Zeii greci

Grecii antici au destinat fiecărui lucru câte un zeu; au existat zeul binelui, zeul răului,
zeul focului, zeul soarelui, zeul iubirii, zeul războiului. Ei au inventat un zeu căruia îi aduceau
ofrande chiar şi atunci când voiau să li se realizeze anumite interese şi-l implorau prin
intermediul preoţilor care s-au impus oamenilor, pretinzând că ei ar fi mijlocitori între oameni
şi presupuşii zei. Şi, ceea ce este şi mai ciudat, preoţii le-au inoculat oamenilor convingerea că
zeii ar accepta să fie mituiţi. Iar cauza creaţiei - după cum pretindeau aceştia - ar fi fost invidia
şi ura dintre zei, ceea ce a condus la războaie îndelungate între aceştia, fiecare zeu având
partizanii, ostaşii proprii şi ajutoarele sale din rândul spiritelor rele şi al diavolilor. Iar oamenii
se străduiau să dobândească mulţumirea tuturor zeilor, închipuindu-şi că altfel îşi vor vărsa
mânia asupra lor, şi de aceea îi copleşeau cu daruri şi cu ofrande, pentru a dobândi izbăvirea şi
fericirea pe care le promiteau preoţii.

Afrodita gr.Ἀφροδίτη (denumită de romani Venus) reprezintă

în mitologia greacă zeiţa frumuseţii. Potrivit legendei, s-a
născut în Cipru. “Stâncile lui Afrodita / Venus” se găsesc pe
ţărmul sudic al insulei.

Apollo (în mitologia greacă şi în mitologia romană) zeul zilei, al luminii şi al artelor,
protector al poeziei si al muzicii, conducatorul corului muzelor, personificare a Soarelui. Era
numit şi Phoebus-Apollo. Era fiul lui Zeus şi al lui Leto. Pentru că Hera, din gelozie, îi refuzase
lui Leto un loc unde să poată naşte, Poseidon a scos la iveală, din valurile mării, insula Delos.
Acolo, după nouă zile şi nouă nopţi de chinuri, Leto a adus pe lume doi gemeni: pe Apollo şi
pe Artemis.
Ares era în mitologia greacă zeul războiului. Se număra printre cei doisprezece mari zei
ai Olimpului şi era fiul lui Zeus şi al Herei. Cu toate acestea, era dispreţuit de părinţii săi şi de
către ceilalţi zei, mai ales de către Atena, datorită caracterului său violent, sângeros. În
numeroasele mituri legate de numele lui, zeul apare adesea înfrânt, deşi era simbolul forţei
războinice, brutale.
Artemis (Ἄρτεμις) este, în mitologia greacă, zeiţa vânătorii, asimilată de timpuriu de
către romani cu Diana, o veche divinitate de origine italică. Artemis, sora geamana cu Apollo,
era fiica lui Zeus şi a Letonei (copila titanului Coeus si a titanidei Phoebe).
Atena (greacă:
Αθήνα, Athina,Τριτογėνεια, Tritogenia) era una
dintre cele mai mari divinităţi ale mitologiei greceşti,
identificată de romani cu zeiţa Minerva. Era zeiţa
înţelepciunii, pe care grecii o mai numeau şi Pallas
Athena sau, pur şi simplu, Pallas.

Demetra (greacă: Δημήτηρ) era în mitologia greacă zeiţa agriculturii şi a roadelor

pământului. Era fiica lui Cronos şi a Rheei şi aparţinea generaţiei olimpienilor. Demetra a avut
cu Zeus o singură fiică, pe Persefona, de care era strâns legată atât în ceea ce priveşte cultul cât
şi legenda.
Dionis (în greacă Διόνυσος Dionysos) era în mitologia greacă zeul vegetaţiei, al
pomiculturii, al vinului, al extazului şi fertilităţii, denumit la romani şi Bacchus sau Liber.
Eris (Ἔρις) este reprezentarea feminină a discordiei. Împreunându-se cu Zeus, a născut-
o pe Ate, zeiţa crimei.
Eros, în mitologia greacă, zeul iubirii (Cupidon sau Amor în mitologia romană). Era
fiul lui Hermes (Ares sau Zeus) şi al Afroditei (Venus), şi frate cu Anteros.
Geea era în mitologia greacă, zeiţa Pământ, considerată în vechime drept element
primordial din care se trăgeau toţi ceilalţi zei.
Hades, zeul împărăţiei subpământene, fiul lui Cronos şi al Rheei. Ca şi ceilalţi fraţi ai
săi, când s-a născut, Hades a fost înghiţit de tatăl său, apoi dat afară. Mai târziu a participat la
lupta dusă de olimpieni împotriva titanilor.
Hecate a fost zeiţa greacă a răscrucilor. De cele mai multe ori este înfăţişată cu trei
capete; unul de câine, unul de şarpe şi unul de cal. De obicei, este însoţită de două fantome de
câini, despre care se spune că o slujesc.
Hebe în mitologia greacă a fost zeiţa veşnicei tinereţi, fiica lui Zeus şi a Herei. Le turna
zeilor la masă nectar în cupe, până în ziua când a fost înlocuită cu Ganymedes.
Hera (în greacă: Ήρα), zeiţa supremă, este în mitologia greacă zeiţa protectoare a
căsniciei, a căminului şi a femeilor măritate, precum şi regina zeilor şi a oamenilor. La romani
este identificată cu Iunona.
 Hefaistos (greacă Ἥφαιστος
Hêphaistos) reprezintă, în
mitologia greacă, zeul focului,
al metalelor şi al metalurgiei, al
fierarilor, sculptorilor şi
artizanilor, cunoscut de romani
ca Vulcan.

Hermes (grec. Ἑρμῆς) este zeu din mitologia greacă având atribute variabile, cu o
etimologie onomastică incertă şi cel mai vechi centru cultural, de zeu al fertilităţii, în Arcadia,
sau solul zeilor.
Hestia (gr. Ἑστία ), în mitologia greacă, a fost zeiţa căminului, a focului sfânt, prima
fiică a lui Cronos şi Rheei, soră a lui Zeus, Poseidon, Demetra, Hera şi Hades.
Hypnos, în mitologia greacă, zeul somnului plin de fantasme întunecate si frate al zeului
morţii, Thanatos. Ca şi acesta, era reprezentat ca un tânăr, de obicei adormit sau cu o torţă gata
să cadă, adesea înaripat sau cu aripi la tâmple.
Morfeu (Morpheus) a fost zeul grec al viselor, unul dintre cei o mie de fii ai lui Hypnos.
Nemesis (grec. Νέμεσις, numită şi Rhamnusia) era, în mitologia greacă, zeiţa răzbunării
care pedepseşte crimele, conservând şi supraveghind ordinea şi echilibrul în univers sub
raportul moral, prin cântărirea riguroasă fericirii şi nenorocirii umane.
Nereus este "bătrânul mării", înţelept şi corect, zeul Mării Mediteraneene din mitologia
greacă, fiu al Geei şi al lui Pontus.
Nike este zeiţa victoriei în mitologia greacă. Pentru Hesiod ea este fiica titanului Pallas
şi a râului Styx şi este trimisă să lupte de partea lui Zeus împotriva Titanilor.
Oceanus este zeul şi personificarea marilor ape care înconjurau - în concepţia celor
vechi - lumea locuită, iar mai târziu personificarea Oceanului Atlantic, socotit hotarul vestic al
lumii vechi.
Nyx, zeiţa şi personificarea Nopţii, considerată de cei vechi drept una dintre divinităţile
infernale, sălăşluia în infernul subpământean al lui Hades şi era fiica lui Chaos şi soră cu
Erebus.
Pan, zeu din mitologia greacă veche, fiul lui Hermes şi al Dryopei, socotit drept
protector al turmelor şi al păstorilor. Îşi avea reşedinţa în Arcadia şi era considerat drept
inventatorul unui instrument de suflat numit syrinx (naiul modern).
Pan, zeu din mitologia greacă veche, fiul lui Hermes şi al Dryopei, socotit drept
protector al turmelor şi al păstorilor. Îşi avea reşedinţa în Arcadia şi era considerat drept
inventatorul unui instrument de suflat numit syrinx (naiul modern).
 Poseidon (greacă: Ποσειδῶν), în
mitologia greacă, era zeul mării, fiul lui
Cronos şi al Rheei. În mitologia romană
este cunoscut sub numele de Neptun.

Selene, zeiţa lunii, este cunoscută pentru numeroasele sale aventuri amoroase. Cel mai
faimos dintre iubiţii săi este ciobanul Endymion.
Thanatos (în greacă: θάνατος), a fost zeul morţii în mitologia greacă, echivalent cu
divinitatea feminină romană Mors.

Zeus (în
greacă: Ζεύς)
este, în mitologia
greacă, era zeul
suprem, părintele
zeilor şi al
oamenilor. Ca
zeu al cerului, el
locuieşte pe
vârful
muntelui Olimp,
vârf care era
socotit a fi în cer,
şi tot ca zeu al
cerului, el este
stăpânul norilor,
al ploii, al
zăpezii, al
tunetului şi al
fulgerului, fiind
reprezentat cu un
fulger în mână.
El supraveghează
împlinirea justă a angajamentelor, respectarea dreptăţii, împlinirea obligaţiilor conjugale. El
protejează familia, frăţia, cetatea.