UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE CRAIOVA

FACULTATEA DE MEDICINĂ
MASTER MANAGEMENTUL SERVICIILOR DE SANATATE

Referat la disciplina

Managementul infecțiilor asociate spitaliză rii 

MASTERAND
Calugaru Ana Maria

CRAIOVA
2020
Infecţiile asociate actului medical: importanţa, incidenţa, măsuri de
prevenire şi limitare a acestora

Infecție nosocomială, sau infecție intraspitalicească, este acea infecție care nu este prezentă sau

care nu se află în perioada de incubație în momentul în care pacientul s-a internat în spital și se
supraadaugă bolii pentru care pacientul s-a internat. Infecțiile nosocomiale pot să fie în legătură
cu deficiențe de igienă, sterilizare, manevre sau îngrijiri medicale. Acest tip de infecție se
produce într-un spital, fie între pacienți de boli diferite care ajung în contact unii cu alții, fie de
la bolnavi sau purtători proveniți din rândul personalului. Pentru ca o infecție să fie considerată
nosocomială, ea trebuie să apară în 48 de ore, sau mai mult, de la internarea în spital, sau în
maximum 30 de zile de la externare. de îngrijire

1. Importanta
Infecțiile intraspitalicești sau nosocomiale (IN) reprezintă o importantă problemă de sănătate
publică, fiind o cauză a morbidității și mortalității pe plan mondial, cu un deosebit impact
economic și uman, prin prelungirea perioadei de internare și creșterea costurilor.
Într-un spital riscul infecțios este prezent tot timpul dar nu sufcient pentru a declanșa o infecție.
Se recunosc mai mulți factori care concură la declanșarea, întreținerea incidentelor
epidemiologice legate de infecțiile asociate actului medical.
Factori care țin strict de pacient :
 augmentarea prevalenței sistemului imun compromis, de natură congenitală sau dobândită prin
administrarea de medicamente imunosupresoare la pacienții neoplazici sau în cazul
transplantului de organe, pacienți, maladii autoimune, comorbidități precum diabetul, leucemia,
insuficiența renală, infecția HIV etc.
 internări prelungite
 tratamente îndelungate cu antibiotice cu spectru larg
 contactul cu alți pacienți care prezintă o infecție
 extremele de vârstă - nou-născuții, prematurii și persoanele > 65 ani.
Factori datorați progreselor medicinei actuale
 creșterea și diversificarea numărului de procedee şi tehnici invazive utilizate în scop
diagnostic sau terapeutic precum biopsii, examinări endoscopice, catetere urinare, implantarea
diverselor proteze, catetere venoase centrale și periferice, respirație asistată, proceduri
chirurgicale complexe etc. Factori care țin de practica medicală curentă
 recolte și tratamente realizate pe cale intravenoasă și administrate perioade lungi de tip
datorită evoluției clinice a cazului
 dispozitive medicale sau substanțe contaminate care pot introduce agenții patogeni direct în
țesuturi sau situsuri normal sterile - sânge, lichid cefalorahidian, lichid articular, tract urinar etc.
 tehnici medicale incorecte, la risc nosocomial efectuate de personalul medical: medici,
asistente, personal de îngrijire, personal de curățenie.
Factori care țin de spital
 disfuncționalități în construcția/renovarea unităților sanitare și medico sociale,
 nerespectarea circuitelor funcționale ale unității sanitare datorită unor vicii de construcție,
 aglomerarea unităților sanitare și medico sociale și implicit nerespectarea circuitelor
funcționale de către personalul medical, vizitatori, pacienți,
 acțiuni modeste și timide de supraveghere, prevenire și control a acestora ce pot facilita
transmiterea microorganismelor în rândul pacienților.

2. Incidenta
INFECȚII ASOCIATE ACTULUI MEDICAL (IAAM) LA NIVEL NAȚIONAL ȘI
INTERNAȚIONAL.
În perioada 2016-2017, ECDC a efectuat trei anchete de prevalență din care: două anchete de
prevalență momentană: una privind IAAM și o alta privind rezistența antimicrobiană în unități
sanitare cu profil de urgență şi în plus o anchetă de prevalență momentană a IAAM în unități
medicale de îngrijire cronici pe termen lung în UE / SEE. În România în anul 2016 se
reglementează prin Ordin al Ministrului Sănătății activitățile privind supravegherea prevenirea și
limitarea infecțiilor nosocomiale în unitățile sanitare cu paturi din România. Ca urmare Institutul
Național de Sănătate Publică București în anul 2016 înregistrează 16.175 cazuri noi de IAAM.
Incidența medie calculată este de 0,44% din numărul pacienților externaț
IAAM în România
Infecțiile digestive - 35.20% se situează pe primul loc și datorită infecțiilor cu Clostridium
dificille în creștere, urmate de infecțiile respiratorii - 18,93%, apoi infecțiile urinare - 14,95%
și pe ultimul loc infecțiile de plagă chirurgicală - 14,07% din numărul total de IAAM. Institutul
Național de Sănătate Publică București admite în ceea ce privește raportarea infecțiilor
nosocomiale „predominanța «culturii blamării» împiedică focalizarea pe cauzele reale ale
erorilor și pe modalitățile adecvate de prevenire, acest tip de cultură nu reprezintă cea mai bună
atitudine și nu face decât să îngreuneze obținerea obiectivelor dorite”. „Această subraportare nu
este vina exclusivă a cuiva ci reprezintă un cumul de factori care conduc la acest fenomen, de la
resursele limitate ale sistemului de sănătate publică, suprasolicitarea personalului medical, până
la condițiile neconforme din numeroase clădiri de spital care nu permit instituirea unor circuite
adecvate standardelor actuale de calitate”
 3. Măsuri de prevenire şi limitare a IAAM
Masuri generale

Toate infectiile intraspitalicesti urmeaza un model epidemiologic de baza, care daca este
inteles si recunoscut din timp ajuta la instaurarea unor masuri eficiente de prevenire si control
al bolilor. Procesul epidemiologic nu poate fi declansat in absenta unei surse infectioase;
ulterior, infectia urmeaza moduri de transmitere predictibile, pentru raspandirea intr-o
colectivitate. Rezervorul infectios poate proveni din mediul exterior: o sursa de apa
contaminata, vizitatorii, pacientii bolnavi sau purtatori, personalul medical. Speciile patogene
se pot raspandi cel mai adesea, de la un pacient la altul, prin intermediul mainilor murdare. In
alte cazuri, transmiterea infectiilor pe calea aeriana se poate realiza prin intermediul
fragmentelor de sputa; picaturile infectioase sunt raspandite prin tuse sau stranut. Orice
interventie chirurgicala, ce induce un stres considerabil pentru organismul bolnav, poate
contribui la cresterea susceptibilitatii in fata infectiilor nosocomiale.

Astfel, rolul actiunilor de supraveghere si control epidemiologic, este acela de a identifica

potentialele pericole pentru sanatatea pacientilor si de utilizare a antisepticelor si
dezinfectantelor specifice. Deoarece infectiile incrusisate (infectii transmise de la un pacient
la altul, prin intermediul mainilor murdare) au o pondere considerabila in randul infectiilor
nososcomiale, igienizarea corecta a mainilor (apa, sapun, dezinfectant cutanat), reprezinta cel
mai eficient mijloc de prevenire a imbolnavirilor. In toate sectiile de terapie intensiva, precum
si in cadrul blocului operator, se recomanda utilizarea intensa a agentilor de spalare a mainilor
ce contin substante cu rol antiseptic. De asemenea, se recomanda utilizarea solutiilor
antiseptice pentru spalarea mainilor, inainte si dupa fiecare examinare clinica a unui pacient

Masuri standard

Măsurile standard reprezintă măsurile minime de prevenire a infecţiei care se aplică tuturor
pacienţilor îngrijiţi, indiferent de statutul de infecţiozitate suspectat sau confirmat al pacientului,
în orice cadru unde este asigurată asistenţă medicală. Aceste proceduri sunt concepute atât pentru
a proteja personalul sanitar, cât şi pentru a preveni răspândirea infecţiilor în rândul pacienţilor.
Măsurile standard includ: 1) igiena mâinilor, care este esenţială pentru a reduce riscul de
răspândire a infecţiilor. Utilizarea antisepticelor alcoolice este metoda preferată în toate situaţiile
clinice, cu excepţia cazurilor când mâinile sunt vizibil murdare (de exemplu, sânge, alte fluide
biologice) sau după examinarea pacienţilor cu infecţie cu Clostridium difficile sau norovirus,
situaţii în care trebuie utilizate apa şi săpunul; 2) utilizarea echipamentului individual de
protecţie (de exemplu: mănuşi, halate, protectoare faciale), în funcţie de expunerea anticipată.
Igiena mâinilor este întotdeauna etapa finală după îndepărtarea şi aruncarea echipamentului; 3)
practici sigure de injectare, proceduri specifice pentru a preveni transmiterea bolilor infecţioase
de la un pacient la altul sau între un pacient şi personalul medical în timpul preparării şi
administrării medicamentelor de uz parenteral; 4) manipularea în condiţii de siguranţă a
echipamentelor medicale sau contactul cu suprafeţele potenţial contaminate din imediata
apropiere a pacientului, proceduri specifice pentru prevenirea transmiterii bolilor infecţioase de
la un pacient la altul sau între un pacient şi personalul medical în timpul manipulării
echipamentelor medicale şi contactul cu obiectele sau suprafeţele din mediu; 5) igiena
respiratorie şi eticheta de tuse (tehnica de tuse şi strănut cu utilizarea de batiste de nas de unică
folosinţă cu poziţionarea la minimum 1 metru faţă de celelalte persoane, urmată de igiena
mâinilor), ca element al precauţiilor standard care se adresează în primul rând pacienţilor şi
însoţitorilor acestora cu simptomatologie de posibilă infecţie respiratorie care se aplică oricărei
persoane cu asemenea manifestări când intră în unitatea sanitară. Acest element al precauţiilor
standard este aplicat pentru prevenirea promptă a infecţiilor respiratorii şi trebuie aplicată la
intrarea în unitatea sanitară (zonele de recepţie şi de triaj ale pacienţilor
În România, foarte multe din aceste măsuri de prevenire a IN sunt deficitare sau lipsesc cu
desăvârșire: condițiile de izolare a pacienților, calitatea dezinfectanților, existența în fiecare
spital a unui colectiv de control și prevenire a IN, precum și a unui laborator pentru diagnosticul
acestor infecții etc.
În concluzie, pentru combaterea și prevenirea infecțiilor intraspitalicești în România, a căror
prevalență reală nu este cunoscută, trebuie implementat un program de supraveghere a IN și de
formare a personalului medical. Acest program trebuie să beneficieze de contribuția întregului
personal și a serviciilor implicate în îngrijirea sănătății, dar și de susținerea efectivă la nivel
național. Supravegherea continuă, alături de programele de prevenire și combatere ale infecțiilor
nosocomiale nu numai că vor determina scăderea acestora, dar, de asemenea, va contribui la o
mai bună prioritizare a resurselor și eforturilor pentru îmbunătățirea asistenței medicale. 
Bibligrafie
4. [Link]
5. CDC. National and State Healthcare-associated Infections Progress Report. Mar 2014.
Available at [Link]
6. Hughes JM. Study on the efficacy of nosocomial infection control (SENIC Project):
results and implications for the future. Chemotherapy. 1988. 34(6):553-61. 
7. Podschun R., Pietsch S., Höller C., Ullmann U. (2001). Incidence of Klebsiella species în
surface waters and their expression of virulence factors. Appl. Environ. Microbiol. 67,
3325–3327.
8. Bergogne-Berezin E, Towner KJ. (1996). Acinetobacter species as nosocomial pathogens:
Microbiological, clinical, and epidemiological features. Clin Microbiol Rev. 9:148–65.
[PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]
9. Podschun R., Ullmann U. (1998). Klebsiella spp. as nosocomial pathogens: epidemiology,
taxonomy, typing methods, and pathogenicity factors. Clin. Microbiol. Rev. 11, 589–603.
[PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]