Manual 16 P.F.
Manual 16 P.F.
1. CE MASOARA TESTUL
- fidelitate si validitate
S-au publicat in ultimii 30 de ani nenumarate chestionare si inventarii:numai unul sau doua
fondate pe cercetarea analitica a factorilor arata ca trasaturile distincte sau aspectele personalitatii pe
care pretind ca le masoara sunt entitati functionale reale si aspecte reale avand o semnificatie
[Link] de fata raspunde unei exigente deja vechi care cere un instrument de masura
specific pentru factorii primari ai personalitatii. In momentul de fata este si singurul care:
a/ ale carui intrebari poseda o saturatie cunoscuta in legatura cu fiecare dintre factorii pe
care si-I propune sa-I masoare;
b/ este demonstrat ca fiecare dintre factorii chestionarului corespunde factorilor primari
ai personalitatii, factori care se gasesc, pe de alta parte, in special in aprecierile care pot explora
sistematic semnificatia si importanta intr-un larg evantai de situatii de viata.
Trasaturile fundamentale (“surce traits”) sau factorii pe care chestionarul ii masoara, sunt
factorii A, B, C, D, F, G, H, I, L, M, N, O, in lista standard a trasaturilor fundamentale ale
personalitatii, ca si alti 4 factori care, pana acum, au fost identificati in raspunsurile la chestionare si la
scara de interes- atitudine, dar nu si din aprecierile rezultand din observatia curenta. “A” este
dimensiunea ciclotomie-schizotomie, “B” este capacitatea generala mintala, “C” este maturitatea
emotionala (tendinta de manifestari nevrotice in general) si asa mai departe; le vom da o descriere mai
amanuntita in capitolul cuprinzand notarea si interpetarea. Astfel, chestionarul urmareste sa nu lase la o
parte nici un aspect important al personalitatii totale; factorii de mai sus reprezinta un sistem unitar de
monstre ale diferitelor domenii ale personalitatii; ei cuprind aptitudinile (inteligenta), factorii
temperamentali si trasaturile dinamice de baza (integrarea caracterului).
Corelarea celor doua jumatati ale testului intre ele la un grup de 200 subiecti din populatia
generala, supusi la numarul total de intrebari in formulele A si B este urmatoarea pentru diferiti factori:
A 84 F 85 L 55 Q1 50
B 70 G 56 M 72 Q2 61
C 71 H 74 N 65 Q3 53
E 82 I 54 O 88 Q4 76
2. SCOPUL TESTULUI
1
valabile la studenti sau la voluntarii care se pretau la aceasta proba in scop experimental si cu conditia
de a pastra anonimatul; se recomanda sa se foloseasca teste obiective acolo unde sinceritatea, interesul
si cooperarea sunt slabe si de cate ori timpul pentru testarea subiectului nu este limitat.
Testul la 16 P.F. este prevazut sa fie administrat colectiv sau individual (editia originala a
testului cuprinde daoua forma paralele A si B; numai forma A a testului este adoptata pana in prezent
in limba franceza. Aplicarea sa dureaza 30-40 minute). In situatia in care nu ne putem increde suficient
in subiect, de exemplu in munca clinica, este de preferat forma B.
Trebuie mai intai completata partea rezervata datelor de ordin personal, apoi se lasa
subiectului aproximativ doua minute pentru a citi consemnele care figureaza in partea superioara a
paginii 2 a testului. Este bine ca psihologul sa adauge cateva cuvinte de incurajare si se raspunde in
acest moment la eventualele intrebari in scopul de a usura stabilirea increderii.
Aceste instructiuni dau posibilitatea:
b/ de a alege intre utilizarea a trei raspunsuri “da” (sau “a”), “intre amandoua” si “nu”
(sau “b”). Daca se utilizeaza acest procedeu de alegere fortata, este necesar de a se referi la etalonari
speciale, care n-au fost calculate pana in prezent.
La 10 minute, apoi la 20 minute dupa inceperea testului se va aminti subiectului punctul unde
trebuie sa fi ajuns (mai putin de 60 intrebari si 120 intrebari) cu scopul de a evita ca o ramanere in
urma sa intarzie intregul grup.
4. PRINCIPIUL DE NOTARE
Pentru corectare este necesar sa se cunoasca cum se repartizeaza in test intrebarile la cei 16
factori. Numarul de intrebari afectat unui factor pentru ambele forme A si B este de 26 sau 20, cel mai
mare numar fiind utilizat acolo unde cercetarile initiale au permis experimentatarilor sa gaseasca un
total de 26 intrebari avand validitate adecvata.
Totalurile si numarul de intrebari pentru fiecare factor sunt urmatoarele (tabelul nr.l).
Totalurile se judeca pentru formele A si B reunite. Numerotarea intrebarilor si modul de a nota
sunt aceleasi pentru amandoua formele. Astfel, intrebarea ii contribuie la masurarea factorului A, atat
in forma A cat si in forma B. Toate raspunsurile date conform acestui tablou primesc + 2.
IN ACEST CHESTIONAR, FIECARE INTREBARE NU POATE SA CONTRIBUIE LA UN
SINGUR FACTOR ( in alte chestionare, unele intrebari ar putea in mod indubitabil sa dea date despre
doi sau chiar trei factori). S-a adoptat o regula atat de stricta cu scopul de a se evita corelarea in
evaluarea factorilor. Pentru amandoua formele, numarul total de intrebari este dublul numarului de
intrebari de mai sus, deci (?) 368, la care s-au adaugat doua intrebari tampon la inceputul si sfarsitul
fiecareia dintre forme, prima pentru a pune subiectul in ambianta inainte de a incepe, ultima pentru a
controla atitudinea sa la sfarsitul probei. Intrebarile care se raporteaza la diferiti factori nu revin ciclic;
ele sunt larg repartizate si amestecate in ansamblul testului. Trebuie sa se corecteze deci direct pe
chestionar cu ajutorul grilei de corectie.
2
Pentru a usura interpetarea, toate intrebarile cu o valoare egala, saturatia lor factoriala neoferind
diferente care sa justifice o apreciere mai complicata. Dar fiecare intrebare este cotata cu 2, 1 sau 0
dupa cum raspunsul dat este bun, cel de la mijloc, sau “rau” … O exceptie o constituie factorul B, al
carui raspuns corect este cotat cu 1 punct, iar celelalte cu 0 puncte.
Notele brute astfel obtinute sunt inscrise in tabelul de pe coperta chestionarului. Plecand de la
notele standard se poate construi un profil, de preferinta in creion rosu, unind punctele care convin in
casa profilului cu 10 puncte situata imediat dedesubtul tabelului de valori numerice. Aceste note sunt in
prezent repartizate pe o scara de 10 puncte. Se va observa ca notele standard constituie o scara cu
trepte mici; ele sunt aranjate astfel incat media sa fie 5,5 si ca 10 intervale egale sa acopere intreaga
margine de variatie (plus sau minus 5 sigma), a distributiei normale a notelor brute … Astfel,
procentajul subiectilor care primesc 1, 2, 3 puncte etc… pentru fiecare factor, este acela care figureaza
mai jos, iar nota centila mediana, corespunzand fiecareia dintre notele scarii in 10 puncte: este aceea
care figureaza la dreapta tabelului (vezi tabelul nr.2).
Etalonarile de la sfarsitul acestui manual sunt stabilite la monstre grupe normalizate pe aceasta
baza, cu alte cuvinte care au incercat sa procedeze astfel ca procentajele reale sa fie cat mai apropiate
posibil de procentajele teoretice de mai sus.
5. PROCEDEUL DE DESPUIERE
2. Se citeste pe linie orizontala toate cifrele (2 sau 1) care apar sub un raspuns incercuit. Litera
situata la dreapta indica factorul notat.
Procedul cel mai comod este de a pregati o foaie de hartie dupa urmatorul model: se marcheaza
in fiecare coloana consacrata unui factor, un mic semn in coloana 1 sau 2, dupa caz. Suma obtinuta
dupa adunarea acestor doi coeficienti 1 si 2 care este nota bruta pentru fiecare factor. Corectarea este
mai rapida daca doua persoane pot corecta impreuna testul, una dictand cifrele celeilalte, care inscrie
semnele in coloanele respective. Notele brute sunt raportate la tabloul de pe coperta testului. Notele
standard se obtin plecand de la tabelul de standardizare.
6. INTERPRETAREA MASURATORILOR
Cu ajutorul tabelului de norme, si pentru fiecare factor se exprima notele brute in note
standard,urmarind scara in 10 puncte si dispunandu-le in porfituri individuale: rezultatele se pot apoi
folosi fie in vederea cercetarii, fien pentru aplicatii in psihologie aplicata.
In ceea ce priveste cercetarea utilizarile sunt numeroase dar, la fel ca si in psihologia aplicata,
se poate considera:
a/ fie semnificatia intrinseca a factorilor;
b/ fie pronosticul unor evenimente personale ca succesul scolar, adaptarea aprofesionala,
diagnosticul sau progresul unei psihoterapii, cuprinzand rezultatele dupa tehnologia care convine.
Rezultatele din primul tip pot fi abordate plecand de la rezultatele deja obtinute in definitia
factorilor, definitie pe care o vom da mai departe. Aplicatiile prognostice nu pot fi urmarite dincolo de
limita impusa de “standardizarile periferice” existente si numai in masura in care cercetarea aplicata
poate furniza “ecuatii de estimare” specifice.
Prin standardizare periferica noi intelegem standardizarea in termeni medii si in sigma, pentru o
diversitate mare de profesiuni, sindroame clinice, clase sociale, grupe de educatie, sex, varsta etc.
3
Aceste date duc (autant) unei note brute decat standardizarea “esentiale sau interna”, in termeni de
puncte sau de centile, cum apare in tabla de norme.
Prin “ecuatiile de estimare specifica” noi intelegem reducerea in componentele sale a oricarei
activitati de performanta sau de adaptare indicand pana la ce punct se poate aprecia nivelul individului,
dupa nivelul sau de moment la fiecare din cei 16 factori. Aceasta ecuatie este o linie imprumutata de la
matricea factoriala (matricea cea mai completa se afla la [Link]) si are forma generala urmatoare:
P = T + T + … + T
7. SEMNIFICATIA FACTROILOR
(trasaturi fundamentale)
Nu trebuie sa se piarda din vedere ca acesti factori (sau trasaturi fundamentale - source traists -
cum sunt numiti pentru a fi distinsi de trasaturile superficiale, carora le corespunde numai grupari
evidente de corelatii) au fost descoperiti la inceput in materialul din chestionar si identificati apoi (prin
corelarea) fatorilor gasiti in notatia extrasa din observarea situatiilor cotidiene.
Descrierile care vor urma sunt sobre si privesc esentialul ele utilizeaza observatia si
autoperceperea . Polul pozitiv figureaza totdeauna primul. De ex. O nota ridicata la factorul A indica
ciclotimie. Din contra nota 0 in A releveaza o schizotimie accentuata.
4
pe care am facut-o Individul A+ arata o preferinta marcata pentru profesiunile unde este in raport cu
oamenii si pentru situatiile care au aspect social, in timp ce individul A- prefera lucrurile sau cuvintele
(indeosebi lucrurile materiale), munca izoltata, compania intelectuala si evita confruntarea punctelor de
vedere.
Aici avem de-a face cu un factor bine cunoascut de dominatie: Maslow, Allport si altii
l-au studiat la oameni iar diferiti cercetatori l-au studiat la animale. Pare sa aiba un continut putin
diferit la barbat si la femeie, deoarece la femeie trasaturile “hipohondrice”, “echillibru social” si
“atragerea atentiei” sunt mai marcante decat la barbat.
In studiile facute cu ajutorul testului lui Allport asupra ascendentei - supunere, rezulta ca
dominanta tinde sa fie legata intr-o anumita masura de pozitia sociala; ea este mai ridicata la
conducatori decat la condusi. Este posibil ca varsta sa schimbe schema generala prin aparitia semnelor
de alterare la batrani.
Nu exista in momentul de fata teste obiective pentru acest factor;
pare ca se refera mai mult al relatiilor dintre oameni decat la luarile de pozitie in fata dificultatilor
materiale.
Raspunsurile la chestionarul principal indica a tendinta la afirmare pe plan social, la tendinta ca
are intotdeauna dreptate in discutiile (confllictele) cu altii, a imprumutat sau a abuzat de altii fara
rusine, a fi gata de a-si incerca sansa in situatiile periculoase.
6
FACTORUL G. Catacter afirmat - caracter imatur
si dependent
8
FACTORUL M. Spirit boem - interes practic
Acest factor nu este bine definit in aprecieri, dar are trasaturile urmatoare:
Banuitor, care mediteaza - increzator, lipsit de neincredere
Tulburat, anxios - placid, insensibil
A fost foarte bine difinit in diverse chestionare unde a primit denumiri variate ca: “tendinta
depresiva”, “dispozitie dureroasa” (?), “sensibilitate emotionala”, “depreciere de sine insusi”,
“nevrotism general”. Totoodata el trebuie sa fie deosebit de factorul nevrotism general pe care noi l-am
denumit mai sus factorul C si este posibi; ca el sa fie o stare relativ pasagera de depresiune si nu o
trasatura stabila a personalitatii. In tot cazul, este evident ca el apare sensibil mai net in constiinta
mintala a subiectului, decat pentru examinator. El provoaca remuscari, descurajare, predispozitie la
fobii si simptome neurastenice, il face anxios, ursuz si tulburat de catre propriile sale schimbari de
dispozitie.
9
FACTORUL Q1. Radicalism - conservatorism
Acest factor nu a fost evidentiat in aprecierile personalitatii si el apare mai clar in atitudini. Cu
toate acestea el are un rol in personalitatea totala; radicalul se arata mai introspectiv, mai interesat de
problemele intelectuale in general. Rezulta, de asemenea, din testele obiective de situatie ca persoanele
Q1+ sunt mai bine informate, mai putin predispuse la moralizare si mai predispuse la experiente de
viata in general.
Portretele radicalului si conservatorului, in jocul situatiei lor afective, sunt indicate deja clar in
insasi chestionarul de fata. Acest factor, ca si ceilalti trei care urmeaza, nu sunt identificati printr-o
litera, deoarece nu a fost demonstrata inca existenta lor in seria factorilor care pot furniza aprecieri.
Cum indica insasi raspunsurile chestionarului, acest factor, in valorile sale pozitive, indica un
individ hotarat, obiesnuit sa se conduca singur, dar nefiind in mod necesar dominator in raporturile sale
cu ceilalti.
Persoanele Q2 prefera sa munceasca si sa adopte hotararile sale impreuna cu altii, ea doreste sa
se aprecieze si sa se aprobe, este conventionala si urmeaza moda. Valoarea de pronostic va fi pusa in
evidenta prin corelarea cu profesiunile.
Acest factor are o origine oarecum apropiata de factorii C si G descrisi mai sus. Cu toate
acestea, nu apare foarte clar in aprecieri si este inca clasat si definit ca un factor iesit din raspunsurile
chestionarului pentru subiecti de inteligenta inferioara.
In functie de raspunsurile chestionarului, subiectii bogati in Q3 dau dovada de un control solid
al emotiilor si al comportamentului; ei au tendinta de a fi circumspecti, vigilenti si constiinciosi, dar de
asemenea incapatanati.
Cu toate ca acest factor nu a fost pus in lumina in aprecierile de comportament, s-a observat ca
la persoanele bogat dotate in Q3 reunite in grupe, eficienta generala si obiectivitatea grupei este net
mai buna decat in grupele in care Q3 este mediu. Exista ratiuni sa ne gandim ca persoanele bogate in
Q3 au o inclinare catre matematici.
10
Acest factor a fost descoperit in primele studii ale chestionarului ai a fost denumit nervrozitate,
anxietate si instabilitate nervoasa, insomnie prin astenie. Portretul general este acela al unei persoane
incordate, excitate, neastamparate, iritabile si nerabdatoare. Subiectul, cu toate ca este surmenat, nu
poate ramane inactiv. Acest aspect seamana unei descrieri obiesnuite a ceea ce se numeste hipertensiv.
Aprecierile arata o anumita corelatie intre acest factor si forta interesului pentru sexul opus si este
posibil ca el sa se explice si printr-o refulare sexuala. Asteptand rezultatele cercetarilor in curs, totusi,
probnosticurile ce pot fi date prin acest factor trebuie sa se sprijine pe caracterul cunoscut al
raspunsurilor ca si pe toate corelarile cu normele profesionale.
In masura in care se cauta asemanari cu diagnosticele clinice, se vede usor ca A si H sunt foi
factori de schizofrenie, O corespunde anxietatii flotante sau neurasteniei, F diferentiaza isteria de
conversie si starile maniace de nevroza angoasa si de depresiune, Q3 este tipul caracterului obsesivului,
L este componenta paranoica si C este o masura a nevrotismului general.
11