Curs Fizică tehnică

C15. Magnetostatică
 Câmpul magnetic
„ Câmpul magnetic este o formă de existenţă a materiei
care se manifestă prin acţiunea unor forţe asupra
obiectelor introduse în câmp atunci când acestea
prezintă proprietăţi magnetice sau sunt încărcate cu
sarcină electrică, precum şi asupra conductorilor
parcurşi de curent electric.
„ Câmpul magnetic este descris de către:
– Inducţia câmpului magnetic B
– Intensitatea câmpului magnetic H

B = µ H = µ 0µ r H
µ 0 = 4π ⋅ 10 −7 H / m
„ Convenţie: sensul liniilor de câmp magnetic este indicat de polul
nord al acului magnetic, tangent la linia de câmp.

„ Liniile câmpului magnetic sunt linii de câmp închise!

„ Numărul de linii de câmp pe unitatea de volum este
proporţional cu intensitatea câmpului magnetic (câmpul
magnetic este mai intens acolo unde liniile de câmp magnetic
sunt mai dese).
 „ Dacă sarcina q este în repaus într-un câmp electric – acţionează
forţa electrică:
Fe = qE
„ Dacă sarcina q se mişcă cu viteza v, într-un câmp magnetic
asupra sarcinii acţionează o forţă magnetică – forţa Lorentz:

Fm = q( v × B )
„ Definiţia câmpului magnetic = câmpul vectorial ce acţionează
asupra unei sarcini q, aflată în mişcare cu viteza v, cu forţa
Lorentz.

Fm = q ⋅ v ⋅ B ⋅ sin α
Sensul forţei Lorentz se află
cu regula burghiului drept
sau cea a mâinii stângi.
 - forţa Lorentz este maximă când vectorul viteză este perpendicular
pe inducţia cp. mg.
- forţa Lorentz este minimă când vectorul viteză este paralel cu
vectorul inducţie cp. mg.
Pentru definirea inducţiei câmpului magnetic se utilizează forţa Lorentz
F care acţionează asupra unei particule încărcate cu sarcina electrică q
ce se deplasează cu viteza v în câmpul magnetic de inducţie B.

1N 1N
< B > SI = = = 1T (Tesla)
1C ⋅ 1m / s 1A ⋅ 1m
sau
−4
1Gs = 10 T (Gauss)
1 Tesla reprezintă inducţia câmpului magnetic ce acţionează cu forţa
de 1N asupra sarcinii electrice de 1C ce se deplasează în câmpul
magnetic cu viteza de 1 m/s.
 Pământul ca un imens
magnet.
Polii magnetici ai Terrei
sunt plasaţi invers faţă de
cei ai unui magnet obişnuit.

„ Cp. magnetic terestru la suprafaţă

variază între 2.8⋅10-5T la ecuator şi
7.1⋅10-5T la polii magnetici.
„ Un electromagnet poate avea un
câmp magnetic de 1-2 T
„ Sarcinile electrice în câmp magnetic:
– Când viteza sarcinii v, face un unghi drept cu B:

– r reprezintă raza traiectoriei

– viteza unghiulară
– Când viteza sarcinii v, face un unghi θ cu B:
o Mişcarea datorată componentei normale a vitezei este circulară:

v n = v ⋅ sin θ
o Componenta paralelă a vitezei nu este afectată de câmpul
magnetic - rămâne constantă.

v p = v ⋅ cos θ
 Forţa electromagnetică (Laplace)
„ Un câmp magnetic acţionează asupra unui conductor rectiliniu de
lungime l, parcurs de curentul I, cu o forţă electromagnetică F.
„ Direcţia forţei F este întotdeauna normală pe planul determinat de
direcţia curentului şi direcţia câmpului magnetic.
„ α este unghiul dintre conductorul electric şi inducţia câmpului
magnetic.
 Calculul inducţiei magnetice
(legea Biot-Savart-Laplace)
„ J.B.Biot şi F.Savart au observat că atunci când printr-un
conductor foarte lung trece un curent staţionar, acesta produce
în plan perpendicular pe direcţia conductorului un câmp
magnetic (liniile de câmp magnetic au fost vizualizate prin
dispunerea piliturii de fier în forma unor linii închise, formând
un spectru magnetic).
„ Concluziile experimentale ale lui Biot şi Savart au fost
următoarele:
– câmpul magnetic într-un punct oarecare este perpendicular pe
planul care conţine firul conductor şi punctul respectiv;
– liniile de câmp magnetic formează curbe închise;
– câmpul magnetic este invers proporţional cu distanţa dintre fir şi
punctul în care se observă efectele acestuia;
– sensul câmpului magnetic obţinut este asociat cu sensul
curentului electric care parcurge firul conductor, prin regula
burghiului drept.
„ expresia matematică care dă câmpul magnetic produs de un
conductor liniar într-un punct situat la distanţa r de conductor:

„ Laplace – relaţie pentru câmpul magnetic produs de un conductor

de o formă oarecare.
„ Inducţia magnetică dB într-un punct situat la distanţa r, de un
element de lungime dl dintr-un conductor străbătut de curentul
electric I este:

„ Inducţia magnetică totală:

 Forţa de interacţiune între două
conductoare paralele

„ Conform legii acţiunii şi reacţiunii forţa F2 care acţionează

asupra primului conductor este egală şi de sens contrar cu forţa
F1 .
„ Dacă curenţii care trec prin cele două conductoare au acelaşi
sens, conductoarele se atrag,
„ Dacă curenţii sunt de sensuri contrare conductoarele se resping.
 Legea lui Ampère
„ Ne dă circulaţia vectorului inducţie câmp magnetic pe un contur
închis din spaţiul în care există câmp magnetic.
„ Considerăm un conductor rectiliniu infinit, străbătut de curentul I.

„ Circulaţia câmpului inducţiei magnetice în jurul conductorului:

„ forma integrală a legii lui Ampère care afirmă că circulaţia inducţiei

magnetice B de-a lungul unei bucle închise (C) este egală cu
produsul dintre permeabilitatea magnetică a mediului şi curentul total
în interiorul buclei. Dacă conductorul este exterior conturului
circulaţia vectorului B este zero.
„ În cazul unui câmp magnetic produs de mai mulţi curenţi, într-un
punct M intensitatea câmpului magnetic se obţine făcând o sumă
vectorială a intensităţilor câmpurilor magnetice produse de fiecare
curent în parte.

∫C B ⋅ dl = µ 0 I tot = µ 0 (I1 + I3 − I 2 )
B = B1 + B 2 + B3
În cazul cel mai general, presupunem conturul străbătut de o
distribuţie continuă de curent de densitate J(x,y,z), dependentă de
poziţie dar constantă în timp.
Curentul total care străbate suprafaţa S mărginită de conturul C este:

∫S J ⋅ dS = I
Legea lui Ampère:

∫C B ⋅ dl = µ 0 I = µ 0 ∫S J ⋅ dS
Teorema lui Stokes:

∫ C B ⋅dl = ∫S rot B ⋅ dS = ∫S ∇ × B ⋅ dS i j k
∂ ∂ ∂
Rezultă forma diferenţială a legii lui Ampère: ∇×B =
∂x ∂y ∂z
rot B = ∇ × B = µ 0 J Bx By Bz
 Fluxul câmpului magnetic
„ Fluxul magnetic printr-o suprafaţă S, reprezintă totalitatea liniilor
de câmp magnetic ce străbat acea suprafaţă.

Φ B = ∫ B ⋅ dS = ∫ B ⋅ dS ⋅ cos β
S S

„ Fluxului elementar care străbate

elementul de suprafaţă dS este:

dΦ = B ⋅ dS
„ Dacă inducţia câmpului magnetic este perpendiculară pe
elementul de suprafaţă dS: dΦ
B=
dS
adică inducţia câmpului magnetic reprezintă densitatea de flux
magnetic al câmpului magnetic.
 Legea lui Gauss pentru cp. magnetic

„ Fluxul liniilor de câmp magnetic printr-o suprafaţă închisă

este egal cu zero, indiferent de forma câmpului sau de
structura surselor care îi dau naştere.

„ Forma integrală:
∫S B ⋅ dS = 0

„ Forma diferenţială (locală): div B = ∇ ⋅ B = 0

„ Dacă într-o regiune din spaţiu există atât câmp
electric cât şi câmp magnetic, asupra unei sarcini
electrice punctiforme, q, care se mișcă cu viteza, v,
acţionează o forţă de tip electromagnetic:

F = q E + q( v × B )