Scribd
Încărcați
303 vizualizări2 pagini

Chimie - Sinteza

Chimia organică studiază compușii organici formati din carbon și hidrogen sau derivații acestora. Obiectivele chimiei organice includ sinteza, elucidarea structurii și proprietăților fizice și chimice ale compușilor organici, precum și mecanismele reacțiilor chimice în care aceștia participă.

Încărcat de

Remus Ion
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca ODT, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
303 vizualizări2 pagini

Chimie - Sinteza

Chimia organică studiază compușii organici formati din carbon și hidrogen sau derivații acestora. Obiectivele chimiei organice includ sinteza, elucidarea structurii și proprietăților fizice și chimice ale compușilor organici, precum și mecanismele reacțiilor chimice în care aceștia participă.

Încărcat de

Remus Ion
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca ODT, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Chimia organică este chimia hidrocarburilor (compuşi formaţi doar din carbon şi hidrogen) şi a

derivaţilor acestora.

Chimia organică are ca obiect: sinteza de compuşi organici, stabilirea structurii acestora ,
studierea proprietă,tilor lor fizice şi chimice şi elucidarea mecanismelor prin care se produc
reacţiile chimice la care participă compuşii organici.

Compuşii organici pot avea În molecula lor nu numai atomi de carbon şi hidrogen, care sunt
elementele principale, ci şi atomi de oxigen - 0, azot - N, halogeni (F, CI, Br, 1), sulf - S, fosfor - P şi
în unele cazuri atomi si ioni metalici.

Toate aceste elemente, care se regăsesc în compuşii organici, sunt numite elemente organogene,
adică cele care formează compuşii organici.

În compoziţia oricărui compus organic există cel puţin un atom de carbon. În anul 1858 Kekule a
stabilit că atomul de carbon este tetravalent, adică are în toţi compuşii săi valența 4 (excepţie
monoxidul de carbon, CO) şi formează legături covalente.

Unii atomi de carbon nu folosesc toate cele 4 valenţele ale lor pentru a forma catene. Valen ţele
care nu fac parte dintr-o catenă sunt folosite pentru a se combina cu hidrogenul (se formează
hidrocarburi) sau cu alte elemente organogene (se formează alte clase de compuşi organici).

După modul în care se leagă atomii de carbon între ei, catenele de atomi de carbon sau catenele
hidrocarbonate pot fi de tipurile următoarele:
- catene saturate: între atomii de C sunt numai legături covalente simple, , C-C; ele se găsesc în
compuşi organici saturaţi;

- catene nesaturate: în catenă există cel puţin o legătură între doi atomi de C; ele se găsesc în
compuşi organici nesaturaţi;

- catene aromatice: catenele de atomii de C formează (cel mai adesea) cicluri (denumite nuclee)
de 6 atomi şi conţin atât legături cât şi electroni corespunzători legăturilor duble; ele se
găsesc în compuşi aromatici.

S-ar putea să vă placă și