CAMPUL RELATIONAL AL

GRADINITEI SI AL SCOLII
PRIMARE

 CAMPUL RELATIONAL AL GRADINITEI SI

AL SCOLII PRIMARE – ASPECTE
CONCEPTUALE;
 MEDIUL EDUCOGEN AL GRADINITEI SI
AL SCOLII PRIMARE;

 NATURA RELATIILOR INTERPERSONALE

IN GRADINITA SI SCOALA PRIMARA;
 COLABORAREA INSTITUTIEI
EDUCATIONALE CU ALTE MEDII
EDUCATIONALE;

 REPERE ACTUALE PRIVIND RELATIILE

INSTITUTIE – FAMILIE.
1. CAMPUL RELATIONAL AL GRADINITEI SI
AL SCOLII PRIMARE – ASPECTE
CONCEPTUALE

Prescolaritatea constituie o etapa de varsta de mare receptivitate

la stimularile educative si are o importanta deosebita pentru procesul
scolarizarii copilului.
Parteneriat gradinita-scoala: din pacate, oportunitatile de
colaborare intre gradinita si scoala sunt mai rare, mai ales atunci cand
institutia prescolara este plasata, spatial, in zone mai izolate sau mai
departate de institutia scolara, situatie in care cele doua medii
educationale pastreaza, doar virtual, interese comune. Cu toate acestea,
avand in vedere ca gradinita si scoala primara reprezinta doua trasee
educative succesive, dar parti ale unui proces care trebuie sa ramana in
ansamblu unitar, legatura dintre respectivele institutii se cere intarita
pentru ca trecerea de la una la alta sa asigure continuitatea proiectelor si
finalizarea lor adecvata. Personalul didactic din cele doua institutii
urmeaza sa caute impreuna acele prilejuri de colaborare care sa faciliteze
integrarea copilului in mediul inalt formalizat al scolii. Cele mai
frecvente oportunitati de intalnire dintre cele doua medii educationale,
care se cer valorificate de catre ambii parteneri, privesc:
 Vizitarea unei scoli in vederea cunoasterii de catre copiii prescolari a
acestei institutii;
 Vizitarea de catre scolari din clasa I a unei gradinite pentru a le
impartasi copiilor de aici primele lor experiente scolare;
 Organizarea unor sedinte cu parintii copiilor in ultimul semestru de
activitate din gradinita la care sunt invitati cativa dintre viitorii
invatatori, ce vor informa parintii asupra modului de pregatire al copiilor
pentru scoala;
 Simularea in cadrul gradinitei a unor activitati de tip scolar cu grupa
pregatitoare;
 Urmarirea de catre educatoare a copiilor deveniti scolari pentru
sesizarea progreselor in dezvoltare sau, dimpotriva, a dificultatilor pe
care le intampina sub efectul noilor solicitari;
 Organizarea unor serbari comune;
 Realizarea unor activitati metodice si cercuri pedagoce comune pentru
educatoare si invatatoare ori de cate ori se ivesc probleme si solicutari
care intereseaza ambele institutii.
Pentru asigurarea continuitatii intre cele doua medii
educationale, cadrele didactice din scoala trebuie sa cunoasca pregatirea
ce se realizeaza in gradinite, iar educatoarele trebuie sa se informeze
asupra dinamicii cerintelor ce se formuleaza in mediul scolar.
Prin stabilirea primelor contacte cu scoala si cu invatatorii,
copiii se vor familiariza din timp cu institutia dar si cu cele mai
importante personaje ale ei ceea ce va contribui la reducerea nelinistilor
si a starilor afective negative pe care le genereaza perspectiva primei zile
de scoala.

2. MEDIUL EDUCOGEN AL GRADINITEI SI

AL SCOLII PRIMARE
Centrele de interes din gradinite: spatiul amenajat pe arii de
stimulare ajuta copiii sa isi dezvolte personalitatea prin faptul ca le lasa
posibilitatea de a alege singuri unde, cu ce, cu cine si cat se joaca, isi
asuma responsabilitati pentru alegerile facute, percep activitatile ca fiind
reusite deoarece sunt potrivite nivelului lor de dezvoltare si nu vor
resimtii o frustrare ca urmare a faptului ca sunt constransi sa participe la
activitati care sunt fie prea dificile, fie prea usoare. Alegand singuri si
asumandu-si responsabilitatea deciziei, copiii devin independenti,
capabili sa se descurce singuri, increzatori in propriile forte ceea ce duce
la formarea unei imagini de sine pozitive.
Tipuri de arii / centre / sectuare:
Biblioteca – reprezinta zona linistita;
Zona senzoriala – este zona care stimuleaza fantezia si imaginatia
copilului;
Joc de masa – zona in care copilul capata achizitii in toate domeniile
(cognitiv, socio-afectiv, fizic)
Arte plastice – copiii realizeaza activitati de desen, colaje, activitati
practice, dactilopictura.
Stiinta – locul unde copiii isi asuma diferite responsabilitati, realizeaza
mici experiente sub indrumarea educatoarei.
Rolul educatoarei in amenajarea spatiului:
Alegerea spatiului grupei si aranjarea elementelor de mobilier;
Stabilirea climatului spatiului-lumina, sursa de apa,caldura,curatenie;
Identificarea resurselor materiale si depozitarea lor;
Amenajarea centrelor de interes;
Amenajarea utila a salii de grupa:
Planificarea activitatilor inainte de amenajarea spatiului;
Amenajarea cat mai flexibila a mobilierului,in asa fel incat ariile sa
poata fi extinse sau reduse in functie de cerintele activitatilor;
Aranjarea materialelor la nivelul copiilor pentru ca acestia sa le poata
folosi singuri si sa le poata pune la loc;
Organizarea spatiilor de liniste in care copilul sa se simta singur,chiar sa
se odihneasca;
Gandirea spatiului pentru miscare si libertatea de actiune din partea
copilului;
Plasarea ariei nisip si apa langa o sursa de apa si pe o suprafata usor de
curatat;
Plasarea centrelor zgomotoase departe de cele linistite si care cer
concentrare;
Amenajarea zonei bibliotecii intr-un spatiu luminos si linistit;
Coltul naturii are nevoie de aer,lumina,spatiu;
Amplasarea unui spatiu in care copii sa isi tina hainele;
Plasarea mobilierului in asa fel incat sa poata vedea toti copiii,in toate
ariile folosite;
 Marcarea centrelor de interes prin simboluri pe care copiii sa le
recunoasca;
Sala de grupa trebuie sa indeplineasca si un rol [Link] este
aglomerata cu jocuri,jucarii si diverse materiale,ea trebuie sa ofere o
imagine globala simpla,placuta si de siguranta pentru [Link]
salii cu desenele si lucrarile copiilor este mult mai eficienta decat
pictarea peretilor.
In concluzie,sala de grupa exprima creativitatea,flexibilitatea si
competenta profesionala a educatoarei.

3. NATURA RELATIILOR INTERPERSONALE IN

GRADINITA SI SCOALA PRIMARA

Existenta umana ar fi greu de conceput inafara relatiilor

sociale, multiforme si care actioneaza in planuri diferite. Un caz aparte il
ocupa relatiile interpesonale, definite de Mielu Zlate ca:…legaturi
psihologice,constiente si directe dintre oameni.
Copilul stabileste relatii interpersonale inca din frageda
copilarie cu mama, familia sa, in timp ce pe masura dezvoltarii sale
procesul de socializare se amplifica. Relatiile copilului cu grupurile
sociale in care se va integra de-a lungul existentei sale vor exercita o
importanta deosebita, atat asupra evolutiei sale ca persoana in
permanenta devenire, cat si asupra randamentului activitatii desfasurate.
Indeplinirea unor sarcini sau activitati comune determina intre membrii
grupului relatii functionale de interdependenta, in vederea atingerii
scopului comun propus. Pe de alta parte, pe langa relatiile legate strict de
natura obligatiilor sau aactivitatilor, viata in grup comporta intotdeauna
si aspecte emotional-afective, precum si momente de tensiune si conflict.
Personalitatea elevului se contureaza si se manifesta in interdependenta
cu viata grupului din care el face parte.
 In ceea ce priveste o posibila clasificare a relatiilor
interpersonale in clasa de elevi / grupa criteriul utilizat il reprezinta
nevoile si trebuintele psihologice resimtite de elevi / prescolari atunci
cand se raporteaza unii la altii. Prin exploatarea acestui criteriu rezulta
urmatoarele tipuri de relatii interpersonale:
 Relatii de intercunoastere;
 Relatii de intercomunicare;
 Relatii socio-afective;
 Relatii influentare.
La nivelul dinamicii si procesualitatii relatiilorinterpersonale,
influenta educationala poate functiona ca si criteriu de analiza a
interactiunilor dintre elevi / prescolari:
 Relatii de cooperare – coordonarea eforturilor pentru realizarea unui
efectiv comun;
 Relatii de competitie – rivaltatea partenerilor in atingerea unei tinte
comune;
 Relatii de conflict – bazate peopozitia mutuala a partenerilor raportata la
un scop indivizibil;
Exista si situatii in care clasificarea relatiilor interpersonale, punand
accent pe aportul influentei educationale in sensul actiunii mutuale a
partenerilor, poate fi realizata astfel:
 Relatii de acomodare;
 Relatii de asimilare;
 Relatii de stratificare;
 Relatii de alineare;
In concluzie relatiile interpersonale se refera la totalitatea
relatiilor ce se desfasoara in gradinita si scoala primara, privind
totalitatea legaturilor ce se formeaza in urma colaborarii dintre membrii
acestor institutii.
4. COLABORAREA INSTITUTIEI
EDUCATIONALE CU ALTE MEDII
EDUCATIONALE
Colaborarea institutiei educationale cu alte medii
educationale se refera la parteneriatele ce se desfasoara intre gradinita /
scoale cu institutii / grupuri care au drept scop educarea copilului,
respectiv a elevului.
Parteneriatul educational gradinita-familie – familia
reprezinta una dintre cele mai vechi forme de comunitate umana, ce
asigura mentinerea continuitatii biologice, culturale a societatii,
satisfacerea nevoilor personale, asigurand sentimentul sigurantei,
mentinerii si dezvoltarii personalitatii.
Parteneriatul educational gradinita-familie se refera la
construirea unor relatii pozitive intre familie si gradinita, la o unificare a
sistemunlui de valori care poate avea un efect benefic asupra copiilor
atunci cand acestia vad educatoarea sfatuindu-se cu parintii.
Pentru realizarea parteneriatului este necesar ca:
 Parintii sa fie priviti ca participanti activi, care pot aduce o contributie
reala si valoroasa la educarea copiilor lor;
 Sa se recunoasca si valorifice informatiile date de parinti referitoare la
copii;
 Parintii sa ia parte la adoptarea deciziilor referitoare la copiii lor;
 Responsabilitatea sa fie impartita intre parinti si educatoare;
 Parintii sa faca parte din Comitetele de parinti;
 Sa ajute alti copii din gradinita impreuna cu educatoarele, ca voluntari ai
programului;
 Sa organizeze activitati de colectare de materiale sau fonduri pentru
gradinita sau grupa;
 Sa ajute la continuarea programului educativ acasa;
 Sa urmareasca in mod regulat progresul copiilor lor;
 Sa ia parte, sa sprijine activitatile extrascolare organizate impreuna cu
educatoarea;
Cultivarea unor relatii de parteneriat efectiv intre gradinita
si familie, in sprijinul educatiei si cresterii copilului constituie cheia
succesului viitor in adaptarea si integrarea scolara; este primul pas catre
o educatie flexibila si dinamica a personalitatii copilului.

5. REPERE ACTUALE PRIVIND RELATIILE

INSTITUTIE – FAMILIE
Relatia scolii cu familia: familia trebuie sa cunoasca cel
mai bine copilul si inca de la nastere sa trateze prioritar satisfacerea
nevoilor de baza ale acestuia.
In calitatea sa de coterapeut parintele trebuie:
 Sa-si formeze abilitatea necesara pentru a infrunta propriile dureri si
porniri agresive, fara a le rasfrange asupra relatiilor cu copilul;
 Sa perceapa in mod realist ritmul de dezvoltare al copilului pentru a
avea o imagine realista;
 Sa rasplateasca copilul prin aprecieri, incurajari si multumiri;
 Sa se simta partener al scolii;
 Sa contribuie la deciziile asupra educatiei copiilor lor;
 Sa inteleaga si sa sprijine planurile de dezvoltare ale scolii;
 Sa admita nivelul de dezvoltare si rata progresului intelectual pentru
fiecare copil in mod individual, asa cum este el;
 Sa se implice in organizarea activiatatiilor extrascolare;
La scoala copilul este implicat in mai multe activitati
individuale sau de grup pe care trebuie sa le continue acasa. De aceea cel
putin unul dintre membrii familiei trebuie sa frecventeze petriodic scoala
pentru a cunoaste o serie de activitati si utilitatea acestora.
Comunicarea parintilor cu scoala se realizeaza prin:
 Utilizarea zilnica a unui caiet de corespondenta prin care se comunica
informatiile necesare legate de programul si comportamentul copilului;
 Participarea la sedintele semestriale cu parintii;
 Participarea la sesiunile de evaluare a copiilor si la formularea
obiectivelor de dezvoltare de cel putin doua ori pe an;
 Realizarea de vizite la scoala din proprie initiativa sau la initiativa
profesorului;
 Acceptarea vizitei invatatoarei la domiciliul elevului;
 Participarea la activitatile scolare didactice si terapeutice, respectiv
extrascolare;
 Participarea la activitati stiintifice.
In concluzie, scoala trebuie sa pastreze relatii apropiate
cu familia in sensul dezvoltarii eficiente ale copilului.