100% au considerat acest document util (1 vot)

872 vizualizări157 pagini

Linux Carte de Baza

Încărcat de

Drepturi de autor

Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.

Formate disponibile

Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

100% au considerat acest document util (1 vot)

872 vizualizări157 pagini

Linux Carte de Baza

Încărcat de

Morgoci Igor

Drepturi de autor

Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.

Formate disponibile

Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Introducere in Sistemul de Operare Linux

Universitatea din Bucureti

Editura CREDIS

Remus Grobei
Mircea Florescu

Daca va place sa lucrati cu calculatorul atunci Linux este sistemul de

operare visat. Este cel mai interesant si distractiv sistem de operare existent.
Cu toate acestea, motivul pentru care Linux este cu adevarat revolutionar il
constituie faptul ca este Open Software. Toata tehnologia si stiinta se bazeaza
pe raspandirea libera a informatiei si pe revizuire continua. V-ati urca intr-un
avion care a fost construit pornind de la o tehnologie proprietara si cu un
design nerevizuit, un avion in ale carui maruntaie nu s-ar putea uita nimeni in
afara de constructor? Atunci, de ce sa aveti incredere intr-un sistem de
operare inchis, nerevizuit, proprietar? Linux este cel mai potrivit sistem de
operare pentru aplicatiile critice.
Stiinta si tehnologia a explodat acum 500 de ani prin raspandirea
cunostintelor prin intermediul mijloacelor de tiparire. In primii ani ai tiparului,
multi dintre cei care au indraznit sa imparta cunostintele publicului au fost
asasinati pentru ca ar fi tradat secrete. Linux reprezinta pentru era
calculatoarelor ceea ce a fost Gutenberg pentru scris. Din fericire, acum nu se
mai pune problema asasinatelor.
Linuxul este usor de utilizat?
Linux este un sistem de operare de tipul UNIX, puternic, matur si foarte
versatil. Puterea si versatilitatea au un pret: trebuie sa va pricepeti foarte bine
la calculatoare pentru a configura si intretine un sistem Linux. Linux este relativ
usor de folosit dupa ce sistemul de operare si aplicatiile au fost instalate
corect. Astfel, mamavoastra poate folosi si ea Linuxuul daca I-ati creat un cont
grafic si ia-ti pus meniurile si iconitele corespunzatoare pe descktopul interfetei
grafice.. inux este sigur, asa ca mama voastra nu va putea sa creeze probleme
sistemlui.
Linux difera in multe privinte de Windows. Asa ca daca va pricepeti la
Windows sa nu asteptati sa intelegeti imediat si Linux-ul. Trebuie sa invatati.
Pe de alta parte, daca ati mai lucrat cu UNIX, Linux vi se va parea usor.
Beneficiile Linux-ului
Linux va ofera:
- Un mediu modern, foarte stabil, multi-user, multi-tasking pe hardware ieftin si
cu cheltuieli reduse sau chiar zero pentru software.
- Putere de calcul, portabilitate si flexibilitate. Linux este mai popular pe PCurile compatibile Intel insa ruleaza la fel de bine pe numeroase alte platforme
hardware, de la jucarii la mainframe-uri.

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

- O extraordinara platforma de instruire.

- Capabilitati excelente de retea incluse in sitemul de operare.
- Numeroase aplicatii gratuite.
- Platforma de dezvoltare sofware cu limbaje de programare incluse in sistemul
de operare, etc.
1.2. Rularea Linux-ului
Pentru a rula Linux aveti nevoie de minim un calculator i386 cu 4 Mb
RAM si 50 Mb spatiu liber pe hard disk. Daca doriti sa folositi si sistemul XWindows, minimul de memorie RAM este de 8 MB.
Este posibil ca unele programe complexe sa necesite foarta multa
memorie. Linux are posibilitatea de a simula memoria RAM folosind un fisier
de swap pe harddisk, dar este mult mai lent. In plus excesul de memorie este
folosit pentru accelerarea operatiilor pe disk, deci cu cat mai multa memorie
RAM, cu atat Linux-ul dvs. are performante mai bune.

1.3. Programe disponibile sub Linux

Majoritatea distributiilor Linux includ compilatoare pentru diverse limbaje
de programare, utilitare pentru retea (email, telnet, ftp, www), creare si
manipulare documente, tiparire, arhivare, si multe altele. Pe langa interfata
clasica tip linie de comanda Linuxul ofera utilizatorilor si o interfata grafica,
bazata pe X Window.
Pe langa acestea exista disponibile pe Internet o mare varietate de
programe, unele gratuite, altele nu, iar mai nou marile case de software au
inceput sa porteze softurile lor pe Linux.
Iata cateva exemple:
- StarOffice (foarte asemanator cu MS-Office, gratuit pentru folosire noncomerciala);
- WordPerfect (cunoscutul procesor de text, disponibil si sub Linux);
- Netscape Navigator, Opera (browsere Web);
- Oracle (baze de date);
- Mathematica (calcul simbolic, etc.).

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Fig. 1.1 StarOffice.

1.4. Adrese web utile:
Adresele web de mai jos constituie un foarte bun punct de start. Pentru
a le accesa aveti nevoie de un calculator conectat la Internet si echipat cu un
browser www (Netscape, Opera).
Informatii despre Linux si programe disponibile in Linux:
[Link]
[Link]
[Link]
[Link]
Informatii despre distributii Linux:
[Link]
[Link]
[Link]
htttp://[Link]
[Link]
[Link]

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

2. Instalarea

2.1. Cerintele hardware

Sistemul de operare LINUX

Daca aveti partitii ale unui alt sistem de operare instalat anterior (de ex.
Windows) acum puteti sterge aceste partitii sau puteti folosi partitiile nefolosite
pentru a crea un sistem cu incarcare duala: Linux Red Hat si Windows.
In continuare se presupune ca aveti numai partitii Linux (situatie existenta
atunci cand realizati o instalare tip Server).
Red Hat va permite sa va partitionati fiecare disc, unde fiecare partitie
este notata utilizand o schema de genul hd[a-z][N] pentru discurile hard IDE si
o schema sd[a-z][N] pentru discurile hard SCSI. Aici N este numarul partitiei.
De exemplu, hda1 este partitia numarul 1 de pe primul disc IDE, hda, si,
similar, sda1 este prima partitie de pe primul disc SCSI. Va trebui sa va
decideti singuri cum va veti partitiona discurile. Iata cateva sfaturi.
Aveti nevoie de o partitie / (root) pentru a stoca kernelul si fisierele
legate de acesta. Aceasta partitie nu trebuie sa fie foarte mare. Insa, daca
dispuneti de spatiu, incercati sa o faceti de cel putin 512 MB. Asigurati-va ca
ati ales pentru aceasta partitie tipul Linux native sau ext2/ext3, in functie de
versiunea de Red Hat pe care o instalati).

Fig 2.1. Alegerea instrumentului de partitionare.

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Tot obligatoriu trebuie sa creati o partitie swap (tipul partitiei: swap)

care sa aiba o dimensiune egala cu de doua ori marimea memoriei RAM (daca
aveti un RAM mare, de exemplu 512 MB, ati putea sa nu mai folositi un swap
dublu fata de memorie).
Optional, puteti crea partiile:
/usr (tipul partitiei trebuie sa fie Linux native/ext2/ext3; este o partitie care
trebuie sa fie cat mai mare +512 MB);
/home pentru directoarele radacina ale utilizatorilor mai putin utilizatorul root
(tipul partitiei trebuie sa fie Linux native/ext2/ext3; daca aveti multi utilizatori
trebuie sa va decideti care este spatiul pe care il alocati pe utilizator, sa
multiplicati aceasta valoare cu numarul maxim de utilizatori pe care considerati
ca il veti avea si sa creati o partitie corespunzatoare ca dimensiune);
/boot: partitie de 16 MB;
/var pentru cozile si log-urile sistemului, o partitie cat mai mare (+512 MB) (Fig
2.2, Fig 2.3 , Fig 2.4).

Fig 2.2. Disk Druid: partitionarea hard disk-ului.

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Fig 2.3. Disk Druid: partitionarea hard disk-ului.

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Fig 2.4. Disk Druid: partitionarea hard disk-ului.

Programul fdisk lucreaza cu un disc la un moment dat, si chiar daca
asigura o interfata neeleganta, in schimb are o flexibilitate mai mare decat Disk
Druid. Desi fdisk-ul nu este recomandat incepatorilor, totusi in continuare sunt
prezentate cateva notiuni de baza; daca v-ati facut treaba fara sa fie nevoie sa
folositi fdisk treceti peste randurile urmatoare.
Dupa cum vedeti in Fig 2.5, fdisk are o interfata tip linie de comanda
simpla. Fdisk poate fi rulat si din linia de comanda utilizand sintaxa urmatoare:
fdisk hard disk device
De exemplu:
fdisk /dev/hda
Aceasta comanda va comunica programului ca doriti sa lucrati cu
partitiile primului disc IDE. Asa cum o arata si Fig 2.5, fdisk afiseaza un prompt
Command (m for help): unde introduce litera m pentru a obtine un ecran
help (de ajutor) (Fig 2.5).

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Fig 2.5. Fdisk.

Pentru a vizualiza partitiile existente de pe discul selectat, introduceti p,
care va afisa partitiile actuale intr-un format tabelar cum ar fi urmatorul:
Disk /dev/hda: 33 heads, 63 sectors, 1014 cylinders
Units = cylinders of 2079 * 512 bytes
Device
/dev/sda1
/dev/sda2
/dev/sda5
/dev/sda6

Boot Start End

*
1
505
506
1014
506
886
887
1011

Blocks
524916
529105+
396018
129906

Id
83
5
83
82

System
ext2
ext2
ext2
Linux swap

Dupa cum se poate observa, /dev/sda1 are * in coloana Boot, ceea

ce inseamna ca aceasta partitie este bootabila. De asemenea, discul
/dev/sda a fost impartit in patru partitii, unde prima partitie este /dev/sda1,
care incepe la blocul 1 si se termina la blocul 505.
Fiecare bloc are 1.024 bytes, sau 1 KB. Astfel, prima partitie
/dev/sda1, alcatuita din 524.916 blocuri, are 524.916 KB sau aproximativ
512 MB.
Pentru a sterge toate partitiile existente una cate una, folositi comanda
d si introduceti numarul partitiei pe care doriti sa o stergeti.
Pentru a adauga partitii tastati n, asa cum este prezenatat mai jos:
Command (m for help): n
Command action
e extended
p primary partition (1-4)
Aveti doua optiuni. Puteti crea fie o partitie extinsa fie o partitie primara.
Aveti nevoie de partitii extinse doar daca doriti sa creati mai mult de patru
partitii. Deoarece pentru a lucra cu Linux nu este nevoie decat de partitiile /,
/usr, /home, si o partitie swap (si nici acestea toate obligatorii, asa cum am mai
aratat), nu aveti nevoie sa creati partitii extinse. Asa ca va trebui sa creati o
partitie primara tastand p in dreptul promptului. Urmatorul prompt va cere sa
alegeti numarul partitiei:

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Partition number (1-4): 1

Introduceti 1 pentru prima partitie, 2 pentru a doua, si asa mai departe.
Urmatorul prompt va cere sa selectati numarul blocului de start. Intervalul
prezent in paranteze reprezinta totalul blocurilor disponibile pentru partitionare.
Daca aceasta este prima partitie, puteti alege 1 ca fiind blocul de start:
First cylinder (1-1014): 1
Pentru a crea o partitie de 512 MB, puteti introduce dimensiunea in
bytes, kilobytes sau megabytes. Deoarece este mai usor de lucrat cu
dimensiunea in MB alegeti +512 MB pentru ultimul cilindru, dupa cum
urmeaza:
Last cylinder or +size or +sizeM or +sizeK ([1]-1024):
+512M
Acum sa vedem daca partitia a fost creata asa cum am cerut. In acest
scop folosim comanda p pentru afisarea informatiilor despre partitiile existente:
Disk /dev/sda: 33
Units = cylinders
Device
Start
Boot
/dev/sda1
1

heads, 63 sectors, 1014 cylinders

of 2079 * 512 bytes
End
Blocks Id System
505

524916 83

Linux
native

Dupa cum se poate vede a fost creata prima partitie. Tipul de partitie
implicit este Linux native; daca doriti sa faceti modificari asupra tipului partitiei
folositi comanda t pentru a atasa un semnalizator partitiei:
Command (m for help): t
Partition number (1-4): 1
Hex code (type L to list codes): 82
Change system type of partition 1 to 82 (Linux swap)
Command (m for help): p
Disk /dev/sda: 33 heads, 63 sectors, 1014 cylinders
Units = cylinders of 2079 * 512 bytes
Device
Start End
Blocks Id System

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Boot
/dev/sda1

505

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

mijloc de organizare si gestionare a informatiilor pe discurile hard ale

calculatorului.

Fig 3.2. Componentele Sistemului de Operare.

3.1. Kernel-ul sistemului de operare

Fig 3.5. Listarea continutului unui director.

Orice utilizator primeste un shell dupa executarea cu succes a
procesului de login. Fiecare shell comunica cu kernelul si se comporta ca un
interpret intre utilizator si kernel.
Comenzile utilizatorului sunt receptionate de catre shell. Aceste le
traduce si comunica comenzile kernelului care, la randul sau proceseaza
cererea si indeplineste sarcinile.

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

3.3. Sistemul de Fisiere

Directorul din varful structurii unui sistem de fisiere se numeste director

Description
Primul dispozitiv floppy
Primul floppy disk
Prima partitie pe primul hard disk IDE/EIDE
Al doilea hard disk IDE/EIDE
Primul disk SCSI
Prima partitie pe primul disk SCSI
Primul port paralel GNU/Linux
Al doilea port paralel GNU/Linux
Port serial

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

5. Operatii de baza

5.1. Configurarea init

Dupa ce sistemul de fisiere radacina a fost montat, kernelul porneste un
program numit init. Acest program porneste la randul lui toate celelate
programe. Dupa ce init termina rularea programelor respective, sistemul este
complet functional, iar procesul de incarcare este terminat.
Asa cum am mentionat, init este primul program pe care il ruleaza
kernelul la sfarsitul secventei de bootare. Deoarece este primul, ID-ul sau ca
proces (PID= Process ID) este 1. Cand porneste, init citeste un fisier de
configurare numit /etc/inittab. Fisierul /etc/inittab este prezentat in
continuare:

Fig. 5.1. Exemplu de fisier inittab.

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Fig. 5.1. Exemplu de fisier inittab (continuare).

Fisierul defineste modul de comportare al init pe parcursul proceselor
de incarcare si oprire a sistemului.
In continuare sunt prezentate cateva elemente privind constructia
fisierului /etc/inittab.
Programul init ignora toate liniile goale sau de comentarii (acestea din
urma fiind acele linii care incep cu semnul #) din fisierul /etc/inittab. Liniile
care contin campuri delimitate de doua puncte sunt liniile de configurare ale
init. Sintaxa este urmatoarea:
id:runlevels:actiune:proces [argumente]

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Primul camp este o marca unica care identifica o inregistrare din fisier.
Un id poate avea 2-4 caractere.
Al doile camp (runlevels) defineste nivelul de lucru asupra caruia se
aplica linia respectiva.
Al treilea camp defineste actiunea ce trebuie intreprinsa.
Ultimul camp (procesul) defineste procesul care trebuie pornit. Optional,
pot fi specificate argumente pentru procesul din campul patru.
Un nivel de lucru (runlevel) se refera la o anumita stare a sistemului.
Cele noua nivele sunt prezentate in tabelul urmator.
Runlevel-uri pentru INIT
runlevel
0
1
2
3
4
5
6
S sau s
A,b,c

Descriere
Oprit: utilizat pentru a opri sistemul
Single-user (utilizator unic): utilizat pentru a rula
sistemul cu o configuratie minima, potrivita
pentru un singur utilizator
Neutilizat
Multi-user (utilizatori multipli): utilizat pentru a
rula sistemul cu o configuratie care suporta mai
multi utilizatori la un moment dat
Neutilizat
Utilizat pentru a porni sistemul XWindow
Repornire: utilizat pentru a reporni sistemul
Utilizat intern de catre scripturi pentru a rula la
nivelul 1
Niveluri la cerere. Nu sunt utilizate in mod
deosebit

Este de remarcat faptul ca pot fi specificate nivele multiple intr-o singura

linie de configurare init. De exemplu, daca doriti ca init sa ruleze un proces atat
pentru modul 1 cat si pentru modul 3 veti putea specifica o linie de forma
urmatoare:
i[Link]tiune:proces [argumente]

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Tabelul urmator prezinta o serie de actiuni posibile:

Actiuni posibile pentru un runlevel

Actiune
respawn
wait
once
boot
bootwait
off

ondemand
initdefault
sysinit
powerwait

powerfail
powerokwait

ctrlaltdel
kbrequest

Descriere
Procesul este repornit de cate ori se termina
Procesul este rulat o data iar apoi init va astepta pana cand
se termina
Procesul este rulat o data
Procesul este rulat in timpul boot-arii iar init ignora campul
runlevel
Procesul este rulat in timpul boot-arii iar init va astepta ca
procesul sa se termine
Nu se intreprinde nimic. Aceasta optiune poate fi utilizata
pentru a dezactiva o linie de configurare fara a o sterge. Cu
toate acestea, exista o modalitate si mai simpla de a face
acest lucru, si anumetransformarea liniei de configurare in
linie de comentariu folosind la inceputul acesteia #
Utilizabila doar cand nivelul este a, b sau c. Procesul este
rulat ori de cate ori init este invocat prin unul din cele trei
nivele. De obicei nu se foloseste.
Stabileste nivelul implicit de lucru al sistemului la pornire.
Campul procesului este ignorat.
Procesul este rulat o data la incaracre (boot-are). O actiune
sysinit este executata inaintea actiunilor boot sau bootwait
Procesul este rulat atunci cand init primeste un semnal
SIGPWR. De obicei, software-ul de monitorizare UPS
detecteaza o problema de alimenatre cu curent si trimite un
astfel de semnal pentru init. Intr-o asemenea situatie, init va
astepta pana cand procesul se termina
La fel ca powerfail, insa init nu asteapta ca procesul sa se
termine
Procesul este rulat atunci cand init primeste un semnal
SIGPWR si un fisier text numit /etc/powerstatus care contine
sirul OK. De obicei, un program de monitorizare UPS va
crea un astfel de fisier si il va trimite impreuna cu semnalul
SIGPWR catre init pentru a indica faptul ca problema de
alimentare cu curent a fost rezolvata
Procesul este rulat atunci cand init primeste un semnal
SIGINT
Procesul este rulat atunci cand init primeste un semnal
(Keyboard Signal) de la tastatura

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Progamul init poate rula mai multe tipuri de structuri de directoare. In

continuare se prezinta o structura intalnita in cazul RedHat Linux.
5.1.1. Scriptul /etc/rc.d/[Link]
Asa cum am aratat, atunci cand sistemul RedHat Linux se incarca,
kernelul
executa
init
care
la
randul
sau
ruleaza
scriptul
/etc/rc.d/[Link] inainte de a procesa oricare alt fisier. Acest script
este rulat inaintea tuturor datorita actiunii sysinit din linia de configurare din
/etc/inittab:
si::sysinit:/etc/rc.d/[Link]
Este de observat faptul ca in campul rezervat nivelelor nu se trece nimic
deoarece init recunoaste sysinit ca fiind o actiune de initializare a intregului
sistem. Scriptul [Link] face multe lucruri, inclusiv stabilirea numelui masinii,
activarea partitiei swap, verificarea sistemelor de fisiere, incarcarea modulelor
kernelului si multe altele. De obicei, nu este nevoie sa modificati acest script.
5.1.2. Directorul /etc/rc.d/init.d
Subdirectorul init.d este utilizat pentru a pastra toate scripturile
necesare tuturor nivelelor de lucru. Pastrarea lor intr-un singur loc usureaza
administrarea. Fiecare script este folosit pentru a porni/opri un servici anume,
DNS-ul (Domain Name Service), serviciul Web si altele asemanatoare. Toate
aceste scripturi respecta o sintaxa speciala. De exemplu, pentru a porni
serviciul NFS (Network File System), se va rula scriptul urmator:
/etc/rc.d/init.d/nfs start
Pentru a opri acelasi servicu, se va putea rula acelasi script in felul urmator:
/etc/rc.d/init.d/nfs stop
Dupa cum se poate observa, scriptul nfs interpreteaza start si stop ca
argumente. Acest lucru se intampla cu toate scripturile din acest director,
scripturi ce sunt legate simbolic la directoarele rc[0-6].d.
Listing /etc/rc.d/init.d

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

5.1.3. Scriptul /etc/rc.d/rc

Atunci cand programului init i se spune sa schimbe runlevel-ul cu unul
din cele 6 posibile, init ruleaza un script specificat intr-una din liniile de
configurare urmatoare din fisierul /etc/inittab, in functie de runlevel-ul
dorit:
[Link]wait:/etc/rc.d/rc 0

[Link]wait:/etc/rc.d/rc 6
Se observa faptul ca pentru fiecare nivel (0-6) este rulat un script
/etc/rc.d/rc
cu
argument
numarul
nivelului
corespunzator.
/etc/rc.d/rc este responsabil cu pornirea/oprirea tuturor serviciilor pentru
fiecare nivel in parte. In interiorul sau sunt definite nivelurile de lucru si
serviciile asociate acstora. De exemplu, daca se doreste sa se modifice
runlevel-ul cu 3, init va rula scriptul /etc/rc.d/rc cu argumentul 3 intr-o linie
de comanda similara cu urmatoarea:
/etc/rc.d/rc 3
listing /etc/rc.d/rc
In linii mari, scriptul acesta face urmatoarele lucruri: verifica daca exista
un subdirector pentru nivelul specificat in argument. Daca acesta exista va
continua cu pasul urmator. Determina daca serviciile care ar trebui sa ruleze in
nivelul specificat sunt deja pornite. Daca da, scriptul le va opri pentru a putea
sa le reporneasca la pasul urmator. Pentru a opri un serviciu, scriptul va
executa fisierul K corespunzator cu argumentul stop.
Scriptul rc va executa toate fisierele S cu argumentul start.
5.1.4. Directoarele /etc/rc.d/rc[0-6].d
Subdirectoarele de la rc0.d pana la rc6.d sunt utilizate pentru nivelele
de lucru de la 0 la 6. Aceste directoare contin legaturi simbolice catre
scripturile din directorul /etc/rc.d/init.d.
Listing pentru /etc/rc.d/rc5.d

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Dupa cum se observa, fisierele/scripturile din directorul /etc/rc.d/init.d au

legaturile facute in doua feluri:
K{numar de doua cifre}{nume script}
S{numar de doua cifre}{nume script}
Toate scripturile care au ca prefix litera K sunt executate cu
argumentul stop, iar toate cele cu S in fata cu argumentul start.
Numarul din doua cifre reprezinta ordinea de executie.
5.1.5. Scriptul /etc/rc.d/[Link]
Este un script care se executa, de obicei, o data la sfarsitul nivelelor 2,3
si 5. se pot adauga in el linii care sa indice orice actiune necesara a fi rulata o
data la fiecare proces de incarcare a sistemului.
5.1.6. Scriptul /etc/rc.d/[Link]
Ca si scriptul /etc/rc.d/[Link], [Link] este de obicei rulat
o data la sfarsitul runlevel-urilor 1 si 3 pentru a initializa porturile seriale.

5.2. Administrarea conturilor utilizatorilor

Un cont reprezinta toate fisierele, resursele si informatiile care apartin
unui utilizator.
5.2.1. Crearea unui utilizator
Cele mai multe distributii Linux vin cu un program pentru crearea
conturilor. Exista cateva astfel de programe disponibile. Doua alternative din
linie de comanda sunt adduser si useradd; poate exista, de asemenea si
instrumente din interfata gragica. Fie ca este vorba de un program fie ca este
o interfata grafica sunt putine lucruri de facut.
/etc/passwd si alte fisiere informative
Baza de date elementara din Unix este un fisier text, /etc/passwd (numit
fisierul parole), care listeaza toti utilizatorii vazilizi impreuna cu informatiile
asociate lor. Fisierul are cate o linie pentru fiecare nume de utilizator si este
impartit in sapte campuri:

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Utilizator.
Parola, in forma incriptata.
ID numeric pentru utilizator.
ID numeric pentru grup.
Numele intreg si alte descrieri ale contului.
directorul home.
Shell-ul de conectare.
Crearea unui utilizator manual
Pentru a crea un cont de utilizator manual, parcurgeti urmatorii pasi:
Editati /etc/passwd cu vipw sau pico si adugati o linie noua pentru contul
nou. Fiti atenti la sintaxa.
In mod similar editati /etc/group, daca aveti nevoie sa creati si un
grup nou.
Creati directorul principal (home) al utilizatorului folosind mkdir. Copiati
fisierele din /etc/skel in noul director home. Stabiliti proprietarul si permisiunile
cu comenzile chown si chmod. Optiunea -R este foarte utila. Drepturile
corecte variaza putin, dar in general daca faceti ca in exemplul urmator totul va
fi OK:
cd /home/newusername
chown -R [Link] .
chmod -R go=u,go-w .
chmod go= .
Stabiliti parola cu comanda passwd. Dupa ce stabiliti parola contul va fi
functional. Parola nu trebuie setata pana cand nu ati ajuns la final, altfel
utilizatorul ar putea sa se conecteze inainte ca dumneavoastra sa fi terminat
de copiat fisierele.
Mai usor
Exista o serie de comenzi care pot sa scrie/citeasca fisiere dar numai
utilizatorul root are drepturile respective; insa sunt utilizate si de alti utilizatori.
Un exemplu il reprezinta comanda passwd folosita pentru a schimba parola.
Daca va uitati la drepturile existente asupra fisierului password veti vedea
probabil ceva asemanator cu fig 5.2:

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

FIG 5.2. Drepturile asupra fisierului /etc/passwd.

Cand utilizatorul X decide sa-si modifice parola el doar scrie comanda
passwd, apoi i se cere sa scrie vechea parola o data (pentru a fi sigur ca
persoana care modifica parola este utilizatorul insasi si nu o alta persoana
care profita de conexiunea uitata deschisa a cuiva) si apoi cere de doua ori
parola noua (fig 5.3).

Fig 5.3. Comanda passwd.

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

In exemplul de mai sus am introdus doua erori pentru a arata faptul ca

sistemul verifica existenta unor parole triviale. Acest lucru nu se intampla la
toate distributiile Linux!
Cand tastati parola nu vedeti ce ati tastat asa ca daca nu sunteti siguri
incercati combinatia de taste CTRL+U pentru a sterge tot continutul liniei si
reintroduceti parola.
Alegerea parolelor: este complet contraindicat alegerea parolei ca fiind
numele utilizatorului, numele sotului/sotiei, cainelui, sau alte nume familiare,
pe motiv ca sunt foarte usor de ghicit!
O parola buna trebuie sa aiba cat mai multe litere, cifre, alte caractere
ca '%$@#_*&", si, pe cat posibil sa nu fie un cuvant uzual! Pe de alta parte
trebuie sa fie usor de tinut minte, deci trebuie facut un compromis.
Exemple de parole bune: to1po2gan%, (min*max)=, pfdicdp
(Parola Formata Din Initialele Cuvintelor Dintr-o Propozitie), etc
Noua parola este apoi scrisa in fisierul /etc/passwd.
Deci, cum este posibil ca fisierul /etc/passwd, in care poate scrie
doar utilizatorul root, sa fie completat de un simplu utilizator care doreste sa-si
modifice parola?
Acest lucru este posibil datorita asa-numitului bit UID. Cu alte cuvinte,
acest bit ofera posibilitatea de a arata ca alt utilizator in timp ce executi un
program.
Remarcati faptul ca doar utilizatorul root are dreptul de a scrie in fisierul
/etc/passwd. Acum sa ne uitam la permisiunile asupra programului passwd.
Observati ca exista un "s" acolo unde ne asteptam sa fie un "x" pentru a
indica dreptul de executie pemtru proprietar. "S" indica faptul ca bitul set UID
este atribuit. Avand atribuit bitul UID, atunci cand executati programul passwd
ca utilizator obisnuit, programul va fi executat ca si cu m ati fi administrator.
5.2.2. Adaugarea/stergerea utilizatorilor
O treaba a administratorilor sistemului Linux este aceea de a sterge sau
de a adauga utilizatori pentru sistemul respectiv. Procedura este insa util de
stiut de toata lumea. Exista doua modalitati pentru a face acest lucru.
Puteti edita direct fisierele in care este stocata informatia despre
utilizatori (nu prea comfortabil !)

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Puteti utiliza scripturi care sa va ceara anumiti parametri si apoi sa faceti

toate celelalte lucruri pe care doriti.
De obicei aceste scripturi sunt useradd si adduser. Prezenta lor
depinde de distributia Linux. De asemenea si felul in care ele lucreaza. De
exemplu, in Slackware-Linux comanda useradd este diferita de comanda
adduser, in timp ce in Red Hat Linux este acelasi lucru.
Mai intai sa ne uitam la continutul fisierului /etc/passwd (FIG 5.4):

FIG 5.4. Fisierul /etc/passwd.

Exista cate o linie pentru fiecare utilizator, in care campurile sunt
despartite de ":" . Iata sintaxa pentru o linie:
UserName:
CriptedPassword:
HomeDirectory: Shell

UserID:

GroupID:

GeneralInfo:

UserName (numele utilizatorului)

Este un sir de caractere unic, care identifica, defineste contul. Pentru conturile
personale este asemenea cu numele folosit la login.

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Cripted Password (parole incriptate)

Este reprezentarea codata a parolei utilizatorului. Acest camp este stabilit
folosind programul passwd. Foloseste o schema de codare dificila dar nu
imposibil de spart. Daca primul caracter din fisierul passwd este "*" (asterisk),
atunci contul este inactiv iar utilizatorul cu numele respectiv nu se poate
conecta.
Exemplu:
bill: *: 150: 100: Bill Anderson-Phone 156789: /home/bill: /bin/bash
UserID (UID)
Este un numar intreg pe care sistemul il foloseste pentru a identifica acel cont.
GroupID (GID)
Este un numar intreg care se refera la grupul implicit al utilizatorului (vezi
/etc/group).
General Info (informatii generale)
Contine informatii aditionale despre utilizator, cum ar fi: numele real, alte
informatii optionale ca numar de telefon, adresa, etc.
Home Directory (directorul principal al utilizatorului)
Este directorul utilizatorului, pentru uzul personal. Exista un simbol care face
referire la el : "~".
Shell
Este numele programului care ruleaza atunci cand utilizatorul s-a conectat la
sistem. In cele mai multe cazuri este data toata calea, cum ar fi /bin/bash.
Exemplu:
UserName

Antony

Cripted Password

xtrLYQ7BtNqgQ

User ID

502

Group ID

502

General info

not specified

Home Directory

/home/Antony

Shell

/bin/bash

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Acum, adaugam doi noi utilizatori.

Acesta este structura directorului "/home" inainte de a adauga
utilizatorii.

Fig 5.5. Structura directorului /home.

Daca nu va aduceti aminte cum se foloseste comanda "adduser", puteti
folosi aplicatia "man" (sau "Xman" daca folositi XWindows) precum "man
adduser".
Alta soluti este de a tasta comanda fara parametrii:

Fig 5.6. Comanda useradd.

Care este rezultatul tastarii liniilor urmatoare ?

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

adduser -m -g users -p "" Ronald

adduser -m -g users -p "" -d /home/no-default-John John
Primul, adduser -m -g users -p "" Ronald inseamna:
adduser Adauga un utilizator
-m

Creaza directorul home al utilizatorului daca nu exista

-g users Atribuie utilizatorul grupului de utilizatori "users"

-p ""

Fara parola (utilizatorul poate intra fara parola ...)

Ronald

Acesta este numele utilizatorului, UserName (Login),

pentru noul utilizator

Observati ca unii parametrii ca UserID, data expirarii , ..... , nu au fost

specificate astfel incat sistemul a pus valori implicite pentru ei.
Al doile exemplu,
adduser -m -g users -p "" -d /home/no-default-John John:
adduser

Adauga un utilizator

-m

Creaza directorul home daca nu exista

-g users

Atribuie utilizatorul grupului de utilizatori "users"

-p ""

Fara parola (utilizatorul poate intra fara parola ...)

-d
/home/no- Numele directorului home este "/home/no-defaultJohn"
defaultJohn
John

Acesta este numele utilizatorului, UserName (Login),

pentru noul utilizator

Asa cum se vede, avem un nou nume pentru directorul home al acestui
utilizator. Implicit ar fi fost John, insa noi l-am modificat.

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Fig 5.7. Continutul directorului /home.

Fisierul de configurare principal pentru manipularea conturilor este
/etc/passwd, asa ca sa vedem ce s-a intamplat cu el:

Fig 5.8. Fisierul /etc/passwd.

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Acesta este fisierul /etc/group, in care puteti vede un grup "users" cu

codul "100", exact cel prezent in /etc/passwd pentru noii utilizatori Ronald
si John.

Fig 5.8. Fisierul /etc/group.

5.3. Console virtuale

Consola sistemului este alcatuita din tastatura si monitor (care sunt
conectate direct la calculator). Totusi este posibil pentru un utilizator sa
foloseasca mai multe console virtuale, putand deschide astfel mai multe
sesiuni de lucru simultan! Pentru aceasta apasati tastele Alt-F2, iar la promptul
login, introduceti numele si parola dvs. In acest moment ati deschis inca o
sesiune de lucru !
Apasand Alt-F1, reveniti inapoi la prima sesiune. De regula sunt activate
7-8 console virtuale, dar pot fi activate mult mai multe 12, 24, sau chiar mai
multe. Pentru a comuta pe consola 5 (de exemplu) se apasa combinatia de
taste Alt-F5, s.a.m.d.. Nu uitati sa faceti "logout" din fiecare la incheierea
sesiunii de lucru.

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

In acest scop comanda "w" poate fi utila, furnizand informatii despre

consolele virtuale folosite.
In exemplul de mai jos se poate observa ca utilizatorul gxg foloseste
consolele 1 si 2 (corespunzatoare combinatiilor Alt-F1 si Alt-F2), utilizatorul
root consola 3 (Alt-F3), utilizatorul stud foloseste consola 7 (Alt-F7), iar
utilizatorul stud2 este conectat la calculator prin retea.
Consola 1 se numeste "tty1", consola 2 "tty2", s.a.m.d..
[stud@x stud]$ w
2:53pm up 24 min, 4 users, load average: 1.00, 1.01,
0.77
USER
TTY
FROM
LOGIN@
IDLE
JCPU
PCPU
WHAT
gxg
tty1
2:30pm 2:34
0.15s 0.15s bash
gxg
tty2
2:30pm 14:34
1.98s 1.74s
/usr/bin/mc -P
root
tty3
2:48pm 4:05
0.27s 0.27s bash
stud
tty7
2:50pm 0.00s 0.35s 0.06s w
stud2
ttyp1
[Link]
2:55pm 0.00s 0.24s 0.06s bash
[stud@x stud]$

5.4. Vizualizarea continutului directoarelor

Iata un exemplu de structura arborescenta de directoare si fisiere
prezentate intr-o alta forma (lucrul cu directoarele si fisierele este detaliat in
capitolele urmatoare).

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

.
|-|-|
|
|
|
|-|
|
|-|
|
|
|
|
|
|
|
|-`--

Directorul "ftp" este directorul parinte al directoarelor "bin","etc", "lib",

"pub", iar directorul "pub" este subdirectorul lui "ftp".
Numele complet al unui subdirector poate fi obtinut adaugand numele
directorului parinte la numele subdirectorului si punand separatorul "/".
[gxg@x /]$ ls
Office50
c
bin
cdrom
boot
dev

etc
home
lib

lost+found
mnt
proc

root
sbin
tmp

usr
var
w95

Obtinerea unor informatii detaliate referitoare la continutul directoarelor

se face utilizand otiunea -l (optiunea -a ofera, in plus si informatii despre
fisierele ascunse).
[gxg@x /]$ ls -l
total 84
drwxr-xr-x
2 root
drwxr-xr-x
2 root

root
root

1024 Jan
2048 Jan

7 08:58 Office50
7 12:54 bin

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

drwxr-xr-x
lrwxrwxrwx
drwxr-xr-x
drwxr-xr-x
drwxr-xr-x
drwxr-xr-x
drwxr-xr-x
drwxr-xr-x
drwxr-xr-x
dr-xr-xr-x
drwxr-xr-x
drwxr-xr-x
drwxrwxrwt
drwxr-xr-x
drwxr-xr-x
drwxr-xr-x

2
1
2
3
26
8
4
2
4
5
13
3
3
20
16
16

root
root
root
root
root
root
root
root
root
root
root
root
root
root
root
root

root
1024 Jan 10 18:42 boot
root
4 Jan 8 20:41 c -> /w95
root
1024 Jan 6 03:25 cdrom
root
21504 Jan 10 16:43 dev
root
3072 Jan 10 16:43 etc
root
1024 Jan 10 14:41 home
root
2048 Jan 6 05:10 lib
root 12288 Jan 6 05:00 lost+found
root
1024 Jan 6 05:01 mnt
root
0 Jan 10 18:42 proc
root
1024 Jan 10 16:49 root
root
2048 Jan 7 09:09 sbin
root
1024 Jan 10 18:44 tmp
root
1024 Jan 6 05:06 usr
root
1024 Jan 6 05:14 var
root
21504 Jan 1 1970 w95

[gxg@x /]$

5.5. Documentatie si manual. Comanda man.

Una dintre cele mai importante facilitati in Linux este manualul on-line!
Astfel aproape fiecare comanda Linux este insotita de manual. Manualul poate
fi accesat folosind comanda man, in felul urmator:
Exemplu:
[gxg@x gxg]$ man passwd
Formatting page, please wait...
PASSWD(1)

PAM only applications

PASSWD(1)

NAME
passwd - update a user's authentication tokens(s)
SYNOPSIS
passwd [-u] [username]
DESCRIPTION

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Passwd is used to update a user's authentication token(s).

Only the superuser may update another user's password by
supplying a username. The option, -u, is used to indicate
that the update should only be for expired authentication
tokens (passwords); the user wishes to keep their nonexpired tokens as before.
Passwd is configured to work through the Linux-PAM API.
Essentially, it initializes itself as a "passwd" service
with Linux-PAM and utilizes configured password modules to
authenticate and then update a user's password.
A simple entry in the Linux-PAM configuration file for
this service would be:
#
# passwd service entry that does strength checking
of
# a proposed password before updating it.
#
passwd password requisite pam_cracklib.so retry=3
passwd password required pam_pwdb.so use_authtok
#
Note, other module-types are not required for this
cation to function correctly.

appli-

EXIT CODE
On successful completion of its task, passwd will
complete with exit code 0. An exit code of 1 indicates
an error occurred. Textual errors are written to the
standard error stream.
CONFORMING TO
Linux-PAM
Linux).

(Pluggable

Authentication

modules

for

FILES
/etc/[Link] - the Linux-PAM configuration file

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

BUGS
None known.
SEE ALSO
pam(8), and pam_chauthok(2).
For more complete information on how to configure
this application with Linux-PAM, see the Linux-PAM System
Administrators' Guide at
<[Link]
SimplePAMApps 0.50 1996 Dec 14

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

programul dmesg. Fisierele /var/log/messages vor contine, de asemenea,

multe mesaje din procesul de bootare.
In acest moment, kernelul va monta sistemul de fisiere radacina (/) ca
read-only (doar cu drepturi de citire) si va verifica sistemul de fisiere. Daca
totul este gasit in regula atunci sistemul de fisiere radacina va fi montat cu
drepturi read/write (citire/scriere).
Daca apar probleme si kernel-ul nu reuseste sa monteze partitia
radacina sau sunt descoperite probleme grave, kernelul va intra in panica si
sistemul se va opri. Daca discul devine corupt din anumite motive, kernel-ul va
asigura o optiune de rulare a unui program de verificare a sistemului de fisiere
cum ar fi fsck.ext2 prin intermediul unui shell restrans.
Odata ce sistemul radacina de fisiere a fost montat, kernel-ul porneste
un program numit init. Acest program porneste toate celelalte programe. Odata
ce init a terminat de rulat toate programele necesare, sistemul poate fi
considerat functional iar procesul de incarcare terminat.
Ceea ce ruleaza init ca parte a procesului de bootare este foarte
personalizabil.
In timpul procesului de incarcare a sistemului, init va rula mai intai
scriptul [Link] si apoi scriptul corespunzator nivelului implicit de rulare.
Nivelul de rulare implicit este stabilit in /etc/inittab utilizand o linie precum
urmatoarea:
init:3:initdefault:
In acest caz nivelul implicit este stabilit nivelul 3. Aceasta inseamna ca
init va rula scriptul necesar pentru a pune sistemul in modul de lucru
multiutilizator.
Iata in continuare exemplificate utilizarile nivelelor de lucru (run level),
exemplu obtinut prin editarea fisierului /etc/inittab.

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Sistemul de operare LINUX

gxg@x inseamna utilizatorul "gxg" inregistrat la calculatorul cu numele "x"

"/" inseamna directorul curent (in acest caz este radacina)
Toate aceste informatii impreuna cu semnul $ formeaza promptul.
La unele sisteme, el poate avea mici modificari! Astfel, inainte de semnul "$"
poate aparea numai numele calculatorului, fara numele utilizatorului, dar
acestea sunt setari care se pot schimba.
Aceasta comanda este echivalenta cu:
[gxg@x /]$ /usr/bin/pine
/usr/bin/pine reprezinta calea completa spre fisierul (executabil) pine. In

exemplul precedent este optionala deoarece sistemul cauta fisierul pine intr-o
lista de directoare (specificate dinainte desigur), printre care si /usr/bin.
Exista si comenzi care trebuiesc lansate specificand (numai) numele complet!
In caz contrar pe ecran apare mesajul de eroare "command not found", cu alte
cuvinte sistemul nu stie unde este programul respectiv.
Exemplu:
[gxg@x /]$ /sbin/repquota
Usage:
repquota [-v] [-g] [-u] -a
repquota [-v] [-g] [-u] filesys ...
[gxg@x /]$ repquota
bash: repquota: command not found
De regula principalele comenzi folosite in Linux sunt puse in directorul "/bin"
sau "/usr/bin", iar sistemul este configurat sa caute aceste comenzi in
directoarele amintite.
Acest lucru este foarte convenabil, necesitand efortul minim din partea
utilizatorului.
Un alt mod interesant de a ajuta utilizatorul este tasta "Tab"!
Tastati cateva caractere dintr-o comanda si apoi apasati tasta "Tab". Sistemul
va completa pentru dumneavoastra numele comenzii!

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

In cazul in care incep mai multe comenzi cu caracterele precizate, ve-ti auzi un
bip, iar daca mai apasati inca o data veti vedea pe ecran toate posibilitatile.
Exersand, veti observa ca aceasta tasta "Tab" este rapida, si foarte utila in
cazurile in care nu va amintiti exact unele comenzi.
Exemplu:
[gxg@x bin]$ ps2
ps2ascii ps2epsi
[gxg@x bin]$ le
less
lessecho
[gxg@x bin]$

ps2pdf
lesskey

let

lex

6.3. Redirectarea iesirii unei comenzi

In unele cazuri este de dorit ca informatia produsa de o comanda (afisata pe
ecran) sa fie directata intr-un fisier. Pentru aceasta, la sfarsitul comenzii
adaugati semnul ">" urmat de numele fisierului care va fi creat si va contine
aceasta informatie. Pe ecran nu va mai fi afisata aceasta informatie!
Atentie: Daca redirectati output-ul unei comenzi intr-un fisier care deja exista,
tot continutul lui va fi suprascris.
Exemplu:
gxg@x gxg]$ ls -l > [Link]
gxg@x gxg]$
6.4. Lansarea in background a unui program
Datorita posibilitatii de a lucra cu mai multi utilizatori deodata, sistemul poarta
denumirea de sistem multiuser.
Sistemul de operare Linux este si un sistem multitasking, ceea ce inseamna ca
mai multe programe (procese) pot rula simultan.
Acest sistem de procese numit multitasking este utilizat pentru a aloca timpul
de lucru al procesorului mai multor utilizatori in acelasi timp. In realitate nu este
vorba de procese care se ruleaza in acelasi timp ci unele dupa altele la
intervale de timp de ordinul milisecundelor.

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Sistemul de operare aloca timpul in asa fel incat sa lase impresia de

continuitate pentru fiecare utilizator. In timp ce unul dintre acestia lucreaza la
terminalul sau el imparte cu ceilalti resursele de calcul.
Exista doua moduri de a lansa in executie un program: foreground (in fata) si
background (in spate). Modul foreground este asociat cu programele
interactive, care necesita interventia utilizatorului (de la tastatura) si ii transmite
informatii pe monitor. De regula, programele lansate de utilizator sunt lansate
in modul acesta.
Opus modului foreground, modul background este asociat de regula cu acele
programe care nu necesita interventia utilizatorului in timpul desfasurarii lor.
Totusi orice program poate fi lansat in executie in fiecare mod.
Un program se lanseaza in backgroung adaugand semnul "&" la sfarsitul
comenzii.
6.4.1. Exemple de programe care pot fi lansate in foreground sau
background
Programul de posta electronica "pine" este un program care prezinta meniuri
utilizatorului, acesta putand alege intre a citi posta primita, a trimite un nou email, a tipari un mesaj, etc. El este exemplul ideal de program care ruleaza in
foreground.
Programul care primeste posta electronica din retea si o distribuie fiecarui
utilizator este un proces care ruleaza in background.
Un program poate fi lansat in background in felul urmator:
Exemplu:
[gxg@x /]$ tar -zcf ~/[Link] /usr/doc/* &
[1] 1119
[gxg@x /]$
Avantajul lansarii unui program in background este posibilitatea utilizarii
calculatorului si in timp ce procesul respectiv ruleaza. In exemplul precedent
am folosit comanda tar (utila pentru arhivare/dezarhivarea fisierelor) (-zcf
~/[Link] /usr/doc/* sunt parametrii comenzii tar iar semnul &
semnifica lansarea in background).

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Sistemul raspunde [1] 1119 si apoi afiseaza promptul asteptand alta

comanda (in timp ce prima ruleaza!) ([1] inseamna ca este primul proces
lansat in background iar 1119 este identificatorul de proces).
6.5. Manipularea proceselor. Comenzile "jobs", "fg", "bg", "ps", "kill"
Asupra unui proces, odata pornit, se pot efectua urmatoarele operatii:
Terminarea
Suspendarea
Reluarea unui proces suspendat
Mutarea in background
Aducerea in foreground
Listarea proceselor
Comanda jobs va arata programele lansate in background de la terminalul
curent.
[gxg@x /]$ jobs
[1]- Running
[2]+
Running
usr/doc/* &

yes >/dev/null & (wd: ~)

tar -zcf ~/[Link]

[gxg@x /]$
Pentru a vedea procesele pornite si de la alte terminale puteti folosi comanda
ps: Comanda ps (prescurtare de la Processes Status) este mai tare decat
jobs. Pentru manipularea unui proces este necesara cunoasterea
identificatorului procesului (PID) furnizat de aceasta comanda.
[gxg@x gxg]$ ps
PID TTY STAT TIME
287
1 S
0:00
288
2 S
0:00
329
2 S
0:00
331 p0 S
0:00
335
1 R
0:00
[gxg@x gxg]$

COMMAND
-bash
-bash
/usr/bin/mc -P
bash -rcfile .bashrc
ps

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

6.5.1. Terminarea
In unele sitatii este de dorit oprirea fortata a proceselor inainte de terminarea
lor fireasca. Dupa terminarea procesului memoria ocupata se elibereaza.
Pentru aceasta se foloseste comanda kill.
[gxg@x gxg]$ ps
PID TTY STAT TIME COMMAND
287
1 S
0:00 -bash
288
2 S
0:00 -bash
289
3 S
0:00 -bash
329
2 S
0:01 /usr/bin/mc -P
331 p0 S
0:00 bash -rcfile .bashrc
348
1 S
0:01 top
362
3 R
0:00 ps
[gxg@x gxg]$ kill 348
[gxg@x gxg]$ ps
PID TTY STAT TIME COMMAND
287
1 S
0:00 -bash
288
2 S
0:00 -bash
289
3 S
0:00 -bash
329
2 S
0:01 /usr/bin/mc -P
331 p0 S
0:00 bash -rcfile .bashrc
363
3 R
0:00 ps
[gxg@x gxg]$
Daca programul este in foreground (accepta comenzi de la tastatura), atunci el
(de regula) se poate opri folosind combinatia de taste Control+C. Cele doua
metode sunt echivalente pentru ca in fiecare caz sistemul trimite procesului
respectiv semnalul "TERM" pentru incheierea programului.
6.5.2. Suspendarea
Suspendarea unui proces inseamna oprirea lui temporara, cu posibilitatea
continuarii rularii sale. Spre deosebire de terminare, programul "ingheata" in
starea sa la momentul suspendarii, iar memoria ocupata cu acest proces NU
este eliberata.
Pentru suspendarea unui program care ruleaza in foreground se poate apasa
Control+Z. Daca programul ruleaza in background, pentru stoparea sa trebuie
data comanda kill cu parametrul STOP.

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

$ kill -STOP 435

435 reprezinta identificatorul procesului care se doreste a fi stopat.

Acest identificator il puteti afla folosind comanda ps.
6.5.3. Reluarea unui proces suspendat
In mod analog cu comenzile anterioare, kill -CONT permite continuarea
unui proces suspendat. Aceasta continuare se va face in background. Doua
comenzi utile sunt fg si bg: Comanda fg continua in foreground un proces
intrerupt, iar comanda bg in background.
6.5.4. Aducerea unui proces in foreground
Daca procesul este stopat sau ruleaza in background, aducerea lui in
foreground se face folosind comanda fg. Daca sunt mai mult de 2 procese in
aceasta stare, comanda fg (sau bg) trebuie urmata de un numar in felul
urmator:
[gxg@x gxg]$ jobs
[1]
Stopped
[2]- Stopped
[3]+ Stopped
[gxg@x gxg]$ fg 3
grep k

yes
yes
grep k

(Ctrl+Z)
[3]+ Stopped
[gxg@x gxg]$

$ cd .. [Enter]
$ pwd [Enter]
/usr/local
$ cd ../bin [Enter]
$ pwd [Enter]
/usr/bin
Se poate face deplasare inapoi mai mult de un nivel.
$ cd ../../var/tmp [Enter]
$ pwd [Enter]
/var/tmp
$ cd /usr/bin/../local/bin/.. [Enter]
$ pwd [Enter]
/usr/local
7.1.3. Referirea exacta la directorul curent
Directorul current poate fi privit ca un singur punct. In practica toate caile
relative pot incepe cu prefixul ./
$ cd ./bin [Enter]
$ pwd [Enter]
/usr/local/bin
7.1.4. Directorul home
Fiecare utilizator are un director personal, cunoscut sub numele de home
(acasa), el pastreaza toate datele ce apartin utilizatorului respective. Tastand
doar cd, utilizatorul poate ajunge direct in directorul sau home.
$ cd [Enter]
$ pwd [Enter]
/home/john
Unele shell-uri inlocuiesc semnul ~ de la inceputul unei cai cu calea
directorului home a utilizatorului.
$ cd ~ [Enter]
$ pwd [Enter]

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

/home/john
In acelasi fel, daca semnul ~ este asezat in fata unui cont de utilizator va fi
inlocuit cu calea catre directorul home al utilizatorului.
$ cd ~mary [Enter]
$ pwd [Enter]
/home/mary
Inapoi la directorul home.
$ cd [Enter]
7.2. Continutul directoarelor
Pentru a lista continutul unui director se foloseste comanda ls.
$ ls /bin [Enter]
arch
dd
gzip
netconf
sleep
ash
df
hostname
netstat
sort
[Link]
dmesg
igawk
nice
stty
aumix-minimal dnsdomainname ipcalc
nisdomainname su
awk
doexec
kill
ping
sync
basename
domainname
linuxconf ps
tar
bash
echo
ln
pwd
tcsh
bash2
ed
loadkeys
red
touch
bsh
egrep
login
remadmin
true
cat
ex
ls
rm
umount
chgrp
false
mail
rmdir
uname
chmod
fgrep
mkdir
rpm
userconf
chown
fsconf
mknod
rvi
usleep
consolechars
gawk
mktemp
rview
vi
cp
gawk-3.0.4
more
sed
view
cpio
grep
mount
setserial vimtutor
csh
gtar
mt
sfxloadypdomainname
date
gunzip
mv
sh
zcat
Comanda ls /bin afiseaza continutul lui /bin/.
O afisare mult mai completa se poate obtine folosind optiunea l (long list).

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

$ ls -l /bin [Enter]
-rwxr-xr-x
1 root
root
2612 Mar 7 11:29 arch
-rwxr-xr-x
1 root
root
60592 Feb 3 20:12 ash
-rwxr-xr-x 1 root root
263064 Feb 3 20:12 [Link]
-rwxr-xr-x 1 root root 9968 Feb 3 19:04 aumix-minimal
lrwxrwxrwx
1 root
root
4 Apr 13 23:28 awk -> gawk
-rwxr-xr-x 1 root
root
5756 Mar 7 12:15 basename
-rwxr-xr-x
1 root
root
316848 Feb 27 18:44 bash
... multe linii ...
-rwxr-xr-x
1 root
root
4320 Mar 7 12:15 true
-rwsr-xr-x
1 root
root
26608 Feb 3 15:14 umount
-rwxr-xr-x
1 root
root
6196 Mar 7 12:15 uname
lrwxrwxrwx 1 root root 14 Apr 13 23:49 userconf ->
/bin/linuxco
nf
-rwxr-xr-x
1 root
root
16252 Mar 8 17:26 usleep
-rwxr-xr-x
1 root
root
346352 Mar 7 18:18 vi
lrwxrwxrwx
1 root
root
2 Apr 14 00:00 view -> vi
-rwxr-xr-x
1 root
root
362 Mar 7 18:18 vimtutor
lrwxrwxrwx
1 root root
8 Apr 13 23:51 ypdomainname ->
hostname
-rwxr-xr-x
3 root
root
46384 Feb 15 17:04 zcat
$ cd [Enter]
$ ls [Enter]
Pentru a afisa fisierele ascunse (care incep cu un punct).
$ ls a [Enter]
.
.bash_history
..
.bash_logout
.ICEauthority
.bash_profile
errors
.Xauthority
.bashrc
.Xdefaults
.cshrc

.enlightenment
.gnome
.gnome-desktop

.mc
.tcshrc
.xsession-

.gnome-help-browser
.gnome_private

7.3. Crearea fisierelor

Exista modalitati diferite de a crea un fisier. Cel mai simplu este sa creezi un
fisier gol folosind comanda touch. Mai intai se face deplasarea in directorul
home, ce mai bun loc de joaca.

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

$ cd [Enter]
$ touch myfile [Enter]
$ ls -l myfile [Enter]
-rw-rw-r-- 1 john john 0 Dec 23 10:49 myfile
Fisierul a fost creat..
Se poate folosi si comanda cat
$ cat > myfile2 [Enter]
there are better ways to write [Enter]
text.[Enter]
This is a one-way writing. [Enter]
[Ctrl+d]
$ cat myfile2 [Enter]
7.4. Copierea fisierelor
$ cp myfile2 myfile3 [Enter]
Copierea unui grup este posibila doar daca ultimul fisier este un director
existent.
$ cp myfile myfile2 myfile3 /tmp [Enter]
$ cp myfile* /tmp [Enter]
Stergerea fisierelor
Atentie atunci cand stergeti ceva si sunteti administrator.
$ rm myfile myfile2 [Enter]

Nu exista nici o modalitate pentru a recupera fisierele sterse.

Puteti utiliza metacaracterele: * si ?.
$ ls myfile* [Enter]
myfile3
$ rm myfile* [Enter]

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

7.5. Crearea directoarelor

$ cd [Enter]
$ mkdir mydir [Enter]
Sa verificam cu ls.
$ ls l [Enter]
...
drwxr-xr-x
8
john
john 1024 Dec 23 12:11 mydir
...
Caracterul d de la inceputul sirului ne spune ca fisierul este un director.
7.6. Copierea directoarelor
Comanda cp cu optiunea -r sau -R.
$ cp -r mydir mydir2[Enter]
7.7. Stergerea directoarelor
Se pot sterge directoare goale utilizand rmdir.
$ rmdir mydir2[Enter]
Iata insa ceva mai complex.
$ mkdir carbon [Enter]
$ mkdir carbon/hydrogen [Enter]
$ mkdir carbon/oxygen [Enter]
$ mkdir carbon/hydrogen/helium [Enter]
$ rmdir carbon [Enter]
rmdir: carbon: Directory not empty
$ rm -r carbon [Enter]
7.8. Mutarea si redenumirea
In mediul Unix redenumirea si mutarea unui fisier inseamna acelasi lucru.
Comanda utilizata este mv.

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

$ touch white[Enter]
$ touch green[Enter]
$ mkdir purple[Enter]
Sa verificam:
$ ls -l[Enter]
...
-rw-rw-r-1
john
john
0 Dec 25 12:46 white
-rw-rw-r-1
john
john
0 Dec 25 12:46 green
drwxrwxr-x 2
john
john 1024 Dec 25 12:46 purple
...
Sa redenumim fisierul white si sa-l facem brown.
$ mv white brown[Enter]
$ ls -l[Enter]
...
-rw-rw-r-1
john
...

john

0 Dec 25 12:46

brown

Pentru a muta mai multe fisiere odata destinatia trebuie sa fie un director.
$ mv brown green purple [Enter]
$ ls -l purple [Enter]
-rw-rw-r-- 1 john john 0 Dec 25 12:46 green
-rw-rw-r-- 1 john john 0 Dec 25 12:46 brown
$ mv purple /tmp [Enter]
7.9. Realizarea legaturilor
In locul copierii unui fisier s-ar putea sa dorim sa cream o referinta catre
acesta. Exista doua tipuri de legaturi care pot fi create: hard link-uri si soft linkuri. Comanda pentru o legatura soft este ln cu optiunea -s.
Mai intai cream mediul.
$ touch one[Enter]
$ touch two[Enter]
$ mkdir three[Enter]
Verificam..

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

$ ls l [Enter]
...
-rw-rw-r-1 john john
0 Dec 25 12:46 two
drwxrwxr-x 2 john john 1024 Dec 25 12:46 three
-rw-rw-r-1 john john
0 Dec 25 12:46 one
$ ln -s one [Link] [Enter]
$ ls l [Enter]
...
lrwxrwxrwx 1
john
john
3 Dec 25 12:47 [Link] > one
La fel este si pentru directoare.
$ ln -s /tmp miatemp [Enter]
$ ln -s /home/john/one* /home/john/two three [Enter]
$ ls -l three [Enter]
lrwxrwxrwx
1
john
john
15 Dec 25 15:21
two ->
/home/john/two
lrwxrwxrwx
1
john
john
15 Dec 25 15:21
one ->
/home/john/one
lrwxrwxrwx 1
john
john
19 Dec 25 15:21 [Link] ->
/home/john/[Link]

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

8. Metacaracterele (Wildcards)
Metacaracterele sunt caractere de la tastatura cu intelesuri speciale pentru
shell. Ele reprezinta o caracteristica puternica a oricarui shell. O definitie
generala a metacaracterului este: orice caracter de la tastatura care nu este
alfanumeric. Metacaracterele sunt utilizate cu multe comenzi Linux pentru a
avea mai multa flexibilitate. Unele dintre acestea folosite in Linux au functii
similare cu cele din DOS. Asterisk-ul (*) si semnul intrebarii (?), de exemplu,
sunt metacaractere, cunoscute si ca wildcard-uri, si sunt utilizate pentru a lucra
mai eficient cu un grup de fisiere.
Este foarte important sa nu se foloseasca metacaractere atunci cand sunt
numite fisierele sau directoarele. Punctul (.) si linia (_) sunt singurele caractere
non-alfanumerice care nu sunt metacaractere. De aceea ele pot fi folosite in
numele fisierelor. O linie de legatura(-), chiar daca este un metacaracter
(utilizat pentru a delimita optiunile intr-o linie de comanda), poate fi si el utilizat
la denumirea fisierelor.
8.1. Completarea automata
Shell-ul poate completa o comanda folosind [Tab], aceasta caracteristica este
utila atunci cand avem fisiere cu nume lungi.
$
$
$
$
$
$
$

touch microprocessor[Enter]
touch microscopic[Enter]
touch supersonic[Enter]
ls sup[Tab]
ls sup[Tab]ersonic[Enter]
ls mic[Tab]ro
ls mic[Tab]rop[Tab]rocessor[Enter]

8.2. Substituirea cu metacaractere

Aceasta este o modalitate alternativa pentru a completa o comanda; shell-ul
este acela care schimba simbolurile cu informatiile corespunzatoare.
8.2.1. Asterisk *
Acest simbol poate fi inlocuit cu o secventa de simboluri, de la zero la infinit.
$ ls [Enter]

Copyright CREDIS 2005

Exemple
Se sterge (-) dreptul de citire (read) (r) pentru fisierul dante din categoria de
utilizatori altii (other) (o). Nu sunt spatii intre o si r.
chmod o - r dante

Urmatorul exemplu adauga permisiunea de scriere (write) (w) fisierului dante

pentru categoriile de utilizatori grup (g) si other (o).
chmod g o + w dante

102.2. Determinarea drepturilor in Modul Octal

Modul Octal asigura un mijloc numeric rapid de modificare a drepturilor pentru
toate categoriile de utilizatori. Exista trei drepturi posibile pentru fiecare set (r,
w, si x) pentru fiecare tip de categorie de utilizatori (user, grup, altii). Fiecare
set de drepturi poate fi atribuit print-o valoare numerica de la 0 la 7, in functie
de cate drepturi sunt permise.
Dreptul r (read) are atribuita valoarea 4, w (write) valoarea 2 si x (execute)
valoarea 1. Prin adunarea numerelor se obtine un total al celor trei drepturi
care sunt atribuite categoriei respective de utilizatori (User, Grup sau Altii). De
exemplu, daca proprietarul (user) are pentru un fisier drepturile r w x, vom
aduna 4 (read) + 2 ( write) + 1 (execute) egal cu 7. Daca grupul are drepturilev
r w vom avea 4 + 2 + 0 (fara execute) si un total de 6. Daca altii (other) au
doar dreptul r vom avea 4 + 0 + 0 (fara write sau execute) si un total de 4.
Modu octal pentru acest fisier sau director este 764.
7 6 4
r w x r - - r w 4+2+1 4+2+0 4+0+0

Folosind modul octal nu este nevoie a se specifice categoria de utilizatori atata

timp cat fiecare pozitie reprezinta una din cele trei categorii. Modul octal este
alcatuit din trei numere, fiecare repezentand suma drepturilor pentru una din
cele trei categorii de utilizatori (User, Grup, si Altii).

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

11: Comenzi pentru procesarea fisierelor

Comanda find poate fi utilizata pentru a gasi fisiere anume oriunde in structura
de directoare. Comanda grep este utilizata pentru gasi siruri de caractere
specifice in fisiere si pentru a lista fisierele si liniile in care au fost gasite.
11.1. Gasirea fisierelor
Comanda find poate fi utilizata pentru a descoperii fisiere pe baza anumitor
criterii. Atunci cand un fisier sau grup de fisiere s-a potrivit cu criteriul se poate
executa alta comanda asupra fisierelor [Link] find poate fi utilizata
in multe scopuri, inclusiv pentru stergrerea, salvarea sau printarea fisierelor.
Comanda find poate localiza fisiere atat pe sistemul propriu cat si pe un
sistem la distanta. Cautarea incepe din punctul specificat din ierarhia de
directoare catre subdirectoarele aflate sub acel punct. O cautare care incepe
din root poate dura foarte mult timp.
11.2. Cautarea unui sir de caractere in fisiere
Comanda grep (Global Regular Expression Print) este utilizata pentru a cauta
un sir de caractere intr-un fisier sau in rezultatul unei comenzi. Comanda grep
cauta in fisier sirul specificat s afiseaza toate liniile care contin modelul
respectiv. Aceasta comanda este utilizata in mod frecvent ca filtru impreun
acu alte comenzi. De exemplu, puteti executa comanda ps (process status) si
in rezultatul executiei sa cautati toate potivirile cu un anume proces. Comanda
grep este case sensitive.
grep [optune(i)] sir cale/numefisier

In examplul urmator, comanda grep este folosita pentru a cauta in toate

fisierele din directorul curent (indicat prin ./) pentru a gasi acele fisiere care
contin sirul de caractere xyz.
grep xyz ./*

11.3. Sortarea fisierelor cu comanda sort

Comanda sort asigura un mijloc rapid si simplu pentru a putea organiza datele
fie in ordine afabetica fie in ordine numerica. Comanda sort lucreaza numai cu
fisiere text ASCII. Exista un numar de optiuni disponibile pentru comanda sort.

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Acestea permit operatorului sa defineasca tipul de sortare care trebuie

executata precum si campul din care sa inceapa sortarea.
sort [options] [input_filename]

In examplul urmator, comanda sort va fi utilizata pentru a produce un tip de

sortare ASCII , incepand cu primul caracter al fiecarei linii pentru file2.
Exemplu:
sort file2

In exemplul urmatorare loc o sortare numerica (n) in al doilea camp al unui

fisier (sort sae un separator folosind +1 in sintaxa).
Exemplu:
sort +1n fileX

Arhivarea (comprimarea) si dezarhivarea:

Linux-ul include in orice distributie utilitarele de arhivare/dezarhivare ca tar,
gzip, gunzip.
Mai intai cateva cuvinte: Ce este arhivarea si de ce este utila ?
Arhivarea este procesul prin care un anume fisier este "codat" astfel incat sa
ocupe mai putin spatiu pe mediul de stocare ( de regula harddisk sau floppydisk, dar si banda magnetica si alte medii).
Aplicatiile folosirii acestei tehnici sunt numeroase, dintre care cele mai des
folosite sunt in primul rand economia de spatiu de stocare:
1. CDrom-ul cu distributia Linux (si nu numai) are fisierele arhivate, pentru a
folosi mai eficient spatiul disponibil.
2. Daca vreti sa copiati pe discheta (1.44 Mb) un fisier mai mare decat spatiul
disponibil, tebuie mai intai sa arhivati (comrimati) fisierul.
3. Toate programele si documentatiile disponibile pe internet sunt arhivate
pentru a diminua folosirea retelei si timpul de copiere!

100

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Tehnicile de compresie sunt foarte complexe si specializate pe tipuri de fisiere.

Astfel exista compresie pentru imagini, pentru videoclipuri, pentru audio, dar si
pentru fisiere "normale", care nu se incadreaza in aceste tipuri.
Cand aveti nevoie sa folositi comprimarea/decomprimarea fisierelor:
Cand obtineti intr-un fel sau altul fisiere comprimate,
Cand aveti nevoie de spatiu pe disk, sau un anume fisier nu incape pe
discheta,
Ca sa pastrati ordine in fisierele dvs (de ce nu ?),
Cand trimiteti un fisier prin email este politicos intai sa-l comprimati ...
etc ...
11.5. Compresia
Comanda pentru compresia unui fisier este "gzip", iar sintaxa este foarte
simpla:
$ gzip fisier

Comprima "fisier". La sfarsitul acestei operatii fisierul va avea extensia .gz si

bineinteles o lungime mai mica!
Se pot folosi si wildcards (metacaracterele). In exemplul urmator,
$ gzip *.txt

comprima toate fisierele cu extensia ".txt". La sfarsitul acestei operatii fisierele

vor fi inlocuite cu fisiere cu extensia ".[Link]"!
Atentie: Aceasta comanda va crea pentru fiecare fisier existent cate un fisier
corespunzator cu extensia "gz".
Daca vreti sa reuniti intr-o singura arhiva mai multe fisiere trebuie sa folositi
comanda "tar".
11.6. Decompresia
Opusul comenzii gzip este comanda "gunzip".

101

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Exemplu:
$ gunzip [Link]

La sfarsitul acesti operatii fisierul "[Link]" va fi inlocuit cu versiunea

decomprimata "[Link]"
Sau:
$ gunzip *.gz

Aceasta comanda decomprima toate arhivele din directorul curent.

Cum comprimati/decomprimati mai multe fisiere/directoare intr-o singura
arhiva: comanda "tar" se foloseste pentru comprimarea/decomprimare mai
multor fisiere dintr-o singura arhiva.
Comanda tar are urmatoarea sintaxa:
$ tar optiuni arhiva fisiere

Pentru arhivare se pot folosi optiunile "-cvf", iar pentru dezarhivare optiunile "xvf"
Exemple:
$ tar -cvf [Link] *.txt

Arhiveaza toate fisierele cu extensia ".txt"

$ tar -xvf [Link]

Dezarhiveaza toate fisierele din "[Link]"

De retinut ca aceasta arhivare nu comprima fisierele. Astfel, dupa arhivare,
lungimea arhivei este egala cu suma lungimii fisierelor din arhiva. Totusi,
aceasta arhiva o puteti comprima ca pe un fisier obisnuit:
Exemplu:
$ gzip [Link]

La sfarsitul acestei comenzi in directorul curent veti avea un fisier cu numele

"[Link]"

102

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

11.7. Compresia si arhivarea automata

In unele cazuri este practic sa arhivati si comprimati anumite fisiere/directoare
folosind doar o singura comanda ("tar"). Acest lucru se poate face foarte
simplu adaugand optiunea z printre optiunile comenzii tar.
Exemple:
$ tar -zcvf [Link] *.doc

Arhiveaza si comprima toate fisierele cu extensia ".doc"

$ tar -zxvf [Link]

Decomprima si dezarhiveaza "[Link]"

Extensia ".tgz" este echivalenta cu ".[Link]" si/sau cu "tar.Z" iar extensia ".gz"
este echivalenta cu ".Z".
11.8. RPM
11.8.1. Managementul pachetelor cu RPM
RPM (Red Hat Package Manager) este un sistem open, disponibil pentru
oricine, sistem care ruleaza pe Red Hat Linux dar si pe alte versiuni Linux sau
Unix. RPM este distribuit sub termenii GPL.
Pentru utilizatorul final, RPM-ul face viata mai simpla. Instalarea, dezinstalarea
sau upgrade-ul pachetelor RPM pot fi relizate prin comenzi scurte. RPM
mentine o baza de date a pachetelor instalate astfel incat pot fi relizate
interogari si verificari puternice asupra sistemului vostru .
In timpul upgrade-ului, RPM are grja de fisierele de configurare, astfel incat
niciodata nu se pierd personalizarile (Customizations)- situatie cu care nu ne
intalnim in cazul fisierelor obisnuite .[Link].
Deoarece RPM face modificari in sitemul de operare, trebuie sa aveti drepturi
de administrator pentru a instala, dezinstala sau upgrada un pachet RPM.
11.8.2. Utilizarea RPM
RPM are cinci modalitati de operare: instalare, dezinstalare, upgrade,
interogare, verificare. In continuare sunt tratate, pe scurt, fiecare dintre ele.
Pentru detalii si obtiuni folositi comanda rpm help.
Inainte de a folosi un pachet RPM trebuie sa stiti unde il gasiti. O cautare pe
internet va ofera nenumarate pachete, insa daca vreti pachete RPM pentru
Red Hat, ele se gasesc in cateva locuri:

103

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

pe CD-urile Red Hat Linux;

pe site-urile: [Link] si
[Link]
11.8.3. Instalarea
Pachewtele RPM au de obicei nume de forma [Link].
Numele fisierului include numele pachetului (foo), versiunea (1.0), versiunea
minora (1) si arhitecura (i386). Instalarea unui pachet este foarte simpla:
# rpm ivh [Link]
foo
###############
#
Dupa cum se vede, RPM afiseaza numele pachetului si apoi o succesiune de
semne # pentru vizualizarea progresului instalarii.
Desi comanda rpm ivh [Link] este utilizata in mod
obisnuit pentru instalarea unui pachet RPM, ar fi bine sa aveti in vedere
folosirea comenzii rpm Uvh [Link] in locul ei. U este
folosit pentru upgrad-area unui pachet, insa poate si sa instaleze pachete noi.
Instalarea este simpla, uneori pot apare erori:
a) pachet deja instalat. Daca pachetul cu aceeasi versiune a programului este
deja instalat veti vedea un mesaj:
# rpm ivh [Link]
foo
package foo-1.0 1 is already installed
#
Daca vreti sa instalati un pachet, indiferent daca mai aveti aceea versiune,
trebuie folosita optiuneareplacepkgs, care spune RPM-ului sa ignore
eroarea:
# rpm ivh replacepkgs [Link]
foo
###############
#
Aceasta optiune este utila daca fisierele instalate de RPM au fost sterse sau
daca vreti sa fie instalate fisierele de configurare originale ale pachetului RPM.
b) fisiere in conflict. Daca incercati sa instalati un pachet care contine un fisier
ce a fost deja installat de un alt pachet sau de o versiune anterioara a
aceluiasi pachet, veti vedea mesajul:
# rpm ivh [Link]
foo
/usr/bin/foo conflicts with file from bar-1.0-1

104

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

#
Pentru ca RPM sa ignore aceasta eroare,
replacefiles:

se foloseste optiunea

# rpm ivh replacefiles [Link]

foo
###############
#
c) dependente nerezolvate. Pachetele RPM pot depinde de alte pachete,
ceea ce inseamna ca au nevoie ca aceste pachete sa fie instalate pentru a
rula corespunzator. Daca incercati sa instalati un pachet care are dependente
nerezolvate, veti vedea:
# rpm ivh [Link]
failed dependencies:
bar is needed bai foo-1.0-1
#
Pentru a trata aceasta eroare trebuei sa instalati pachetele corespunzatoare.
Daca vreti sa fortati totusi instalarea (ideea nu e buna deoarece pachetul
probabil nu va rula cum trebuie), folositi optiunea --nodeps.
11.8.4. Dezinstalarea
Dezinstalarea unui pachet se face folosin comanda:
# rpm e foo
#
Nota: Observati ca am folosit numele pachetului foo, nu numele original al
fisierului pachet [Link].
Puteti intampina erori de dependenta daca dezinstalati un pachet de care
depin alte pachete instalate. De exemplu:
# rpm e foo
removing these packages would break deopendencies:
foo is needed by bar-1.0-1
#

105

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Pentru ca RPM sa ignore eroarea aceasta si sa dezinstaleze pachetul (nu este

o idee buna deoarece pachetul care are nevoie de el nu va mai rula
corespunzator), folositi optiunea nodeps.
11.8.5. Upgrade-ul
Upgrade-ul unui pachet este similar cu instalarea. Scrieti comanda urmatoare:
# rpm Uvh [Link]
foo
###############
#
Ceea ce nu vedeti deasupra este faptul ca RPM dezinstaleaza in mod automat
versiunile vechi ale apchetului foo. In realitate, puteti folosi intotdeauna pentru
instalare optiunea U deoarece aceasta instaleaza pachetul chiar daca nu
exista versiuni anterioare.
Deoarece RPM realizeaza un upgrade inteligent al pachetelor, pastrand
fisierele de configurare, puteti vedea un mesaj de forma urmatoare:
Saving /etc/[Link] as /etc/[Link]
Acest mesaj inseamna ca modificarile pe care le-ati facut la fisierul de
configurare s-ar putea sa nu fie compatibile in totalitate cu noul fisier de
configurare al pachetului, astfel incat RPM salveaza fisierul original si
instaleaza unul nou.
Upgrade-ul este in realitate o combinatie intre dezinstalare si instalare, astfel
ca in timpul upgrade-ului RPM puteti intampina erorile de instalare sau pe cele
de dezinstalare, plus inca una noua. Daca RPM considera ca incercati sa
upgrad-ati un pachet cu un numar al versiunii mai vechi decat cel prezent in
sistem, va apare mesajul:
# rpm Uvh [Link]
foo package foo-2.0-1 (which
installed
#

newer)

already

Pentru a forta RPM sa faca upgrade-ul oricum, folositi optiunea

oldpackage:

106

Copyright CREDIS 2005

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

# rpm Uvh oldpackage [Link]

foo
###############
#
11.8.6. Interogarea
Folositi comanda rpm q pentru a interoga baza de date a pachetelor
instalate. Comanda rpm q foo va afisa numele pachetului, versiunea si
numarul versiunii minore a pachetului instalat foo:
#rpm q foo
foo-2.0-1
#
In loc sa specificati numele pachetului, puteti sa folositi impreuna cu optiunea
q alte optiuni pentru a specifica pachetele pe care vreti sa le interogati:
-a interogheaza toate pachetele instalate;
-f <file> interogheaza pachetul care detine <file>. Cand specificati un
fisier trebuie sa ii amintiti calea absoluta (de exemplu, /usr/bin/ls);
-p <packagefile> interogheaza pachetul <packagefile>.
Exista si optiuni referitoare la informatiile ce vor fi afisate in urma interogarii:
-i afiseaza informatii care includ numele, descrierea, versiunea minora,
dimensiunea, data realizarii pachetului, data instalarii si alte informatii diverse;
-l afiseaza lista fisierelor pe care le contine pachetul;
-s afiseaza starea tuturor fisierelor din pachet;
-d afiseaza o lista a fisierelor marcate ca documentatie;
-c afiseaza o lista a fisierelor marcate ca fisiere de configurare. Acestea sunt
fisierele pe care le modificati dupa instalare pentru a adapta pachetul la
sistem.
11.8.7. Verificarea
Verificarea unui pachet comparainformatiile despre fsierele instalate dintr-un
pachet cu aceleasi informatii despre pachetul original. Printre alte lucruri,
verificarea compara dimensiunea, permisiunile, tipul, proprietarul.
Comanda rpm V verifica un pachet. Puteti oricare dintre optiunile a, -f, -p.
Pentru a verifica un pachet care contine un fisier particular:
Rpm Vf /bin/vi

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Ce reprezinta
a

Ce face
Adauga text imediat dupa cursor (append). La apasarea lui
a,cursorul se deplaseaza cu o pozitie spre dreapta, iar
textul dumneavoastra este introdus in fata caracterului in
dreptul caruia se gaseste cursorul la momentul respectiv.
Adauga un text la sfarsitul unui rand. La apasarea lui A,
cursorul se deplaseaza pina in dreptul ultimului caracter de
pe rind, iar textul dumneavoastra este introdus dupa
ultimul caracter.
Introduce un text in locul in care se gaseste cursorul. La
apasarea lui i, cursorul ramane in locul in care era, iar
textul este introdus in fata caracterului in dreptul caruia se
gaseste cursorul la momentul respectiv.
Introduce un test la inceputul unui rand. La apasarea lui
I, cursorul se deplaseaza pana in dreptul primului
caracter al rindului, iar textul este adaugat in fata acestui
caracter.
Creeaza un rand nou sub randul curent de text si introduce
textul in acel loc. Cursorul sare la randul urmator, mutand
toate celelalte linii deja existente cu un rand mai jos. Textul
este introdus pe aceasta noua linie.
Creeaza un rand nou deasupra randului curent de text si
introduce textul in acel loc. Cursorul ramane pe aceeasi
linie, dar textul de pe randul respectiv este mutat cu un
rand mai jos. Aceasta produce deci introducerea unui text
deasupra randului curent.

Daca ati apasat una din aceste comenzi, va aflati in modul input si puteti deci
introduce text. Pentru a parasi (sau a dezactiva) modul input si a activa modul
comanda, apasati tasta Esc.
Sfat
Daca vi se intampla sa va incurcati si sa nu mai stiti in ce mod sunteti, apasati
tasta Esc. Acest lucru va produce activarea modului comanda sau un scurt
semnal sonor (beep) daca sunteti deja in modul comanda. Oricum ar fi, stiti ca
acum sunteti in modul comanda si puteti continua din acest punct.
Comenzi de editare si de deplasare a cursorului
In modul comanda, puteti apasa tot felul de taste pentru a-I comunica
editorului ce are de facut; puteti deplasa cursorul, puteti sterge caractere,

110

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

cuvinte si randuri sau puteti inlocui un text. Unele dintre cele mai obisnuite
comenzi sunt j, k, h si l (pentru deplasarea cursorului), x si d (pentru
stergere) si ZZ (pentru a salva ceea ce ati lucrat si a parasi editorul). Vom
discuta in continuare despre toate aceste comenzi, plus inca alte cateva.
Consultati tabelul urmator in care veti gasi o lista de comenzi vi.
Nota:
Pentru vi (si pentru aceasta discutie), un document este ceva pentru care
crearea caruia utilizati vi. Poate fi o poezie de doua randuri sau o explicatie
de 1000 de randuri despre modul de utilizare a editorului vi (sper ca nu).
Intr-un document, in general, va deplasati inainte sau inapoi. Daca va
deplasati spre sfarsitul fisierului, spunem ca va deplasati inapoi. Daca va
miscati intr-o parte si alta, probabil ca o sa cadeti de pe scaun.
Ce reprezinta
j
k
h
l
H
G
1G

Ctrl-f
Ctrl-b
$
O
w
b

Ce face
Deplaseaza cursorul cu un rand mai jos. Puteti utiliza, de
asemenea, tasta sageata-in-jos.
Deplaseaza cursorul cu un rand mai sus. Puteti utiliza, de
asemenea, tasta sageata-in-sus.
Deplaseaza cursorul cu un caracter spre stanga. Puteti
utiliza de asemenea tasta sageata-stanga.
Deplaseaza cursorul cu un caracter spre dreapta. Puteti
utiliza, de asemenea, tasta sageata-dreapta.
Deplaseaza cursorul in coltul stanga-sus al ecranului.
Deplaseaza cursorul la sfarsitul documentului (primul
caracter al ultimului rand).
Deplaseaza cursorul la inceputul documentului (primul
caracter de pe primul rand). Puteti utiliza un alt numar de
rand cu G. De exemplu, 27G deplaseaza cursorul pe
randul 27.
Deplasare inainte cu un ecran. (Tineti apasata tasta Ctrl si
apasati tasta f).
Deplasara inapoi cu un ecran. (Tineti apasata tasta Ctrl si
apasati tasta b).
Deplasare la sfarsitul randului curent.
Deplasare inceputul randului curent.
Deplasare inainte cu un cuvant (la primul caracter al
urmatorului cuvant).
Deplasare inapoi cu un cuvant (la primul caracter al

111

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

e
r
R
u
X
dW
dd
cw
C
D
/
ZZ

cuvantului anterior).
Deplasare la ultimul caracter al cuvantului curent.
Inlocuieste (scrie peste) caracterul aflat in draptul
cursorului cu caracterul atasat.
Inlocuieste textul pe masura ce tastati altul pana la
apasarea tastei Esc.
Anuleaza ultima modificare efectuata. Puteti apasa din nou
u pentru a anula operatia de anulare.
Sterge caracterul aflat in dreapta cursorului.
Sterge cuvantul curent.
Sterge randul curent.
Inlocuieste cuvantul curent. Cuvantul curent este inlocuit
de ceea ce tastati pana la apasarea tastei Esc.
Modifica tot din dreptul cursorului pana la sfarsitul randului.
Ceea ce tastati ia locul continutului randului, pana in
momentul in care apasati Esc.
Sterge toate caracterele din dreptul cursorului pana la
sfarsitul randului.
Cauta un text.
Salveaza toate modificarile si paraseste vi.

Fig 12.4. Mutarea fisierelor

3. Stergerea fisierelor si directoarelor
Se pozitioneaza cursorul pe fisierul (directorul) dorit. In cazul stergerii mai
multor fisiere se selecteaza fisierele dorite folosind tasta "Insert". Se apasa
tasta "F8", iar apoi se confirma stergerea cu ajutorul tastei "Enter".

Fig 12.5. Stergerea fisierelor

120

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Midnight Commander - comenzi avansate:

Permisiuni asupra fisierelor si directoarelor
De data aceasta combinatia de taste este putin mai dificila. Dupa ce se
pozitioneaza cursorul pe fisierul dorit, se apasa "Ctrl" si "x" simultan. Apoi se
elibereaza aceste taste si se apasa imediat tasta "c". Deci "Ctrl"+"x" apoi "c".
O alternativa pentru aceasta operatie este urmatoarea: In meniul (se deschide
cu tasta "F9") "File" se alege comanda "cHmod".
In caz de reusita, pe ecran va apare un dialog in care sunteti invitat sa
modificati permisiunile asupra fisierului selectat. Selectarea se face cu
mousele sau pozitionand cursorul pe permisiunea dorita si apasand "space".
La sfarsit se apasa "[<set>]"

Fig 12.6. Permisiunile in MC

Reamintesc ca in Linux (Unix) permisiunile sunt "r" (read), "w" (write) si "x"
(execute). Pentru directoare permisiunea "x" inseamna dreptul de a lista
continutul.
Aceste permisiuni sunt aplicate pentru 3 cazuri diferite ("rwxrwxrwx"):

121

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

1. Proprietarul fisierului.
2. Grupul din care face parte.
3. Restul lumii.
Astfel drepturile "rw-r-----" asupra unui fisier are urmatoarea semnificatie
("-" simbolizeaza absenta unei permisiuni):
1. Proprietarul fisierului are drept de scriere si de citire
2. Grupul din care face parte proprietarul are drept numai de citire
3. Restul lumii nu are nici un drept asupra fisierului
Cautarea unui fisier
Cu ajutorul tastei "F9" se deschide meniul de unde la "Command" se alege
"Find file". In dialogul urmator se specifica de unde sa inceapa cautarea ("."
inseamna directorul curent) si ce fisiere sa caute ("*" inseamna toate).
Campul "Content" este folositor in unele cazuri pentru a cauta fisiere (text)
care contin un anume cuvant.
Fisierele arhivate
Pot fi vazute din acest program intr-un mod foarte practic: ca un director !
Pentru aceasta trebuie apasata tasta "Enter" cand cursorul este pozitionat pe
fisierul-arhiva. Mai mult decat atat, sunt permise unele operatii ca vizualizarea
unui fisier din arhiva, sau copierea (dezarhivarea) lui.
Copierea fisierelor prin ftp
FTP (File Transfer Protocol) este protocolul cel mai raspandit in lume pentru
transferarea fisierelor prin retea (Internet). Midnight Commander are un mod
foarte util de a-l folosi: Puteti accesa un site intr-un mod asemanator cu un
director local.
Aceasta operatiune se poate executa in felul urmator: se deschide meniul (cu
ajutorul tastei "F9"), si din sub-meniul "Left" (sau "Right") se alege comanda
"FTP link".

122

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Fig 12.7. MC si FTP

In dialogul care apare "Enter machine name" se introduc urmatoarele
informatii, dupa cum urmeaza:
1. Daca se doreste o conexiune de tip anonymous ftp -> numele calculatorului
(Exemplu "[Link]")
2. Daca utilizatorul are un cont pe calculatorul aflat la distanta se introduce
numele utilizatorului urmata de numele calculatorului (Exemplu:
"gxg@[Link]")
In acest caz, calculatorul va cere o parola inainte sa faca conexiunea ! Odata
conexiunea stabilita, intr-unul din panouri se vor vedea directoarele din
calculatorul accesat prin retea.
Sunt posibile toate operatiile iar copierea/mutarea fisierelor se face intre
calculatoare.
12.2. Sistemul de posta electronica. Programul PINE
Posta electronica ("electronic mail" sau "e-mail") este un sistem prin care un
utilizator trimite mesaje la unul sau mai multe recipiente (de regula cutiile
postale (electronice) ale altor utilizatori. Acest sistem este foarte raspandit si
utilizat in internet.

123

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Pine (Program for Internet News and Email) este un client de posta electronica
care (de regula) exista pe toate calculatoarele care au instalat Linux si nu
numai. Exista versiuni atat pentru alte "arome" Unix, cat si pentru alte sisteme
de operare cum ar fi DOS sau Windows.
Lansarea in executie:
[gxg@xanadu gxg]$ pine

Fig 12.8. Posta electronica PINE

Pe ecran va aparea un meniu foarte simplu si intuitiv ca in figura de mai sus.
Navigarea in acest meniu se poate face cu ajutorul tastelor sageti.
Help

124

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Apasand tasta "?" puteti accesa help-ul acestui program. Aici puteti afla
diverse informatii: de la copyright pana la configurarea programului.
Exemplu:

TABLE OF CONTENTS
1. Introduction
2. Pine Help
3. Giving Commands in Pine
4. Status Line
5. Main Menu Commands
6. Command Line Options
7. Pine Configuration
8. Reading News
9. Reporting Problems
In orice moment in ultimele doua randuri ale ecranului sunt afisate posibile
comenzi, precum si combinatiile de taste respective !
Inchiderea programului
Din meniul principal se apasa tasta "Q". Inainte de terminare este posibil ca
programul sa va ceara confirmarea. Pentru revenirea in meniul principal se
apasa tasta "M".
Trimiterea unui mesaj
Pentru trimiterea unui mesaj electronic este necesar ca destinatarul sa aiba o
"cutie postala electronica" adica un cont de e-mail pe un calculator care este
conectat intr-un mod sau altul cu calculatorul dvs. (de exemplu prin intermediul
Internetului). Apoi este necesar sa cunoasteti aceasta "adresa" a
destinatarului. Exemple de adrese e-mail: "gxg@[Link]",
"bill_gates@[Link]", etc...
Din meniul principal se alege "Compose message" (sau se apasa tasta "C"). In
urmatorul ecran trebuie specificata adresa electronica a destinatarului, si
(optional) un cateva cuvinte cheie in scopul de a ajuta destinatarul sa identifice
mesajul dvs dintre sute de alte mesaje.

125

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Atentie: Daca doriti abandonarea mesajului (inainte de a-l trimite,desigur)

apasati combinatia de taste "Ctrl+C"
Exemplu:
PINE
4.04
Folder: INBOX No Messages

COMPOSE

MESSAGE

To
: gxg@[Link]
Cc
:
Attchmnt:
Subject :Test email
----- Message Text ----Acesta este un test. Te rog trimite-mi raspuns daca il
primesti.
Multumesc.
Dupa ce ati scris mesajul, il trimiteti apasand combinatia de taste "Ctrl+X". In
meniul din josul ecranului puteti vedea optiunea "Send" asociata cu aceasta
combinatie de taste. Dupa ce va cere confirmarea, programul trimite mesajul.
Citirea unui mesaj
Din meniul principal se alege comanda "Message Index" (sau se apasa tasta
"I"). Daca cutia postala contine mai multe mesaje le puteti vedea numerotate,
sortate (de regula in ordinea sosirii), si chiar subiectul fiecarui mesaj.
Mesajele noi (necitite) vor avea litera "N" in dreptul lor. Dupa ce pozitionati
cursorul asupra mesajului dorit, apasand "Enter" puteti vedea mesajul. Dupa
ce l-ati citit, apasand tasta "I" va puteti intoarce la cutia postala, sau apasand
tasta "M" la meniul principal.
Stergerea unui mesaj
Din cutia postala ("Message index") pozitionati cursorul pe mesajul dorit si
apasati tasta "D". In dreptul mesajului va apare litera "D". Mesajul va fi sters in
momentul terminarii programului si dupa confirmarea dvs..
Address book (carnetelul de adrese)
Este un concept util care consta in asocierea unei (sau mai multor) adrese
email cu o porecla (nickname). Apoi, in momentul compunerii unui mesaj,
puteti scrie numai "porecla" (in loc sa tastati toata adresa, iar programul o va
inlocui cu adresa e-mail.

126

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Pentru a vedea "carnetelul cu adrese", din meniul principal alegeti "Address

Book" sau apasati tasta "A". Daca doriti sa adaugati o noua adresa in carnetel
apasati "@" ("Shift+2"), completati campurile cerute, apoi apasati "Ctrl+X"
(Exit/Save). Daca doriti sa stergeti o adresa, selectati-o cu cursorul, apasati
"D" si confirmati stergerea adresei.
12.3. Utilitarul Telnet
Unul dintre serviciile cele mai interesante pentru sistemele Unix este
conectarea de la distanta prin retea (Internet). Acesta ofera posibilitatea
lucrului de la distanta in acelasi mod ca si cum utilizatorul ar lucra local.
Pentru a realiza aceasta conexiue este necesar ca:
- Cele doua calculatoare sa fie conectate fizic (de regula prin intermediul
Internetului)
- Utilizatorul sa stie adresa electronica a calculatorului la care doreste sa se
conecteze, si sa aiba un cont pe acesta.
- Calculatorul aflat la distanta sa accepte conexiuni de tip "telnet"
Conectarea se realizeaza astfel:
$ telnet nume_host

127

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Fig 12.9. Telnet

(unde nume_host este numele (sau adresa numerica) calculatorului aflat la
distanta).
Dupa ce calculatorul de la distanta va "intreaba" numele de utilizator si parola,
puteti lansa orice comanda sau program pe calculatorul respectiv, sau
modifica fisierele dvs de acolo.
La incheierea sesiunii de lucru, folositi comanda "logout" pentru a va
disconecta.

12.4. Browserul Netscape Navigator

WWW, HTML, HTTP
Sistemul WWW (World Wide Web) este cel mai popular protocol (HTTP) din
internet.

128

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

HTML = HyperText Markup Language este tipul acestor documente Web

HTTP = HyperText Transfer Protocol este protocolul prin care sunt transferate
aceste documente
Aspectul major al Web-ului, care atrage utilizatorii si il face asa de puternic
sunt capabilitatile multimedia si folosirea hyper-linkurilor. O pagina Web este
un document electronic, alcatuit din text, grafica, multimedia, si linkuri.
Link-urile contin adrese ale altor documente (Web) si, odata activate, provoaca
incarcarea in navigator a paginii respective.
Puteti recunoaste un link astfel: de regula textele sunt subliniate si colorate
diferit; in momentul cand pozitionati pointerul mouse-lui deasupra unui link,
forma pointerului se schimba, iar in partea de jos a ferestrei (status-bar) apare
adresa la cre pointeaza link-ul.
Lansarea in executie
Pentru a lansa in executie browserul Netscape trebuie mai intai sa aveti pornit
sistemul X Window. Daca nu este printr-un meniu (aceasta optiune difera cu
configuratia managerului de ferestre din X) il puteti lansa astfel: lansati dintr-un
terminal comanda:
$ netscape &

13. Sistemul de ferestre X window

Ce este X Window System ?
X Window System este o interfata grafica care a fost dezvoltata la Institutul de
tehnologie din Massachusetts (MIT). Firmele comerciale au facut din X
interfata standard [entru sistemele UNIX. Practic orice sistem UNIX ruleaza un
fel de X.
Pentru Linux acesta este "XFree86" - o versiune gratis dezvoltata de un grup
de programatori.
Pornirea mediului X Window
Pornirea este foarte simpla: tastand la prompt comanda "startx".
Dar pentru aceasta, X Window trebuie sa fie corect configurat de catre
administratorul sistemului .

Fig 13.1. Mediul X Windows

Ce sunt ferestrele

132

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Pentru sistemele care pot rula mai multe programe simultan (multitasking)
sistemul de ferestre poate fi foarte util afisand pe acelasi ecran mai multe
programe, fiecare intr-o fereastra.
Ferestrele deci sunt portiuni din ecran ale carar continut sunt controlate de
aceste programe. Ele se pot suprapune si pot fi mutate si redimesionate.
O fereastra este alcatuita din suprafata client, bara-titlu + butoane sistem,
margine + colturi.

Fig 13.2. X Windows

Operatii cu mousele
Mousele este indispensabil in lucrul cu ferestrele. El are 2 (sau 3) butoane si
de regula este responsabil de miscarea pointerului pe ecran. Pointerul este o
mica sageata de regula, dar poate avea si alte forme: clepsidra, ceas, linie, x,
etc...
Pe langa operatiile banale de "miscare" a mouselui si "click" (adica apasarea si
eliberarea butonului mouselui), exista una mai complexa si anume operatia
"Drag and Drop" (taraste si arunca). Aceasta consta in 3 etape:

133

Remus Grobei
Mircea Florescu

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

2. Configurarea accesului la retea

Accesul la retea se face cu ajutorul unor dispozitive numite placi de retea.
Integrarea acestora in kernel am discutat-o in capitolul 3, dar pentru ca
aceasta placa sa fie pe deplin functionala adica sa conecteze sistemul la
retea, ea trebuie sa fie configurata.
2.1 Configurarea placiilor ethernet
Partea software a kernelului cuprinde mai multe comenzi necesare pentru
configurarea si administrarea placilor de retea si initializa tabela de routare.
Aceste responsabilitati le preiau scripturile de initializare care se executa la
fiecare bootare.
Instrumentele de baza pentru aceste procese sunt ifconfig si route.
ifconfig este folosit pentru a face I interfata accesibila de catre nivelul de
network al kernelului, desemnarea unei adrese IP si a altor parametrii si
activarea interfetei operatie cunoscuta sub numele de bringing up . Fiind
activa kernelul va putea sa trimita si sa primeasca pachete IP de date prin
acea interfata.
Cea mai simpla metoda de a face acest lucru este prin invocarea comenzii:

ifconfig <interface> <ip-address>

Acesta comanda va desemna adresa IP indicata acelei interfate si activarea ei

dar toti ceilalti parametrii raman la valorile lor implicite.
De exemplu subnetmask-ul implicit care va fi asignat IP-ului interfetei va fi cel
al unei clase de tip C, deci in cazul in care nu ati optat pentru un IP de clasa C
sau ati facut subretele atunci va trebui sa desemnati maska corecta pentru
acel IP.
route va permite sa adaugati sau sa stergeti rute di tabela de routare a
kernelului comanda cea mai simpla este:

route [add|del] [-net|-host] target [if]

Argumentele add si del determina daca vreti sa adaugati sau sa stergeti ruta
catre destinatie.
Argumentele -net si -host vor introduce in comanda faptul ca destinatia este o
retea sau o statie.

137

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Argumentul if este din nou obtional si va permite sa specificati catre ce

interfata sa fie trimisa ruta. In cazul ca nu introduceti acest argument kernelul
va determina automat acest lucru in funtie de IP pe care le are atribuite pe
placi.
2.1.1 Interfata loopback
Prima interfata care trebuie activata este cea interna l0 numita si loopback:

# ifconfig lo [Link]

Ocazional veti vedea si numele de localhost aparand in locul IP-lui acestei

interfete. Comanda ifconfig va cauta numele localhost in fisierul
/etc/hosts , sub forma urmatorului rand: hostname pentru [Link]:

# Exemplu de /etc/hosts pentru localhost

localhost [Link]
Pentru a vedea configuratia unei interfete executati comanda ifconfig, si
introduceti ca argument numele interfetei:

$ ifconfig lo
lo Link encap:Local Loopback
inet addr:[Link] Mask:[Link]
UP LOOPBACK RUNNING MTU:3924 Metric:1
RX packets:0 errors:0 dropped:0 overruns:0 frame:0
TX packets:0 errors:0 dropped:0 overruns:0 carrier:0
Collisions:0
Dupa cum vedeti intefetei loopback I s-a atribuit mask de [Link], deoarece
[Link] este o adresa de clasa A . Acum aproape aveti o mica retea, ceea
ce mai lipseste este o intrare in tabela de rutare a unei rute catre reteaua
[Link].
Aceasta se face prin comada:

# route add [Link]

Primu lucru care il faceti dupa acest pas este testare interfetei l0, pentru a
verifica configuratia pe care ati facut-o, folosind pentru aceata comanda ping.
Ping este echivalentul in retel ea sonarului fiind folosit pentru a verifica da o
anumita adresa este acesibila si pentru a masura intarzierea care apare la
trimiterea unui pachet de date. Timpul necesar pentru acest proces este numit
si round-trip time:

138

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

# ping localhost
PING localhost ([Link]): 56 data bytes
64 bytes from [Link]: icmp_seq=0 ttl=255 time=0.4
64 bytes from [Link]: icmp_seq=1 ttl=255 time=0.4
64 bytes from [Link]: icmp_seq=2 ttl=255 time=0.4
^C (Ctrl+C)
--- localhost ping statistics --3 packets transmitted, 3 packets received, 0% packet
round-trip min/avg/max = 0.4/0.4/0.4 ms
#

ms
ms
ms
loss

In cazul sitemului Linux la executarea comenzii ping sitemul va emite pachete

la nesfarsit. Pentru a intrrup acesta succesiune de pachete va trebui sa
apasati Ctrl-C.
Din exemplu anterior s- a observat ca pachetele sunt trimise corect catre
destinatia [Link] si s-a primit un raspuns din partea acele statii. Se mai
poate observa ca aceste pachete au ajuns la destinatie aproape instantaneu
acesta dovedind in final ca interfata este corect setata.
In cazul in care raspunsul statiei nu este de genu celui de mai sus
configurarea interfetei nu este corecta.
Verificati erorile si daca acestea indica ca unele fisiere nu au fost instalate
corect verificati integritatea acestora. Apoi verificati daca binarele ifconfig si
route pe care le foloseste modulul de retea sunt compatibile cu kernelul care
ruleaza , si mai presus de toate , daca kernelul a fost compilat corespunzator
cu modulul de retea (vedeti asta din prezenta sau absenta directorului
/proc/net). In cazul in care primiti un mesaj care spune Network unreachable,
probabil ati configurat gresit ruta. Vedeti daca daca interfata are aceeasi
adresa pe care i-ati atribuit-o cu comanda ipconfig.
Pasii descrisi anterior sunt in deajuns pentru a rula aplicatii de retea pe o
statie individuala fara ca aceasta sa fie conectata la o retea (standalone
host).
Dupa adaugarea liniilor mentionate anterior in scriptul de initializare a retelei si
aveti grija ca acesta sa se execute la bootare tot ce mai aveti de facu este sa
restartati sistemul iar dupa bootare sa faceti cateva teste..De exemplu, telnet
localhost ar trebi sa initializeze o conetiune telnet cu statia dumneavoastra
aparand promptul login: pe ecran.

139

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Interfata l0 nu este in deajuns pentru a conecta un sistem in retea , va trebui

configurata si placa fizicade retea (ethx).
2.1.2 Interfata ethernet
Configurarea interfetei ethernet este foarte asemanatoare cu configurarea
interfetei loopback doar ca mai necesita si alti parametrii atunci cand se
folosesc.
Pentru a configura interfata eth se foloseste aceeasi comanda ca si pentru l0,
adica ifconfig. Pentru ca interfata sa fie utilizabila va mai trebui sa adaugati si
[Link] comanda va arata astfel:

# ifconfig eth0 [Link] netmask [Link]

Aceasta comanda atribuie interfatei eth0 adresa IP [Link] cu
subnetmask-ul de [Link] . Pentru a verifica configuratia interfetei vom
folosi tot comanda ifconfig astfel
# ifconfig eth0
eth0 Link encap 10Mps Ethernet HWaddr [Link]
inet addr [Link] Mask [Link]
UP BROADCAST RUNNING MTU 1500 Metric 1
RX packets 0 errors 0 dropped 0 overrun 0
TX packets 0 errors 0 dropped 0 overrun 0
Dupa cum observati comanda ifconfig seteaza automat adresa de broadcast
ca fiind adresa de clasa B . De asemenea valoarea MTU (maximum
transmision unit) care este marimea maxima a pachetului de date (datagram)
care strabate intefatam, este de 1500 byti.
In general se folosesc aceste valori implicite dar acestea se pot modifica in
cazul in care este nevoie.
Dupa desemnarea adresei IP si a subnetmask-ului va trebui instalata si o ruta
in kernel pentru reteaua care este conectata la eth0:

# route add -net [Link] netmask [Link]

S-ar putea sa vi se para putin ciudat cum determina kernelul pe ce interfata
este atasata acesta ruta acest lucru este foarte simplu, kernelul verifica toate
interfetele care sunt configurate
si compara adresele in acest caz

140

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

[Link] cu partea de network a adresei iar prin operatia de AND va

determina interfata care in acest caz corespunde cu eth0.
Vedeti ca apare parametrul -net acesta este folosit deoarece comada route nu
poate sa determine daca este vorba despre o retea sau despre o statie
Cand se da adresa in forma decimala comanda route incearca sa determine
daca este vorba de o retea sau de o statie cautand in partea de host a
[Link] partea de host este zero atunci kernelul va determina ca
destinatia este o retea iar daca nu este asa atunci este statie.
In cazul ca avem subneturi este necesara folosirea argumentului net pentru
ca exista posibilitatea de a se face greseli in determinarea destinatiei. Deci va
trebui sa spunem explicit rutei ca este network sau host prin acest argument
net.
Un alt mod de a indica retelele este scrierea in fisierul /etc/networks unde totul
este mult mai simplu ne fiind nevoie de argumentul net deoarece se stie
implicit ca este vorba de retele si nu de hosturi.

# route add brew-net

Acum ca am terminat configurarea de baza pentru interfata ethernet va trebui
sa testati configuratia. Acest lucru se face cu ajutorul comenzii ping. Din linia
de comanda tastati:

# ping vlager
PING vlager: 64 byte packets
64 bytes from [Link]: icmp_seq=0. time=11. ms
64 bytes from [Link]: icmp_seq=1. time=7. ms
64 bytes from [Link]: icmp_seq=2. time=12. ms
64 bytes from [Link]: icmp_seq=3. time=3. ms
^C
----[Link] PING Statistics---4 packets transmitted, 4 packets received, 0
round-trip (ms) min/avg/max = 3/8/12
In cazul ca nu primiti un raspuns asemanator inseamna ca configuratia
interfetei nu a fost facuta corect.
In cazul ca nu primiti nici un raspuns atunci verificati configuratia interfetei cu
comanda nebstat pe care o vom descrie mai tarziu. Raspunsul primit dupa
comanda ifconfig veti vedea daca au fost trmise si primite pachete pe interfata
respectiva.

141

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Ar mai trebui verificat si daca rutele au fost corect introduse in tabela de rutare
a kernelul folosind comanda route (cu argumentul n):

# route -n
Kernel routing table
Destination Gateway Genmask Flags Metric Ref Use Iface
[Link] * [Link] UH 1 0 112 lo
[Link] * [Link] U 1 0 10 eth0
In acest mesaj apar mai multi parametrii:
U pentru interfetele active
H ruta catre o destinatie care reprezinta o retea (s-a introdus conadad route
cu argumentul net )

Fisierul network se afla in cazul distributiei Red Hat in directorul urmator

/etc/sysconfig. In acest fisier se afla inscrise detalii privind numele statiei,
default gateway si daca sistemul porneste componenta de network.
Un exemplu de astfel de fisier se obtine prin comanda:

# cat /etc/sysconfig/network iar outputul comenzii este urmatorul:

NETWORKING=yes
HOSTNAME=gw
GATEWAY=[Link]
Configuratia placilor de retea este salvata in fisierul ifcfg-eth [0-x] in functie de
numarul placii de retea din directorul /etc/sysconfig/network-scripts.
Eceste fisiere contin informatii despre adresa IP a interfetei, subnetmask-ul,
gateway-ul, adresa de network, tipul de adresare (static, dinamic) si daca
interfata porneste la bootare.
Continutul unui astfel de fisier este ca in urmatorul:

DEVICE=eth0
ONBOOT=yes
BOOTPROTO=static
IPADDR=[Link]
BROADCAST=[Link]
NETMASK=[Link]
NETWORK=[Link]

142

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

unde device este numele interfetei (eth0), onboot = daca interfata este ridicata
la bootare, bootproto = tipul de adresare, ipaddr = adresa IP, netmask =
subnetmask-ul, broadcast = adresa de broadcast iar network = adresa de
retea.
Cand introduceti in system o placa de retea mai adaugati un astfel de fisier cu
datele despre acea placa si restartati servicieul de network prin comanda

[root@gw root]# /etc/rc.d/init.d/network restart

si noua placa se va activa. In cazul ca aceasta nu se activeaza verificati

setarile si rebootati calculatorul.
3. Setarea numelui statiei
Majoritatea, daca nu chiar toate aplicatiile se bazeaza pe dumneavoastra sa
setati numele statiei sub forma rezonablila.
Aceste setari sunt de obicei vacut in cursul instalatiei sau a procedurii de
bootare executand comanda hostname . Pentru a seta numele statiei station
1 scrieti comanda:
# hostname station1
De obicei numele statiei se pune in functie de numele domeniului dar fara ca
acesta sa fie inclus in el. De exemplu numele real al statieie este
[Link] dar el va fi scris doar station1. Numele complet cu care
apare oficial in fully qualified domain names (FQDNs) va fi [Link].
Numele local pe care il veti da va fi primul component al numelui iar al doilea
component este numel domeniului. Numel elocal este folosit frecvent pentru a
determina IP-ul statiei de aceea trebuie sa fiti suguri ca numel si adresa sunt
trcute in fisierul /etc/hosts pentru ca resolverul sa poata determina corect
adresa.
Se mai poate folosi si comansa domainname pentru determina kernelul sa
accepte numel domeniului ca fiind parte din FQDN.
In acest mod se va reusi combianrea intre hostname si domainname pentru a
obtine FQDN. Aceasta metoda este doar pe jumatate corecta pentru ca
domainname este in general folosit pentru a determina domenil NIS al statiei
care este total diferit de domeniul DNS de care apartine statia dumneavostra.
Se poate folosi comanda hostname cu argumentul --fqdn si se va printa
intrgul nume de fully qualifed domain name.

143

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

4. Serverul de Web Apache

Apache este cel mai cunoscut si folosit server de web din lumea Open Source.
Acest server este unul foarte stabil si rapid si contine o serie de facilitati
necesare rularii oricaror situri web.
Cele mai importante facilitati sunt:
suport pentru limbaje de programare web: html, asp, php, cgi, perl si
asapi
compatibilitate cu serverele de jsp Tom Cat
suport SSL/TSL
Pentru mai multe detalii vizitati site-ul [Link] .
4.1 Instalarea Apache
Pentru a putea instala un pachet sub linux trebuie sa aveti in prealabil
drepturile necesare daci va trebui sa va logati ca root. Aceasta operatie se
poate face asta din terminal daca nu esti logat ca root prin comanda:
$ su root
Presupunad ca ati downloadat deja sursele de la Apache
decompresa intai cu comanda:

acestea se vor

# tar xzpf apache-1.x.x

iar apoi schimbati directorul de lucru:
cd apache-1.x.x
Vom instala Apache in /usr/local/.
4.2 Structura Apache-ului
Acum este timpul sa explic putin structura lucrurilor instalate de Apache Toate
binarele si fisierele specifice versiunii vor fi instalate in:
/usr/local/apache1
Toate fisierele care nu sunt specifice versiunii cum ar fi cele de configurare, log
sau paginile web ale site-urilor ce vor fi gazduite le vom pune intr-un director

144

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

/www
Pentru efiecienta vom organiza astfel acest director:
/www
/www/conf
-- fisierele de configurare
/www/logs
-- logurile serverului web
/www/logs/site1
-- logurile pentru site1
/www/logs/site2
-- logurile pentru site2
/www/sites
-- site-urile gazduite
/www/sites/site1
-- paginile web pentru site1
/www/sites/site2
-- paginile web pentru site2
4.3 Configurare si compilare
Configurarea serverului inainte de compilare se face prin comanda:
./configure --prefix=/usr/local/apache1
module=rewrite --enable-module=status

--sysconfdir=/etc/conf

--enable-

Unde:
prefix= locul de instalare a serverului
sysconfig= locul unde se vor afla fisierele de configurare
enable= se vor activa modulele de care este nevoie
Urmatorul pas dupa configurare este compilarea programului si realizarea
[Link] lucru poate lua ceva timp pe masini mai vechi:
Se vor executa urmatoarele comenzi:
# make
# make install
4.4 Setarea serverului web Apache
In anumite cazuri serverul apache poate sa fie instalat si chiar sa ruleze pe
acea masina.
Se va verifica daca acesta ruleaza in acel moment prin comanda:
# ps ef | grep httpd

145

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Daca ai Apache instalat si deja il folosesti penru a indica unele site-uri atunci
probabil vei prefera sa pastrezi fisierle de configurare. de obicei aceste fisiere
se gasesc in:
/etc/httpd/conf
actualele versiuni de Apache instaleaza implicit si directorul conf in prefix in
cazul de fata noi am definit prefizul ca fiind
/usr/local/apache1
Daca faci un upgrade si vrei sa pastrezi aceleasi configurari (pornind de la
ideea ca este o versiune Apache compatibila) atunci copiaza peste cea noua:
cp /etc/httpd/conf/[Link] /usr/local/apache1/conf/
Deasemenea s-ar putea sa ai nevoie de existentele fisiere de configurare
pentru acces si srm:
cp /etc/httpd/conf/[Link] /usr/local/apache1/conf/
cp /etc/httpd/conf/[Link] /usr/local/apache1/conf/
Daca configurezi pentru prima data pe sistemul respectiv va trebui sa editezi
fisierul [Link]. Urmatoarele linii vor fi editate.
Daca vrei ca apache sa ruleze pe alt port decat cel obisnuit(80) atunci vei
schiba la linia unde este definit acel lucru. Porturile mai mici de 1024 pot fi
pornite numai de root. Port-ul 80 este cel mai convenabuil de folosite pentru ca
toate celelalte porturi trebuic explicate in browser, eg: [Link]
Port 80
Se poate schimba adresa de mail al administratorului in general folosindu-se
adresa webmaster@[Link]:
ServerAdmin remus@[Link]
Va trebui sa specifici numele calculatorului, s-ar putea sa trebuiasca sa stergi
semnul # . Daca vei configura "virtual hosts" cum vor fi descrise mai jos atunci
Apache va folosi "the virtual server" pe care il numesti aici ca default pentru
site.

146

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

ServerName [Link]
Vei modifica "document root" (va indica adresa unde sunt tinute site-urile):
DocumentRoot "/home/httpd/www"
si la linia 310:
<Directory "/www/sites">
Daca vrei sa poti schimba configuratiile apache pentru diferite directoare
atunci va trebui sa dai voie fisierelor .htaccess .
Pentru a face asta seteaza AllowOverride ca All
AllowOverride All
Fisierul default va fi [Link]. Poti modifica sau adauga alte fisiere:
DirectoryIndex [Link] [Link]
Daca nu ai prea multi vizitatori si vrei sa stii de unde sunt ei atunci seteaza la
linia 450 ca fiind on. Setandu-l on va incarca mai mult serverul pentru a afla ip
calculatoarelor care se conecteaza .
HostnameLookups On
4.5 Rularea programului Apache
In cazul care pe server ruleaza o alta versiune aceasta va trebui sa fie oprita
pentru a merge mai departe.. Exista multe modalitati pentru a face asta, insa o
cale mai rapida ar fi:
killall httpd
Pornirea noului tau server este simpla:
cd /usr/local/etc/httpd/bin
./apachectl start
apachectl este cea mai simpla cale pentru a porni sau opri serverul manual.
Ajuta-te de help-ul sau daca te incurci pe undeva:
./apachectl help
5. SAMBA
Samba foloseste protocolul SMB pentru a oferi acces la fisiere si imprimante
printr-o retea. Sistemele de operare care suporta acest protocol includ si
Microsoft Windows (prin Network Neighborhood), OS/2 si Linux.
5.1. Pentru ce se foloseste Samba?

147

Remus Grobei
Mircea Florescu

adaugarea liniei la /etc/fstab, puteti executa comanda mount /pub iar mount
point-ul /pub va fi montat de pe server.
6.4. Montarea sistemelor de fisiere NFS folosind autofs

151

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

O alta optiune pentru montarea unui share NFS este folosirea autofs. Autofs
foloseste daemonul automount pentru a gestiona punctele de montare prin
montarea lor automata cand sunt accesate.
Autofs consulta fisierul de configurare a master map /etc/[Link] pentru a
determina care mount point-uri sunt definite. Porneste apoi un un proces
automount cu parametrii corespunzatori pentru fiecare mount point. Fiecare
linie in master map defineste un mount point si un fisier separat map care
defineste sistemele de fisiere care trebuie montate sub acest mont point. De
exemplu, fisierul /etc/[Link] poate defini punctele de montare in directorul
/mnt; aceasta relatie va fi definita in fisierul /etc/[Link].
Fiecare inregistrare in [Link] are trei campuri. Primul camp este mount
point-ul. Al doilea camp este locatia fisierului map, al treilea camp este
optional. Acesta poate contine informatii precum o valoare timeout.
De exemplu, pentru a monta directorul /project11 de pe masina din retea
[Link] in mount point-ul /mnt/myproject pe calculatorul vostru, adaugati
urmatoarea linie in [Link]:
/mnt

/etc/[Link] timeout 60

Adaugati urmatoarea linie in /etc/[Link]:

myproject -rw,soft,intr,rsize=8192,wsize=8192 [Link]:/project11
Primul camp in /etc/[Link] este numele subdirectorului /mnt. Acest director
este creat dinamic de automount. Ar putea sa nu existe pe masina client. Al
doile camp contine optiuni de montare precum rw pentru drepturi de citire si
scriere. Al treilea camp reprezinta locatia exportului NFS care include
hostname-ul si directorul.
Atentie: directorul /mnt trebuie sa existe in sistemul de fisiere local. Ar putea sa
nu existe subdirectoare in /mnt pe sistemul local.
Autofs este un serviciu. Pentru a porni acest serviciu tastati urmatoarele
comenzi:
service autofs restart
Pentru a afisa mount point-urile active, tastati urmatoarea comanda:

152

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

service autofs status

Daca modificati fisierul de configurare /etc/[Link] in timp ce autofs
ruleaza, trebuie sa cereti daemonului automount sa reporneasca prin
comanda:
service autofs reload
Folositi ntsysv (cu optiuni sau fara) pentru a controla serviciile care pornesc la
bootare. Cititi manualul ntsysv.
6.5. Exportulsistemelor de fisiere NFS
Fisierul /etc/exports controleaza care sisteme de fisiere vreti sa fie exportate.
Formatul sau este urmatorul:
directory

hostname(options)

Optiunile nu sunt obligatorii. De exemplu:

/mnt/export

[Link]

va permite utilizatorilor din [Link] sa monteze /mnt/export cu

permisiunile implicite read-only, insa:
/mnt/export

[Link](rw)

va permite utilizatorilor din [Link] sa monteze /mnt/export cu

privilegiile read-write.
Atentie la spatii in fisierul /etc/exports. Daca nu sunt spatii intre hostname si
optiunile din paranteze acestea se aplica doar hostname-ului respectiv. Daca
exista spatii acestea se aplica tuturor (restul lumii).
6.6. Pornirea/oprirea serverului
Pe serverul care exporta sistemele de fisiere NFS trebuie sa ruleze serviciul
nfs. Afisati starea daemonului NFS cu comanda:
/sbin/service nfs status

153

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Porniti daemonul NFS cu comanda:

/sbin/service nfs start
Opriti daemonul NFS cu comanda:
/sbin/service nfs stop
Pentru a porni serviciul nfs la bootare folositi comanda:
/sbin/chkconfig level 345 nfs on
Acelasi rezultat se poate obtine si folosind ntsysv pentru a configura serviciile
care pornesc la bootare.

154

Remus Grobei
Mircea Florescu

Sistemul de operare LINUX

Managerul de studii st la dispoziia dumneavoastr pentru informaii,

consiliere i suport.

155

S-ar putea să vă placă și

Curs de Linux
89% (9)
Curs de Linux
54 pagini
Introducere in Sistemul de Operare Linux
100% (3)
Introducere in Sistemul de Operare Linux
112 pagini
Curs Linux
100% (2)
Curs Linux
36 pagini
Curs Linux
100% (1)
Curs Linux
207 pagini
Linux
Încă nu există evaluări
Linux
15 pagini
Curs Retelistica Automatic A
100% (8)
Curs Retelistica Automatic A
418 pagini
Comenzi de Consol
Încă nu există evaluări
Comenzi de Consol
103 pagini
Comenzi Linux
100% (1)
Comenzi Linux
11 pagini
Python Programare
100% (1)
Python Programare
79 pagini
Curs Administrator Retea
75% (4)
Curs Administrator Retea
31 pagini
Administrarea Retelelor Linux
Încă nu există evaluări
Administrarea Retelelor Linux
73 pagini
Putere Nemarginita Anthony Robbins
0% (1)
Putere Nemarginita Anthony Robbins
16 pagini
Programare in Java
100% (4)
Programare in Java
310 pagini
Python
100% (4)
Python
4 pagini
2017 - 06 - 17 - CCNA 1 - Sedinta06 - L2 - v1007.09
100% (1)
2017 - 06 - 17 - CCNA 1 - Sedinta06 - L2 - v1007.09
22 pagini
Sisteme de Operare Book
86% (7)
Sisteme de Operare Book
537 pagini
Linux
100% (2)
Linux
114 pagini
Linux
Încă nu există evaluări
Linux
111 pagini
Referat - Clopotel.ro Curs LINUX
Încă nu există evaluări
Referat - Clopotel.ro Curs LINUX
121 pagini
Initiere in SO LINUX
Încă nu există evaluări
Initiere in SO LINUX
116 pagini
Linux
Încă nu există evaluări
Linux
10 pagini
Sistemul de Operare Linux 2
Încă nu există evaluări
Sistemul de Operare Linux 2
3 pagini
Blogulluciprian
Încă nu există evaluări
Blogulluciprian
61 pagini
SO Laborator 01
Încă nu există evaluări
SO Laborator 01
17 pagini
Administrarea Sistemelor Linux
Încă nu există evaluări
Administrarea Sistemelor Linux
65 pagini
Linux Lab Intro
Încă nu există evaluări
Linux Lab Intro
10 pagini
SO-Laborator 01
Încă nu există evaluări
SO-Laborator 01
16 pagini
Carte Linux
Încă nu există evaluări
Carte Linux
39 pagini
SO Laborator 01
Încă nu există evaluări
SO Laborator 01
16 pagini
Tutorial LINUX 01 Romana
100% (4)
Tutorial LINUX 01 Romana
19 pagini
Referat Linux
Încă nu există evaluări
Referat Linux
9 pagini
Diferența Dintre Sistemul de Operare Linux Și Windows
Încă nu există evaluări
Diferența Dintre Sistemul de Operare Linux Și Windows
11 pagini
Instalare Linux
Încă nu există evaluări
Instalare Linux
4 pagini
Laborator 1
Încă nu există evaluări
Laborator 1
23 pagini
Sistemul de Operare Linux
Încă nu există evaluări
Sistemul de Operare Linux
10 pagini
Linux Basic Administrator
100% (1)
Linux Basic Administrator
41 pagini
Referat Linux
100% (1)
Referat Linux
9 pagini
Chip Special Linux PDF
Încă nu există evaluări
Chip Special Linux PDF
62 pagini
Lesson 5 - Linux
Încă nu există evaluări
Lesson 5 - Linux
41 pagini
Prezentare Linux
100% (1)
Prezentare Linux
22 pagini
Sisteme de Operare
Încă nu există evaluări
Sisteme de Operare
7 pagini
Top Intrebari Linux
Încă nu există evaluări
Top Intrebari Linux
26 pagini
Linux Moraru Haciuc
Încă nu există evaluări
Linux Moraru Haciuc
20 pagini
Sisteme de Operare - Curs 3
Încă nu există evaluări
Sisteme de Operare - Curs 3
33 pagini
Instalare Linux
Încă nu există evaluări
Instalare Linux
8 pagini
Introducere in Sisteme de Operare
100% (5)
Introducere in Sisteme de Operare
549 pagini
Sisteme de Operare
100% (1)
Sisteme de Operare
549 pagini
Linux
Încă nu există evaluări
Linux
11 pagini
ASUL Curs1 Intro
Încă nu există evaluări
ASUL Curs1 Intro
19 pagini
Lucrare Individuala NR.1&2
100% (1)
Lucrare Individuala NR.1&2
23 pagini
Word Laborator1 Exercitii 1
Încă nu există evaluări
Word Laborator1 Exercitii 1
3 pagini
Manual Linux
100% (1)
Manual Linux
21 pagini
Curs So
Încă nu există evaluări
Curs So
97 pagini
Comparație Între Sistemul de Operare Windows Și Linux
Încă nu există evaluări
Comparație Între Sistemul de Operare Windows Și Linux
7 pagini
Introducere in Linux Machtelt Garrels Romana
Încă nu există evaluări
Introducere in Linux Machtelt Garrels Romana
193 pagini
Varietatea Familiei Sistemelor de Operare
Încă nu există evaluări
Varietatea Familiei Sistemelor de Operare
28 pagini
InfoAcademy-Linux - 01 - Istoric, Notiuni de BazaENC - NoRestriction
Încă nu există evaluări
InfoAcademy-Linux - 01 - Istoric, Notiuni de BazaENC - NoRestriction
13 pagini
Linux Modul III PDF
Încă nu există evaluări
Linux Modul III PDF
188 pagini
Curs Electrician - Bazele Electricitatii
88% (43)
Curs Electrician - Bazele Electricitatii
87 pagini
RJ Palacio Minunea
90% (69)
RJ Palacio Minunea
318 pagini
Invata Engleza Fara Profesor
93% (101)
Invata Engleza Fara Profesor
96 pagini
Gramatica Limbii Romane Pentru Gimnaziu PDF
93% (116)
Gramatica Limbii Romane Pentru Gimnaziu PDF
480 pagini
Engleza Pentru Incepatori - Fara Profesor
97% (73)
Engleza Pentru Incepatori - Fara Profesor
266 pagini
Curs Practic Formare Electrician
100% (10)
Curs Practic Formare Electrician
138 pagini
Introducere in Programare Cu Python
100% (10)
Introducere in Programare Cu Python
176 pagini
Manualul Electricianului Si Automatistului Modern Rev. 1.71
93% (42)
Manualul Electricianului Si Automatistului Modern Rev. 1.71
286 pagini
Invata Engleza in 24 Zile - Editura Gold PDF
90% (21)
Invata Engleza in 24 Zile - Editura Gold PDF
323 pagini
Retele de Calculatoare
100% (6)
Retele de Calculatoare
189 pagini
Engleza Fara Profesor (Emilia Neculai)
91% (11)
Engleza Fara Profesor (Emilia Neculai)
481 pagini
Dieta Cerin (Romana)
94% (16)
Dieta Cerin (Romana)
5 pagini
Bonus 1 - Cele Mai Folosite 2500 Expresii in Limba Engleza
100% (26)
Bonus 1 - Cele Mai Folosite 2500 Expresii in Limba Engleza
531 pagini
LB Engleza
100% (15)
LB Engleza
2.468 pagini
Baron Anatomie Si Fiziologie Umana 2022
95% (37)
Baron Anatomie Si Fiziologie Umana 2022
604 pagini
Retete AirFryer
100% (15)
Retete AirFryer
32 pagini
Limbajul Si Ecosistemul de Programare Python Eugen Diaconescu V1.0
100% (9)
Limbajul Si Ecosistemul de Programare Python Eugen Diaconescu V1.0
421 pagini
Engleza Fara Greseli
100% (10)
Engleza Fara Greseli
241 pagini
Constantin Dulcan in Cautarea Sensului Pierdut Vol I A5
100% (15)
Constantin Dulcan in Cautarea Sensului Pierdut Vol I A5
320 pagini
Arta Manipulării - Kevin Dutton
94% (83)
Arta Manipulării - Kevin Dutton
331 pagini
Formule Matematica 9-12
90% (39)
Formule Matematica 9-12
37 pagini
Matematica Manual Pentru Clasa A IX-a Trunchi Comun, Curriculum Diferenţiat (Marius Burtea Georgeta Burtea)
73% (15)
Matematica Manual Pentru Clasa A IX-a Trunchi Comun, Curriculum Diferenţiat (Marius Burtea Georgeta Burtea)
298 pagini
Hacking Cu Kali Linux
100% (3)
Hacking Cu Kali Linux
105 pagini
Curs Excel
100% (14)
Curs Excel
166 pagini
Lectii de Limba Engleza PDF
93% (242)
Lectii de Limba Engleza PDF
115 pagini
Ghidul Culegatorului de Ciuperci
96% (46)
Ghidul Culegatorului de Ciuperci
104 pagini
Engleza Fara Profesor Carte Intreaga
100% (20)
Engleza Fara Profesor Carte Intreaga
470 pagini
Dumbrava - Minunata.de - Mihail.sadoveanu Ed - Mihail.sadoveanu TEKKEN
92% (36)
Dumbrava - Minunata.de - Mihail.sadoveanu Ed - Mihail.sadoveanu TEKKEN
47 pagini
Descarca George Calinescu Enigma Otiliei PDF
100% (12)
Descarca George Calinescu Enigma Otiliei PDF
500 pagini