Interferențe și interdependențe între auditul

intern și auditul extern

Profesor coordonator: Prof.univ.dr. Bogdan Narcis Fîrțescu

Student: Onea Alexandra
Master: Administrație publică, grupa 2
 Cuprins

Capitolul 1. Auditul intern și auditul extern ................................................................................... 3

1.1.Conceptul de audit public intern ........................................................................................... 3

1.1.Conceptul de audit public extern ........................................................................................... 6

Capitolul 2. Relația dintre auditul public intern și auditul public extern (interferențe și
interdependențe) .............................................................................................................................. 8

2.1 Interdependențe între auditul intern și auditul extern

2.2. Asemănări și deosebiri între auditul public intern și auditul public extern

Capitolul 3. Paralela între auditul public intern și auditul public extern ...................................... 12

Concluzii ....................................................................................................................................... 14

Bibliografie ................................................................................................................................... 15

2
 Capitolul 1. Auditul intern și auditul extern

1.1.Conceptul de audit public intern

Auditul public intern poate fi definit prin mai multe variante, însă cea mai sugestivă și
explicită este în felul următor: AUDITUL se referă la acea examinare profesională, la cercetare
sau la o analiză completă a unor anumite informații, cu scopul identificării sau exprimării unei
opinii responsabile și independente, aceasta raportându-se la un standard de calitate și de
profesionalism. Această acțiune care poartă denumirea de audit este regăsită și evidențiată și în
lege, poate fi lărgită sfera sa de cuprindere, în funcție de nevoile existente, dar asta depinde de la
caz la caz. PUBLIC- în cazul în care auditul se exercită asupra oricărei instituții publice, chiar și
asupra unor entități economice care erau subordonate acestor instituții ori alte tipuri de entități
care uitilizează fonduri publice de la bugetul de stat, numai așa poate fi vorba de audit public.
INTERN- sensul restrâns al auditului public este dat de cuvântul „intern” care adaugă
conceptului că dacă auditul asupra unei activități publice este îndeplinit de o persoană sau un
compartiment subordonat conducătorului entității supravegheate sau a organului ierarhic superior
acestuia, toate acestea din interiorul organizației, atunci este clar că auditul public este intern.

Auditul public intern este considerat a fi o componentă nelipsită a procesului de

supraveghere a unei întreprinderi și a implementării obiectivelor specifice. Auditul intern ajută și
managementul să identifice soluțiile eficiente, să le aplice corespunzător, să asiste procesul de
implementare sau de dezvoltare a tehnicilor și instrumentelor, indispensabile în acestă sferă de
activitate.
Ce se știe despre conceptul de audit intern este faptul că se intercondiționează reciproc cu
alte concepte și anume, cu sistemul de control, guvernanța corporativă, gestiunea riscurilor dar și
cu auditul financiar contabil.1
Legislația românească definește conceptul de audit public intern ca fiind „o activitate
funcțional independentă și obiectivă, care dă asigurări și consiliere conducerii pentru buna
administrare a veniturilor și cheltuielilor publice, perfecționând activitățile entității publice; ajută
o organizație în îndeplinirea obiectivelor sale printr-o abordare sistematică și metodică care

1
Bogdan Fîrțescu, Suport de curs, Conceptul de audit intern, cadrul normativ și funcții specifice.

3
evaluează și îmbunătățește eficacitatea proceselor de management al riscului, control și
guvernanță.”2
În vederea derulării unui audit public intern de calitate, practica profesională are nevoie de
principiile pe care acesta se bazează. Astfel, auditul intern demonstrează calitate și perfecționare
continuă, demonstrează integritate în luarea deciziilor, este fixat pe obiectivele, strategiile și
eventualele riscuri ale întreprinderii, comunică într-un mod eficient, este îndreptat spre
conștiinciozitate profesională și competență, oferă asigurare împotriva riscurilor și nu în ultimul
rând, auditul intern vizează independență și obiectivitate.3
Pentru buna desfășurare a tuturor activităților dintr-o organizație, auditul public intern
îndeplinește o serie de atribuții în perfectă conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr.
672/2002. Prin urmare, compartimentele de audit public intern au în vedere elaborarea
proiectului planului anual, raportarea în mod constant a tuturor concluziilor, constatărilor,
precum și recomandărilor rezultate din activitatea de audit, elaborarea normelor metodologice
speficice instituției publice, cu acordul U.C.A.A.P.I ori cu acordul ierarhic superior (în cazul
instituțiilor publice subordonate).4
Printre atribuții se mai enumeră și elaborarea raportului anual, realizarea întocmai a
activității de audit pentru a se stabili dacă sistemele de management financiar precum și controlul
entității publice sunt de o manieră transparentă sau dacă se află în conformitate cu dispozițiile
legale, în deplină eficiență, eficacitate, regularitate, economicitate.
Se mai are în vedere și informarea U.C.A.A.P.I despre recomandările care nu au fost
evaluate și nu au ajuns la locul de referință, dar și despre consecințele acestora, raportarea
imediată a iregularităților, ilegalităților ori eventualelor prejudicii către conducătorul entității
publice și către structura de control intern abilitată în acest sens.
După cum reiese și din cele detaliate mai sus, auditul public intern se exercită asupra
acțiunilor întreprinse în cadrul unei entități publice, cuprinzând și entitățile subordonate, cu
referire la crearea și consumarea fondurilor publice, dar și la administrarea patrimoniului public.
Din momentul apariției și până la stabilizarea unei definiții concrete a conceptului,
funcția de audit public intern a fost cuprinsă de numeroase modificări, transformări succesive.

2
Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, publicat în Monitorul Oficial din 24 decembrie 2002.
3
Bogdan Fîrțescu, Suport de curs, Conceptul de audit intern, cadrul normativ și funcții specifice.
4
Pelecaci Crina Maria, Auditul public intern la nivelul instituțiilor publice din România, www.proceedings.univ-
danubius.ro/index.php/eirp/article/download/1211/1126 .

4
 Toate aceste abordări ascendente au evidențiat și au scos la iveală multiple elemente, care
ar putea fi utilizate pentru reliefarea cadrului în care auditul intern se încadrează.
Pe tot parcursul analizei realizate privind evoluția funcției de audit intern, putem
desprinde anumite elemente de implicare în viața entității auditate, elemente precum sprijinirea
salariaților, consiliere pentru manager, obiectivitate și independența auditorilor.
Sprijinirea salariaților sau ajutorul acordat salariaților fără a fi judecați. Într-o anumită
situație, există posibilitatea ca misiunea de audit intern să dovedească ineficacitate, redundanță în
sistem ori, din contră, să arate variantele de îmbunătățire a activităților, dar în acest caz
managementul nu trebuie să fie pus direct în discuție din cauza unor anumite motive.
Consiliere acordată managerului. Se poate aprecia că auditul intern este o funcție de
asistență a unui manager, asta pentru a putea să-și administreze cu succes acțiunile. Componenta
de asistență, de consiliere, atașată auditului intern îl diferențiază total de orice altă acțiune de
control ori inspecție, fiind unanim recunoscută ca având tendințe de evoluție tot înainte.5
Auditul intern mai mereu este responsabil, ca și un agent fiscal care trebuie să rezolve
situațiile legate de taxe și impozite. Managerul, în cazurile în care este necesar, poate fi consiliat
de auditorul intern în speranța găsirii unor soluții pentru a rezolva problemele, în alt fel, adică
prin deciziile luate să se ofere garanția unui control mult mai bun al programelor, activităților,
acțiunilor sale.
Prin urmare, se remarcă faptul că auditorul intern consiliază, asistă, recomandă, dar nu
decide, în locul managerului, această din urmă responsabilitate îi revine întocmai
managementului.
Independența totală a auditorilor interni. Elementul acesta de independență este de fapt
un principiu, principiul independenței care poate fi definit o dată prin: independența auditorului
intern(auditorul intern trebuie să fie obiectiv, să fie independent de acțiunea pe care o auditează),
și o dată prin: independența compartimentului în interiorul entității(subordonarea la nivelul
ierarhic cel mai înalt din cadrul organizației).
În practică s-a constat deja că adevărata independență a auditorului intern o constituie
profesionalismul său, astfel că un profesionalist va ști exact care sunt cele mai importante
aspecte ale organizației, va putea face recomandări adecvate și va fi cu totul implicat în cadrul
organizației, reușind să îmbunătățească rezultatele și performanțele ei.

5
Bogdan Fîrțescu, Suport de curs, Definirea conceptului de audit intern, p. 65.

5
 Ca și constatare referitoare la ceea ce s-a detaliat mai sus, auditul public intern este de
fapt o activitate menită să ajute organizația, întreprinderea, entitatea publică să își ducă la bun
sfârșit sarcinile, să își îndeplinească obiectivele pentru care a luptat, dar cel mai important oferă
o asigurare organizației și contribuie la adaugarea unui plus de valoare.

1.2. Conceptul de audit public extern

Perioada în care a apărut auditul extern a fost marcată de recesiunea economică, din
1930, când în S.U.A. guvernanții au cerut societăților cotate la bursă să valorifice și să pună
în aplicare toate proiectele și ideile prin intermediul specialiștilor din interiorul cabinetelor de
audit intern.
Actualmente, auditul extern se desfășoară în majoritatea țărilor lumii și urmează aceleași
reguli. Auditul extern este conceput să auditeze și să prezinte o opinie despre declarațiile
financiare ale întreprinderii.
Auditul extern se manifestă atât în sectorul public cât și în sectorul privat. Așadar, în
sectorul privat numirea auditorilor externi se face de către acționarii care le stabilesc chiar și
perioada de timp pe care trebuie să auditeze și tot acționarilor li se raportează situația
financiară.
Dezvoltarea auditului ține foarte mult de mediul economic, de modul în care acesta se
dezvoltă, de amplitudinea tuturor operațiunilor complexe economice și de tranzacțiile realizate
de entități.
Auditul public extern mai este definit ca fiind o examinare amănunțită, a fidelității
reprezentărilor financiare și contabile care este realizată de o persoană capabilă în acest sens.
Începuturile auditului au constat în eliminarea fraudelor din înscrisurile financiar-
contabile, continuând cu întocmirea rapoartelor într-o manieră corespunzătoare, cu analiza
riguroasă a acestor structuri dar și cu evaluarea formalităților folosite la întocmirea auditului
financiar. La momentul actual, auditul extern este focalizat spre acțiunea de a evalua modalitatea
de respectare și aplicare a principiilor eficienței, eficacității și economicității în folosirea
resurselor financiare, pentru a se îndeplini cu succes auditul performanței,audit care face parte
din sfera auditului public extern.
Conceptul de audit extern mai este definit și sub o altă formă și anume: ca un proces
efectuat de persoane fizice ori juridice împuternicite legal, care poartă denumirea de auditori,

6
prin care se constituie o evaluare și o analiză a tuturor informațiilor dintr-o entitate, folosind
diferite tehnici și proceduri pentru a obține dovezi concrete, dovezi care sunt numite probe de
audit. Pe baza acestor probe de audit, auditorii emit un act, numit raport de audit, prin care își
exprimă o opinie, o părere responsabilă, apelând la procedee de evaluare rezultate din dispozițiile
legale ori din practicile unanim recunoscute din sfera de activitate a entității publice auditate. 6
În fapt, auditul public extern se referă la modalitatea prin care Curtea de Conturi din
România tratează activitatea de audit dintr-o instituție publică, sub cele trei forme cunoscute ale
sale: audit financiar, audit al performanției, audit de regularitate. Toate aceste sub aspect extern.
-auditul financiar se referă examinarea realizată de o persoană abilitată în acest sens,
competentă din punct de vedere profesional, cu alte cuvinte de un contabil specializat pe
situațiile financiare din cadrul unei entități, cu scopul de a face auzită opinia despre respectiva
situație financiară dar și a performanțelor acumulate de acesta pe parcursul examinării. Auditul
financiar, care este de fapt auditul intern, înfăptuit de Curtea de Conturi pentru organizațiile din
sectorul public și de Camera Auditorilor Financiari din România(CAFR) pentru organizațiile din
sectorul privat.
-auditul performanței verifică performanțele manageriale cât și pe cele operaționale
privind programele publice, organizațiile și instituțiile care au în folosință resursele financiare
dar și alte tipuri de resurse care sunt utilizate pentru atingerea obiectivelor lor.7
-auditul de regularitate sau de aprobare cum i se mai spune, are în vedere cercetarea
aprobărilor administrative și legale, examinează corectitudinea și precizia sistemelor financiare,
administrației și sistemelor de control managerial.
Sistematizând cele detaliate mai sus, se poate evidenția faptul că auditul public extern se
realizează de către persoane fizice/juridice, numite în funcție de către auditori. Prin natura
funcției acestor persoane se pot evalua și analiza informațiile legate de o entitate cu scopul de a
obține dovezi sau probe de audit.

6
Auditul public extern, http://www.finantare.ro/auditul-public-extern-abateri-si-sanctiuni.html .
7
Sinteza raportului de audit al performanței-http://www.curteadeconturi.ro/Publicatii/SINTEZA_piata_energie.pdf

7
 Capitolul 2. Relația dintre auditul public intern și auditul public extern
(interferențe și interdependențe)

2.1. Interdependențe între auditul intern și auditul extern

Relația dintre auditul public intern și auditul public extern este una de colaborare care pe
tot parcursul ei poate implica anumite avantaje pentru ambele părți dar și pentru părțile auditate.
Spre exemplu, auditul intern deține mai multe cunoștințe privind entitatea, are acces la
anumite informații la care auditul public extern nu are acces, auditul public intern este capabil să
furnizeze informațiile de care dispune auditului extern și de aceea cooperarea dintre cele două
structuri este mai mult decât necesar.
Auditul extern compensează pe de altă parte, în sensul că dă auditului intern posibilitatea
de îmbunătățire a metodologiilor de intervenție pe teren și îl ajută în dezvoltarea programelor de
testare.
Mai mult decât atât, competențele auditului public intern și competențele auditului public
extern se îmbină remarcabil reușind astfel să realizeze o colaborare interactivă, bazată pe
comunicare și reciprocitate care aduce beneficii importante atât entității auditate cât și celor două
profesii de auditori.
În relația dintre aceste două structuri, un rol important îl are și comitetul de audit care ar
trebui să încurajeze și să sprijine această înterdependență, prin intermediul principiului
complementarității profesiilor, toate acestea având ca rezultat final atingerea obiectivelor
propuse inițial.8
În ceea ce privește activitățile din România de audit public intern și audit public extern se
poate avea în vedere faptul că acestea au un scop comun și anume contribuția la o gestionare
eficientă a constituirii și folosirii fondurilor publice, fapt pentru care adesea sunt favorizate
transferurile de specialiști între cele două profesii (profesii care la rândul lor sunt profesii
liberale).
Luând în calcul absolut toate obiectivele și punctele comune, tehnicile, procedurile și
instrumentele de audit care sunt utilizate de cele două profesii, cât și obiectivele speficice și

8
Relația auditului public intern cu auditul public extern, Dr.Marcel Ghiță,Universitatea Athenaeum din București-
http://www.conta-conta.ro/legislatie/mfinante/200911_12_art.pdf .

8
metodologiile diferite se poate adăuga și preciza că aceste două tipuri de audit trebuie să fie într-
o complementaritate perfectă, dând la o parte orice formă de exclusivism.
Este recomandat ca în practică, relațiile dintre auditorii interni și auditorii externi să fie
concretizate într-un protocol numit Protocolul pentru colaborare și cooperare în domeniul
activității de audit. Un astfel de protocol trebuie structurat și împărțit pe mai multe capitole în
care ar trebui incluse următoarele chestiuni: realizarea transferului de informație, conținut în
procesul de auditare, stabilirea unei pregătiri profesionale pentru auditori, asigurarea unor planuri
de activitate, îndrumare metodologică în cadrul auditului public.9
În relația auditului intern cu auditul extern se ține foarte mult cont de următoarele
principii: folosirea contantă a acelorași tehnici și instrumente, indiferent de metodologia de
aplicare, constatările, opiniile și concluziile trimise entității trebuie fundamentate de probe
potrivite de audit și un alt principiu de care se ține cont este neamestecarea în gestiunea
organizației.

2.2. Asemănări și deosebiri între auditul public intern și auditul public extern
Între auditul public intern și auditul public extern se constată atât deosebiri, asemănări cât
și diferențe (deosebiri).
Astfel, asemănările dintre cele două structuri sunt:
- atât auditorii interni, cât și auditorii externi sunt persoane independente care obțin
această funcție în conformitate cu dispozițiile legislației în vigoare;
- auditul intern dar și auditul extern beneficiază de un proces de audit (misiune de audit)
care se desfășoară în baza normelor naționale sau internaționale;
- în ambele cazuri se realizează o analiză profesionistă a anumitor tipuri de informații, în
baza cărora se pune în vedere o opinie responsabilă și independentă;
- în procesul de audit care are loc în ambele cazuri, analiza informațiilor se realizează cu
ajutorul tehnicilor și procedeelor unanim recunoscute în domeniul de referință, care oferă
auditorului accesibilitatea la probele de audit pentru a-și manifesta, fundamenta opinia;
- la modul general, auditul (în care sunt incluse cele două strucuri, și internă și externă)
este considerat un examen obiectiv al unui element, prin care se urmărește emiterea unor opinii

9
Relația auditului public intern cu auditul public extern, Dr. Marcel Ghiță, Universitatea Athenaeum din București-
http://www.conta-conta.ro/legislatie/mfinante/200911_12_art.pdf .

9
ori realizarea unor concluzii adecvate asupra fenomenului auditat;
- atât auditul public intern cât și auditul public extern se bazează pe evaluarea și
interpretarea rezultatelor obținute care se identifică cu anumite criterii de evaluare ce includ
principii stabile de management sau referințe contabile identificate.10

Misiunea de audit Analiza profesională, Analiza

informațiilor

Analiza

A
Asemănări între auditul intern și A
auditul extern

Evaluarea și interpretarea Examen obiectiv

rezultatelor obținute

Deosebirile dintre auditul public intern și auditul public extern constau în:
- domeniul de aplicare al auditului intern care este mai elaborat, și care deține în sfera sa
de aplicare toate funcțiile entității cât și toate dimensiunile lor;
- o altă deosebire ar consta în faptul că auditorul intern este parte din personalul
organizației, pe când auditorul extern este prestator de servicii care din punct de vedere juridic
este independent;
- auditul extern se deosebește de auditul intern prin faptul că se ocupă cu rezolvarea
tuturor fraudelor care afectează rezultatele finale ale entității;

10
Carta auditului public intern - http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/audit/legislatie/carta_auditului.pdf .

10
 - persoanele care sunt însărcinate cu calitatea de auditori interni realizează activități
pentru responsabilii entității, în schimb persoanele care au funcția de auditori externi realizează
certificarea conturilor celor care au nevoie de asta (clienți, furnizori, bancheri și acționari).
- auditorii interni nu își pot manifesta independența totală fiindcă au anumite restricții, pe
când independența auditorilor externi este juridică, statutară, fapt pentru care se consideră o
profesie liberal;
- în cadrul auditului public intern, în permanență se lucrează la entitatea sa, are misiuni
planificate care precizează gradul de risc și intensitatea, pe când auditul public extern întocmește
planul anumitor misiuni, care se fac în mod intermitent;
- auditorii interni folosesc metode originale și specifice,în timp ce auditorii externi
folosesc metode verificate, cercetate în detaliu, efectuate pe comparații și analize.
Prin urmare, se poate ajunge la concluzia că auditul public intern, precum și auditul
public extern prezintă o serie de asemănări și deosebiri privind activitățile care se desfășoară în
cadrul ambelor structuri.

11
 Capitolul 3. Paralela între auditul public intern și auditul public extern

În tabelul de mai jos este specificată o paralelă între practica auditului intern și practica
auditului extern în activitatea de auditare a funcției publice11

Analiza funcției contabile

Auditul public intern Auditul public extern

- se examinează sistemul de control intern care - caracterul veridic al cifrelor;

ghidează funcționarea contabilității și care dă - perioada de înregistrare;
posibilitatea celui care răspunde de acest lucru - exhaustivitatea înregistrărilor;
să dețină un control eficient asupra activității; - stabilirea în mod exact a operațiunilor
- este necesară respectarea normelor de - rezolvarea situațiilor în conformitate cu
funcționare precizate de organizație, cauzele și obligațiile legale.
posibilele consecințe care ar putea apărea.
- regulile de funcționare care trebuie respectate
se referă la tehnicile și procedurile de lucru,
împărțirea sarcinilor, planificări, etc.

Paralela între auditul public intern și auditul public extern se poate realiza și prin
identificarea diferențelor și asemănărilor care există între cele două. Prin urmare,în cele ce
urmează vom prezenta domeniile de referință în care auditul își desfășoară activitățile.
a) Relația cu organizația: - auditul intern se consideră ca fiind angajat al întreprinderii;
- auditul extern poate fi luat în întreprindere prin semnarea unui
contract independent.
b) Beneficiarii auditului: în cadrul auditului intern, beneficiarii pot fi managerii de la toate
nivelurile, iar în cadrul auditului extern pot fi acționarii, clienții, băncile, autoritățile.
c) Obiectivele auditului: auditul intern urmărește drept obiectiv evaluarea sistemului de
control dar și asigurarea în permanență a managementului că totul decurge în limite normale.

11
Auditul de sistem în instituțiile publice, Adrian Mitea- http://www.cultura.mai.gov.ro/biblioteca .

12
Auditul extern urmărește la randul său evaluarea sistemului de control, însă pentru o anumită
porțiune și anume pentru natura financiar-contabilă. Pe lângă acest obiectiv, se mai are în vedere
și certificarea în mod exact a conturilor și a situațiilor financiare.
d) Scopul auditului: auditul intern are drept scop principal satisfacerea nevoilor organizației,
pe când auditul extern satisfice nevoile unor terțe persoane, de ordin fizic ori juridic, care se află
în imposibilitatea de a avea acces la unele informații financiare reale.
e) Periodicitatea auditului: auditul intern își desfășoară activitatea în cadrul organizației, în
mod permanent, prin acțiuni și fapte planificate din timp. Auditul extern realizează activitatea
într-un mod intermitent, aproape de sfârșitul semestrului ori a anului. În rest, auditorii nu sunt
prezenți în întreprindere.
f) Durata auditului: auditul intern verifică și îmbunătățește activitățile entității în mod
continuu, permanent. Auditul extern face această treabă anual, revizuind toate înregistrările din
declarațiile financiare.
g) Modalitatea de lucru: auditul intern își pune toată atenția pe evenimentele care vor urma,
pe când la auditul extern este invers, adică își concentrează atenția pe evenimentele care au
trecut.
h) Prevenirea fraudelor: auditul intern este focusat strict pe prevenirea fraudelor, pe
rezolvarea tuturor problemelor organizaționale. Auditul extern este centrat pe prevenirea și
descoperirea fraudei și este interest doar de fraudele care afectează conturile financiare.
i) Perspectiva auditului: auditul intern va acționa ținând cont permanent de standardele de
audit intern ale IIA, iar auditul extern se va lăsa în baza standardelor de audit financiar al
INTOSAI.
j) Metoda utilizată: auditul intern folosește aceleași tehnici și instrumente de lucru, însă
printr-o abordare în care are mereu în riscurile care pot apărea pe parcurs. Metodologia utilizată
de auditul intern este specific și original spre deosebire de auditul extern care abordează o
metodologie standardizată, bazată pe analize, diverse rapoarte, comparații între informații, cât și
pe activitățile desfășurate de auditorul intern.
În ceea ce privește paralela dintre auditul public intern și auditul public extern se constată
că fiecare parte își desfășoară activitățile funcție de anumite standarde și principii definitorii dar
în același timp își creează și anumite legături care conduc la avantaje în favoarea ambelor părți.

13
 Concluzii

În concluzie, auditul public intern și auditul public extern formează două structuri care
alcătuiesc auditul la modul general. Sub aspectul general al acestei noțiuni, auditul se prezintă a
fi exercitarea controlului într-un mod corect și onest asupra organizației, realizarea unei analize a
performanțelor financiare care are ca punct de pornire și reflecție conturile și sintezele contabile.
În esență, se remarcă auditul public intern care este definit de legislația românească ca
fiind o activitate independentă și orientată pe funcționarea tuturor aspectelor dintr-o entitate,
pune la dispoziție consiliere în vederea unei administrări eficiente a veniturilor și cheltuielilor
publice. Auditul intern vine în ajutorul organizației și sprijină îndeplinirea tuturor obiectivelor și
perfecționarea activităților entității publice. De altfel, vizează îmbunătățirea proceselor de
management al riscului, de guvernanță și de control.
Auditul public extern este în strânsă legătură cu auditul public intern, astfel că se
consideră necesar definirea acestuia în maniera în care se regăsește prezentat în lege. Așadar,
auditul public extern este un proces prin care persoanele fizice sau juridice care poartă denumirea
de auditori efectuează o analiză a tuturor informațiilor dintr-o organizație, prin utilizarea unor
tehnici și proceduri prin care ar putea obține dovezi concrete, denumite probe de audit. Emiterea
unui act ori a unui raport de audit se face pe baza probelor de audit care s-au strâns și astfel se
exprimă o opinie responsabilă referitoare la entitate.
Interferențele și interdependențele dintre auditul public intern și auditul public extern se
concretizează în fapt într-o relație de cooperare și colaborare care aduce beneficii și avantaje în
contul ambelor părți cât și pentru părțile auditate.
Chiar dacă sunt diferite, competențele ambelor tipuri de audit se combină perfect, astfel
încât se realizează o colaborare dinamică, având la bază comunicarea, interdependența și
reciprocitatea, fapt pentru care, în acest fel, se dobândesc capacități și noi competențe de
gestionare și rezolvare a unor probleme care pot fi aplicate atât entității auditate, cât și auditorilor
publici interni și externi.
În sfârșit se poate declara că, cele două structuri, colaborează împreună în vederea unei
gestionări eficiente a constituirii și utilizării fondurilor publice.

14
 Bibliografie

 Auditul intern în sectorul public din România

http://perform.usv.ro/rapoarte/04/raport_cercetare_3.pdf ;
 Auditul public externhttp://www.finantare.ro/auditul-public-extern-abateri-si-
sanctiuni.html
 Bogdan Fîrțescu, Suport de curs, Conceptul de audit intern, cadrul normativ și funcții
specifice;
 Bogdan Fîrțescu, Suport de curs, Definirea conceptului de audit intern;
 Carta auditului public intern-
http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/audit/legislatie/carta_auditului.pdf
 Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, publicat în Monitorul Oficial din 24
decembrie 2002;
 Pelecaci Crina Maria, Auditul public intern la nivelul instituțiilor publice din România,
www.proceedings.univ-danubius.ro/index.php/eirp/article/download/1211/1126 .
 Relația auditului public intern cu auditul public extern, Dr.Marcel Ghiță,Universitatea
Athenaeum din București -
http://www.contaconta.ro/legislatie/mfinante/200911_12_art.pdf
 Sinteza raportului de audit al performanței-
http://www.curteadeconturi.ro/Publicatii/SINTEZA_piata_energie.pdf

15