FORME SOCIALE I FORME URBANE.

PROBLEMATICA
La nceput, principalul scop al claselor conductoare era, mai puin acela de a dezvolta
pieele, ct de a menine ierarhia i ordinea social necesare mbogirii lor prin trocul
surplusului. Fiecare n felul lor, oraele religioase , politice, comerciale i industriale
exprim un mod de amenajare a spaiului elaborat i aplicat de ctre grupul social dominant.
Dup cum explic clar celebrul istoric Lewis Mumford: Trstura distinctiv a aglomeraiilor
urbane este mai puin numrul de persoane instalat ntr-un perimetru dat, ct constituirea unei
puteri unitare (...) ale crei aspiraii depesc simplul obiectiv al hranei cotidiene i al
supravieuirii. (Lewis Mumford, La cit travers lhistoire, Paris, Seuil, 1964)

ATENA
Cea mai veche prezen uman n Atena este atestat la petera Schist, datat a fi n
preajma mileniilor al IX-leaal VII-lea .e.n.[3] Atena este locuit permanent de cel puin 7000
de ani.
Pn la 1400 .e.n., aezarea devenise un centru important al civilizaiei miceniene, iar Acropola
a fost locul unei mari ceti miceniene ale crei ruine pot fi recunoscute ca sec iuni ale unor
ziduri ciclopiene caracteristice acestei civilizaii.[6] Spre deosebire de alte centre miceniene, cum
ar fi Micene i Pylos, nu se tie dac Atena a suferit vreo distrugere n preajma anului 1200 .e.n.,
eveniment adesea atribuit unei invazii doriene, iar atenienii au susinut mereu c sunt ionieni
puri, fr influen doric. Atena a intrat ns ntr-o perioad de declin, ca i multe alte aezri
ale epocii bronzului, timp de 150 de ani dup aceasta.
nhumrile din Epoca Fierului, ale cror rmie au fost gsite la Kerameikos i n alte
locuri, demonstreaz c ncepnd cu 900 .e.n., Atena a devenit unul dintre principalele centre
comerciale din regiune, ca i Lefkandi n Euboea i Knossos n Creta.[7] Aceast pozi ie ar fi
putut s fie i rezultatul poziiei sale centrale n lumea greac, al cetii sale solide de pe
Acropol i a ieirii la mare, care i ddea un avantaj natural fa de alte ora e rivale de pe uscat,
cum ar fi Teba i Sparta.
Atena clasic a devenit principalul ora al Greciei antice n secolul al V-lea .e.n.,
realizrile sale culturale punnd bazele civilizaiei occidentale. El a fost depit n cele din urm
de oraul-stat rival Sparta.[8] Pn la sfritul antichitii trzii, oraul a deczut, dup care i-a
revenit n a doua jumtate a perioadei bizantine medii (secolele al IX-leaal X-lea e.n.), i a fost
relativ prosper n timpul Cruciadelor, profitnd de pe urma comer ului cu ora ele italiene. n
1453 a fost cucerit de Imperiul Otoman i a intrat ntr-o lung perioad de declin.

Dup rzboiul de independen al Greciei, Atena a fost ales capital a noii Grecii
independente n 1834, n mare parte din motive istorice i sentimentale. La acea vreme, era un
orel modest construit la poalele Acropolei. Primul rege al Greciei, Otto al Bavariei, a cerut
arhitecilor Stamatios Kleanthis i Gustav Schaubert s proiecteze un ora modern demn de a fi
capital de ar.
Primul plan al oraului modern era format dintr-un triunghi definit de Acropol, de
cimitirul antic Kerameikos i de noul palat al regelui (care astzi este sediul parlamentului grec),
pentru a evidenia continuitatea ntre Atena antic i cea modern. Neoclasicismul, stilul
internaional al epocii, a fost stilul arhitectural prin care arhiteci bavarezi, francezi i greci, cum
ar fi Hansen, Klenze, Boulanger i Kaftantzoglou, au proiectat primele cldiri publice importante
ale noii capitale. n 1896, Atena a gzduit primele Jocuri Olimpice moderne. n anii 1920, mai
muli refugiai greci, evacuai din Asia Mic n urma rzboiului greco-turc, au dus la creterea
populaiei Atenei; cu toate acestea, abia dup al Doilea Rzboi Mondial, dup anii 1950 i 1960,
populaia oraului a explodat, iar Atena a nceput s se extind treptat n toate direc iile. n anii
1980 a devenit clar c poluarea fabricilor i creterea numrului de automobile, precum i lipsa
spaiului suficient deveniser principalele probleme ale oraului. Mai multe msuri anti-poluare
au fost luate de autoriti n anii 1990, fiind combinate cu o mbuntire substan ial a
infrastructurii oraului (inclusiv autostrada Attiki Odos, extinderea metroului, i noul aeroport
internaional), care mpreun au ameliorat poluarea i au transformat Atena ntr-un ora mult mai
funcional.

ORAUL PIREU
Piraeus (greaca moderna: Peirais [pireas], antic greac: , Peiraies)
este un ora la periferia Atticii, Grecia. Piraeus este situat in zona urbana a Atenei, la 12 km sudvest de centrul oraului aflndu-se de-a lungul coastei de est a Golfului Saronic.
Portul Pireu este portul principal al Greciei, cel mai mare port de pasageri din Europa si
al treilea ca mrime din lume, servind aproximativ 20 de milioane de pasageri anual. Ora ul a
gzduit evenimente, att la Jocurile Olimpice de vara 1896 cat si in 2004, care au avut loc in
Atena.
Piraeus, un nume care inseamn aproximativ locul peste pasaj, a fost locuit inca din
secolul 26 C. In vremuri preistorice, Piraeus a fost o insula stncoasa, reprezentat de dealul
abrupt de Munichia, Kastella in zilele moderne si a fost legat de continent printr-o portiune mic
de teren care era inundata cu apa de mare in cea mai mare parte a anului si era folosit ca si camp
de sare in consecinta, a fost numita Halipedon, adica campul de sare.
Piraeus are o istorie lunga, care dateaza din Grecia antica. Spatiului sau natural si pozitia
geografica au fost factori critici in destinului istoric al Piraeusului. Orasul s-a dezvoltat in mare
parte la inceputul secolului al cincilea, cand a fost selectat pentru a servi drept orasul-port al
Atenei si a fost transformat intr-un port prototip, concentrandu-se aici toate activitatile de import
si comert de tranzit din Atena.
n consecin, a devenit portul principal al Greciei antice, dar a scazut treptat, si a inceput
sa creasca din nou in secolul 19, mai ales dupa declararea Atenei ca si capitala Greciei. In epoca

moderna, Piraeus era un oras mare, plin de viata, parte integranta a Atenei, avand cel mai mare
port din tara si toate caracteristicile tipice ale unui imens centru comercial-marin industrial.
La sfarsitul secolului al 6-lea BC., zona a atras atentia, datorita avantajelor sale. In 511
BC, dealul a fost fortificat de Munichia Hippias. In 493 BC, Temistocle a initiat lucrari de
fortificare in Pireu si a sfatuit mai tarziu atenienii sa profite de potentialul porturilor sale naturale
strategice in loc s utilizeze golful de nisip din Phaleron.
In 483 BC, flota puternica ateniana a fost transferata la Pireu fiind construite santiere navale,
care s-au remarcat in batalia de la Salamis impotriva persilor in 480 BC. De atunci, Piraeus a fost
permanent folosit ca baza pentru flota marina din Atena. Dupa cele doua invazii persane in

Grecia, Temistocle fortifica cele trei porturi din Pireu si creaza neosoikoi (case de nava);
Zidurile lui Themistoclean au fost terminate in 471 BC, Piraeus transformandu-se intr-un
port militar si comercial la vremea aceea foarte mare. Fortificare orasului a fost mai departe
consolidata prin construirea de ziduri lungi care faceau conexiunea cu Atena. Intre timp, Piraeus
a fost reconstruit de celebrul arhitect Hippodamus din Milet, dupa renumitul plan Hippodamian,
de aceea agora principal a orasului a purtat numele sau. Ca rezultat, Piraeus inflorit si a devenit
un port de inalta securitate, si o activitate comerciala mare.
n timpul razboiului peloponeziac, Piraeus a suferit prima sa cdere. n al doilea an al rzboiului,
primele cazuri de cium din Atena au fost nregistrate in Pireu.
n 404 BC, flota spartana sub Lysander a blocat Pireul si Atena, care ulterior a capitulat in
fata spartanilor terminandu-se astfel razboiul. Piraeus a urmat soarta Atenei suportand cu greu
furia

spartana, astfel ca zidurile orasului au fost demolate, iar flota ateniana predata castigatorilor. Ca
urmare, orasul port nefortificat si zdrentuit numai era in masura sa concureze cu prosperul port
Rhodos, care controla acum comertului.
Conon a reconstruit zidurile in 393 BC, a fondat templul Afroditei Euploia si sanctuarul

lui Zeus Sotiros si cel al Atenei, si a construit celebrul Skevothiki Philon, ale carui ruine au fost
descoperite la portul Zea. Reconstructia Pireului a continuat in timpul perioadei lui Alexandru
cel Mare, dar aceasta renastere a orasului a fost oprita de catre Roman Lucius Cornelius Sulla,
care a capturat si distrus total Piraeusul in 86 BC. Distrugerea a fost finalizata in 395 AC de catre
goti sub Alaric I. Piraeus a avut o lunga perioada de declin care a durat cincisprezece secole. In
timpul perioadei bizantine portul Pireu a fost utilizat ocazional de flota bizantina, dar era foarte
departe de capitala imperiului, Constantinopol. Orasul si-a pierdut chiar si numele fiind denumit
Porto Leone de catre venetieni in 1317, insemnand Portul Lion si Portul Draco de catre franci.
In anul 1456, Piraeus a devenit cunoscut ca Liman Aslan (Port Leului), nume dat de catre
turcii otomani in timpul ocupatiei acestora in Grecia. In timpul ocupatiei otomane, in special
inaintea razboiului grec de independenta, Pireu a fost in cea mai mare parte pustiu, cu exceptia
Manastirii Sfantul Spiridon (1590) si a unei case vamale, si a fost folosit numai pentru mici
probleme
Odata cu crearea statului grec modern si proclamarea Atenei drept capitala in 1832, portul a
primit avantul necesar cresterii economice, si s-a dezvoltat transformandu-se intr-un mare centru
comercial si industrial; populatia, in principal, din insulele Marii Egee, a continuat sa migreze
pentru a locui in Pireu. Un plan urbanistic pentru Pireu, revolutionar pentru vremea sa, a fost
elaborat si aprobat de catre regele Otto, dar nu a fost complet ndeplinit.
Piraeus, dintr-un oras mic si pustiu, a devenit rapid lider de port si doilea oras ca marime
din Grecia, in timp ce locatie sa excelenta geografica si apropierea de capitala greaca l-a ajutat sa
creasca continuu, atragand oameni din ntreaga tara. O serie de evenimente au contribuit la

dezvoltarea orasului, printre acestea fiind declaratia sa finala ca port de conducere al Greciei,
finalizarea Cailor Ferate Atena-Pireu, in 1869, dezvoltarea industriala a zonei in anii 1860 si
crearea Canalului Corint, in 1893, contribuind la rolul strategic cel mai important pe care l-a avut
in istoria sa. Cldiri noi au fost construite pentru a acoperi necesitatile acestei cresteri, cum ar fi
institutiile de invatamant, biserici, constructia Bursei de Valori, a Primariei, a Piatei Centrale,
cldirea Postei si a instituiilor de caritate, iar portul a fost de asemenea completat si modernizat.
La sfarsitul secolului 19 Piraeus avea o populatie de 51.020 de oameni.

ORAUL SELENUNTE
Selinunte (/ slnunte /; greac veche: , Selinous; latin: Selinus) a fost un ora
antic grecesc de pe coasta de sud-vest a Siciliei, n Italia. Acesta a fost situat ntre vile rurilor
Belice i Modione. Acum se afl n Castelvetrano Comune, ntre frazioni de Triscina di Selinunte
n partea de vest i Marinella di Selinunte n est. Situl arheologic con ine cinci temple centrate pe
un acropol. Dintre cele cinci temple, doar Templul lui Hera, de asemenea, cunoscut sub numele
de "Templul E", a fost reinstalat. La momentul de vrf, nainte de 409 .Hr. oraul ar putea
conine pn la 30.000 de oameni, cu excepia sclavilor.
el Selinuntines sunt din nou menionate n 397 .Hr., cnd au sprijinit Dionisie n timpul
rzboiului su cu Cartagina;. [23], dar, att n ora i teritoriu au fost din nou dat pn la
cartaginezi prin pacea din 383 .Hr. [24] Dei Dionisie l recucerit cu puin timp nainte moartea
sa, [25], curnd a revenit la controlul cartaginez. Halycus River, care a fost stabilit ca limita
estic a dominaiei cartaginez n Sicilia prin Tratatul de la 383 .Hr., pare s fi continuat, n
general, s fi fost la frontier, n ciuda ntreruperilor temporare; i a fost din nou fixat la frontiera
de tratat cu Agathocles n 314 .Hr.. [26] Acest ultim tratat prevedea n mod expres c Selinunte,
precum i Heracleia i Himera, au fost supui Cartaginei, la fel ca nainte. n 276 .en, cu toate
acestea, n timpul expediiei lui Pir n Sicilia, The Selinuntines s-au alturat n mod voluntar Pir,
dup capturarea Heracleia. [27] Prin primul rzboi punic, Selinunte a fost din nou sub control
Cartagineze, iar teritoriul su a fost n mod repetat, teatrul operaiuni militare ntre romani i
cartaginezi. [28] Dar, nainte de ncheierea rzboiului (aproximativ 250 .Hr.), cnd cartaginezii
au nceput s se retrag, i s se limiteze la aprarea ct mai pu ine locuri posibil, au eliminat
toate locuitorii Selinute la Lilybaeum i a distrus oraul.
Se pare sigur c acesta nu a fost niciodat reconstruit. Pliniu cel Btrn men ioneaz
numele (Selinus oppidum ), ca i cum ar fi existat nc un ora n timpul su, dar Strabo distinct
ea clase cu orase [Link], dei el menioneaz rul Selinus, nu menioneaz un ora al
numelui. [31] terme Selinuntiae (la Sciacca moderne), care a derivat numele lor din ora ul vechi,
i par s fi fost mult mai frecventate n timpul romanii, s-au situat la o distan considerabil, la
30 km, de la Selinunte: ele sunt izvoare sulfuroase, nc mult apreciate pentru propriet ile lor
medicale, i dedicat, la fel ca majoritatea apelor termale din Sicilia, San Calogero. ntr-o

perioad de mai trziu au fost numii Aquae Labodes sau Larodes, sub care numele apar n
itinerariile.
Oraul este lng mare, ntre rul Modione (vechiul Selinus), n vest i rul Cottone n
est, pe dou zone nalte conectate printr-o a. Partea din ora spre sud, lng mare, conine
acropola, care se bazeaz n jurul a dou strzi care se intersecteaz i conine multe temple (A,
B, C, D, O). Partea din ora spre nord, n continuare interioare, con inut de locuin e pe planul
Hippodamian contemporan cu Acropola i dou necropoleis (Galera-Bagliazzo i Manuzza). Alte
vestigii importante se gsesc pe nlimile peste ruri la est i de vest a oraului. n est, exist trei
temple (E, F, G) i nord necropola (Buffa) a satului modern Marinella. n partea de vest sunt
rmiele cele mai vechi ale Selinus: Sanctuarul Malophoros i necropola arhaice (Pipio,
Manicalunga, Timpone Nero). Cele dou porturi ale oraului au fost n gurile celor dou ruri ale
oraului.

Prin urmare, modernul parc arheologic, care acoper aproximativ 40 de hectare poate fi mpr ite
n urmtoarele domenii:

Acropole de la centru, cu temple i fortificaii

Gaggera Hill n Occident, cu sanctuarul Malophoros

Mannuzza Hill n partea de nord cu locuine antice

Dealul Est, n est, cu alte temple

Necropole