 − (2m + 3)x + 1) = 0 ⇒ (2m + 3)2 − 4 ≥ 0.
Răspuns corect (a).

(x1 x2 )2 + (x1 x3 )2 + (x2 x3 )2 9

90. S1 = y1 + y2 + y3 = = , S2 = x21 + x22 + x23 =
x1 x2 x3 4
1 3 2
−3, S3 = x1 x2 x3 = 2 . Rezultă y − S1 y + S2 y − S3 = 0.
Răspuns corect: (b).

91. Fie x1 = α − r, x2 = α, x3 = α + r (ı̂n progresie aritmetică). Atunci

x4 = 3α. Scriem relaţiile lui Viète:
⎧
⎪
⎪ x1 + x2 + x3 + x4 = −6
⎨
x1 x2 + x1 x3 + x1 x4 + x2 x3 + x2 x4 + x3 x4 = 8
.
⎪
⎪ x1 x2 + x1 x3 + x1 x4 + x2 x3 + x2 x4 + x3 x4 = 8
⎩
x1 x2 x3 x4 = b

Din prima relaţie a lui Viète rezultă x4 = −3. Cum x4 = 3α =⇒ α = −1.

Deci x2 = −1.
Din a doua relaţie a lui Viète rezultă r = ±2, deci x1 = −3, x2 = −1,
x3 = 1, x4 = −3. Din relaţiile trei şi patru ale lui Viète rezultă a = −6
şi b = −9.
Răspuns corect: (d).

92. Impunem condiţia ca a, b, c să verifice relaţiile lui Viète. Obţinem relaţi-
ile: b + c = 0, ab = 1, c(a + b) = b − 1.
Răspuns corect: (d).
4.1. ALGEBRĂ 85

93. Scriem x1 = α − r, x2 = α, x3 = α + r (ı̂n progresie aritmetică). Atunci

3α = 3a ⇒ α = a şi deci a este rădacină a ecuaţiei date. Rezolvând
ecuaţie −8a3 + 11a − 3 = 0 obţinem valorile lui a.
Răspuns corect: (a).

94. Conform Teoremei ı̂mpărţirii cu rest a polinoamelor scriem:

p(x) = c(x)(x2 − 2x − 3) + ax + b, a, b ∈ R ⇒
½ ½
p(3) = 3a + b a=2
⇒ ⇒ r(x) = 2x − 1.
p(−1) = −a + b b = −1
Răspuns corect: (a).

95. Folosim relaţiile lui Viète şi obţinem S3 = 4 − 3a, S3 = 1 ⇒ a = 1.

Răspuns corect: (d).

96. Ţinem seama de faptul că xni + pxi + q = 0 şi sumăm ı̂n raport cu i.
Răspuns corect: (e).

97. ∆ = (loga m)2 − 4(3 loga m − 8) = (loga m)2 − 12 loga m + 32 < 0. Notăm
loga m = t ⇒ t2 − 12t + 32 < 0 ⇒ 4 < t < 8 ⇒ a4 < m < a8 .
Răspuns corect: (c).

98. Varianta I. Suma Sn se mai scrie

X
n
p X
n
kp+1 Cn kp+1 n!
Sn = p+1
= p!(n−p)!(p+1)
=
p=0 p=0
X
n X
n
kp+1 (n+1)! 1 p+1
= n+1
· (p+1)![(n+1)−(p+1)]!
= n+1
kp+1 Cn+1 =
p=0 p=0
1 1 2 2 n+1 n+1 (1+k)n+1 −1
= n+1
[kCn+1 +k Cn+1 + ... + k Cn+1 ] = n+1
.

Varianta II. Avem (1 + x)n = 1 + Cn1 x + ... + Cnn xn . Integrând obţinem:

(1 + x)n+1 x2 xn+1
= k + x + Cn1 + ... + Cnn . (4.1)
n+1 2 n+1
1
Luând x = 0 determinam k = n+1
. Sn se obţine din relaţia (4.1) pentru
x = 1.
Răspuns corect: (b).
86 CAPITOLUL 4. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

99. Se scrie cel de-al 10-lea termen pentru binomul dat şi se impune să fie
cel mai mare. Se obţine m = 12.
Răspuns corect (a).
100. Tk+1 = Cnk (xm )n−k (x−2m )k = Cnk xmn−3mk ⇒ T11+1 = Cn11 xmn−33m ,
⎧
⎨ mn − 33m = 1 © ª
T23+1 = Cn23 xmn−69m ⇒ mn − 69m = 5 ⇒ m = − 19 , n = 24 .
⎩
mn − 3mk = 0
Răspuns corect (c).
1 k √
3
101. n = 7 ⇒ Tk+1 = C7k (x− 9 )n−k x 4 ⇒ T5 = 35 x2
Răspuns corect (b).
4 m−4 4 5 m−5 5
102. Scriem T5 = Cm 2 x şi punem condiţiile ca T5 > Cm 2 m şi T5 >
3 m−3 3
Cm 2 m ⇒ m = 5.
Răspuns corect (b).
⎛ ⎞2000−k ⎛ ⎞
3 1 k
⎝2x 3 ⎠ ⇒ 3(2000 − k) = k ⇒
−
k
103. Tk+1 = C2000 ⎝x 8 ⎠
8 3
18000
k= 17
∈
/ N ⇒ h = 0.
Răspuns corect (b).
k
√ √ k 90−k k
104. Tk+1£ =¤ C90 ( 3)90−k ( 3 2)k = C90 3 2 2 3 ⇒ k = 6l, 0 ≤ 6l ≤ 90 ⇒
l = 906
+ 1 = 16.
Răspuns corect (d).
105. Rezolvăm inecuaţia obţinută prin trecerea logaritmilor ı̂n aceeaşi bază.
Obţinem n ∈ (3, 9) ⇒ n = 8, T7 = 28ab2 .
Răspuns corect: (b).
106. Se rezolvă ı̂n R ecuaţia 22n−4 −3·2n+1 −256 = 0 şi se aleg soluţiile acesteia
din N. Se obţine n = 7. Se scrie termenul de ordin k al dezvoltării,
µr ¶7−k µr ¶k
a b 7−k
− k6 ·b k2 − 7−k
Tk+1 = C7k 3 √ √ = C k
n ·a 3 6 . Se egalează
b 3
a
puterile lui a, respectiv b şi se găseşte k = 3. Prin urmare termenul căutat
este T4 .
4.1. ALGEBRĂ 87

Răspuns corect: (a).

107. Cum Cn1 , Cn2 şi Cn3 sunt respectiv

½ primul, al treilea şi al cincilea termen
n ∈ N, n ≥ 3
al unei progresii aritmetice⇒ ⇒ n = 7.
Cn1 + Cn3 = 2Cn2
Atunci, ı̂n ipoteza 10 − 3x > 0 deducem:
µ lg(10−3x ) ¶7−5 µ (x−2) lg 3 ¶5
5
T6 = 21 ⇔ C7 · 2 2 · 2 5 = 21 ⇔
x−2 (10−3x )
⇔ 2lg 3 = 1 ⇔ 3x−2 (10 − 3x ) = 1 ⇒ x ∈ {0, 2} .
Răspuns corect: (d).
1 1
x−1
108. Deoarece = 1 + x− 2 şi 2 x−11 = x 3 − 1 atunci expresia din enunţ
1
x−x 2
³ 1 ´ x 3 +x 3 +1
1 25
³ 1 ´25−k ³ 1 ´k
−2
se poate scrie x + x 3 . Deoarece Tk+1 = C25 x− 2
k
x3 şi
punând condiţia ca puterea lui x să fie egală cu 1, obţinem k = 15.
Răspuns corect: (b).

109. E = (a + bi)n +in (a − bi)n = an + Cn1 an−1 bi+ Cn2 an−2 b2 i2 + ····· +Cnn bn in +
in (an − Cn1 an−1 bi + Cn2 an−2 b2 i2 − · · · + (−1)n Cnn bn in ) ∈ R⇔
in = 1 ⇔ n = 4k.
Răspuns corect (c).
¯ ¯
¯ 1 − a2 2a ¯
110. Varianta I. |z| = ¯¯ + i ¯ = 1.
1 + a2 1 + a2 ¯
¯ ¯ √
¯ 1 + ai ¯ |1 + ai| 1 + a2
Varianta II. |z| = ¯¯ ¯= = √ .
1 − ai ¯ |1 − ai| 1 + a2
Răspuns corect: (e) .

111. Considerăm şi suma S 0 = Cn1 sin x+Cn2 sin 2x+...+Cnn sin nx şi calculăm,
folosind formula lui Moivre
¡ şi binomul
¢ lui Newton, S + iS 0 = (1 + cos x +
n
i sin x)n = (2 cos x2 )n cos x2 + i sin x2 rezultă S = (2 cos x2 )n cos nx
2
.
Răspuns corect: (c).
4π
112. ρ = 10, t = 3
.
Răspuns corect (a).
88 CAPITOLUL 4. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
√
113. Se obtine ca a1 = x2 + 1 si ratia q = x2 + 1. Se foloseste proprietatea
sumei logaritmilor.
Răspuns corect: (d) .

114. Vom folosi graficele funcţiilor exponenţială respectiv logaritmică.

Dacă 0 < a < 1, cele două grafice se intersectează ı̂ntr-un punct unic
situat pe prima bisectoare.
Dacă a > 1, condiţia de unicitate revine la faptul că cele două grafice
sunt tangente ı̂ntr-un punct al primei bisectoare, aceasta fiind tangenta
comună.
1
Obţinem sistemul ax = x şi ax ln a = 1 de unde x = e, a = e e .
Răspuns corect (d).

115. Ecuaţia din enunţ este echivalentă cu z 4 − 1 = 0 şi z 6= 1, deci soluţiile

ei sunt numerele zk = cos kπ2
+ i sin kπ
2
, k = 1, 2, 3.
Fie soluţiile z1 = cos π2 + i sin π2 = i, z2 = cos 2π
2
+ i sin 2π
2
= −1, z3 =
= cos 3π
2
+ i sin 3π
2
= −i. Condiţia problemei se reduce la
|in + (−1)n + (−i)n | = 3 ⇒ n = 4k.
Răspuns corect: (e)

116. Notăm logtg x a = y de unde (tg x)y = a şi (cos x)√

−y
= a + 1. Obţinem
√
ecuaţia (sin x)y + (cos x)−y = 1 ⇒ y = 2 ⇒ tg x = a ⇒ x = arctg a +
kπ deci (d) sau (c).
Dar bazele logaritmilor trebuie să fie strict pozitive.
Răspuns corect (e) .

117. Se efectuează obişnuit ı̂mpărţirea sau se foloseşte schema lui Horner.

Răspuns corect: (c).
Observaţie. Desigur, polinoamele x2 + b
2x + b
2 şi x2 − b
3x + b
2 coincid.

118. Pentru a calcula economic putem aduna ultima linie la prima şi apoi
dezvoltăm după prima linie.
Răspuns corect: (b).
4.1. ALGEBRĂ 89

119. Soluţia x = a este evidentă. Adunând coloanele la prima observăm şi

soluţia x = −3a.
Răspuns corect: (a).

120. Fie s = x1 + x2 + x3 = 2 şi q = x1 x2 + x2 x3 + x3 x1 = 2. Calculând

determinantul obţinem s (3q − s2 ) = 4.
Răspuns corect: (c) .

121. Efectând operaţii asupra coloanelor determinantului obţinem succesiv:

¯ ¯ ¯ ¯
¯ 1 x1 x21 + bx1 ¯¯ ¯¯ 1 x1 x21 ¯¯
¯
D(x) = ¯¯ 1 x2 x22 + bx2 ¯¯ = ¯¯ 1 x2 x22 ¯¯ = (x2 − x1 )(x − x1 )(x − x2 ).
¯ 1 x x2 + bx ¯ ¯ 1 x x2 ¯
Răspuns corect: (e).

122. Observăm că P (x) = Q(x)(x2 + 3x + 1) + 6x2 + 17x + 2 deci P (xi ) =

6x2i + 17xi + 2 şi utilizăm relaţiile lui Viète pentru polinomul Q(x).
Răspuns corect: (c).

123. Deoarece numerele a1 , ..., a20 sunt ı̂n progresie aritmetică, rezultă că an =
a1 + (n − 1) r, n = 1, ..., 20, unde r este raţia progresiei. Atunci D se
scrie:
¯ ¯
¯ 2a1 + r 2a + 3r 2a + 5r 2a + 7r ¯
¯ 1 1 1 ¯
¯ 2a1 + 11r 2a1 + 13r 2a1 + 15r 2a1 + 17r ¯
D=¯ ¯ ¯.
2a + 21r 2a + 23r 2a + 25r 2a + 27r ¯
¯ 1 1 1 1 ¯ (4.2)
¯ 2a1 + 31r 2a1 + 33r 2a1 + 35r 2a1 + 37r ¯

Adunând de exemplu coloana a patra la prima şi a treia la a doua,

obţinem
¯ ¯
¯ 4a1 + 8r 4a1 + 8r 2a1 + 5r 2a1 + 7r ¯
¯ ¯
¯ 4a1 + 28r 4a1 + 28r 2a1 + 15r 2a1 + 17r ¯
D=¯¯ ¯ = 0.
4a + 48r 4a + 48r 2a + 25r 2a + 27r ¯
¯ 1 1 1 1 ¯
¯ 4a1 + 68r 4a1 + 68r 2a1 + 35r 2a1 + 37r ¯

O altă variantă de rezolvare este de considera determinantul (4.2) şi să

scădem coloana 1 din coloana a doua şi a 3-a din a 4-a obţinı̂ndu-se două
coloane egale.
Răspuns corect: (d)
90 CAPITOLUL 4. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

124. Dezvoltarea determinantului conduce la ecuaţia:

(x − a + b + c)(x2 − x(2a + b + c) + a2 + b2 + c2 + ac + ab − bc) = 0.
Condiţia ca rădăcinile să fie reale implică ∆ = −3(b − c)2 ≥ 0 ⇒ b = c.
Răspuns corect (a).

125. Valoarea determinantului este: −3x2 + 15x − 19.

Răspuns corect: (e).
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
2 0 2 4 0 4
126. Se calculează A2 = ⎝ 0 1 0 ⎠ şi A3 = ⎝ 0 1 0 ⎠ .
2 0 2 4 0 4
Se obţine sistemul 2a + b = 4 şi a + b = 1
Răspuns corect: (d).
1
127. det(A) det(A−1 ) = 1 ⇒ det(A−1 ) = , det(A) = 11.
det(A)
Răspuns corect: (c) .

128. Avem det(A) = 0 şi se observă că matricea admite minori de ordinul doi
cu determinanţii a2 , b2 , c2 .
Răspuns corect (c) .
⎛ ⎞
a b c
129. Fie A = ⎝ d e f ⎠ . Înlocuind ı̂n ecuaţie, obţinem sistemul:
g h i
⎧
⎨ a + 2d + 4g = 3
b + 2e + 4h = 1 . Rezultă imediat g = h = i = e = 0 şi b = 1. Apoi,
⎩
c + 2f + 4i = 2
a = 3, d = 0 sau a = 1, d = 1 respectiv c = 0, f = 1 sau c = 2, f = 0.
Răspuns corect (e).

130. Polinomul caracteristic este P (λ) = (λ − 1)2 (λ − 2) şi se obţine

A3 = 4A2 − 5A + 2I3 .. Înmulţind relaţia cu A−1 , det(A) 6= 0, rezultă că
A2 = 4A + 5I3 + 2A−1 .
Răspuns corect (a).
4.1. ALGEBRĂ 91
µ ¶
cos π4 sin π4
131. Se poate scrie A = .
− sin π4 cos π4
Rezultatul se verifică prin inducţie.
Răspuns corect: (d).

132. Se calculează determinantul = (a + 1) (a2 − 4).

Răspuns corect: (d) .

133. rang A(λ) < 4 ⇔ det A(λ) = 0 ⇔ (λ + 3)(λ − 1)3 = 0.

Atunci M = {−3, 1} şi α = −3 + 1 = −2. Mai mult, se poate observa că
pentru α = −3, rang A(−3) = 3, iar pentru α = 1, rang A(1) = 1
Răspuns corect: (b).

134. Se calculează polinomul caracteristic al matricei A, P (x) = x3 − 4x2 +

4x − 1.
Răspuns corect (c).
µ ¶
k 2k 0
135. Se demonstrează prin inducţie că A = , ∀k ∈ N, k ≥ 1.
0 3k
Atunci
⎛ ⎞
P
n
µ ¶ 2k
0
P
n 2k 0 ⎜ ⎟
B= =⎜
⎝
k=1
P
n
⎟=
⎠
k=1 0 3k 0 3k
k=1
µ ¶
2 (2n − 1) 0
= 3 n . Cum det B = 3 (2n − 1) (3n − 1) ⇒
0 2
(3 − 1)
à 1
!
2(2n −1)
0
⇒ B este inversabilă şi B −1 = 1 .
0 3 n
(3 −1)
2

Răspuns corect: (e).

µ ¶ µ ¶
ρ cos ϕ −ρ sin ϕ cos ϕ − sin ϕ
136. M = =ρ ⇒
ρ sin ϕ ρ cos ϕ sin ϕ cos ϕ
µ ¶
n n cos nϕ − sin nϕ
M =ρ (se arată prin inducţie).
sin nϕ cos nϕ
Răspuns corect: (e).
92 CAPITOLUL 4. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

137. det(A) = x2 (1 − m) + 2x + 3 − 2m 6= 0, ∀x ∈ R. Rezultă ∆ = −2m2 +

5m − 2 < 0.
Răspuns corect: (d).

138. Răspuns corect: (c).

139. Sistemul corespunzător relaţiei din enunţ este:

⎧
⎪
⎪ a + bc + a2 + 1 = 0
⎨
b + ab + bd = 0
.
⎪
⎪ c + ac + cd = 0
⎩
d + bc + d2 + 1 = 0
£ ¤
Singura soluţie reală a sistemului este a = −d − 1, c = − 1b (d + d2 + 1) .
Se observă că ı̂n acest caz det(A) = 1.
Răspuns corect: (a).

140. Cum A4 = 32 I3 ⇒
⎛ ⎞
1 1 1
⇒ A2003 = A4·500+3 = 31000 · A3 = 31001 · ⎝ 1 ε2 ε ⎠ .
1 ε ε2
Răspuns corect: (b).
⎛
⎞ ⎛ ⎞
λ 0 0 0 1 0
141. Scriem A = B + C, unde B = ⎝ 0 λ 0 ⎠ = λI3 , C = ⎝ 0 0 1 ⎠ .
0 0 λ 0 0 0
Cum B · C = C · B ⇒ An = Cn0 B n I3 + Cn1 B n−1 C + Cn2 B n−2 C 2 + O,
deoarece
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
0 0 1 0 0 0
C2 = ⎝ 0 0 0 ⎠ , Cn = ⎝ 0 0 0 ⎠ , n ≥ 3.
0 0 0 0 0 0
Răspuns corect: (d).
⎛ ⎞ ⎛ ⎞ ⎛ ⎞
0 1 ... 1 x1 y1
⎜ 1 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
0 ... 1 ⎟ ⎟ . Fie X = ⎜
x2 ⎟ ⎜ y2 ⎟
142. A = ⎜
⎝ ... ⎜ . ⎟ , Y = ⎜ .. ⎟.
... ... ... ⎠ ⎝ .. ⎠ ⎝ . ⎠
1 1 ... 0 xn yn
4.1. ALGEBRĂ 93
⎧
⎪
⎪ x2 + x3 + ... + xn = y1
⎨
x1 + x3 + ... + xn = y2
AX = Y ⇔ .
⎪
⎪ ...
⎩
x1 + x2 + ... + xn−1 = yn
Sumând aceste relaţii deducem
(n − 1)(x1 + x2 + ... + xn ) = y1 + y2 + ... + yn ⇒ x1 + x2 + ... + xn =
1
(y1 + y2 + ... + yn ) ⇒ x1 = 2−nn−1 1
1
y + n−1 y + ... + n−1 1
yn , ...,xn =
n−1 ⎛ 22−n 1
⎞
n−1
... n−1
⎜ ⎟
1 1
y + n−1
n−1 1
y2 + ... + 2−n y . Rezultă A−1 = ⎝ ...
n−1 n
. . . ..
. ⎠,
1 2−n
n−1
... n−1
¯ ¯ ¯ ¯
¯ n − 1 n − 1 ... n − 1 ¯¯ ¯ 1 1 ... 1 ¯
¯ ¯ ¯
¯ 1 0 ... 1 ¯ ¯ 1 0 ... 1 ¯
det(A) = ¯¯ ¯ = (n − 1) ¯
¯ ¯
¯=
¯
¯ ... ¯ ¯ ... ¯
¯ 1 1 ... 0 ¯ ¯ 1 1 ... 0 ¯
¯ ¯
¯ 1 0 ... 0 ¯¯
¯
¯ 1 −1 ... 0 ¯¯
= (n − 1) ¯¯ n−1
¯ = (−1) (n − 1).
¯ ... ¯
¯ 1 0 ... −1 ¯
1
det(A−1 + In ) = 0 deoarece A−1 + In are toate elementele egale cu n−1
.
Altă variantă de calcul a det(A−1 + In ) este: A(In + A−1 ) = A + In ⇒
det A det(In + A−1 ) = det(A + In ) = 0. Dar det A 6= 0, de unde det(In +
A−1 ) = 0.
Răspuns corect: (b)
143. Matricea A este nesingulară dacă şi numai dacă det A 6= 0, adică λ3 −
3λ + 2 6= 0 sau λ 6= 1, −2.
⎛ ⎞
α β β
Matricea inversă este A−1 = (1/ det A) A∗ = ⎝ β α β ⎠ , unde
β β α
α = (λ + 1) / (λ − 1) (λ + 2) , β = −1/ (λ − 1) (λ + 2) .
Răspuns corect: (e).
3
144. Determinantul sistemului ∆ = (m+1)(2m−3); pentru m = −1 şi m = 2
sistemul este incompatibil.
Răspuns corect (b).
94 CAPITOLUL 4. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

145. Evident, sistemul admite soluţia banală şi nu verifică soluţia (b). Este
posibil să aibă şi alte soluţii propuse la (c) şi (d). Cum (d) este un
caz particular al (c) (pentru α = 0) considerăm ı̂n (c) α = 1 şi β = 1
constatând că (1, −1, 1, 1) verifică toate ecuaţiile.
Răspuns corect: (c).
Observaţie. O rezolvare directă a sistemului nu este recomandată datorită
calculelor laborioase.

146. Determinantul sistemului este¯ egal cu¯ zero. Se caută un determinant

¯ 2 1 ¯
principal diferit de zero, ∆ = ¯¯ ¯ 6= 0, iar determinantul caracter-
1 −1 ¯
istic este egal cu zero independent de α.
Răspuns corect (e).

147. Se observă că determinantul sistemului este zero oricare ar fi a, şi condiţia
de compatibilitate nedeterminată este 2b = 2 + b, deci b = 2.
Răspuns corect: (a).

148. Varianta I. Se elimină imediat soluţiile propuse la a şi b iar cele de la c şi
e sunt cazuri particulare ale d acestea din urmă verificând toate ecuaţiile
sistemului.
Răspuns corect: (d)
Varianta II. Calculăm determinantul sistemului ∆ = (α − β) (γ − 1)2 .
Condiţia de existenţă şi unicitate ne dă α 6= β şi γ 6= 1. Apoi, cal-
culăm ∆x = (α − β) γ (γ − 1)2 , ∆y = − (α − β) (γ − 1)2 (2γ + 1), ∆z =
= (α − β) (γ − 1)2 (γ + 2) şi x = ∆∆x etc.

149. Se aplică teorema lui Rouché:

¯ Se caută
¯ un determinant principal diferit
¯ 1 1 ¯
de zero, de exemplu ∆p = ¯¯ ¯ 6= 0 ⇒ m 6= 2 şi se impune condiţia
m 2 ¯
¯ ¯
¯ 1 1 −1 ¯
¯ ¯ ¡ ¢
∆car = ¯¯ m 2 −3 ¯¯ = − m2 − 5m + 6 = 0
¯ m2 4 −9 ¯

şi m1 = 3 şi m2 = 2, dar m 6= 2.

Răspuns corect (e).
4.1. ALGEBRĂ 95

150. Se aplică teorema lui Rouché:

¯ ¯
¯ 1 −m −1 ¯
¯ ¯ ¡ ¢
¯
∆car = ¯ 2 1 m ¯ = −6 m2 − 1
¯
¯ 2 m−1 1−m ¯

şi m1 = 1 şi m2 = −1.

Răspuns corect (a).

151. Calculăm rangurile matricelor şi obţinem rs = re = 2 şi conform Teore-

mei lui Kronecker-Capelli sistemul este compatibil nedeterminat.
Răspuns corect (a).

152. Calculăm rangurile matricelor şi obţinem rs = 2, re = 3 şi conform Teo-

remei lui Kronecker-Capelli sistemul este incompatibil.
Răspuns corect (b).
¯ ¯
¯ x 2 ¯
¯ 2 εy ε z ¯
153. ¯¯ ε x y εz ¯¯ = xyz − 2xε3 zy + ε6 xzy = xyz (ε3 − 1) = 0, ecuaţiile
2

¯ εx ε2 y z ¯
doi şi trei se obţin din prima prin inmulţire cu ε.
Rezultă x = −εy − ε2 z.
Răspuns corect (c).

154. Considerăm z parametru. Sistemul¯ de trei ¯ ¯ecuaţii ¯liniare

¯ ı̂n x¯ şi y este
¯ 1 z ¯ ¯ z 1 ¯ ¯ 1 z ¯
compatibil deoarece determinanţii ¯¯ ¯,¯ ¯ şi ¯ ¯ nu pot fi
z 1 ¯ ¯ 3 1 ¯ ¯ ¯ 3 1 ¯¯
¯ 1 z 2 ¯
¯ ¯
simultani nuli. Anulând determinantul caracteristic ¯¯ z 1 6 ¯¯ obţinem
¯ 3 1 6 ¯
1 1
−6z 2 + 20z − 6 = 0 care½ are1soluţiile: z = 3 şi z = 3. Pentru z = 3 con-
x + 3y = 2
siderăm două ecuaţii 1 , cu soluţia: {x = 0, y = 6} , iar pen-
3
x + y½= 6
x + 3y = 2
tru z = 3 considerăm ecuaţiile , cu soluţia : {x = 2, y = 0} .
µ ¶ 3x + y = 6
0 6 13
Fie A = , rang(A) = 2.
2 0 3
Răspuns corect: (d) .
96 CAPITOLUL 4. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
a a 1 a a 1 1
155. Fie A = ⎝ 1 a a ⎠ şi A = ⎝ 1 a a 1 ⎠ .
1 1 a 1 1 a a
Sistemul este compatibil nedeterminat⇔ rang A = rang A şi det A = 0.
Se observă că det A = (a−1)2 (a+1). Pentru a = 1, rang A = rang A = 1
iar pentru a = −1, rang A = rang A = 2. Atunci A = {−1, 1} .
Răspuns corect: (d).

156. Impunem condiţia ca determinantul sistemului format din primele trei

ecuaţii să fie egal cu zero. Rezultă m = 3, m = −6, deci p = 2. Pentru
m = −6 ⇒ x = 12 z, y = −z. Înlocuind ı̂n ultima ecuaţie obţinem z =
√
− 85 ± 25 366 şi obţinem două soluţii, iar pentru m = 3 obţinem z =
−7, z = 5, ı̂ncă două soluţii, rezultă q = 4.
Răspuns corect (b).

157. Adunând prima ecuaţie ı̂nmulţită cu doi la a doua şi a treia ecuaţie
obţinem: x = 1̂. Înlocuind ı̂n prima ecuaţie obţinem: 3̂y + 3̂z = 0̂ ⇒
y = z = 0̂; y = z = 2̂; y = z = 4̂; y = z = 6̂; y = z = 8̂; y = z = 10; b
y = 4̂, z = 6̂; z = 4̂, y = 6̂; y = 4̂, z = 8̂; y = 4̂, z = 8̂; y = 2̂, z = 8̂;
z = 2̂, y = 8̂ ⇒ p = 12.
Răspuns corect (e).
© ª
158. Înmulţim prima ecuaţie cu 4̂ şi obţinem 4̂ ⊗ y = 4̂ ⇒ y ∈ 1̂, 4̂, 7̂, 10̂ .
Înlocuim y = 1̂ ı̂n a doua ecuaţie şi obţinem:
© ª
6̂ ⊗ x = 6̂ ⇒ x ∈ 1̂, 3̂, 5̂, 7̂, 9̂, 11̂ . Verificăm soluţiile obţinute ı̂n prima
© ª
ecuaţie. Rezultă x ∈ 1̂, 5̂, 9̂ . Analog procedăm cu celelalte valori ale
lui x şi y.
Răspuns corect: (d).

159. Din condiţia 0 ∈ G deducem c = −a. Dacă a = 0 ecuaţia devine b sin x =

0. De aici rezultă sau b = 0 şi G = R, sau dacă b 6= 0 atunci G =
{kπ | k ∈ Z} , acestea fiind subgrupuri ale lui (R, +). Dacă a 6= 0 ecuaţia
se rescrie echivalent sin x2 ( ab cos x2 − sin x2 ) = 0 şi are soluţiile x = 2kπ, k ∈
Z sau x = 2 arctg ab + 2kπ, k ∈ Z. Dacă x ∈ G şi 2x ∈ G deducem că
arctg ab este de forma kπ sau k π2 cu k ∈ Z ceea ce implică k = 0 şi b = 0.
Răspuns corect: (d).
4.1. ALGEBRĂ 97

160. Din condiţia de comutativitate se obţine a = 2b, iar din cea de asocia-
tivitate 4b2 − 2b − 1 = 0.
Răspuns corect: (c).
161. Din proprietatea de comutativitate rezultă m = n. Din condiţia de aso-
ciativitate rezultă m = 1. Deci x y = x + y − 1. Se găseşte elementul
neutru e = 1. Elementul invers x x∗ = 1 ⇒ x +x∗ −1 = 1 ⇒ x∗ = 2 −x.
Răspuns corect: (d).
162. Din proprietatea de comutativitate rezultă 2a = b. Din condiţia ca
operaţia admite element neutru rezultă x e = x ⇒ bx + be + xe = x ⇒
(b + e − 1)x = −be, ∀x ∈ M ⇒ b + e − 1 = 0 şi be = 0 ⇒ b = 1, a = 12 şi
e = 0 sau b = 0, e = 1 ⇒ x y = xy, dar, ı̂n acest caz M nu este ı̂nchisă
x
la această operaţie. Din x x0 = 0 ⇒ x0 = − x+1 .
Răspuns corect: (a).
163. Se verifică uşor că legea nu este asociativă. De exemplu, avem (1 ∗ 2) ∗
∗3 = 24
13
iar 1 ∗ (2 ∗ 3) = 2417
.
Răspuns corect: (e).
164. f (x ⊥ y) = f (x) + f (y), ∀x, y ∈ R. f (x) = x3 este o bijecţie f : R → R
³p ´3
şi avem f (x ⊥ y) = 3 x3 + y 3 = x3 + y 3 = f (x) + f (y).
Răspuns corect (b).
165. Varianta I. Căutăm pe f de forma f (x) = ax + b, a, b ∈ Z ce se vor
determina din condiţia de izomorfism f (x ⊥ y) = f (x) | f (y) ⇔
a(x +y +1) +b = (ax +b) + (ay + b) − 1 ⇒ b = a + 1 ⇒ f (x) = ax +a +1.
Varianta II. Observăm că −1 respectiv 1 sunt elementele neutre ale celor
două grupuri şi izomorfismul de grupuri trebuie să satisfacă condiţia
f (−1) = 1. Din cele patru variante numai funcţia de la punctul (e)
verifică această condiţie.
Răspuns corect (e).
166. Din condiţia ca legea de compoziţie să fie comutativă rezultă a = b; din
condiţia ca legea să admită element neutru, e, rezultă a = 1 şi e = 1. Se
verifică că orice element este inversabil şi asociativitatea.
Răspuns corect (d).
98 CAPITOLUL 4. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

167. Elementul neutru ı̂n (M, ·) este 1, iar ı̂n (R, +) este 0. Impunem
√
f (1) = 0 ⇔ ln(m − 1 + m2 − 4) = 0 ⇒ m = 2. Se verifică ln xy =
ln x + ln y şi bijectivitatea.
Răspuns corect: (d).
168. Verificăm că 1 este element neutru. Observăm că legea este comutativă.
Determinăm elementele inversabile: x ∗ y = 1 ⇒ y = x, fiecare element
este egal cu inversul său.
Răspuns corect: (a).
169. Deoarece legea este comutativă determinarea elementului unitate se re-
duce la rezolvarea ecuaţiei x ◦ e = x, ∀x ∈ R \ {1} ⇒ e = 32 , c = 3.
Determinarea inversului se reduce la rezolvarea ecuaţiei x ◦ x∗ = e ⇒
x − 34
x∗ = , x ∈ R \{1} . Mai trebuie arătat că x ◦ y 6= 1 (adică x ◦ y ∈ M
x−1
pentru x, y ∈ M).
Răspuns corect: (b).
170. Din z ∗ e = e ∗ z = z, ∀z ∈ C ⇒ ze + i(z + e) − 1 − i = z, ∀z ∈ C ⇒
⇒ (z + i)(e + i − 1) = 0, ∀z ∈ C ⇒ e = 1 − i ∈ C.
Ecuaţia devine z ∗ e = 3 + i ⇒ z = 3 + i.
Răspuns corect: (b).
171. Varianta I. Se arată că f : M∗3 (R) → R satisface f (t1 + t2 ) = f (t1 )f (t2 ),
∀t1 , t2 ∈ R. Mai mult, f este injectivă. Dar evident, f nu este surjec-
tivă⇒ f este un morfism de la (R, +) la (M∗3 (R), ·).
Varianta II. (R, +) este grup comutativ iar (M∗3 (R), ·) necomutativ.
Răspuns corect: (c).
172. Elementul neutru ı̂n (R∗+ , ·) este 1, iar ı̂n (G, ∗) este 0. Din condiţia
f (1) = 0 ⇒ a = 1 (ca o condiţie necesară). Arătăm că f (x · y) = f (x)∗
∗f (y), ∀x, y ∈ R∗+ şi bijectivitatea.
Răspuns corect: (b).
173. Rezolvăm ı̂n Z12 ecuaţia a · b = 1̂. Singurele soluţii sunt a = 1̂, b = 1̂;
b b = 11.
a = 5̂, b = 5̂; a = 7̂, b = 7̂; a = 11, b
Răspuns corect (a).
4.1. ALGEBRĂ 99

174. Determinăm elementul neutru e : x ∗ e = x, ∀x ∈ M ⇒

p
xe + (x2 − 1)(e2 − 1) = x, ∀x ∈ M ⇒ e = 1. 1 are p invers: 1 ∗ 1 = 1
(inversul lui 1 este 1). Dacă x > 1 ⇒ x ∗ y = xy + (x2 − 1)(y 2 − 1) ≥
xy ≥ x > 1, ∀y ∈ M. Deci oricare element diferit de 1 nu are invers.
Răspuns corect (a).
175. Se arată că M(ab) = M(a)M(b),∀a, b 6= 0, etc.
M(1) = I2 , (M(a))−1 = M( a1 ).
Răspuns corect (b).

176. Se arată că M(a)M(b) = M(a + b),∀a, b 6= 0 ⇒ M(a)M(b) = M(2a)

Inducţie (M(a))n = M(na).
Răspuns corect (b).
µ ¶
1
177. În (1) luăm y = x şi t = 1/x şi se obţine (x ∗ x) z ∗ = (xz) ∗ 1.
x
1
Conform (2) şi (3) , găsim z ∗ = xz, (∀) x, z ∈ Q∗+ . Înlocuind x cu 1/x,
x
ajungem la z ∗ x = z/x, (∀) x, z ∈ Q∗+ . Deci 27 ∗ 43 = 27/43.
Răspuns corect: (a).
178. Fie ⎛ ⎞ ⎛ ⎞
a b b c d d
Ma,b = ⎝ b a b ⎠ , Mc,d = ⎝ d c d ⎠ ,
b b a d d c
cu determinanţii egali cu 1. Atunci se arată uşor că
Ma,b Mc,d = Mac+2bd,ad+bc+bd , de unde rezultă că ı̂nmulţirea matricelor
este o lege de compoziţie internă pe G.
Asociativitatea ı̂nmulţirii are loc ı̂n general, elementul neutru este I =
M1,0 , comutativitatea rezultă dintr-un calcul simplu. Cum det Ma,b =
1 6= 0, există inversa matricei Ma,b . Se poate arăta că inversa matricei
Ma,b este Ma0 ,b0 , unde ½ 0 −b
a = a2 −2b 2 +ab
0 a+b
b = a2 −2b2 +ab .
Deci, (G, ·) este grup comutativ.
Răspuns corect: (e)
100 CAPITOLUL 4. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

179. Operaţiile ∗ şi ◦ sunt legi de compoziţie internă pe Z, asociative şi co-
mutative. Pentru ambele există element neutru, anume e∗ = −1, e◦ = 1.
Simetricul lui x ∈ Z la operaţia ∗ este x0∗ = −x − 2 ∈ Z, iar la operaţia
◦ este x0◦ = −x + 2.
Deci (Z, ∗) şi (Z, ◦) sunt grupuri, iar f (x) = x + 2 este un izomorfism
ı̂ntre aceste două grupuri.
Răspuns corect: (a).
180. Pentru x = −1 (opusul la + al elementului 1), conform proprietăţii
x6 = x, avem 1 = −1 sau 1 + 1 = 0, de unde x + x = 0, pentru orice
x ∈ A. Atunci x + x + 1 + 1 = 0, (∀) x ∈ A.
Răspuns corect: (b).
181. Comutativitatea adunării implică a = b şi, asociativitatea adunării im-
plică a2 = a. Deci avem a = b = 1. Apoi deducem c = 3.
Răspuns corect: (a).
Observaţie. Nu este necesar să verificăm celelalte axiome ale corpului ele
fiind implicate prin enunţ şi unicitatea răspunsului.
182. Pentru a avea comutativitatea celor două operaţii, trebuie a = b, c = d.
Asociativitatea operaţiei >, (x>y) >z = x> (y>z) , (∀) x, y, z ∈ R im-
plică a2 x + az = ax + a2 z, (∀) x, z ∈ R, deci a ∈ {0, 1} . Dacă e este
elementul neutru la >, atunci ax + ae − 2 = x, (∀) x ∈ R, de unde a = 1,
e = 2. Deci a = b = 1.
Asociativitatea operaţiei ⊥, (x⊥y) ⊥z = x⊥ (y⊥z) , (∀) x, y, z ∈ R im-
plică c2 x + (6 − c) z = (6 − c) x + c2 z, (∀) x, z ∈ R,adică c ∈ {−3, 2} .
Fie E elementul neutru la operaţia ⊥. Atunci (E − c − 1) x+6−cE = 0,
(∀) x ∈ R, de unde E − c − 1 = 0 şi cE = 6. De aici se obţine din nou c ∈
{−3, 2} . Cum orice element x ∈ R\ {2} trebuie să admită un simetric
x0 , din condiţia x0 x − cx0 − cx + 6 = E, rezultă x0 = (E + cx − 6) /(x − c),
pentru x 6= c. Deci c = 2 şi E = 3. În concluzie, c = d = 2.
Pentru valorile a = b = 1, c = d = 2 se verifică uşor şi distributivitatea
operaţiei ⊥ faţă de >.
Răspuns corect: (c).
183. Deoarece f (0) = 3, f (1) = 15 rezultă a = 12, b = 3, f (x) = 12x + 3.
Atunci f (x) = 27 ⇒ 12x + 3 = 27 ⇒ x = 2. Dacă x0 , y 0 sunt simetricele
4.2. TRIGONOMETRIE 101

lui x respectiv y atunci dacă f (x) = y rezultă f (x0 ) = y 0 . Obţinem

x0 = 12 ⇒ y 0 = 12 · 12 + 3 = 9.
Răspuns corect (b).

4.2 Trigonometrie
1. Ridicând la pătrat prima relaţie se obţine sin θ cos θ = 12 (a2 −1). Apoi de-
scompunem sin5 θ+cos5 θ = (sin θ+cos θ)(sin4 θ−sin3 θ cos θ+sin2 θ cos2 θ−
sin θ cos3 θ + cos4 θ). Folosind relaţia sin2 θ + cos2 θ = 1 se obţine a(5 −
a4 ) = 4b.
Răspuns corect (a).

2. Notăm p = sin x cos x. Atunci relaţiile din enunţ devin:

½
n − 3pm = m3
⇒ m = n = 0 sau m3 − 3m + 2n = 0.
m(1 + p) = n
Răspuns corect: (a).

3. Calculăm, mai ı̂ntâi, sin π5 . Pentru aceasta dezvoltăm

¡ ¢
sin 5x = sin x 16 sin4 x − 20 sin2 x + 5 şi notând sin π5 = u avem
√
π π 2
u (16u4 − 20u2 + 5) = 0. Dar 0 < < deci 0 < u < . Se obţine
q √ √
5 4 2

u = 5−8 5 , apoi cos π5 = 1 − u2 .

Răspuns corect: (e).
Observaţie. Calculul direct, plecând de la dezvoltarea lui cos 5x, conduce
la o ecuaţie mai complicată.

4 sin(300 − 100 )
4. Făcând calculele obţinem E = = 4.
2 sin 100 cos 100
Răspuns corect (e).

5. Ţinem seama de egalităţile: sin 700 = cos 200 , sin 2600 = − cos 100 ,
cos 2800 = sin 100 ⇒ E = cos 200 cos 500 − cos 100 sin 100 =
√
1 1 3
(cos 700 + cos 300 − sin 200 ) = cos 300 = .
2 2 4
Răspuns corect (c).
102 CAPITOLUL 4. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

1 1
6. Se utilizează formulele 1 + tg2 x = cos2 x
, 1 + ctg2 x = sin2 x
,
cos2 x = 1+cos 2x
2
, sin2 x = 1−cos 2x
2
.
Răspuns corect (d) .

7. Folsind formulele trigonometrice cunoscute, găsim

2 sin 3x cos 2x + sin 3x

E (x) = = tg 3x,
2 cos 3x cos 2x + cos 3x
pentru cos 3x 6= 0, cos 2x 6= −1/2. Pentru x = π/12 avem E (π/12) =
tg π/4 = 1.
Răspuns corect: (c).
π π
8. Deoarece 4
<1< 3
avem cos 1 < cos π4 = sin π4 < sin 1 < sin 1
cos 1
= tg 1.
Răspuns corect: (e).
5π
< 3 < π de unde se obţin inegalităţile:
9. Se ţine cont că 6
√ √ √
−∞ < ctg 3 < − 3 < −1 < cos 3 < − 23 < − 33 < tg3 < 0.
Răspuns corect: (e).

10. Numerele ctg α, ctg β, ctg γ sunt ı̂n progresie aritmetică, deci
2 ctg β = ctg α + ctg γ. Dar ctg β = 1/ tg β = 1/ ctg (α + γ) . De aici
rezultă că
ctg α + ctg γ
ctg β = ,
ctg α · ctg γ − 1
2 ctg β
deci ctg β = . Aşadar, ctg α · ctg γ = 3.
ctg α · ctg γ − 1
Răspuns corect: (d).
√ √
11. f (x) = 2 sin(x + π4 ) ⇒ |f (x)| ≤ 2.
Răspuns corect: (d).

12. Condiţiile de existenţă sunt tg x 6=√−1, cos x ¡6= 0, sin 6 0. Ecuaţia

¢ x =
se transformă ı̂n sin x − cos x = 2 ⇔ cos π4 + x = −1 cu soluţii
incompatibile cu condiţiile de mai sus.
Răspuns corect: (c) .
4.2. TRIGONOMETRIE 103

13. cos2 x+sin2 2x = 2 ⇒ 1+cos 2

2x
+1−cos2 2x = 2 ⇒ 2 cos2 2x−cos 2x+1 = 0,
ecuaţie care nu are soluţii reale.
Răspuns corect: (e) .
1 1
14. Notând p = tg ϕ ⇒ |sin ϕ| ≤ ⇔ |p| ≤ √ .
2 3
Răspuns corect (c).
2
√ sin 2x = 2 sin x cos x şi sin 2x = (1 − cos 4x)/2.
15. Se folosesc formulele
Obţinem ecuaţia 3 sin 4x − cos 4x = 0.
Răspuns corect (c).
1 1
16. Evident x 6= ±1 şi scriem ecuaţia sub forma arctg x−1 + arctg x+1 =
π 1 2
= 4 + arctg x2 −1 . Dacă x 6= 2 putem aplica funcţia tg ambilor mem-
√ √
bri obţinând 2x = x2 , de unde soluţiile posibile sunt 0, 2, 2, − 2 ce
urmează a fi verificate.

17. Se exprimă sin 2x şi cos 2x ca funcţii de tg x şi se obţine că x = kπ + π4 ,

x = arctg(−3) + kπ, k ∈ Z.
Răspuns corect (c).

18. Se transformă sin 2x = 2 sin x cos x şi se ı̂nlocuieşte ı̂n ecuaţia dată. Se
obţine cos x − sin x + 2 sin2 x + 2 cos2 x = 2 cos2
o x + 2 sin x cos x etc., care
©π ª n
are soluţiile x = 4 + kπ ∪ (−1)k π6 + kπ , k ∈ Z.
Răspuns corect (a).

19. Ecuaţia se scrie:

8 cos6 x−8 cos4 x+4 cos2 x−1 = (2 cos2 x − 1) (4 cos4 x − 2 cos2 x + 1) ⇒
2 cos2 x − 1 = 0.
Răspuns corect (a).
cos2 x 1+sin x
20. sin2 x
= 1+cos x
⇔ sin x + 1 = 0 sau sin x − cos x = 0.
Răspuns corect (b).

21. Ecuaţia este echivalentă cu tg(x + a) = tg(−x) ⇒ x + a = kπ − x ⇔ x =

kπ
2
− a2 .
Răspuns corect (c).
104 CAPITOLUL 4. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

22. Ne folosim de relaţiile cos 3x = cos x (4 cos2 x − 3) şi

¡ ¢
sin 3x = sin x 3 − 4 sin2 x . Dublând de doua ori unghiul obţinem ecuaţia
echivalentă sin 4x = 12 .
Răspuns corect: (d) .

23. sin2 x + sin2 2x = 2 ⇒ cos2 x + cos2 2x = 0 ⇒ cos x = 0, cos 2x = 0,

imposibil.
Răspuns corect: (c).

24. Varianta I. Ecuaţia dată este echivalentă cu

¡ ¢ π
−cos x−sin x π
−cos x+sin x
sin π2 − cos x = sin(sin x) ⇔ 2 sin 2 2
cos 2
2
= 0.
√ √ √ √
Dar |cos x+sin
2
x|
≤
√ 2
2
⇒ − 2
≤ − cos x−sin
2
2
x
≤ 2
2
⇒ π4 − 22 ≤ π4 −
− cos x+sin
2
x
≤ π4 +
2
2
⇒ 0 < π4
− cos x+sin
2
x
< π2 , deci primul factor nu se
poate anula. Un raţionament analog se face şi pentru al doilea factor.
Varianta II. Este suficient să arătăm că ecuaţia nu are soluţii pentru
x ∈ [0, 2π]. Pentru aceasta observăm că dacă x ∈ [π, 2π] membrul stâng
este strict pozitiv iar membrul drept negativ, deci egalitatea nu poate
avea loc. Considerăm x ∈ [0, π] şi ı̂n acest caz considerăm două situaţii:
£ ¤ √
i) pentru x ∈ 0, π2 au loc inegalităţile sin x + cos x ≤ 2 < π2 ⇒
0 ≤ cos x < < π2 − sin x ⇒ cos(cos x) > sin(sin x).
£ ¤ £ ¤
ii) x ∈ π2 , π , fie £y = ¤x − π2 ⇒ y ∈ 0, π2 . Ecuaţia devine cos(sin y) =
sin(cos y), ∀y ∈ 0, π2 ⇒ £conform ¤ situaţiei i) sin y < π2 − cos y ⇒
π
cos(sin y) > sin(cos y), ∀y ∈ 0, 2 .
Răspuns corect: (d).

25. Trebuie să avem; cos2 x = 1, cos2 2x = 1 ⇒ sin2 x = 0, sin2 2x = 0 ⇒ x =

kπ, k ∈ Z.
Răspuns corect: (d).

26. (sin x + sin 3x) + sin 2x = 2 sin 2x cos x + sin 2x = sin 2x(2 cos x + 1) ⇒
kπ 1 2π
sin 2x = 0 ⇔ x = cu k ∈ Z sau cos x = − ⇔ x = 2kπ ± cu
2 2 3
k ∈ Z.
Răspuns corect: (d).
4.2. TRIGONOMETRIE 105

27. Impunem condiţii de existenţă⇒

⎧
⎪ x ∈ [0, 2π] ⎧
⎪
⎨ √ ⎨ x ∈ (0, π)
2 sin x > 0 © ª
√ ⇔ x 6= π4 şi x 6= 3π
4 ⇔ x ∈ (0, π) \ π4 , 3π .
⎪ 2 sin x 6= 1 ⎩ 4
⎪
⎩ x ∈ [0, 2π] \ {π}
1 + cos x > 0
Ecuaţia este echivalentă cu:
√
log√2 sin x (1 + cos x) = log√2 sin x ( 2 sin x)2 ⇒ 1 + cos x = 2 sin2 x ⇔
© ª
⇔ 2 cos2 x + cos x − 1 = 0 ⇒ cos x ∈ −1, 12 .
π
Utilizând condiţiile de existenţă obţinem doar x = .
3
Răspuns corect: (d).

28. Impunem condiţiile de existenţă pentru funcţiile trigonometice inverse:

−1 ≤ 1 + x ≤ 1 ⇒ x ∈ [−2, 0] , −1 ≤ 1 − x ≤ 1 ⇒ x ∈ [0, 2] ⇒ x = 0.
Înlocuim ı̂n ecuaţie: arcsin 1 = arccos 1, fals.
Răspuns corect: (b) .
8−p
29. Ecuaţia se poate scrie de forma cos2 x = 8(p+2) , p 6= −2. Ecuaţia are
8−p 8−p
soluţii dacă şi numai dacă 0 ≤ 8(p+2) ≤ 1 şi 8(p+2) ≥ 0 ⇒ p ∈ (−2, 8] ;
8−p
£ ¢
8(p+2)
≤ 1 ⇒ p ∈ (−∞, −2) ∪ − 89 , ∞ .
Răspuns corect: (d) .

30. Din formulele lui cos 3x şi sin 3x rezultă cos3 x = (cos 3x + 3 cos x) /4,
sin3 x = (3 sin x − sin 3x) /4.
Atunci ecuaţia devine cos2 3x−sin2 3x+3 (cos 3x cos x + sin 3x sin x) = 0,
adică cos 6x + 3 cos 2x = [Link] din nou formulele de mai sus pentru
cos 6x se ajunge la cos 2x = 0, de unde 2x ∈ {(±π/2) + 2kπ, k ∈ Z} ,
deci x ∈ {(±π/4) + kπ, k ∈ Z} .
Răspuns corect: (c).

31. Transformând ecuaţia a doua ı̂n produs rezultă 3(x + y) = kπ şi folosind
π kπ π kπ
prima ecuaţie rezultă x = + ,y = − + .
12 6 12 6
Răspuns corect (d).
106 CAPITOLUL 4. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

32. Adunăm şi scădem ecuaţiile sistemului şi obţinem:

½ ½
cos(x − y) = 12 x − y = ± π3 + 2kπ, k ∈ Z
⇒ .
cos(x + y) = 1 x + y = 2hπ, h ∈ Z
Răspuns corect: (a) .

33. Impunem condiţii de existenţă: x 6= (2k + 1) π2 , x 6= (2k + 1) π4 , k ∈ Z.

4 tg x tg x 2 2 tg x
Rezultă 1−tg 2 x − 3 tg x ≤ 0 ⇔ 1−tg2 x (1 + 3 tg x) ≤ 0 ⇔ 1−tg2 x ≤ 0

⇔ tg 2x ≤ 0 ⇔ − π2 + kπ < 2x ≤ kπ.
Răspuns corect: (a).

34. Ecuaţia se scrie echivalent

¡ ¢
cos π2 − 2x − 1 = cos (2x − 1) ⇒ π
2
− 2x − 1 = ± (2x − 1) + 2kπ.
Răspuns corect: (c).
1 1
35. Aplicând repetat formulele sin2 a = (1 − cos 2a) şi cos2 a = (1+
2 2
+ cos 2a) se obţine ecuaţia echivalentă 6 cos2 4x + 7 cos 4x = 0 cu soluţia
compatibilă cos 4x = 0.
Răspuns corect (d).

36. Folosim relaţia sin2 x + cos2 x = 1, o ridicăm la puterea a treia şi rezultă
sin6 x + cos6 x + 3 sin2 x cos2 x(sin2 x + cos2 x) = 1 ⇒ sin2 2x = 1.
Răspuns corect (d).
£ ¤
37. Pentru x ∈ −£π2 , 0 ¤ecuaţia devine sin 2x = − 12 cu soluţiile − 12
π
şi − 5π
12
π 1 π 5π
iar pentru x ∈ 0, 2 ecuaţia devine sin 2x = 2 cu soluţiile 12 şi 12 .

Răspuns corect (b).

Capitolul 5

Modele de teste

Testul nr. 1
1. Să se precizeze care este mulţimea soluţiilor inecuaţiei
¯ 2 ¯
¯x − 5x + 6¯ < |x − 4| .
¡ √ ¢ ¡ √ ¢ ¡ √ ¢
(a) ∅; (b) −∞, 2 − 2 ∪ 2 + 2, ∞ ; (c) 2 + 2, 4 ;
¡ √ √ ¢
(d) [4, ∞); (e) 2 − 2, 2 + 2 .

2. Valorile parametrului real m pentru care

(m − 1)x2 − (m + 1)x + m + 1 > 0

pentru orice x ∈ R sunt:

µ ¶ µ ¶ µ ¶
5 5 5
(a) m ∈ 1, ; (b) m ∈ −1, ; (c) m ∈ ,∞ ;
3 3 3
µ ¶
5
(d) m ∈ (1, ∞) ; (e) m ∈ −∞, .
3

3. Să se rezolve ecuaţia

52x − 3 · 5x + 2 = 0.
(a) x = 0; (b) x = 1; (c) x = 2;
(d) x = log5 2 sau x = 0; (e) x = −1.

107
108 CAPITOLUL 5. MODELE DE TESTE

4. Fie a, b, c, n numere strict pozitive diferite de 1. Dacă a, b, c sunt ı̂n

1 1 1
progresie geometrică de raţie q atunci numerele , , sunt
loga n logb n logc n
ı̂n:
(a) progresie geometrică de raţie q.
(b) progresie geometrică de raţie logn q.
1
(c) progresie geometrică de raţie .
logn q
(d) progresie aritmetică de raţie logn q.
1
(e) progresie aritmetică de raţie .
logn q
5. Dacă x1 , x2 , x3 sunt rădăcini ale ecuaţiei x3 − 2x2 + 2x + 17 = 0, atunci
valoarea determinantului
¯ ¯
¯ x1 x2 x3 ¯¯
¯
d = ¯¯ x2 x3 x1 ¯¯
¯ x3 x1 x2 ¯

este:
(a) d = 0; (b) d = 6; (c) d = 4; (d) d = 8; (e) d = −2.

6. Dacă a este o rădăcină a ecuaţiei x2 + x + 1 = 0 şi

⎛ ⎞
1 1 1
A = ⎝ 1 a a2 ⎠
1 a2 a

atunci:
⎛ ⎞ ⎛⎞
3 0 0 2 0 0
(a) A2 = ⎝ 0 0 3 ⎠; (b) A2 = ⎝ 0 0 2 ⎠;
0 3 0 0 2 0
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
1 0 0 2 2 0
2
(c) A = ⎝ 0 0 1 ⎠; (d) A2 = ⎝ 0 2 2 ⎠;
0 1 0 2 0 2
⎛ ⎞
3 3 0
2
(e) A = ⎝ 0 3 3 ⎠.
3 0 3
 109

7. Se dă sistemul de ecuaţii:

⎧
⎨ 2ax + y + z = 0
x + ay − z = −1 , a ∈ R.
⎩
x + 2ay + z = 1
Sistemul are soluţie unică pentru:
½ ¾ ½ ¾ ½ ¾
1 2 1 2 1
(a) a ∈ R \ , 1 ; (b) a ∈ R \ − , ; (c) a ∈ − , ;
2 3 2 3 2
½ ¾ ½ ¾
1 2 1 2
(d) a ∈ R \ − , ; (e) a ∈ − , .
2 3 2 3
8. Pe mulţimea R a numerelor reale definim legea de compoziţie ◦ astfel:
x ◦ y = mx + ny + 3, ∀x, y ∈ R

unde m şi n sunt constante reale. Să se determine m şi n astfel ı̂ncât
(R,◦) să fie grup abelian.
(a) m = 1, n = 2; (b) m = 1, n = −1; (c) m = 2, n = 2;
(d) m = 3, n = 3; (e) m = 1, n = −1.
µ ¶
2−a a−1
9. Mulţimea matricelor de forma M(a) = cu a real
2(1 − a) 2a − 1
nenul formează un grup multiplicativ G, izomorf cu grupul multiplicativ
al numerelor reale diferite de zero. Să se precizeze corespondenţa care
realizează acest izomorfism şi să se afle inversa matricei M(a).
⎛ 1 1 ⎞
2− −1
⎜ a a ⎟
(a) M(a) → a2 , (M(a))−1 = ⎝ ⎠;
1 2
2(1 − ) −1
a a
⎛ 1 1 ⎞
2− −1
⎜ a a ⎟
(b) M(a) → a, (M(a))−1 = ⎝ ⎠;
1 2
2(1 − ) − 1
a a
⎛ 1 1 ⎞
2− −1
⎜ a a ⎟
(c) M(a) → a12 , (M(a))−1 = ⎝ ⎠;
1 2
2(1 − ) −1
a a
110 CAPITOLUL 5. MODELE DE TESTE
µ ¶
1 2+a −a − 1
(d) M(a) → a
, (M(a))−1 = ;
2(1 + a) −2a − 1

µ ¶
2+a −a − 1
(e) M(a) → a + a1 , (M(a))−1 =
2(1 + a) −2a − 1

10. Să se afle soluţiile ecuaţiei:

cos 3x − cos x = 0.

kπ π
(a) x = ; (b) x = kπ; (c) x = ± + 2kπ;
2 2
π
(d) x = ± + 2kπ; (e) x = 2kπ.
4

Testul nr. 2

1. Să se determine valorile reale ale lui α pentru care:

αx2 − 2(α − 1)x + α + 2 < 0, ∀x ∈ R.

¡1 ¢ ¡ 1¤
(a) α ∈ 4
, ∞ ; (b) α ∈ 0, 4 ; (c) α ∈ (−∞, 0) ;
¡ ¢
(d) α ∈ ∅; (e) α ∈ (−∞, 0) ∪ 14 , ∞ .

2. Suma cuburilor rădăcinilor trinomului

3x2 + 3(a + 1)x + a2 , a ∈ R,

are valoarea maximă dacă:

1 3 3
(a) a = ; (b) a = ; (c) a = − ; (d) a > 0; (e) a ∈ [−2, −1] .
4 4 4
3. Fie polinoamele f = x2n − xn + x4 + 1, n > 4 şi g = (x − 1)2 . Să se
determine restul ı̂mpărţirii lui f la g.
(a) (n + 4)x − n − 2; (b) nx + n − 2; (c) (n + 2)x − n − 2;
(d) (n + 4)x + n − 2; (e) (n + 4)x + n + 2.
 111

4. Funcţia f : (0, 1) ∪ (1, ∞) → R , definită de

1
f (x) = x ln x ,

este:
(a) strict descrescătoare pe (0, 1) şi strict crescătoare pe (1, ∞) ;
(b) strict crescătoare pe (0, 1) şi strict descrescătoare pe (1, ∞) ;
(c) injectivă; (d) constantă; (e) surjectivă.

5. Să se determine numărul termenilor raţionali din dezvoltarea binomială

³√ √ ´23
3 5
7+ 3 .

(a) 1; (b) 2; (c) 3; (d) 4; (e) 5.

6. Fie a, b, c numere reale şi distincte. Rădăcinile ecuaţiei:

¯ ¯
¯ x a b c ¯
¯ ¯
¯ c x a b ¯
¯ ¯
¯ b c x a ¯=0
¯ ¯
¯ a b c x ¯

sunt:
(a) x1 = −(a + b + c), x2 = −a + b + c, x3 = a − b + c, x4 = a + b − c;
(b) x1 = −(a + b + c), x2 = −a + b + c, x3 = a + i(b − c), x4 = a − i(b − c);
(c) x1 = −(a + b + c), x2 = a − b + c, x3 = b + i(a − c), x4 = b − i(a − c);
(d) x1 = −(a + b + c), x2 = a + b − c, x3 = c + i(a − b), x4 = c − i(a − b);
(e) x1 = −(a + b + c), x2 = a − b − c, x3 = −a + b − c, x4 = −a − b + c.

7. Fie sistemul: ½
ax + y = 1 + a
cu a ∈ R.
x + ay = 1 − a
Să se determine a, astfel ı̂ncât sistemul să fie compatibil determinat şi
soluţia să satisfacă condiţia: x > 0, y > 0.
√ √ √
(a) −2 < a < 1 + 2; (b) −1 < a < 2 − 1; (c) −1 − 2 < a < 1;
√ √ √ √
(d) − 2 < a < 2 − 1; (e) −1 − 2 < a < −1 + 2.
112 CAPITOLUL 5. MODELE DE TESTE

8. Legea de compoziţie
1
x ∗ y = (x + y − xy + 1)
2
este o lege de grup comutativ pe mulţimea:
(a) R; (b) R\{0}; (c) R\{0, 1}; (d) R\{1}; (e) R\{−1}.
9. Se dă corpul (R, , ⊥) ale cărui elemente neutre faţă de legile şi ⊥ sunt
2 respectiv 3. Ştiind că există un izomorfism f : (R, +, ·) → (R, , ⊥) de
forma f (x) = ax + b se cere simetricul lui 4 faţă de legea ⊥.
5 5 3
a) ; b) 1; c) 0; d) ; e) .
4 2 2
10. Să se afle soluţiile ecuaţiei
3
cos2 x + cos2 2x + cos2 3x =
2
cuprinse ı̂n intervalul (0, π) .
π π 2π 7π π π 2π 7π
(a) , , , ; (b) , , , ;
8 3 3 9 8 3 3 8
π π 3π 2π 7π
(c) , , , , ;
8 3 8 3 8
π π 3π 5π 2π 7π
(d) , , , , , ;
8 3 8 8 3 8
π 3π 5π 7π 5π 7π
(e) , , , , , .
8 8 12 12 8 8

Testul nr. 3
1. Valorile parametrului real a pentru care rădăcinile x1 , x2 ale ecuaţiei

8ax2 − 2(a2 + 2a + 1)x + a2 + 1 = 0

satisfac
x1 + x2 ≤ 4x1 x2
sunt:
(a) a > 0; (b) a = 0; (c) a = −1; (d) a = 1; (e) a6=2.
 113

2. Să se determine parametrul real m astfel ı̂ncât ecuaţia:

x2 + 2mx + (m + 4) = 0
să admită rădăcinile reale x1 şi x2 verificând x1 < 1 < x2 .
³ √ ´ ³ √ ´ ¡ ¢
1− 17 1+ 17 5
(a) m ∈ −∞, 2 ∪ 2
, ∞ ; (b) m ∈ −∞, − 3
;
¡ ¢ ³ √ ´
(c) m ∈ − 35 , ∞ ; (d) m ∈ ∅; (e) m ∈ 1−2 17 , − 35 .

3. Mulţimea soluţiilor inecuaţiei

µ µ¯ ¯ ¶ ¶
¯ x−1 ¯
log2 log 1 ¯¯ ¯ + 1 + 16 < 4
3 2x + 3 ¯
este:
½ ¾ ½ ¾
3 3
a) R r − ; b) R r − , 1 ; c) ∅;
2 2
½ ¾ µ ¶
3 3
d) − , 1 e) −∞, − ∪ (1, ∞) .
2 2
4. Numărul rădăcinilor reale ale ecuaţiei
x4 − 2(2 − i)x3 + 2(2 − 5i)x2 + 18ix − 9(1 + 2i) = 0
este egal cu:
a) 0; b) 1; c) 2; d) 3; e) 4.
5. Dacă x1 , x2 , x3 sunt rădăcinile ecuaţiei x3 + ax2 + bx + c = 0 atunci
S4 = x41 + x42 + x43 are valoarea:
a) S4 = a4 + 4a2 b − 2b2 − 4ac;
b) S4 = a4 − 4a2 b + 2b2 − 4ac;
c) S4 = a4 − 4a2 b + 2b2 + 4ac;
d) S4 = a4 + 4a3 b + 2b2 c2 ;
e) S4 = a4 − 2b2 c2 .
6. Fie sistemul:
⎧
⎨ x+y+z =1
ax + ay + 2az = b , a, b ∈ R, b 6= 0.
⎩ 2 2 2 2
a x + a y + 2a z = b
114 CAPITOLUL 5. MODELE DE TESTE

Care din următoarele afirmaţii este falsă:

(a) dacă a 6= 0, sistemul este incompatibil;
(b) dacă a = b, sistemul este compatibil nedeterminat;
(c) există a, b ∈ R, b 6= 0 astfel ı̂ncât sistemul are soluţie unică;
(d) dacă a 6= 0 şi a 6= b, sistemul este incompatibil;
(e) dacă a = 1 şi b 6= 1, atunci sistemul este incompatibil.
7. Mulţimea matricelor A, având elementele numere naturale, care verifică
ecuaţia: ¡ ¢ ¡ ¢
2 1 A= 1 2 4
are un număr de elemente egal cu:
a) 0; b) 2; c) 4; d) 6; e) 8.
8. Fie M = (−∞, −1)∪(−1, ∞) şi legea de compoziţie internă pe M definită
prin
x ◦ y = 3ax + by + xy, ∀x, y ∈ M unde a, b ∈ R, b 6= 0.
Să afle a şi b astfel ı̂ncât (M, ◦) să fie grup abelian şi să se precizeze
simetricul x0 al unui element oarecare x ∈ M.
x
(a) a = 13 , b = 1, x0 = − x+1 ; (b) a = 1, b = 3, x0 = x
x+1
;
(c) a = 13 , b = 1, x0 = x
x+1
; (d) a = 1, b = 13 , x0 = x
− x+1 ;
(e) a = 13 , b = 1, x0 = 1
x+1
.
9. Pe mulţimea G = (−2, 2) se defineşte legea de compoziţie
4(x + y)
x∗y = , ∀x, y ∈ G.
xy + 4
2x + m
Funcţia f : (0, ∞) → G, f (x) = este un izomorfism al grupurilor
¡ ∗ ¢ x+1
R+ .· şi (G, ∗) pentru:
(a) m = 2; (b) m = −2; (c) m = 0; (d) m = 1; (e) m = −1.
10. Numărul soluţiilor reale ale ecuaţiei
1 1 1 π
arctg + arctg − arctg 2 =
x−1 x+1 x −1 4
este:
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3; (e) 4.
5.1. INDICAŢII 115

5.1 Indicaţii
Testul nr. 1
1. Inegalitatea este echivalentă cu −x + 4 < x2 − 5x + 6 < x − 4.
Răspuns corect (e).

2. Se pun condiţiile m − 1 > 0 şi ∆ < 0.

Răspuns corect (c).

3. Se notează 5x = y şi se obţine o ecuaţie de grad doi cu soluţiile 1 şi 2.

Rezultă 5x = 1 sau 5x = 2.
Răspuns corect (d).

4. Problema se reduce ı̂n a stabili ı̂n ce tip de progresie sunt numerele

logn a, logn b, logn c. Deoarece b2 = ac ⇒ 2 logn b = logn a + logn c, deci
numerele sunt ı̂n progresie aritmetică. Dar b = aq ⇒ logn b = logn a +
logn q ⇒ raţia este logn q.
Răspuns corect (d).

5. Se adună liniile doi şi trei la prima linie şi se ţine seama de relaţiile lui
Viète. Se obţine
¯ ¯
¯ 2 2 2 ¯¯
¯ £ ¤
d = ¯¯ x2 x3 x1 ¯¯ = 2 − (x1 + x2 + x3 )2 + 3 (x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 ) =
¯ x3 x1 x2 ¯
= 4.
Răspuns corect (c).

6. Este suficient să calculăm primele două elemente ale matricei A2 şi să
selectăm răspunsul.
Răspuns corect: (a).

7. Se impune condiţia ca determinantul sistemului să fie diferit de zero.

Răspuns corect (b).

8. Comutativitatea ◦ implică m = n şi asociativitatea operaţiei ◦ implică

m2 = m. Deci avem m = n = 1.
Răspuns corect: (e).
116 CAPITOLUL 5. MODELE DE TESTE

9. Se arată că M(ab) = M(a)M(b),∀a, b 6= 0, etc.

M(1) = I2 , (M(a))−1 = M( a1 ).
Răspuns corect (b).

10. Se transformă diferenţa de cosinusuri ı̂n produs de sinusuri şi se obţine

ecuaţia −2 sin 2x sin x = 0.

Răspuns corect (a).

Testul nr. 2

1. Impunem condiţiile: α < 0 şi ∆ < 0.

Răspuns corect (d).
1
2. Se ţine seama că x31 + x32 = S(S 2 − 3P ) unde S = −(a + 1) iar P = a2 .
3
Răspuns corect (c).

3. Utilizăm teorema ı̂mpărţirii cu rest şi obţinem f (x) = (x − 1)2 q (x) +

+ax + b. Înlocuind x = 1 obţinem a + b = 2 şi apoi, derivând relaţia de
mai sus şi luând din nou x = 1, avem a = n + 4.
Răspuns corect: (a).
1 1
4. Sriem x ln x = e ln x ln x = e.
Răspuns corect (d).

k
¡√
3
¢23−k ¡√
5
¢k
5. Tk+1 = C23 7 3 ⇒ 3 | (23 − k) , 5 | k, 0 ≤ k ≤ 23 ⇒
k ∈ {5, 20} .
Răspuns corect: (b) .

6. Se adună toate liniile la linia ı̂ntâi şi se observă că −(a + b + c) este
soluţiie.
¯ ¯
¯ 1 0 0 0 ¯
¯ ¯
¯ c x−c a−c b−c ¯
d = (x + a + b + c) ¯¯ ¯=
¯
¯ b c−b x−b a−b ¯
¯ a b−a c−a x−a ¯
5.1. INDICAŢII 117
¯ ¯
¯ x−c a−c b−c ¯
¯ ¯
= (x + a + b + c) ¯¯ c − b x − b a − b ¯.
¯
¯ b−a c−a x−a ¯

În ultimul determinant se scade din coloana ı̂ntâi coloana a doua şi se
adună coloana a treia:
¯ ¯ ¯ ¯
¯ x−c a−c b−c ¯ ¯ x−a+b−c a−c b−c ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ c − b x − b a − b ¯ = ¯ −x + a − b + c x − b a−b ¯=
¯ ¯ ¯ ¯
¯ b−a c−a x−a ¯ ¯ x−a+b−c c−a x−a ¯
= (x − a + b − c) [(x − b)2 + (a − c)2 ] .
Răspuns corect (c).

1 + a2
7. Condiţia de determinare este a 6= ±1. Calculăm y = iar condiţia
1 − a2
y > 0 ⇒ −1 < a < 1 ce ne permite să selectăm răspunsul.
Răspuns corect (b).

8. Se obţine uşor că elementul neutru este −1. Simetricul x0 al unui număr
x se obţine din ecuaţia x0 (x − 1) = x + 3. Este necesar deci ca x 6= 1.

9. Deoarece f (0) = 2, f (1) = 3 rezultă a = 1, b = 2, f (x) = x + 2. Atunci

f (x) = 4 ⇒ x+2 = 4 ⇒ x = 2 Dacă x0 , y 0 sunt simetricele lui x respectiv
y atunci dacă f (x) = y rezultă f (x0 ) = y 0 . Obţinem x0 = 12 ⇒ y 0 = 12 + 2.
Răspuns corect (d).
1 + cos 2kx
10. Se folosesc formulele de transformare ale lui cos2 kx = şi se
2
obţine ecuaţia: cos 2x + cos 4x + cos 6x = 0 ⇔ cos 4x(2 cos 2x + 1) = 0.
Răspuns corect (d).

Testul nr. 3
1. Ecuaţia având două rădăcini este necesar ca a 6= 0. Se obţine inecuaţia
2
echivalentă 2(a−1)
a
≥ 0.
Răspuns corect: (a)

2. Impunem condiţia f (1) < 0 ⇒ 3m + 5 < 0.

Răspuns corect: (b) .
118 CAPITOLUL 5. MODELE DE TESTE
¡¯ x−1 ¯ ¢ ¯ ¯
3. log 1 ¯ 2x+3 ¯ + 1 + 16 < 16 ⇒ ¯ x−1 ¯ + 1 > 1.
2x+3
3

Răspuns corect (b).

4. Ecuaţia se poate scrie x4 − 4x3 + 4x2 − 9 + i(2x3 − 10x2 + 18x − 18) =

0. Rădăcinile reale ale ecuaţiei sunt rădăcinile comune ale ecuaţiilor:
x4 − 4x3 + 4x2 − 9 = 0, 2x3 − 10x2 + 18x − 18 = 0.
Răspuns corect (b).

5. Ţinem seama de relaţia S4 + aS3 + bS2 + cS1 = 0.

Răspuns corect (c).

6. Observăm că determinantul sistemului este ı̂ntodeauna zero, având două

coloane identice, deci sistemul nu poate avea niciodată soluţie unică.
răspunsul (c) este fals şi cum există un singur răspuns corect rezultă
concluzia.
Răspuns corect: (c) .
µ ¶
a11 a12 a13
7. Matricea A este de forma A = . Ecuaţia este echiva-
a21 a22 a23
lentă cu sistemul:
⎧
⎨ a11 + a21 = 1
a12 + a22 = 2 ⇒ a11 = 0, a21 = 1, a12 ∈ {0, 1} , a22 ∈ {0, 2} , a13 ∈
⎩
a13 + a23 = 4
{0, 1, 2} , a23 ∈ {0, 2, 4} .
Răspuns corect (d).

8. Din proprietatea de comutativitate rezultă 3a = b. Din condiţia ca

operaţia ◦ admite element neutru rezultă x e = x ⇒ bx + be + xe = x ⇒
(b + e − 1)x = −be, ∀x ∈ M ⇒ b + e − 1 = 0 şi e = 0 ⇒ b = 1, a = 13 .
x
Din x x0 = 0 ⇒ x0 = − x+1 .
Răspuns corect: (a).
¡ ¢
9. Elementul neutru ı̂n R∗+ .· este 1 iar ı̂n (G, ∗) este 0. Impunem condiţia
f (1) = 0.
Răspuns corect (b).
5.1. INDICAŢII 119

1 1
10. Evident x 6= ±1 şi scriem ecuaţia sub forma arctg x−1 + arctg x+1 =
π 1 2
= 4 + arctg x2 −1 . Dacă x 6= 2 putem aplica funcţia tg ambilor mem-
√ √
bri obţinând 2x = x2 , de unde soluţiile posibile sunt 0, 2, 2, − 2 ce
urmează a fi verificate.
Răspuns corect: (d) .
120 CAPITOLUL 5. MODELE DE TESTE

5.2 Bibliografie
Majoritatea problemelor propuse se găsesc ı̂n culegerea:
Teste de matematică pentru admitere 2005,
Facultatea de Automatică şi Calculatoare,
Universitatea Tehnică Gh. Asachi Iaşi,
Editura POLITEHNIUM, Iaşi,
la care au colaborat:
prof. dr. Adrian Corduneanu,
conf. dr. Ariadna Lucia Pletea,
conf. dr. Narcisa Dunitriu,
lect. Silviu Cătălin Nistor.