ECUAŢIA LUI SCHRÖDINGER ŞI APLICAŢII 161

3.4.3. Bariera de potenţial. Efectul tunel.

Vom începe tratarea acestui subiect prin a reaminti că obiectivul fizicii este
totuşi - nu acela de a produce şi a rezolva ecuaţii cu un grad mai mic sau mai mare
de dificultate - ci acela de a încerca să explice fenomenele reale din natură.
In acest context, trebuie precizat că în anul 1896 Becquerel a descoperit,
întâmplător, radioactivitatea naturală (a uraniului). Ulterior (în 1898) Becquerel, în
paralel cu Marie Curie, a afirmat că radiaţia emisă de uraniu este compusă din trei
tipuri diferite de radiaţii : alfa (α), beta (β) şi gama (γ).
In 1902 Rutherford şi Soddy au publicat articolul "Cauza şi natura
radioactivităţii" ; în acest articol radioactivitatea a fost definită drept efect al
"desfacerii" nucleelor atomice. In 1906 acelaşi Rutherford, ajungând la concluzia
că particulele α emise de nuclee sunt "consistente" (dimensional şi masic), le-a
folosit în studiul privitor la structura atomului (modelul atomic Rutherford).
In 1926 Schrödinger a postulat ecuaţia care-i poartă numele.
In acest context istoric (şi faptic), în 1928, cu ocazia participării la cursurile
unei şcoli de vară (dedicată studiului noilor teorii cuantice) care s-a desfăşurat la
Göttingen, un tânăr fizician ucrainian, George Gamow (1904 - 1968) a lansat ideea
explicării radioactivităţii α a nucleului de uraniu prin prisma existenţei unui aşa-
numit efect tunel. Potrivit teoriei sale, nucleul atomic era înconjurat de o barieră de
potenţial care putea fi trecută de către nucleoni cu o probabilitate nenulă 9 . Ecuaţia
folosită era ecuaţia Schrödinger (deci formalismul ondulatoriu al mecanicii
cuantice).
Evoluţia ulterioară a lui George Gamow (care, la momentul respectiv, avea
24 de ani) este - în sine - un subiect interesant pentru istoria fizicii 10 .

9
La dezintegrarea uraniului, particula α iese din nucleu cu o energie de aproximativ 4,2
MeV, în timp ce înălţimea barierei de potenţial este de 28 MeV.
10
In 1929, invitat fiind la Copenhaga de către Niels Bohr, lansează aşa-numitul "model
picătură de lichid" al nucleului atomic ; tot în acea perioadă face studii referitoare la reacţiile
(termo)nucleare din stele.
In 1933, după Conferinţa Solvay de la Bruxelles (sprijinit de către savanţii francezi Paul
Langevin şi Marie Curie), ia decizia de a părăsi definitiv Uniunea Sovietică (părăsind catedra de
fizică a Universităţii din Leningrad).
Ajunge în America în 1934, dar solicită şi primeşte cetăţenie americană abia după cinci
ani. Aici îşi lansează - în 1948 - teoria cosmogonică (cunoscută drept teoria "Big-Bang"-ului /
vezi paragraful 1.1.9) ; urmează preocupări şi soluţii ale problemelor apărute în studiul codului
genetic , etc.)
Gamow a scris lucrări de popularizare a ştiinţei, dintre care mai cunoscute (şi apărute în
editurile româneşti pe parcursul timpului) : "Un, doi, trei...infinit", "Treizeci de ani care au
zguduit fizica", "Biografia fizicii", "Gravitaţia"...
"Gamow era fantastic în ideile sale. Uneori avea dreptate, alteori nu. Cel mai adesea
nu. Totdeauna era însă interesant.... şi când ideea lui nu era greşită, ea nu era numai corectă,
ci şi nouă" (Edward Teller, "părintele" bombei atomice)
George Gamow nu a primit niciodată premiul Nobel, deşi mulţi dintre cei care i-au stat
prin preajmă şi i-au preluat ideile au primit recunoaşterea acestui premiu. E considerat drept unul
dintre marii "neîndreptăţiţi". Dar - se pare - nici nu a suferit foarte tare din cauza asta !
162 EFECTUL TUNEL

Prin urmare, să vedem ce anume este acest efect tunel şi care este explicaţia
lui. Ne propunem să studiem mişcarea unidimensională a unei particule ;
corespunzător unicului grad de libertate, ne vom concentra atenţia asupra energiei.
Valorile energiei potenţiale sunt :
U(x) ⎧U I = 0 pentru x < 0
⎪
U( x ) = ⎨ U II = B pentru 0 ≤ x ≤ L
B
⎪ U = 0 pentru x > L
⎩ III
Considerăm energia totală a
I II III particulei aflate în regiunea I : E < B.
x Macroscopic, nu există nici o
posibilitate ca particula, aflată în zona I, să
0 +L
Figura 13 treacă în zonele II şi III. In aceste condiţii :
R clasic = 1 , Tclasic = 0
Microscopic (cuantic), s-a constatat experimental (emisia de particule α din
nucleele de uraniu) că depăşirea unei bariere de potenţial este posibilă. Efectul
corespunzător a primit numele de efect tunel.
Ecuaţiile Shrödinger pentru stările staţionare au formele :
d 2 ψ 1 2m 2m
Zona I. 2
+ 2
Eψ 1 = 0 , k 2
1 = 2
⎯⎯→ ψ1 = a 1e ik1x + b1e −ik1x
E ⎯solutia
dx h h → ←
2
d ψ 2 2m 2m
Zona II. 2
+ 2 (E − B)ψ 2 = 0 unde k 22 = 2 (E − B) < 0 ⇒ k 2 = iα
dx h h
− αx αx
cu soluţia : ψ 2 = a 2e + b 2e
d 2 ψ 3 2m 2m
Zona III. 2
+ 2
E ψ 3 = 0 , k 2
3 = 2
E = k 12 = k 2 ⎯solutia
⎯⎯→ ψ1 = a 3e ikx
dx h h →
(b3 = 0 deoarece unda nu se mai reflectă la infinit).
Condiţiile la limită impun următoarele egalitaţi între constante :
ψ1 (0) = ψ 2 (0) ⇒ a1 + b1 = a 2 + b 2
dψ1 dψ 2
= ⇒ ik (a1 − b1 ) = α(b 2 − a 2 )
dx x = 0 dx x = 0
de unde rezultă :
2ika1 = a 2 (ik − α ) + b 2 (ik + α )
şi :
ψ 2 (L ) = ψ 3 (L ) ⇒ a 2 e − αL + b 2e αL = a 3eikL ⎫ b = a α + ik e (ik − α )L
⎪ 2 3
2α
dψ 2 dψ 3 ikL ⎬
⇒
= ⇒ -αa 2e − αL
+ αb 2e = ika 3e ⎪ a = a − ik e (ik + α )L
αL α
dx x = L dx x = L ⎭ 2 3
2α
⎛ −1
a1 = a 3 ⎜ (ik − α )2 e(ik + α )L + 1 (ik + α )2 e(ik − α )L ⎞⎟ ≅ a 3 − 1 (ik − α )2 e(ik + α )L
⎝ 4ikα 4αik ⎠ 4ikα
(3.40)
 ECUAŢIA LUI SCHRÖDINGER ŞI APLICAŢII 163

Termenul :
1
(ik + α )2 e(ik − α )L = C ⋅ e − αL se neglijează de regulă, considerându-se
4αik
(pentru o valoare "consistentă" a lui L) foarte mic.

ψ (x ) Zona III
Zona I In aceste condiţii,
aspectul funcţiilor de undă
II proprii corespunzătoare celor
x trei zone, este cel indicat în
0 L figura 13.
Figura 14

Existenţa unei probabilităţi finite ca particula să treacă dincolo de bariera

de potenţial, face ca să se definească transmitanţa acestei bariere (pentru care se
mai foloseşte şi termenul de transparenţă) drept raport între densitatea de
probabilitate ca particula să se regăsească în domeniul III, raportată la densitatea de
probabilitate a particulei de a se găsi în primul domeniu ("probabilitatea relativă"
ca particula să treacă în mediul III) :
ψ*3 ⋅ ψ 3
T= *
ψ1 ⋅ ψ1
In aceste condiţii, relaţia (3.40) ne permite să evaluăm rapoartele :
a3 4ikα −(ik + α )L a *3 4ikα − (α −ik )L
=− e ; * = e
a1 (ik − α )2
a 1 (ik + α )2
de unde rezultă :
16k 2 α 2 − 2αL 16E(B − E ) − h L 2 m (B − E )
2
a *3 a 3
T= *⋅ = e = e ≠0
(
a1 a1 k 2 + α 2 2 ) B2
T = T0 e − C1 ⋅ L ⋅ B − E (3.41)
unde T0 este o constantă.
Din relaţia (3.41) se observă că transparenţa barierei (transmitanţa) creşte
atunci când lăţimea L a barierei scade. De asemenea, dacă diferenţa B - E scade,
transparenţa barierei creşte. Această mărime depinde şi de masa particulei.
Trecerea particulei în domeniul III se face cu aceeaşi energie E ; dat fiind
faptul că bariera nu modifică această energie se spune că "particula trece pe sub
barieră ca printr-un tunel".
Observaţii.
2
• Condiţia : L 2m(B − E ) ≤ 1
h
ne permite să facem şi o evaluare cantitativă.
164 EFECTUL TUNEL

Astfel, pentru :
L ≅ 10 −15 m (dimensiunea nucleului)
m ≅ 10 −27 kg (masa unui nucleon)
B − E ≅ 10 MeV
transparenţa are valoarea de aproximativ 0,37, o valoare destul de consistentă ;
nucleonul poate ieşi prin efect tunel din nucleu.
Dacă aceeaşi particulă trebuie să treacă prin efect tunel de o barieră de
potenţial de dimensiuni macroscopice ( L ≅ 1 cm), transparenţa barierei capătă
valoarea T ≅ 10 −13 ; cu alte cuvinte, la scară macroscopică efectul tunel se petrece
cu o probabilitate tinzând către zero 11 .
• In cazul în care E > B, din punct de vedere macroscopic probabilitatea ca
particula să treacă dincolo de bariera de potenţial este egală cu 1 (transparenţa
barierei Tclasic = 1, Rclasic = 0). In schimb, din punct de vedere cuantic, există o
probabilitate nenulă ca particula să se întoarcă în primul domeniu, deci Rcuantic ≠ 0.

Aplicaţii ale efectului tunel : emisia spontană (radioactivitatea naturală) a

nucleelor, emisia electronilor din metale în prezenţa unui câmp electric foarte
intens, funcţionarea diodei tunel, efectul Josephson, etc.

[Link]. Problemă rezolvată. A. Să se calculeze în detaliu reflectanţa R şi

transparenţa T, pentru o particulă de energie totală E, în cazul unei bariere de
potenţial având structura din figura 12. Se consideră atât cazul în care E < B cât şi
cazul în care E > B.
B. Care este probabilitatea ca o particulă cu masa de 10 g şi viteza de 1 m/s
să treacă prin efect tunel printr-o barieră de potenţial de lăţime L = 10 cm şi având
înălţimea h (în câmp gravitaţional) de 10 cm ?
Rezolvare
A.a. (E < B). In condiţiile deja discutate anterior, reluăm relaţiile existente
între constante :
a1 + b1 = a 2 + b 2
ik (a1 − b1 ) = α(b 2 − a 2 )
de unde rezultă :
1
a2 = [α(a1 + b1 ) + ik (a1 − b1 )]
2α
1
b2 = [α(a1 + b1 ) − ik (a1 − b1 )]
2α
Celelalte două ecuaţii :

11
Un fenomen asemănător constă în trecerea luminii prin lame foarte subţiri (având
grosimea de acelaşi ordin de mărime cu lungimea de undă), în condiţiile în care sunt îndeplinite
condiţiile de reflexie totală (deci lumina ar trebui să se reîntoarcă integral în mediul din care a
venit) ; experimental se constată că ea trece mai departe.
 ECUAŢIA LUI SCHRÖDINGER ŞI APLICAŢII 165

ika 2 e − αL + ikb 2e αL = ika 3eikL ⎫⎪ a 2 e − αL (ik + α ) + b 2 e αL (ik − α ) = 0

⎬
αa 2 e − αL − αb 2e αL = −ika 3eikL ⎪⎭ ⇒ − a 2e (ik + α ) = b 2 e (ik − α )
− αL αL

în care se înlocuiesc expresiile obţinute mai sus pentru a2 şi b2 , permit să se

calculeze raportul :
b1
=
( )(
k 2 + α 2 e αL − e − α L
=
)
k 2 + α 2 e αL − e − αL ( )( )
a1 e − αL (ik + α )2 − e αL (ik − α )2 e αL (k + iα )2 − e − αL (k − iα )2
2
b
Deoarece reflectanţa este definită de relaţia : R= 1 (3.42)
a1
calculăm pe rând expresiile de la numărătorul şi de la numitorul relaţiei (3.42):
2m
k 2 + α 2 = 2 B ; e αL − e − αL = 2 ⋅ shαL ⇒
h

( 2
) ( 2 16m 2
)
k 2 + α 2 ⋅ e αL − e − αL = 4 B 2 ⋅ sh 2 αL
h
unde sh(...) este funcţia trigonometrică "sinus hiperbolic" , iar :
e αL (k + iα ) − e − αL (k − iα )
2 2 2
( )(
= k 2 − α 2 e αL − e − αL + 2ikα e αL + e − αL ) ( ) 2

Dar : a + ib = a 2 + b 2
deci :
2 ⎛ 2αL ⎞ 2 2 ⎛ 2αL ⎞
eαL (k + iα) − e−αL (k − iα)
2 22
(
= k 2 − α2 ⎜⎜ e1 )
+ e
4243 ⎟
− 2αL
− 2 ⎟ + 4k α ⎜ e + − 2αL
⎜ 14243 ⎟ =
e + 2 ⎟
⎝ 2⋅ch2αL ⎠ ⎝ 2⋅chαL ⎠
(ch2αL −1 = 2 ⋅ sh αL ; ch2αL +1 = 2 ⋅ ch αL ; ch x = 1+ sh x)
2 2 2 2

= (k − α ) ⋅ 4sh αL + 16k α ch αL = 4[(k − α ) + 4k α ]sh αL + 16k α

2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2

(k − α ) + 4k α = (k + α ) = 4hm B
2
2 2 2 2 2 2 2 2 2
4

4m 2
16k α = 16 4 E(B − E )
2 2
h
Prin urmare numitorul relaţiei (3.42) este :
2
2 2 ⎛ 2m ⎞ 2
e (k + iα ) − e (k − iα ) = 4⎜ 2 ⎟ B ⋅ sh 2 αL + 4E(B − E )
αL 2 − αL
[ ]
⎝h ⎠
iar reflectanţa va fi :
B2sh 2 αL
R= 2 2 (3.43)
B sh αL + 4E (B − E )
Deoarece transparenţa este : T = 1 - R , se calculează :
4E ( B − E )
T= 2 2 (3.44)
B sh αL + 4E(B − E )
166 EFECTUL TUNEL

A.b. ( E > B). In aceste condiţii, deoarece B - E < 0, se înlocuie în soluţiile

găsite constanta α ⎯⎯→ cu
iα ⇒ sh (iαL ) = i sin αL
In aceste condiţii :
B 2 sin 2 αL 4E(E − B)
R= 2 2 ; T= 2 2 (3.45)
B sin αL + 4E(E − B) B sin αL + 4E(E − B)
Se observă că R ≠ 0 (deşi ar fi trebuit să se anuleze).
Observaţie. Bariera devine complet transparentă (R = 0) atunci când este
îndeplinită condiţia :
sin αL = 0 ⇒ αL = nπ cu n ∈ Z (condiţie care are aceeaşi formă
cu o condiţie de undă staţionară - de rezonanţă - în zona de lăţime L).

B. Pentru datele numerice precizate de problemă, avem :

mv 2
E= = 5 ⋅ 10 − 3 J ; U 0 = B = mgh = 10 − 2 J ⇒ E < B
2
Fiind în situaţia tratată la punctul A.a., calculăm :
2m
α = 2 (B − E ) = 1064
h
63 e αL − e − α L e α L
αL = 10 , shαL = ≅ →∞
2 2
In aceste condiţii, valoarea transparenţei tinde către zero.
Tragem concluzia (pe care am mai formulat-o în tratarea acestui subiect),
că în cazul unei particule macroscopice probabilitatea de apariţie a efectului tunel
este nulă.

[Link]. Bariera de potenţial de o formă oarecare

Fie o barieră de potenţial de formă
oarecare U(x). O particulă de energie E pătrunde U(x) Figura 15
(în zona de barieră) în punctul de abscisă x = x1 şi Umax
o părăseşte în punctul de abscisă x = x2 .
Se poate calcula transparenţa acestei
bariere de potenţial utilizând calculul integral. Cu
alte cuvinte, se împarte domeniul [x1 , x2] în
domenii de lăţime Δxi ; pentru fiecare dintre
aceste domenii se cunoaşte transparenţa x1 x2 x
Δx i
corespunzătoare :
2
− ⋅Δx i ⋅ 2 m [V ( x i )− E ]
Ti = T0i ⋅e h

In aceste condiţii, transparenţa "globală" a acestei bariere va fi :

a *n ⋅ a n a *n ⋅ a n a *n −1 ⋅ a n −1 a *2 ⋅ a 2 n
T= * = * ⋅ * ⋅ ...... ⋅ * = ∏ Ti
a1 ⋅ a1 a n −1 ⋅ a n −1 a n − 2 ⋅ a n − 2 a1 ⋅ a1 i =1
 ECUAŢIA LUI SCHRÖDINGER ŞI APLICAŢII 167

2 n
n − ⋅∑ Δx i ⋅ 2 m [V ( x i ) − E ]
T0 = ∏ T0i , ceea ce implică : Ti = T0 ⋅ e
h i =1
Se notează :
i =1
Trecând la limită (făcând ca intervalul Δx i → dx ), suma de la exponent se
transformă în integrală (între limitele specificate iniţial). Rezultă :
x
2 2
− ⋅ ∫ 2 m [V ( x i ) − E ] dx
h
Ti = T0 ⋅ e x1 (3.46)
Teoria barierelor de potenţial de o formă oarecare se aplică în studiul a
diferite reacţii nucleare (cu protoni, termonucleare, cu deuteroni, etc.).

Observaţie. Să urmărim cum s-ar putea aplica rezultatele exprimate de

relaţia (3.46) în cazul unei bariere de potenţial de forma indicată în figura 15.
Se observă că, pentru x < x1 , E < B.
In această zonă, dependenţa dintre potenţial şi
U(x) abscisă este exprimată de relaţia :
B Figura 16 U ( x ) = B − αx
Deoarece :
E x B ⎛ x⎞
U ( L) = 0 ⇒ α = deci U( x ) = B ⋅ ⎜1 − ⎟
L ⎝ L⎠
0 x1 L
⎛ E⎞
Pe de altă parte : U( x1 ) = E ⇒ x1 = L ⋅ ⎜1 − ⎟
⎝ B⎠
Transparenţa barierei de potenţial pentru x ∈ [0, x1 ] este :
⎧L ⋅⎛⎜ 1− E ⎞⎟ ⎛ E⎞
L ⋅ ⎜ 1− ⎟
⎪ ⎝ B⎠ ⎝ B⎠ B
2
x1
⎪ ∫ U ( x ) − E dx = ∫ (1 −3
B2 E ) − x dx
−
h
2m ∫ U ( x ) − E dx
⎪ 0 0 L
{
T1 = T0 ⋅ e 0
⎨ a
b
⎪
⎪ a + bx dx = 2 (a + bx ) ⇒ 1 U ( x ) − E dx = 2 L (B − E )32
3 x

⎪⎩ ∫ 3b 0
∫
3B
Dacă se consideră că în cea de-a doua zonă, pentru care E > B, transparenţa
barierei de potenţial este aproximativ unitară, putem spune că :
4L 2m 3
T2 ≅1 − (B − E ) 2
T = T1 ⋅ T2 = T0 ⋅ e 3Bh

Acest tip de barieră de potenţial apare în cazul emisiei la rece (autoemisiei)

electronilor de conducţie din interiorul metalelor 12 .

12
In principiul, electronii din metale sunt plasaţi într-o groapă de potenţial. In prezenţa
unui câmp electric pozitiv exterior, aceşti electroni pot ieşi din metal prin efect tunel. Deoarece
energia potenţială a electronului în câmp electric are forma :
U = − ∫ F dx = −eEx → U total = U 0 − αx
(adică exact forma barierei de potenţial discutate anterior) se poate determina numărul mediu de
electroni care pot ieşi în exteriorul metalului în condiţii exterioare bine precizate.