1.

O plăcuţă de aluminiu (27Al) se introduce în 100 mL soluţie de sulfat de cupru de concentraţie 1M. După
un timp masa plăcuţei a crescut cu 2,07 g. Se cere:
a) stabiliţi specia chimică redusă;
b) determinaţi concentraţia molară a sulfatului de cupru în soluţia finală (se consideră că volumul soluţiei
nu se modifică);
c) stabiliţi raportul molar de combinare Al : CuSO4.

R:
a) Cu+2;
b) mCu depus = 2,88 g, s-au consumat 0,045 moli CuSO4, deci cm= 0,55 M;
c) Al : CuSO4 = 2 : 3.
S2 M 3.3.

2.
O plăcuţă de aluminiu (27Al) se introduce în 100 mL soluţie de sulfat de cupru. După un timp masa
plăcuţei s-a modificat cu 2,07 g.
a) indicaţi cuplurile redox implicate în reacţie;
b) stabiliţi specia chimică oxidată;
c) determinaţi masa de aluminiu care trece în soluţie şi masa de cupru care se depune.

R:
a) Al0/Al+3; Cu+2/Cu0.
b) Al;
c) 0,81 g Al trecut în soluţie; 2,88 g Cu depus.
S2 M 3.3.

3.
O plăcuţă de cupru (64Cu) se introduce într-o soluţie care conţine 0,1 moli FeCl3. După un timp soluţia se
colorează în albastru – verzui datorită formării ionilor Cu+2, iar masa plăcuţei scade cu 1,6 g. Se cere:
a) indicaţi agentul oxidant şi agentul reducător;
b) determinaţi procentul molar de FeCl3 consumat;
c) stabiliţi raportul molar de combinare Fe+3 : Cu.

R:
a) Cu – agent reducător, Fe – agent oxidant;
b) 50% FeCl3 consumat;
c) Fe+3 : Cu = 2 : 1.
S2 M 3.3.

4.
O plăcuţă de cupru (64Cu) se introduce într-o soluţie care conţine 0,1 moli FeCl3 până se consumă integral
ionii de fier. După spălare şi uscare se se constată că masa plăcuţei de cupru scade cu 10%. Se cere:
a) indicaţi cuplurile redox implicate în reacţie;
b) determinaţi masa de cupru care a trecut în soluţie;
c) determinaţi masa iniţială a plăcuţei.

R:
a) Cu/Cu+2; Fe+3/Fe+2;
b) 3,2 g Cu;
 c) 32 g Cu.
S2 M 3.2.

5.
Într-o soluţie care conţine 3,2 g sulfat de cupru, se introduce o plăcuţă de 56
Fe. După depunerea întregii
cantităţi de cupru (64Cu) pe plăcuţă, masa acesteia creşte cu 1%. Se cere:
a) stabiliţi specia chimică oxidată şi redusă;
b) determinaţi masa de cupru depus;
c) determinaţi masa iniţială a plăcuţei.

R:
a) Fe;
b) 1,28 g Cu;
c) mplăcuţă = 16 g Cu.
S2 M 3.2.

6.
Într-o soluţie care conţine 3,2 g sulfat de cupru, se introduce o plăcuţă de 56
Fe. După depunerea întregii
cantităţi de cupru (64Cu) pe plăcuţă, masa acesteia creşte cu 1%. Se cere:
a) indicaţi cuplurile redox implicate în reacţie;
b) determinaţi masa de fier care trece în soluţie;
c) determinaţi compoziţia procentuală masică a plăcuţei finale.

R:
a) Fe/Fe+2; Cu+2/Cu;
b) 1,12 g Fe;
c) Masă finală a plăcuţei = 16,16 g; 92,07% Fe, 7,92% Cu.
S2 M 3.2.

7.
Într-o soluţie care conţine 3,2 g sulfat de cupru, se introduce o plăcuţă de 56
Fe. După depunerea întregii
cantităţi de cupru (64Cu) pe plăcuţă, masa acesteia creşte cu 1%. Se cere:
a) comparaţi caracterul reducător al fierului cu al cuprului;
b) stabiliţi raportul molar reactant oxidant : reactant redus;
c) determinaţi raportul de masă Fe : Cu în plăcuţa finală.

R:
a) Fe are caracter reducător mai pronunţat decât Cu;
b) Fe : Cu+2 = 1 : 1;
c) Fe : Cu = 14,88 : 1,28.
S2 M 3.2.

8. O plăcuţă de aluminiu (27Al) se introduce într-o soluţie care conţine 2,7 g CuCl2. După depunerea
întregii cantităţi de cupru (64Cu) pe plăcuţă, masa acesteia a crescut cu 3,4%. Se cere:
a) comparaţi caracterul reducător al 27Al cu 64Cu;
b) determinaţi masa iniţială a plăcuţei de aluminiu;
c) stabiliţi compoziţia procentuală masică a plăcuţei finale.

R:
a) Al are caracter reducător mai pronunţat decât Cu;
 b) 27 g;
c) 95,41% Al; 4,58% Cu.
S2 M 3.2.

9.
O plăcuţă cu masa egală cu 40 g constituită dintr-un metal divalent, se introduce într-un litru soluţie de
CuCl2 de concentraţie 1M. După un timp masa plăcuţei a scăzut cu 0,5%, iar concentraţia soluţiei de
CuCl2 a scăzut la 0,8M (volumul soluţiei se consideră constant). Se cere:
a) determinaţi masa molară a metalului;
b) determinaţi masa de cupru (64Cu) depusă;
c) indicaţi specia chimică redusă.

R:
a) M = 65 g/mol;
b) 12,8 g Cu depus;
c) Cu+2.
S2 M 3.2.

10.
O plăcuţă cu masa egală cu 40 g, metal divalent, se introduce într-un litru de soluţie de sulfat de cupru de
concentraţie 1M. După un timp masa plăcuţei a scăzut cu 30%, iar concentraţia soluţiei de CuSO4 s-a
redus la 0,75M (volumul soluţiei se consideră constant). Se cere:
a) determinaţi masa de cupru (64Cu) depusă;
b) determinaţi masa molară a metalului divalent;
c) comparaţi caracterul oxidant al Cu+2 cu al Me+2.

R:
a) 16 g;
b) 112 g/mol;
c) Cu+2 > Me+2.
S2 G 3.2.

11.
O plăcuţă de cadmiu (112Cd) cu masa egală cu 40 g se introduce într-un litru de soluţie de sulfat de cupru
1M. După un timp, concentraţia soluţiei de CuSO4 s-a redus la 0,8M (volumul soluţiei se consideră
constant). Se cere:
a) indicaţi cuplurile redox implicate în reacţie;
b) determinaţi variaţia în procente a masei plăcuţei;
c) determinaţi concentraţia molară a ionilor Cd+2 în soluţia finală.

R:
a) Cd/Cd+2; Cu+2/Cu;
b) Masa plăcuţei a scăzut cu 24%;
c) 0,2M.
S2 G 3.2.

12.
O plăcuţă de metal trivalent, cu masa egală cu 27 g, se introduce într-un litru de soluţie de azotat de cupru
cu concentraţia molară 1M. După un timp masa plăcuţei a crescut cu 42,6%, iar concentraţia molară a
azotatului de cupru a scăzut la 0,75M în soluţia finală (volumul soluţiei se consideră constant). Se cere:
a) identificaţi agentul oxidant şi agentul reducător;
b) determinaţi masa molară a metalului trivalent;
c) determinaţi concentraţia molară a ionilor Me+3 în soluţia finală.

R:
a) Me+3 agent reducător, Cu+2 agent oxidant;
a) M = 27 g/mol
b) 0,166 mol/L soluţie Me+3.
S2 G 3.2.

13.
O plăcuţă de 56Fe cu masa egală cu 20 g se introduce în 200 g soluţie acid clorhidric de concentraţie
36,5%. După scoaterea plăcuţei, masa soluţiei creşte cu 27%. Se cere:
a) comparaţi caracterul oxidant al Cu+2 şi Fe+2;
b) determinaţi variaţia, în procente, a masei plăcuţei;
c) indicaţi raportul molar HCl netransformat : FeCl2.

R:
a) Cu+2 > Fe+2;
b) Masa plăcuţei a scăzut cu 28%;
c) HCl netransformat : FeCl2 = 1,8 : 0,1.
S2 G 3.2.

14.
O plăcuţă de argint 108Ag cu masa egală cu 20,16 g se introduce în 200 g soluţie de acid azotic de
concentraţie 63%. După scoaterea plăcuţei, masa soluţiei creşte cu 4,9%. Se cere:
a) indicaţi raportul molar Ag : HNO3;
b) determinaţi variaţia, în procente, a masei plăcuţei;
c) determinaţi raportul molar Ag : HNO3 în soluţia finală.

R:
a) Ag : HNO3 = 3 : 4;
b) Masa plăcuţei scade cu 53,57%;
c) HNO3 : AgNO3 18,6 g.
S2 G 3.2.

15. O plăcuţă de 64Cu cu masa egală cu 32 g se introduce într-o masă de soluţie de acid sulfuric
concentrat. După un timp masa plăcuţei a scăzut la 20%. Se cere:
a) indicaţi raportul molar de combinare agent oxidant agent reducător;
b) determinaţi masa de cupru care a trecut în soluţie;
c) comparaţi caracterul reducător al cuprului cu cel al hidrogenului.

R:
a) H2SO4 : Cu = 2 : 1
b) 6,4 g Cu;
c) Cupru are caracter reducător mai mic decât hidrogenul.
S2 M 3.2.

16.
Pentru obţinerea clorului în laborator se tratează 61,25 g KClO3 cu soluţie HCl 36,5%. Ecuaţia reacţiei
chimice este :
a KClO3 + b HCl → KCl + d Cl2 ↑ + e H2O
Se cere:
a) Indicaţi agentul oxidant şi agentul reducător.
b) Stabiliţi raportul coeficienţilor a : b : c .
c) Determinaţi masa de soluţie de acid clorhidric necesară reacţiei.
R:
a) KClO3 - agentul oxidant, HCl – agentul reducător
b) a : b : c = 1 : 6 : 3
c) 300 g soluţie HCl de concentraţie 36,5%.
S1 M 3.2.

17.
Pentru obţinerea clorului în laborator se tratează o cantitate de MnO2 cu 200 g soluţie HCl 36,5%.
Se cere:
a) Indicaţi ecuaţiile proceselor de oxidare şi de reducere.
b) Determinaţi masa de MnO2 de puritate 90,625% necesară reacţiei.
c) Determinaţi volumul de Cl2 obţinut la 25oC şi 2 atm.
R:
a) Mn4+ + 2 e- → Mn2+ reducere
2 Cl- → Cl2 + 2 e- oxidare
b) 43,5 g MnO2, 48 g MnO2 de puritate 90,625%
c) 6,109 L Cl2 la 25oC şi 2 atm
S1 M 3.2.

18.
Pentru obţinerea a 500 g soluţie de NaClO care se foloseşte ca înălbitor, se tratează 19,06 g Cl 2 cu soluţie
de NaOH. Ecuaţia reacţiei chimice este:
Cl2 + NaOH → NaCl + NaClO + H2O
Se cere:
a) Indicaţi ecuaţiile proceselor de oxidare şi reducere.
b) Indicaţi agentul oxidant şi agentul reducător.
c) Determinaţi procentul masic de NaClO din soluţia finală cu masa de 500 g.
R:
a) Cl2 + 1 e- → 2 Cl- reducere; Cl → Cl+ + 1 e- oxidare
b) Cl2 – agent oxidant şi agent reducător
c) 19,06 g Cl2 → 20 g NaClO
Soluţia finală conţine 4% NaClO
S1 G 3.2.

19.
Prin reacţia clorului cu 250 g de soluţie KBr se obţin 0,2 moli KCl. Se cere:
a) Indicaţi agentul oxidant şi agentul reducător
b) Determinaţi concentraţia soluţiei de KBr.
c) Comparaţi caracterul oxidant al clorului cu al bromului, având în vedere electronegativitatea celor
2 elemente.
R:
a) Cl2 – agent oxidant ; KBr – agent reducător
 b) 9,52%
c) Clorul este agent oxidanr mai puternic decât bromul.
S1 M 3.2.

20.
O bară de fier se transformă în rugină, cu formula FeO(OH), în proporţie de 14%. După ruginire masa
barei este egală cu 216,5 kg.
Se cere:
a) Indică numărul de oxidare al fierului în rugină.
b) Determinaţi masa iniţială a barei de fier.
c) Determinaţi masa de rugină formată la suprafaţa barei de fier.
R:
a) Fe3+ O(OH)
b) 200 g Fe
c) 44,5 g rugină.
S1 M 3.2.

21.
O bară de fier cu masa de 200 g se transformă în rugină în proporţie de 28%.
Se cere:
a) Determinaţi masa de fier care se transformă în rugină cu formula FeO(OH).
b) Determinaţi masa de rugină care se formează.
c) Indicaţi cum variază masa batei prin ruginire.
R:
a) 56 kg Fe → rugină
b) 89 kg rugină
c) masa barei creşte cu 13%
S1 G 3.2.

22.
O plăcuţă de fier de puritate 90% rugineşte în proporţie de 30%, iar variaţia de masă este de 16,5 g.
Se cere:
a) Indicaţi numărul de oxidare al fierului în rugina FeO(OH).
b) Determinaţi masa iniţială a plăcuţei de fier.
c) Determinaţi masa de fier care a ruginit şi masa de rugină formată.
R:
a) N.O. = + 2
b) masa iniţială a plăcuţei 103,7 g
c) 28 g Fe; 44,5 g rugină.
S1 G 3.2.