SUBIECTE DE EXAMEN ECONOMIE AN UNIV. 2015-2016 A. Microeconomie 1. Resursele economice si raritatea acestora. Resursele economice sunt reprezentate de toate elementele pe care omul le poate folosi in activitatea sa pentru a objine bunuri si servicii necesare satisfacerii nevoilor sale, Resursele, corespunzator sursei de provenienfi, sunt de doua feluri: * resurse primare sau originare, constituite din potenjialul natural si potenfialul demografic de care dispune societatea in fiecare etapa a evolutiei sale. * resurse derivate, rezultante ale activitatii umane, formate pe baza celor dintai, cum sunt echipamente, utilaje, instalafi, stocuri de materii prime, combustibil etc. Analizind resursele naturale, economistii fac distinetie intre resursele utilizabile si neutilizabile pe de o parte, iar pe de alta parte, intre cele regenerabile si neregenerabile. Dupa natura lor, resursele se grupeazi in resurse materiale, resurse umane, resurse financiare si resurse informationale. Legea raritii resurselor economice — legea conform céreia cantitatea, calitatea si structura resurselor economice se modified mai lent decat intensitatea, amploarea si structura nevoilor umane, resursele fiind limitate in raport cu trebuinfele indivizilor. Cresterea eficienjei economice constituie factorul determinant intre estomparea tensiumilor ce apar intre nevoi si resurse. Raritatea relativa a resurselor este o caracteristicé general a economiei. Fa este determinata de o serie de cauze, cum ar fi: * imposibilitatea atragerii in intregime, din motive tehnice si economice, in activitatea umand, a tuturor resurselor necesare la un moment dat; * existen{a unor limite, in fiecare etapa istorica, privind cunoasterea resurselor existente; * caracterul epuizabil, nereproductibil al unor resurse. 2. Nevoile— defi Nevoile (trebuinjele) umane constituie punctul de porire, impulsul oricdrei activitati umane. Ele pun in evidenfa ceca ce resimt oamenii ca fiindu-le necesar pentru existenfa, pentru formarea si dezvoltarea lor si a societajii in care traiesc. ,Nevoile omului constituie motorul intregii activitayi econon ice si punctul de plecare al oricarei stiinfe economice”ii umane, ale Nevoile umane reprezinta un sir nesfargit de cerinfe obiectiv necesare vi existenfei gi dezvoltarii purtitorilor lor ~ oamenii, grupurile sociale, colectivitajile nafional-statale si societatea in ansamblul ei. Nevoile umane se manifesta ca un sistem integrat si dinamic de cerinfe, ordonate si ierathizate in funcfie de locul si rolul lor in cadrul vietii sociale, Astfel, nevoile umane pot fi clasificate dupa urmatoarele eriterii: * Dupa natura lor: a) naturale (biologice sau fiziologice); b) sociale; ¢) spirituale- psihologice; * Din punetul de vedere al masei subiecfilor: a) individuale; b) de grup; c) ale " Corespunzator ciclului activitajii umane: a) nevoi zilnice; b) nevoi saptiménale; ef* nevoi lunare ete; ‘+ Dupa natura bunurilor cu care pot fi satisficute, exist: a) nevoi care se satisfae cu bunuri materiale; b) nevoi care se satisfac cu servicii; * Dupa durata si momentul manifestatii lor: a) nevoi curente (permanente); b) nevoi periodice; c) nevoi rare; d) nevoi singulare; + Dupa natura sursei de formare: a) nevoi fiziologice; b) nevoi familiale; c) nevoi culturale; d) nevoi specific sociale. Abraham Maslow este cunoscut pentru desenarea piramidei cu nevoile oamenilor. Piramida lui Maslow a reprezentat si reprezinta in continuare o contributie importanta in domeniul psihologiei moderne. Conform conceptului observat de Abraham Maslow, dac& sunt nevoi nesatisfiicute la nivelurile de la baza piramidei, vom incerca in zadar si ne satisfacem nevoi situate la nivelurile superioare. Chiar dac& reusim intr-o oarecare misurdi si le al ngem, ele vor fi ori false, ori de seurti durata,Piramida nevoilor (Abraham Maslow) Nevoin de dhagoste si apantenengs Nevoia de sigurani Nevoi fiziologice anumite trasituri fiecare dintre acestea reflectind o lege Nevoile umane se caracterizeaza py economica. Principalele trasaturi ale nevoilor umane sunt: + nelimitate ca numar. Progresul societiii duce in mod direct la irgirea ariei nevoilor, atat la nivel de individ , cat si de grup sau societate; imitate in capacitate, respectiv in volum. Fiecare nevoie, in procesul satisfaceri ei, atinge, 1a un moment dat, un prag de saturajie; * concurente, respectiv unele nevoi se extind in detrimentul altora, altele pot fi substituite intre ele; + complementare, respectiv cele mai multe se conditioneaza reciproc; * conditionate, reflecténd continuitatea, dinamismul lor, potenfialul economiei de a le salisface 3. Coneuren{a, definifie si forme. Concurenja difera de la o {ara la alta si de la 0 etapa Ia alta in funcfie de numarul gi puterea economic’ a vanzitorilor si cumparatorilor in economia nafionala, in una sau alta dintre ramuri, de gradul de diferengiere a produselor, de posibilitajile noilor firme de a actiona in acelagi domeniu, de transparenta piefei ca si de alti factori Tabloul formelor de pia surprinse de Alain Cotta si pe baza cArora se va desfasura analiza tipurilor de concurengai in functie de numarul de participantiForme de piatt Ofertanti Numi foarte Numan mic Tnul 5 mare Consumatori Numér foarte { Concurent ‘Oligopal “Monopol mare perfect Numir mic Oligopson ‘Oligopol bilateral | Monopol contracarat Unl ‘Monopson| ‘Monopson| ‘Monopol bilateral contracarat il ata cu concuren{a perfect este cazul care nu se regaseste in realitate, ea reprezentind o ipotezi de lucru si un punct obligatoriu de trecere al analizei economice, de la modelul ideal citre formele concrete ale acesteia, Concurenja perfect, denumita si concurent& pura, presupune un asemenea raport de piafi, in care toate firmele si anda intreaga productie pe care o au la prejul piefei, fra a-1 influenfa, impreund sau fiecare separat intr-un fel anume (in mod hotirator), iar tofi cumpdratorii si poata cumpara la preful piefei, cea ce dorese si au nevoie dintr-un bun, fara a-1 putea modifica. Concurenfa perfecta se defineste prin urmatoarele conditii * atomicitatea participantilor la tranzacfii, respectiv existenfa unui numar mare de vanziitori gi cumparatori pe piafé, de puteri economice aproximativ egale si relativ reduse, astfel ineat, fiecare are un rol minim pe piafa si nici unul nu are o asemenea putere pentru a exercita vreo acfiune asupra producfiei sau prefuluis * omogenitatea bunurilor aparfindnd aceleiasi ramuri, astfel incat celor ce le cumpara le este indiferent de la ce vanzAtor achizitioneazi; bera intrare pe piafa (deci intr-o ramur sau alta) a producdtorilor care dorese aceasta; = perfecta transparenfa a piejei, deci cunoasterea de catre cei interesafi a cantitifilor oferite si cerute, a calitafii a prefurilor, a tranzacfilor incheiate etc. + adaptarea fara restricfi a ofertei la cerere si invers, deci fluiditatea perfecta a cererii si ofertei Ja modificarea prefuluis + perfecta mobilitate a factorilor de producti. economic 2. Pia(a eu concurengi imperfect se manifesta in situajiile in care agen (vanzitori si cumparatori) pot si influenjeze, prin acfiunile lor unilaterale, raportul dintre cererea si oferta de marfuri si nivelul prefului, cu intengia de a objine avantaje durabile. Piaja cu concuren{a imperfecta este cea mai aproape de modelul real economic, deoarece concurenta perfecta raimane doar ca model ideal, folosit in analizeze teoretice. A. Piafa cu concurenfi: monopolisticd este o forma de concurenta imperfecta care se apropie destul de mult de concurenta perfecti. Ea se caracterizeaz’ insi prin diferenjierca produselor ce aparfin aceleiasi ramuri. Alsturi de prefuri si cantitaji, competifia se desftigoarasi prin produse, adic& prin diferentierea produselor si a marcilor. Producdtorii sunt in numiit suficient de mare, astfel incat existé condijii pentru o bund satisfacere a cererii datorita posibilititilor mari pe care cumparatorii o au de a alege din multitudinea de vanzitori, in conformitate cu dorinfele si posibilitayile lor. Intrarea de noi firme pe piaja este libera. in conditiile diferenfierii produselor, cresterea profiturilor (maximizarea lor la ofertanti) se poate realiza numai prin influentarea cererii pe piata. B, Piafa cu concurenta de monopolul este o forma a concurenfei imperfecte in care piaja unei industrii (ramuri) este dominaté de un singur produedtor-vanzator, care in relatiile cu consumatorii isi impune conditiile de pret sau de calitate. Piaja de monopol se caracterizeaza asadar, in planul ofertei, prin asigurarea cantitifii agregate numai de cditre un producator, al cdrui bun fabricat nu dispune de substituenti apropiai Existenja monopolului se explica prin urmatoarele: 1, Raritatea unor resurse care pot fi exploatate num: poate avea acces la ele, decat o singura firma; 2. Existenfa unor patente (licen{e), care, pentru anumite produse, sunt definute de cdtre singura firma (licenfele fiind protejate prin lege); 3. in anumite domenii (de exemplu exploatarea energiei electrice, telefoanele ete.), existenja mai multor firme ar insemna risipa; 4. Concentrarea si centralizarea capitalului si deci si a productiei, care are ca efect climinarea de catre o firma a celorlalji concurengi din industrie. C. Piafa cu concurenti de oligopol se caracterizeazd prin existenja a cativa producatori — nu mai pugin de trei ~ (oligos inseamna in limba greaca ,,céjiva”). Fiecare firma producdtoare este destul de puternica pentru ca actiunile ei si aiba efecte importante asupra rivalilor. Piaja cu concurenfé oligopolistd este cea mai rispandita piaja in farile cu economie de piaga Concurenja oligopolista se caracterizeaza in principal prin urmatoarele: * — existenfa unui numar redus de producatori-vanzatori, care de{in o parte insemnata din piaa; + diferengierea sau nu a produselor; * — dificultafi la intrarea in ramura; "un anumit grad de control al prejurilor, In functie de gradul de cooperare dintre firmele oligopoliste, intalnim:* oligopol perfect coordonat, in care infelegerile intre firmele oligopoliste imbraca forma unor acorduri formale, care pot fi publice sau secrete. In cadrul acestei forme se constituie structuri oligopoliste de tipul cartelului sau trustului Cartelul este un acord de infelegere prin care un grup de firme producditoare sau distribuitoare ale aceluiasi produs fixeaz’ anumite preuri sau isi impart piafa. Obiectul cartelului consta in cresterea prefului prin inliturarea concurenjei. Astfel, se reduc cantitajile de produse vandute, crese prejurile, profiturile se maximizeaza, ca si cum ar fi vorba de monopol. * oligopol partial coordonat, presupune existen{a unei firme situata intr-o posturd de lider, datorata dimensiumilor sale, forfei economice si cotei de piagi. Celelalte firme din cadrul oligopolului se subordoneaz in mod voluntar(datorita unor interese comune) liderului. * oligopol fara coordonare. Este cazul in care firmele oligopoliste acjioneaza fiecare independent de celelalte, neexistdnd injclegeri sau strategii comune. Confruntarea dintre ele este deschisa, chiar agresiva (izboi economic), ducdndu-se cu arme cum ar fi: preful, calitatea, cantitatea, publicitatea ete. 4. Agentii economiei - tipologie si clasificare, Agenti viaja economicd a societifii, indeplinind anumite roluri si avénd comportamente economice economici sunt persoane sau grupe organizate de persoane care participa la similare. Ei pot fi persoane fizice sau juridice care posed, intr-un fel sau altul, factori de produetie pe care ii utilizeaza si/sau dispun i consumé bunuri produse in societate, Agenfii economici sunt ,,actorii” vielii economice, realizand, in esenfi, urmitoarele tipuri de operafiuni economice: 4) operafiuni asupra bunurilor si serviciilor, respectiv producerea de bunu si servicii, consumuri intermediare si finale, formare bruta a capitalului fix, importuri si exporturi de bunuri etc. b) operatiuni de repartitie, ce cuprind plata salariilor si a impozitelor si taxelor legale, transferul de capital, asigurari de bunuri ete.; ©) operafiuni financiare care vizeazi objinerea de credite, cumpérarea si vanzarea de acfiuni si obligajiuni, efectuarea de playi internationale ete, Cel mai utilizat criteriu ce sti Ia baza clasificarii agenfilor economici si delimitarea acestora este criteriul institutional, important pentru evidenjierea fluxurilor reale si monetare. in prezent, pe plan mondial, cea mai rispiindita este tipologia ce sta la baza sistemului de eviden{a statisticd a conturilor najionale, in cadrul ei distingéndu-se:sintreprinderile sunt unitati economice care, indiferent de felul in care sunt organizate si de forma de proprietate, au ca funcjie principal producerea de bunuri economice si prestarea de servicii (nonfinaneiare), in vederea vanzitii acestora, cu scopul de a objine profit; *=Gospodariile (menajele), reprezinta acel tip de agent economic care indeplineste in principal functia de consumator de bunuri si servicii. Aici se includ familiile, celibatari, diferite unititi consumatoare, intreprinderi individuale (nonfinanciare), care nu se delimiteaza de gospodatiile in cadrul carora se constituie, Veniturile menajelor sunt in cea mai mare parte salariile, sau se constituie pe seama titlurilor de proprietate, precum si prin transferurile efectuate de celelalte sectoare; *Administra{iile includ acele institujii care in principiu exercita functii de redistribuire a veniturilor (a avutiei), pe baza prestiii unor servicii nonmarfare. Administrajiile pot fi publice sau private, in cadrul celor publice se includ toate institufiile publice care desfasoara activitayi de genul cclor prezentate mai sus. Din aceasti categorie de agenfi economici fae parte administrajiile locale si centrale de stat, inviyiméntul public, sistemul protectiei sociale, al justifiei, asistenfa sanitara publica, s.a. Administrafile private sunt organizafii particulare fara scop lucrativ, care, de asemenea, presteazi servicii nonmarfare. Aici se includ diverse asocial . flundafii etc., care desfigoara activitaji de genul amintit, Venitul acestor agenti economici se constituie din prelevari de venituri ale altor agenti economici; "Institufiile de credit si societitile de asiguriri sunt unititi institutionale, care pot fi publice, private si mixte, si care indeplinese funejia de intermediar financiar intre ceilalti agenti economici. Deci, ele aduna, transforma si redistribuie disponibilitajile financiare si transforma riscurile individuale in riscuri colective (companiile de asigurare), in cadrul lor se cuprind bancile, societaji de asigurati, alte institufii financiare. Venitul acestor agenfi economici se constituie din economiile temporare e jente in societate gi care Se concentreaza in cadrul lor, in scopul redistribuirii acestora spre agenfii economici care necesita resurse financiare; *Strdiniitatea (restul lumii), desemneaza partenerii de afaceri din celelalte economii nationale si unitijile lor autohtone (nerezidente), cu care agenfii economici nafionali (autohtoni) intra in relajii de afaceri, in cadrul acestci categorii de agenfi economici se includ si administrafiile strane si internationale aflate pe teritoriul farii de refering. ;. intreprinderea — definire gi clasificare, Intreprinderea, ca unitate economici de bazi a economiei nafionale, este rezultatul procesului diviziunii muneii si al autonomizatrii proprietajii. De aceea, ea poate fi privita ca spajiul in care se reunese si se combind factorii de producfie, se desfisoara procesul deproductie, se produc bunuri economice si se ereeazii valoare noua, pe baza diviziunii sociale a ‘muncii si a cooperarii directe gi indirecte, intre tofi cei care o compun $i o reprezinta. Dupii forma de constituire si organizare a afacerilor, in marea majoritate a farilor dezvoltate, intdlnim urmatoarele tipuri de intreprinderis, ‘©. intreprinderi personale - sunt acelea in care un singur proprietar infiinjeaza, organizeazi si conduce activitatea unitafii. Raspunderea este nelimitata, ceea ce inseamna ci proprietarul raspunde cu intreaga sa proprietate, nu numai cu capitalul investit, ©. intreprinderi asociate (asociafii de forme diferite) sunt constituite atunci cénd se asociaz doua sau mai multe persoane, convenind si-si aducd contribujia (in bani sau natura), pentru a constitui un capital social menit s& serveasca la infaptuirea unor acti aductoare de cAstig, in scopul de a impairti intre ele beneficiile realizate, © corporaiiile (societafile pe actiuni) constituie, de fapt, forme superioare de asociere a capitalurilor. Cotele de participare ale asociajiilor sunt reprezentate prin tithuri numite actiuni. Obligajiile corporatiei (societa{ii pe acfiuni) sunt garantate numai prin I ei social, membrii asoci patrimoni i avand fiecare indatorirea de a depune cota parte subserisi si de a rispunde fafa de tofi numai in limitele aportului lor (adica, fiecare cu suma) ce s-a obligat si o adued in societate, sau cu valoarea acfiunilor sale. in economia roméneasca, intreprinderile imbraca forma regiilor autonome gi societifilor comerciale. Primele se afl in proprictatea statului, funcjionand in ramuri strategice ale economiei nafionale, Un numar semnificativ dintre ele au fost transformate in societifi comerciale, care parcurg, sau au parcurs, procese de privatizare. Societijile comerciale care reprezint’ marea majoritate a intreprinderilor din economia roméneascd, au fost si sunt organizate sub urmatoarele forme: societafi in nume colectiv, societafi in comandita simpli, societafi in comandité pe actiuni, societati pe actiuni si societaji cu rispundere limitaté. Regiile autonome, organizate ca societifi comerciale pe acfiuni, avand ca obiect activitati de interes public national, au devenit companii nagionale sau societaji nafionale. 6, Factorul de productie — munci — abordare cantitativa si calitativa. Munca este activitatea constienti, specific umand, indreptata spre un anumit scop prin care omul igi defineste interesul, isi cautt si isi construieste mijloacele adecvate atingerii scopului propus. Munca priviti ca factor de productie este reprezentata de totalitatea resurselor umane ¢ si intelectuale) care pot fi antrenate si sunt efectiv antrenate in acti ii economice. Factorul munea este factor determinant si activ al productiei, deoarece numai prin mune’ sunt trezifi la viata si ceilalti factori de productie, respectiv sunt folosifi si combinafi dupa anumitereguli, corespunzator scopului final al productiei. Aga cum precizam, munea se prezinté ca factor de productie originar. Asigurarea cu factorul munca ridic& doua probleme, una de ordin cantitativ si alta de ordin calitativ. Resursele de munca ale unei {ari sunt determinate de populafia acesteia, care este format din urmatoarele grupe: + populafia adulta (cu varst legal de munca), care se determina scazand din populafia totala aun {ari, populajia tanara si populajia in varsta; + populatia activa, care este formata din ceea ce raméne dupa ce din populafia adulté se scad adulfii inapji de munca; + populafia activa disponibila, care reuneste toate persoanele care rman dupa ce din populatia activa se elimina persoanele casnice, elevii si studenii de la cursurile de zi cu vairsta legala de munca si cei care satisfac serviciul militar obligatoriu; * — populafia ocupata, care se determina scdzind din populafia activa disponibils numarul somerilor; * populatia ocupata salariata este cea care rezult climindnd din populatia ocupatd pe tofi cei ce lucreazat in gospodatiile si unitajile proprii Latura calitativa a muncii este pusi in valoare de nivelul de pregatire profesional, de volumul cunostinfelor generale, tehnico-stiinjifice etc. Calitatea factorului munca este reflectati, asadar, in pregitirea gi calificarea purtitorilor acestui factor. Calificarea se prezinti ca o premisi si o condijie esenfiala a productiei moderne, unul din factorii de importanfi majora ai sporirii eficienjei. Acest lucru este firese deoarece aplicarea in practica a ultimelor realizati ale stiinfei si tehnicii presupun salariaji cu o foarte bund pregatire profesionala, cu larg orizont cultural, in stare sa utilizeze eficient instrumentele modeme de productie. in aceste condifii calificarea se prezinta ca o conditie si premisa esenfiala a producfiei contemporane. 7. Capitalul fix si capitalul circulant. Capitalul fix este acea parte a capitalului real, tehnic, format din bunuri de lunga durata (cladiri, utilaje, instalafii, masini, mijloace de transport etc.), care participa la mai multe cicluri (acte) de productie, consuméndu-se treptat si inlocuindu-se dup& mai mulji ani de utilizare (respectiv dupa un numiér de cicluri de producfie). Participarea capitalului fix la mai multe cicluri de produotie are ca efect pierderea treptata a capacit lui de funcjionare ca urmare a uzurii si transmiterii asupra produselor fabricate cu ajutorul lui, a unei parti din prequl sau suma care s-aplatit la procurarea lui. Deci, capitalul fix se depreciaza datorita uzurii, proces care duce in final la scoaterea lui din funcfiune. Uzura capitalului fix este un proces normal. Ea este de doua feluri, si anume: uzura fizica izura moral, Uzura fizica — reprezinta pierderea treptata a proprietatilor tehnice a mijloacelor de munca lor productive si a acfiunii agentilor naturali fizici, chimici, biologici ca urmare a folosi Recuperarea sub forma bancased a valorii capitalului fix consumat se numeste amortizare (A), a carei mrime se determina ca raport intre valoarea capitalului fix (Kf) si durata normala de functionare (t) exprimata in ani. A=Kf/t, Uzura morala consti in deprecierea valoricd sau tehnic& a capitalului fix inainte de a se produce uzura fizicd completa. Capitalul circulant este reprezentat de stocurile de materii prime, materiale, combustibili, semifabricate etc., de care dispun agentii economici. Aceste elemente ale capitalului real au un comportament diferit de capitalul fix. Elementele capitalului circulant sunt consumate sau sunt profund transformate in cursul unui singur ciclu (act) de producfie, fapt ce face ca preful sau suma care s-a platit pentru cumpérarea lor si se transmit& integral asupra produselor la a céiror fabricajie participa. Consuméndu-se intr-un singur ciclu de productie, capitalul circulant se regaseste integral in costul productiei respective. Reluarea productiei, inceperea unui nou ciclu, impune pentru fiecare intreprindere procurarea unei noi cantiti{i de elemente ale capitalului circulant, 8. Costul de productie, principii, clasificare. Costul de productie reprezinta, totalitatea cheltuielilor pe care le face intreprinderea sau intreprinzatorul pentru producerea unui bun dat sau a tuturor bunurilor si serviciilor realizate si oferite pe piafa. Dac Ia acestea se adaugi costurile de distribufie sau de comercializare (ambalare, sortare, depozitare, transport, cercetarea piefei) se obfine costul total (complet) al intreprinderii cdruia i se mai spune si costul sau preful de revenire Modalitajile dupa care se analizeaza costurile la nivelul agentilor economic aut in vedere urmatoarele prineipii a) principiul integralitajii, dupa care in calcularea costului nu trebuie omisd nici o cheltuiala care a fost ficuta pe parcursul realizarii produsului respectiv; ) prineipiul cauzalitay , conform caruia nici o cheltuiali nu trebuie sa fie cuprinsd in cost dacd nu a contribuit la objinerea produsului,©) principiul omogenizarii, dupa care toate cheltuielile care formeaza costul trebuie aduse la acelasi grad de intensitate, de complexitate etc., pe baza reducerii lor la un numitor comun; care se includ in cost trebuie 4) principiul actualizarii, care impune ca toate cheltui aduse la acelasi moment de referinfi. Actualizarea este necesara, deoarece o suma de bani momente diferite de timp, determinata nu are aceeasi valoare economica Clasificarea costurilor are in vedere urmatoarele criterii: 1. Jn funetie de natura economica a cheltuielilor structura costului cuprinde urmatoarele elemente: cheltuieli cu factorii materiali de productie care mai sunt denumite costuri materiale care reprezinta expresia biineasca a consumurilor de capital fix si circulant; cheltuieli cu forta de muncé care sunt denumite costuri salariale; cheltuieli de regie ~ cheltuielile cu chiriile, incalzitul, iluminatul ete. 2. Din punet de vedere al nivelului costului: costul pe unitatea de produs sau costul mediu (CTM); costul pe intreaga productie realizata sau cost total (CT), 3. Din punet de vedere al formei de exprimare, costul de productie cunoaste dou forme: costul real, suma cantitajilor fizice de bunuri (materi prime, materiale auxiliare, combustibili etc.) si de ‘muned necesare pentru producerea bunurilor; costul monetar: suma evaluatilor in moneda (bani) consumurilor mai sus menfionate (prefurile de achizitie ale factorilor materiali si satariile lucratorilor). 4. Din punet de vedere al confinutului sau modului si locului de calcul distingem: * costul contabil, totalitatea cheltuiclilor de productie inregistrate in contabilitatea intreprinderii privind consumurite materiale, amortizarea, salarile 5.2; + costul de oportunitate, reprezinta evaluarea cantitajilor de bunuri care nu vor putea fi produse atunei cénd intreprinzitorul opteaz pentru producerea unui bun, renunfand la alte solutii sau produse (alternative sacrificate) 9. Schimbul si rolul lui in economie. Schimbul reprezinta ansamblul relafiilor economice prin care se continud acest proces si se asigura trecerea bunurilor; prin mijloace si pe principii economice, de la producator la consumatori prin intermediul actelor de vanzare-cumparare. Schimbul de marfuri reprezint cea mai important consecinta a diviziunii sociale a muneii Baza general a schimbului o constituie ~ asa cum demonstra ined Adam Smith, in ,,Avutia najiunilor” — specializarea mea muneii, Studiul schimbului poate fi productie si divi interpretat din mai multe puncte de vedere cum de altfel a fost interpretat de-a lungul istoriei in Aiferitele scoli de gandire economic:1, Privind fenomenul la scara individuala, o larga circulajie are ideca clasicilor, dupa care oamenii se angajeaz’ in procesul schimbului pentru a-si satisface propriile nevoi si cu speranja de a-si imbundtaji situafia prin schimb, 2. Obiectul schimbului il constituie bunurile-obiecte de consum respectiv mijloacele de producfie, sau, mai larg, factorii de productie, pe termen scurt, medi gi lung. 3. Privite la o scara mai larga, schimburile se intrepatrund si dau nastere la piafé, iar aceasta nu poate fi vazuté numai ea locul pentru realizarea indirect a dorinjelor individuale, ci si ca intermediul careia indi social pri izii pot coopera intr-un anumit fel, in vederea institu satisfacerii dorinjelor. Pe aceasta bazii, oamenii devin coparticipanti, prin actele de schimb, la procesul de crestere a avufici, in beneficful tuturor 4, Fiecare mizeaz gi urmbreste un anumit avantaj in procesul schimbului. Cu privire la aceasta problema, in literatura economica s-au formulat doua viziuni (teori): teoria avantajului absolut si cea a avantajului relativ. 10, Economia de piaga. Trasituri, Economia de piafa se defineste ca fiind acea forma moderna de organizare si funcfionare a economiei de schimb in care agentii economic’ isi desfsoara activitatea economied in mod liber, autonom si rafional, corespunzator cerinjelor pie{ei in scopul satisfacerii unor nevoi existentiale in continua crestere, cu resurse economice limitate. Economi de pia{a se manifesta in forme diferite de la o fara la alta si de Ia 0 perioada la alta, Ea are o serie de caracteristici generale, dar yi particularitaji specifice, care sunt generate de conditiile specifice ale fiecarei ari si ale fiecdrei etape istorice, 1 Preponderenja propriet Aceasta std la baza manifestarii libertaii private coamenilor in general si a libertatii economice in special, a liberei inifiative, a spiritului creativ etc, Proprietatea privati, sub diferitele ei forme, asigura constituirea unui mediu economic caracterizat prin liberalism, cu o mare diversitate de centre de activitate economic’, fapt ce impune existenfa piefei ca mijloc de legaitura si cooperare intre agenfii economici 2.Autonomia si rdspunderea decizionala a agen{ilor economici. Fiecare agent economic in parte, in sistemul relafiilor de pia, promoveaza interesul sau personal, care constituie, in acelasi timp, npulsul care il determina sa actioneze 3.Piata este centrul vital al economiei, prin intermediul piejei se realizeaza legatura dintre productie si consum si implicit se stabilese legaturile intre agen{ii economici, 4. Concurenfa este 0 condifie de neinlocuit. Economia de piafa este 0 economie concurentiala. ‘oncurenfa face posibila actiunea neingraditi a legilor piefei, ea ti determin pe agenteconomici si actioneze in direcjia introducerii progresului tehnic si maximizarii eficienfei ia contemporand este 0 economie monetard. Cea mai mare parte a schimburilor se realizeaza prin mijlocirea monedei, a banilor. 6. Prejul ~ privit ca masurarea unui bun in expresie monetard — se stabileste pe piafa, prin confruntarea dintre cerere si oferta. Chiar daca intervin practici administrative in stabilirea nivelului de pref la un bun sau serviciu, punctul de plecare in stabilirea pretului este dat de piata, prin jocul cererii si ofertei. 7. Existenfa unui cadru institujional (sistemul de organizare a proprietiji — tipuri de , sistemul bancar, monetar, sistemul financiar etc.) structurat in aga fel incdt si intreprind: asigure maximum de libertate de decizie si actiune agentilor economici. 8. Mobilul intregii actiuni economice il reprezinta profitul. Agenjii economici desfasoara activitati, isi asuma riscul, se zbat, avand ca scop céstigul, maximizarea acestuia. Nu exist intreprinzator, mai mic sau mai mare, care si nu urmareasca cAstigul 9. Statul democratic (organismele guvernamentale) intervine indirect si direct in viaga economici a societijii. El vegheazi la respectarea legilor piejei, intervine in calitate de consumator al unei parti din resursele economice, consum cerut de indeplinirea functiilor sale specifice — aparare, educafie, protectie sociald etc. -, intervine in calitate de moderator al agentilor economici (prin sistemul juridic, prin parghii monetare, financiare ete,). 10. Bunurile imbracd forma de marfi, ele devin bunuri comerciale, Marfa este un bun economic care satisface o anumitd trebuinfa a omului (de consum individual sau produetiv) si care ajunge in consum prin intermediul schimbului, a actelor de vanzare-cumparare, Nu toate bunurile economice sunt bunuri marfare, 11, Piafa - funcfii si limite. in economiile dezvoltate contemporane, s-a ajuns ca Piafa sa reprezinte mecanismul nteazi activitatea agentilor economici si alocarea economico-social principal prin care se o resurselor in procesul de dezvoltare. Ea se prezint ca un sistem complex, in care interacfioneaz si se conditioneaz reciproc legile si mecanismele clasice ale pieei — cererea, oferta, preturile $a, — cu numeroase institui cu functii de reglare, precum si cu 0 constiinja de masi, juridica, economica etc., formata in decursul unui proces indelungat de instruire si de practic Rolul piefei in economia contemporani, Iueratile de specialitate pun in evidenfi mai multe funcfii, intre care: * _ impulsioneaza intreprinderile si producd ceea ce solicit eonsumatoriiscalificarea * — resorturile si mecanismele piejei stimuleazd orientarea profesional coamenilor; * prin intermediul prejurilor, orienteaz pe consumatori si utilizeze rational bunurile deficitare, precum si resursele rare: + grad ridicat de libertate economica; = asigura informafiile necesare cu privire la conditile locale. Piaja si mecanismele piejei genereaza ins si o serie de consecinje negative de ordin economico-social. Analiza piefei a dus la evidenfierea unor limite in funcfionarea sa optima. Paul Wonnacott gi Ronald Wonnacott pun in evidenja urmatoarele limite ale piefei: 1) paralel into economie de piafa, cei siraci si cu un mare grad de libertate pentru agentii economici, neajutorafi au doar ceva mai mult decd libertatea de a flamanzi. Producatorii nu rispund, in general, dorinfei consumatorilor de a avea anumite produse, ci numai consumatorilor cu putere de cumpirare; 2) un sistem in care intreprinderile private nu sunt deloc sau sunt putin dirijate de citre stat poate fi foarte instabil, cu perioade inflafioniste care conduc apoi la recesiune; 3) intr- un sistem de ,laissez-faire'”, preturile nu sunt intotdeauna rezultatul actiunii forjelor piefei. Doar intr-o economie cu 0 concurenfa perfect, preful este determinat de intersectia dintre curba cererii si curba ofertei. in majoritatea piefelor, unul sau mai multi participanti au puterea de a influenga prejurile. Monopolurile sau oligopolurile pot si restranga producfia, pentru a mengine prefurile ridicate; 4) activitatea consumatorilor si producatorilor priva{i poate avea efecte secundare nedorite; 5) piafa nu poate functiona in anumite domenii: in cazul unui conflict militar, indivizii nu-si pot asigura propria lor apdrare; 6) intr-un sistem de laissez-faire”, producitorii satisfac cerinfele, dorinfele consumatorilor aga cum sunt acestea exprimate pe piata. 12. Factorii de influen{ii ai cererii si ofertei. 1, Prejul altor bunuri, Bunurile, in raport cu un anumit bun (in cazul nostru cu bunul X), se clasificd astfel: a) bunuri substituibile; b) bunuri complementare; c) bunuri neinrudite. 4) Bunurile substituibile sunt acelea care satisfac aceleasi nevoi sau trebuinge ca si bunul in discutie b) Bunurile complementare sunt acele bunuri care in consum se folosese impreund. Cand pre{ul unui bun complementar fafd de altul scade, curba cererii pentru bunul initial (bunul X) se va deplasa spre dreapta " Doctind conform cdreia problemele economice ae soceti sunt solufionate cel mai bine prin deczi individuale, ‘excluzindu-se autoitatea colectiva. Ideea ii are originea in sererlefiziocrajilor, dar fundamentele ei analitice se jsesc in opera lui Adam Smith sla scoala clasica(bunul X) nu ©) Bunuri neinrudite. Modificarea prejului la un bun neinrudit cu bunul fluenteazit in nici un fel curba cererii la bunul initial; 2, Veniturile. Modificarea veniturilor individuale influenjeaza curba cererii in funcfie de natura bunutilor. Din acest punet de vedere distingem doua tipuri de bunuri, si anume: a) bunuri normale; b) bunuri inferioare. a) Bunurile normale sunt acelea pe care indivizii le atrag mai mult in consum pe masura cresterii veniturilor lor. Curba cererii pentru un bun normal se va deplasa spre dreapta, respectiv creste cantitatea ceruta, atunci cand veniturile cresc. Invers, cénd venitul individual scade, curba cererii se va deplasa spre stnga, respectiv scade cantitatea ceruta b) Bunuri inferioare. Un bun inferior este acela pe care indivizii il cer preponderent atunci cdnd nivelul veniturilor lor sunt mai reduse, decat atunci cdnd nivelul veniturilor lor sunt mai mari (explicate prin paradoxul Giffin); 3. Perspectiva (asteptirile) privind evolutia piefei. Se referd la cea ce individul se asteapta in viitor, referitor 1a toate bunurile si faptele relevante pentru situafia sa economic’. De exemplu, o perspectiva de crestere a prefului unui bun oarecare, ce intra freevent in consumul personal, genereazi, in prezent, o crestere a cererii, Deci, pentru bunul respectiv, curba cererii se deplaseaza spre dreapta; 4. Gusturile consumatorilor. Daca au loc modificari in gusturile indivizilor, acestea se vor reflecta in mod direct in cererea de bunuri ori servicii si, implicit, in deplasarea curbei cereri 5. Alfi factoti de influent’ pot fi: mirimea populajiei (numarul de consumatori), modalitajile de promovare a produselor, caracteristicile produselor si in general orice alts variabila care afecteaz& dorinfa sau abilitatea consumatorului de a cumpara un anumit bun sau serviciu, Oferta, ca si cererea este determinatd, in dimensiunea ei, de o serie de factori. Cei mai importanti sunt urmatorii: 1) preful resurselor (a factorilor de productie); 2) pretul altor bunuri; 5) perspectivele piefei; 6) costul productiei; 7) taxele si 3) tehnologia; 4) numarul de ofertangi subsidiile; 8) evenimente naturale si social-politice. 1) Preful resurselor. Daca preful factorilor de productie scade, ofertanjii unui anumit produs, sunt dispusi a produce mai multe bun 2) Preful altor bunuri. Factorii de productie sunt atrasi spre acele activitifi de productie unde sunt platiti Ja un pref ridicat. Daca preful produsului X creste, este firese ca si se inregistreze 0 atragere a factorilor de productie spre acest produs, deci curba ofertei la acest produs se va deplasa spre dreapta, si invers. 3) Tehnologia. Introducerea tehnologiei noi are ca efect cresterea productivitatii muncii reducerea costului de producfie impli4) Numarul de ofertani, Curba ofertei piefei (a tuturor firmelor dintr-o anumita ramura care produc acelasi produs) se va deplasa spre dreapta daca in ramuri vor intra firme noi si invers. 5) Perspectivele piefei. Daci in perspectiva exist asteptarea ca, intr-o anumita ramur’, productia si scadi sau chiar si se opreasca (din motiv de greva etc.), in prezent ofertantii vor produce mai mult, pentru a contracara efectele actiunilor viitoare. Deci curba ofertei se va deplasa spre dreapta 6) Costul productiei. Dac costul produefiei scade, oferta pentru bunurile respective va consider ci evolutia reste si invers, cresterea costului va duce Ia sciiderea ofertei. Speciali costului reprezinté unul din factorii principali care acfioneaza asupra ofertei. Deci, curba ofertei se va deplasa spre dreapta dac& costul scade si invers. 7) Taxele si subsidiile. Firmele platese taxe asupra profitului objinut. Dacd taxele pe profit se majoreazi, atunci apare tendinja de reducere a ofertei si deci curba ofertei se va deplasa spre stinga. 8) Condifiile naturale reprezinti factor important care, in multe ramuri, influenjeaza marimea ofertei. 13. Cererea. Legea cererii. Evolufia economiei de piafi, determina mutaii in rationamentul producatorilor conformitate cu satisfacerea cét mai deplina a nevoilor de consum. Astfel, nu mai este valabila sintagma produc gi vind” ci este valabild sintagma produc ceea ce se cere”. Cererea este o parte a nevoii sociale, determinata de marimea mijloacelor binesti, de puterea de cumparare de care dispun membrii societafii. Ea reprezinta partea solvabilA a nevoii sociale, respectiv acea parte care poate fi satisficuta de piafa. Cu alte cuvinte, cererea reprezinti cantitatea totala dintr-un anumit bun, care poate fi cumparatt pe piafa, intr-o perioada determinatd de timp, la un anumit pref dat C=f(p) Legea general a cererii reprezint raportul de conditionare dintre schimbarea prejului Uunitar al unui bun si modificarea cantitayii cerute: a) cdnd prejul unui bun scade, cantitatea cerutd pentru acel bun creste; ») cdnd preful unui bun creste, cantitatea ceruti din acel bun scade.14, Oferta. Legea ofertei. Oferta pentru un anumit bun, poate fi privita ca oferta individuala ce pune in evident cantitatea oferita spre vanzare de catre to{i agen{ii economici care produc si/sau comercializeaz’ bunul respectiv. Oferta de pia mai este cunoscuta si sub denumirea de oferta totala. Ca si cererea, oferta se manifest4 ca oferti a unui bun anume, ca oferta a unei firme anume, sau ca oferta a unei industrii anume. De asemenea, in functie de natura bunurilor putem distinge mai multe forme de oferta. de cauzalitate, Aceasta relafie este expr intre evolufia prefului unitar al unui bun si oferta pentru bunul respectiv, exist& o relajie ata sintetic de legea ofertei O=fp) Legea ofertei arati relajia care se stabileste intre cantitatea dintr-un bun pe care un ofertant o ofera spre vanzare intr-o anumita perioada de timp (variabila dependenta) si preful la care bunul respectiv se vinde (variabila independenta). Corespunzitor acestei legi cresterea prefului deter i cresterea cantitafii oferite si invers, reducerea prejului determina reducerea cantitajii oferite. 15. Pretul si functiile sale, Prejul reprezinta cantitatea de moneda pe care cumpératorul este dispus si poate si o ofere producatorului in schimbul bunului pe care acesta poate s& il ofere pe pial. El exprima confruntarea dintre raportul cerere-oferti, pe de o parte, cadrul legislativ, pe de alta parte, sub forma complexitifii de informatii furnizate reciproe de e&tre cumpairator si vanzator, avand un caracter dinamic, divers si reglementat. Principalele funcfii indeplinite de catre pre} intr-o economie concurentiald: 1 Funetia de evaluare a cheltuielilor si rezultatelor se refer la capacitatea preturilor de exprimare monetara a cheltuielilor si veniturilor agenfilor economici. Funetia de corelare a cererii cu oferta se explicd prin tendinfa prepului de a se forma in jurul nivelului sau de echilibru, la care cererea coincide cu oferta, iar cantitatea ceruta egaleazit cantitatea oferitd. De accea, daca prejul este la un moment dat superior acestui nivel, piafa se caracterizeaza prin exces de oferta, iar cantitatea oferita se va diminua, ceea ce antreneaza o sciidere a prefului pind la nivelul stu de echilibru si invers.Figura 27: Corelatia cerere-oferti fret oferta Py Pal——-- 22 cerere Pa Q_ Cantitate 3. Funefia de informare a participantilor la viata economiea. Pre{ul transmite informatii privind situafia piefei, respectiv raportul cerere-oferta si presiunile care exist& pe piafé, activitatile cele mai profitabile si abundenta sau raritatea factorilor de produetie. Funetia de motivatie a producitorilor se reflect in practic prin stimularea agenilor economic! atunci cfind preful este ridicat si prin distribuirea veniturilor acestora in funcjie de nivelul costurilor. 5. Funefia de distribuire a veniturilor, Corespunzator activitajii depuse, fiecare agent economic objine venitul idual. Acesta depinde, in ultima instanji, de diferenja dintre preurile primite pentru bunurile si serviciile vandute i prequrile platite pentru procurarea factorilor de producfie. B. Macroeconomie 16. Valoarea si puterea de cumpirare a monedei Varianta tranzacfionala a teoriei cantitative este cunoscuta si sub numele de ,Bcuafia Fischer", dupa numele susfinatorului ei, Irving Fischer. In form matematic’, ecuajia Fischer apare astfel: MV=PT unde: M - cantitatea de moneda ceruta, necesarit tranzactiilor; T - volumul fizic al tranzactiilor; P-- preful mediu al unei tranzacyii; V- viteza de rotafie a monedei (numarul mediu de operajiuni de vanzare-cumparare si de plii mijlocite de o unitate monetara, intr-o anumiti perioada)..J. Fisher a dezvoltat ecuajia prin disocierea numerarului aflat in circulajie de moneda tural, ludnd in considerare viteza de circulajie diferita pentru aceste componente ale masei monetare. in aceste condifii, ecuatia devine: MV +M’V’=PT unde: M’ = moneda scripturala; V" = viteza de circulatie a banilor scripturali. Cererea de monedi (Mc) va fi Me=PT/V" Varianta veniturilor (denumita si ecuajia Cambridge”), a fost elaborata de A. Marshall gi A.C. Pigou de la Universitatea Cambridge si are forma: M=KY unde: K =constanta care reprezint& partea din venitul nominal menjinuta sub forma de bani: Y = venitul nafional exprimat in prefuri curente. Valoarea reali a monedei exprima puterea sa de cumpirare si este dat de starea economiei din care provine. Valoarea monedei reprezinta puterea sa de cumparare gi este data de cantitatea de bunuri si servi care poate fi achizijionata cu o anumité suma de bani sau cu 0 unitate monetara, Puterea de cumparare a monedei se poate exprima: a) pe plan intern, in cadru nafional si se misoari prin cantitatea dintt-un anumit bun care ‘se poate cumpara cu moneda respectiva. Exprimarea matematica este urmatoarea”: Cc =siP unde: C\ = puterea de cumparare intend; anumita suma de bani; P= preful unei marfi sau grupe de mafuri, b) puterea de cumparare externa, utilizata pentru determinarea cursului valutar, Cursul valutar poate fi definit ca preful unei unitaji monetare a unei {ari exprimat intr-o alta monedi, cu care se compari valoric. in economie, paritatea puterii de cumpairare (PPC) este 0 metoda folosita pentru a calcula © rata de schimb alternativa intre monedele a doua . PPC masoara puterea de cumpiirare a scu Eugeniu, ,.Managementul proceselor monetare si teoria inflajei", Editura ,Curtea Veche”, vol. 1, 1993, p. 240-241-0 unitate de masurd international (de regula, dolari sau euro), deoarece nei monede, bunurile si serviciile au prejuri diferite in unele {ari comparativ cu altele. Ratele de schimb ale parit3tii puterii de cumparare sunt folosite pentru compararea nivelului de trai din (ari diferite. 17. Creditul, continut si funetii Creditul reprezinté o relajie (economica) baneasca ce se stabileste intre o persoana fizica pe mprumutul sau cumpara pe sau juridied (creditor), care acorda un imprumut de bani sau care vinde marfuri sau serv datorie, si o alt persoana fizica sau juridica (debitor), care primeste datorie; imprumut acordat (cu titlu rambursabil si condifionat de obicei de plata unei dobénzi), Pri ipalele func indeplinite de credit in cadrul economiei sunt: * mijloceste procesul de mobilizare a resurselor de fonduri (capital) temporar disponibile la litatile unele intreprinderi gi persoane gi orientarea catre cei ce au nevoi mai mari decat posil proprii de acoperire; * favorizeaza desfacerea marfurilor pe 0 scard mai larg: producdtorii vind marfuri pe credit comerciantilor angrosisti, iar acestia vind pe credit celor care vand cu aménuntul, in schimbul unei polije pe care comerciantul angrosist (cu ridicata) 0 sconteaza la banca * exercitd influent asupra cresterii consumului, prin cumpararea pe credit si vanzarea in rate a unor bunuri de valoare mare si de uz indelungat; indeplineste si o importanta functie in procesul de reglare a circulajiei monetare, prin punerea in circulajie @ hartiilor (banilor) de credit, precum si prin operajiuni de credit care se substituie monedei, sporind viteza de circulajie a acesteia si marind cantitatea de mijloace de plata puse la dispozitia economiei nafionale. 18. Definirea si confinutul piefei financiare; Piaja de capital (capital market) numita si piaja valorilor mobiliare, reprezintd, in esenfé, ansamblul relatiilor $i mecanismelor prin care se realizeazi transferul fondurilor financiare de la cei care poseda surplus de capital binesc, in calitate de investitori, cdtre cei care au deficit de capital, emiteni de titluri (in principal de obligaiuni). Investitorii® cu rolul lor fundamental de persoane fizice sau juridice care alocd importante fonduri financiare pentru realizarea unei investitii, pot fi de asemenea, organisme financiare care de mari limensiuni (banci, companii dispun de resurse importante, si care, gestioneaza portofol de asigurari, fonduri de plasament, etc.) * Dictionar enciclopedic managerial, lulian Ceaugu, vol. I. Editura Academic& de Management, 2000, pag. 427in comparafie cu investitorii, cei care nu poseda capital financiar sunt emitentii, respectiv persoane juridice care emit un imprumut sub forma de obligafiuni, actiuni, etc’. Acestia au nevoie de capital financiar in prezent sau in perspectiva, ineercdnd prin emistuni sisi consolideze pozitia lor pe pia in concepfia anglo-saxona, piaja de capital este sinonima cu piaja valorilor mobiliare’ impreund cu piaja monetara, formeazi piaja financiara si asigurd investirea capitalurilor pe termen mediu si lung. in virtutea acestei concepfii piata de capital si piafa monetard sunt integrate pie(ei financiare. in acest context, piafa de capital este consideratd ca find acel sistem financiar in care organismele internationale, societaile comerciale si guvernul, pot investi sume de bani considerabile, sau pot imprumuta capital; de asemenea persoanele fizice au posibilitatea de a face investitii profitabile pe termen mediu si lung. in contrapartida, piaja monetard finanjeazd nevoile de capital pe termen scurt sau pAstreaza surplusurile financiare pe perioade de timp eu scadenfe sub un an. fn concepfia continental-europeana, piaja financiara si piafa monetard se includ in piaja de capital. Piaja de capital euprinde urmatoarele componente: piaja financiara prin care se realizeazi emisiunea, plasarea si negocierea valorilor mobiliare si piafa monetara, avand rolul de atragere si pastrare a capitalurilor disponibile in societate, pe termen mediu gi scurt. Operator specifici acestei piefe, diferiti de cei care actioneaz pe piaja financiard, sunt banca centrald, bancile comerciale gi alte institufii de tip financiar bancar. Tot in piaja de capital se include si piafa ipotecara, care opereazi cu resurse financiare necesare, in special constructiei de locuinte. Piata financiara are o structura care vizeaza, pe de o parte, difuzarea emisiunii de noi titluri financiate (piaja primara) iar pe de alta parte, tranzactionarea (schimbul) de titluri emi: anterior (piata secundara)*. Piaja primara are rolul de a emite noi titluri de valoare in scopul atragerii de capital in bnese disponibil. Pe aceast& piafi intervin cei care dorese si plaseze resursele propri schimbul itlurilor de valoare emise de agenfii economic care dorese si atrag’ fonduri. Piala secundara financiar’ oferd cadrul necesar tranzactionarii de titluri deja emise. Definatorii de titluri pot obfine lichidltajile necesare pentru vanzarea acestora inainte de ajungere la scaden{a. Schimburile care au loc pe aceast piaf nu au in vedere emitentii de titluri si nu contribuie ditect la finanjarea activitafi lor. in functie de obiectul tranzacfiei se deoscbese piafa acfiunilor si piafa obligatiunilor. Piaja valorilor mobiliare reprezint& componenta principala a piefei financiare, “ ibidem, pag. 321 5G, Anghelache, Bursa si piafa extrabursier®, Ed. Beonomict, 2000. p. 11-12, © Crefoin Gheorghe, Comescu Viorel, Bucur fon, op.cit. p. 236nifie si clasificare. ‘Ac{iunea este un titlu finaneiar prin care se demonstreazd contribufia posesorului ta capitalul social al unei societiji comerciale pe acfiuni emise. Acriunea reprezinta o hartie de valoare care conferd posesorului ei dreptul de proprietate asupra unei parti din capitalul social al firmei emitente. Fiecare acfiune reprezint& o fracfiune a capitalului social al intreprinderii. Definatorii de actiuni devin acfionari ai intreprinderii, iar in aceasta calitate, ei beneficiaza de anumite drepturi, participa Ia gestionarea societijii respective, precum si la repartizarea unei parfi din profitul anual’, Partea din profitul unei societafi pe actiuni care se repartizeazA anual actionarilor se numeste dividend si se calculeaza procentual fai de capitalul subscris (valoarea nominala a acfiunilor). Marimea dividendului este conditionata de rezultatele economico-financiare objinute de societatea emitenté de aciuni. Dividendul are o marime variabilé, putand fi zero atunci cAnd firma nu inregistreaz o activitate eficient& sau cAnd intregul profit se reinvesteste intr-un nou ciclu de productie. Deoarece marimea dividendului se modificd anual, actiu sunt calificate ca valori mobiliare cu venit variabil in conformitate cu reglementirile actuale din Roménia, actiunile au urmatoarele trisaituri®: 4) ac{iunile sunt fractiuni ale capitalului social care au o anumiti valoare nominalai; b) actiunile sunt fractiuni egale ale capitalului social; ) acfiunile sunt indivizibile; 4) actiunile sunt instrumente negociabile, ele putind fi transmise altor persoane. je sunt emis Acti € de societiile pe actiuni si pot fi: * dupa forma lor: actiuni la purtator si aefiuni nominative: * dup’ rolul firmei emitente: ac{iuni cotate si acfiuni necotate. Aci prima emitenta, valoarea nominala (adic& preful la care se vinde acfiunea prima data fiind e la purtator sunt hartiile de valoare pe care se inscrie seria, data emiterii, calculat prin raportarea capitalului social al firmei la numérul de actiuni), fra a se nregistra numele acfionarului. Actiunile nominative sunt cele pe care se inscriu si numele acfionarului. Atunci dare loc strinarea actiunii (prin donajie, mostenire sau vanzare) se inregistreaza numele noul proprietar pe spatele acfiunii respective. * Crejoiu Gheorghe, Comescu Viorel, Bucur Ton, op. cit, p. 237 * Anghelache Gabriela, .Bursa si piafa extrabursierd”, Editura Economica, Bucuresti, 2000., p. 31-32.ni Actiunile cotate la burs sunt in general cele care provin de la societati pe ac} cu cifri de afaceri satisficttoare, fiecare burst ins’ avand propriul regulament de organizare si functionare in care se precizeazi condifiile de acceptare a actiunilor. Acfiunile necotate la bursa potrivit regulamentului bursei nu inseamna obligatoriu A sunt mai pufin atractive putdnd genera dividende actionarilor. Dupa drepturile pe care le genereazi, exist actiuni ordinare (comune) gi ai preferenfiale (privilegiate). in principiu, toate acfiunile sunt purtitoare ale acelorasi dreptur Uneori, prin reglementiri juridice, pot fi emise actiuni care si beneficieze de castiguri suplimentare referitoare la prioritatea in repartizarea profitului sau in ceea ce priveste dreptul la vot. 20. Obligafiunile. Obligatiunea este o hartie de valoare care conferdi posesorului séu dreptul de creanfi asupra firmei emitente. Obligatiunile pot fi ale statului sau ale unor agenji economici (intreprinderi publice sau private mari) Obligajiunile sunt titluri negociabile care reprezinta o creanfa pe termen lung asupra unei societaji, statului sau unei alte persoane juridice de drept public. Ele sunt titluri de valoare deoarece, spre deosebire de un alt imprumut, datoria ca atare poate fi cumpérat& si vanduta pe piafa deschisi. Caracterul lor negociabil decurge din posibilitatea ci obligatiunile pot fi transferate cu usurinja de la un proprietar la altul”, Obligatiunile sunt emise la valoarea nominald, care este valoarea imprumutului pe care ‘emitentul lor se obliga sa o restituie la scadenfa. Aceasta se determina ca raport intre imprumutul lansat pe piaff si numarul obligatiunilor emise. Prejul de emisiune al unei obligatiuni este prejul pe care trebuie sil plateasca cel care subscrie, Titlurile pot fi emise la valoarea nominal (al pari) sau la o valoare inferioara acesteia (sub pati). Preful de piaja al unei obligatiuni se numeste curs si se determina ca raport procentual intre valoarea de tranzacfionare pe piafé a obligatiunii si valoarea sa nominal, Cursul se exprima in procente si poate fi mai mare, egal sau mai mic decét valoatea nominala. Cursul unei obligagiuni este influenfat de mai mulfi factori: nivelul general al dobanzilor -financiara a firmei debitoare, conjunctura valutar-financiara, situatia pe piala, situatia econon pe piafii a monedei in care se converteste obligajiunea etc. ° Crejoiu Gheorghe, Comescu Viorel, Bucur lon, op. cit, p. 238Rentabilitatea plasamentului se apreciazi prin randamentul bursier care se determina ca raport intre venitul pe care il genereaz acjiunea sau obligajiunea su cursul, respectiv prejul platit pentru achizifionarea hartiei de valoare. Spre deosebire de actiuni, care sunt titluri de proprietate si reprezint& o cota parte din proprietatea societajii emitente, obligatiunile sunt tituri de credit si reprezinta fractiuni ale unui mprumut obligator emis. Fay de un imprumut ,clasic”, datoria emitentului de obligatiuni poate fi transferata unui ter}. 21. Bursele de valori. Bursa de valori este o institutie reglementatd, constituitd ca societate pe acfiuni, avand un regulament propriu de organizare si functionare in care sunt precizate aspecte privind condifiile de a -ceptare a hartiilor de valoare, tipurile de operafiuni permise, regulile la care se supun operatorii, ete. Bursa de valori joacd un rol important si indeplineste mai multe funcii in condifiile ‘economiei de piafa: a) plasarea economiilor intreprinderilor si populafiei in hartii de valoare si alimentarea pe aceasta cale a intreprinderilor cu capitaluri; b) finanjarea trezoreriei publice prin bai Vanzarea titlurilor de credit; c) asigurarea mobilitajii capitalurilor si a posibilitaji schit plasamentelor acfionarilor prin transformarea in bani a valorilor mobiliare definute si achizifionarea altora, in functie de obiectivele urmarite de fiecare actionar, sau prin subscrierea de valori noi puse in vanzare de intreprind: Bursele de valori se pot clasifica in functie de mai multe erite * dupa natura tranzactiilor pe care le mijlocese: burse generale (au ca obiect de activitate tranzacfii de marfuri si hartii de valoare) si burse specializate; * dupa obiectul tranzacfilor se disting: burse de marfuri, burse de valori mobiliare (acfiuni, obligatiuni si alte valori mobiliare), burse valutare, burse complementare comer{ului international (burse de asigurari, burse de navlu); * dupa forma de organizare, exist: burse private (care functioneaza sub forma de societii pe sau camere de comer}) si burse de stat; * dupa modul de admitere a participanjilor: burse cu participarea nelimitata si burse cu acces limitat (se tranzacfioneazi numai acele mirfuri si valori mobiliare care au fost admise la cotafia oficial). Bursa de valori constituie o componenti esenfiali a functionarii economiei de piata. Ea reprezint& o piafa secundara pe care se tranzacjioneaz& (se revand) titlurile de valoare existente, *’G. Anghelache, N. Dardae, |. Stancu, ,Piefele de capital si bursele de valori, Societatea ,Adevarul” SA, Bucuresti, 1992, p. 63-64.in principal, sub forma de actiuni si obligatiuni. Prin intermediul bursei de valoti, investitorii igi transforma capitalul sub forma de titluri de valoare in numerar si invers, Cumparatorii si vanzatorii de hartii de valoare nu au acces direct la bursa, ci numai prin intermediul agenfilor de schimb, care includ: care primesc ordine de vanzare-cumparare de la clienfii lor si le transmit = brokerii-ageny brokerilor-specialisti = brokerii-specialisti, negociazi ordinele primite de la brokerii-agenfi. Au denumiri diferite: jobberi in Anglia, curtieri in Franta, dealeri in S.U.A. {in afara investitorilor (cumparatorii si vanzitorii de hartii de valoare) si agenjilor de schimb, in structura organizatoricd a unei burse de valori se includ si Comisia oficial a bursei si Casa de clearing. {in cadrul Comisiei oficiale a bursei se stabilese, in ultima instanga, cursurile titlurilor pe baza comenzilor de vanzare-cumparare, cursurile solicitate primite de la brokeri-specialisti .a Cursul stabilit este inregistrat si afisat. Casa de clearing (compensafie) are rolul de a garanta executarea obligajiilor asumate de parteneri: primirea banilor de ctre vanzitori si a titlurilor solicitate de catre cumparatori. alariul, Salariul apare ca venit ce revine factorului munc& ca urmare a participirii acestuia la activitatea economica. Salariul, ca forma de venit, nu a existat in toate timpurile, cu toate ca factorul muned a participat in toate timpurile la procesul de producti. Salariul este o forma de venit ce a aparut in anumite conditii social - economice, odata cu aparijia in societate a unor oameni lipsit de toate conditiile necesare pentru organizarea si desfisurarea producfiei, sau a altor activitaji economice, cu excepfia muncii lor, care, pentru ei, aparea ca singur mijloc de existenya. in condifiile in care posesorul factorului munca devine liber din punct de vedere juridic si, desigur, lipsit de mijloace de existenta (deci liber si din punct de vedere economic), el va inchiria - pe baza unui contract de muncé - aptitudinile lui de a muncii celor care poseda celelalte condi (factori) de productic. in condifiile contemporane, salariul reprezint’ cea mai frecventi forma de venit!!, a unui numar mare de persoane. El exprima atat retribuirea muncii de execufie a Iueritorilor propriu- celor ce executi activitaji de concepjie si conducere. Numitorul ct si remunerarea mun * Lucian C. lonescu (coord), Bancile si operatiunile bancare, Ed. Economics, 1996, p. 273. "° Crefoiu Gheorghe, Comescu Viorel, Bucur lon, op. cit, p. 267 "dupa P. Samuelson el reprezint’ cca, 80% din venitul najional al flrilor dezvottatecomun este dat de faptul c& se inchiriaza capacitatea de munca sia unora gi a altora de care cei ce au nevoie de ea. Acestia din urma plitesc preful necesar pentru objinerea si folosirea capacitajii de a munci, a posesorilor acesteia ste aceea de pret al forfei de munca. El se apreciaza Definitia unanim acceptata a salariul ca un instrument de misuri si calcul pentru venitul ce il incaseazi salariatul care executd nemijlocit munca, impreund cu ceilalfi factori de productie. Salariul este si un mijloc de comunicare a intreprinderii cu exteriorul, constituind atét o premisa, cét si un rezultat pentru activitatea intreprinderii. Diversele scoli si curente economice, in decursul timpului, au definit in mai multe moduri conceptul de salariu. in viziunea contemporana, salariul este definit pe baza teoriei neoclasice, avéndu-se in vedere exigentele mecanismului concurential al piefei muncii, ca si cele care decurg din contextul social-economic. Salariul apare nu pur gi simplu ca pref al muncii ci ca pre{ al inchirierii factorului munc’, a capacitatii de a munci, a unor oameni liberi juridic si economic gi desigur, ca pret al serviciilor aduse prin munca depusi de catre acesti oameni. Pe parcursul evolutiei sale salariul a cunoscut diverse forme de plata. in esenta, acestea sunt: salariul dupa timpul lucrat, salariul in acord gi salariul mixt. 4) Salariul dupa timpul lucrat, sau in regie, este forma de salariu prin care plata muncii se face in funcjie de timpul lucrat (ori, zi, siptiména, etc). b) Salariul in acord (pe bucai realizate, pe operafii executate, ete.) este forma de plats pe individ sau in grup (echipe de lucru) in functie de cantitatea de bunuri realizate de individ sau de grup, sau de operafii executate. c) Salariul mixt, este forma de plata care imbin& elemente din cele doua forme anterioare Salariul nominal este reprezentat de suma de bani pe care salariatul © primeste in urma inchirierii capacitijii sale de munca. Salariul nominal reprezint& suma de bani pe care o primeste angajatul pentru munca prestatd, exprimat in prejurile curente de pia, in termeni inflationisti Alituri de salariul nominal, categoria de salariu real vine si intregeste imaginea asupra dimensiunii salariului. Salariul real reprezinti cantitatea de bunuri si servicii care pot fi achizifionate cu salariul nominal. Acesta este influenjat de mai multi factori: salariul nominal (citect proportional) si preful bunurilor de consum (invers proporjional). Salariul real reprezinta cantitatea de mijloace de subzistenfa si de servicii pe care salariafii si le pot procura cu salariul nominal. Deci, salariul real exprima puterea de cumparare a salariului nominal.23. Profitul, Profitul, in sens foarte larg, poate fi privit ca fiind cAstigul realizat, in forma baneasca, de catre cei ce initiaza si organizeaza o activitate economica. Profitul provine din diferen{a dintre venitul objinut de firma si costul de producfie al acesteia, cu alte cuvinte el este excedentul prefului de vanzare asupra pre{ului de cost. El se poate determina in felul urmator: P,=P:Q-C unde: P, = profitul P= prejul de vanzare pe unitatea de produs Q = cantitatea vanduta C= costul aferent productiei vandute. Profitul privit astfel este profitul total, care la o privire atenta constatdim c® este format din doua componente, respectiv din profitul normal si profitul supernormal, sau profitul economic. Dacd avem in vedere costul contabil, tot ceea ce se objine peste acest cost este profit, respeetiv profitul total. Daca acest excedent depaseste suma costului explicit si implicit, respectiv costul economic sau costul de oportunitate, atunei profitul total este compus din dows componente si anume profitul normal si profitul supernormal sau economic. Cu alte cuvinte, intreprinzatorul poate primi profit din dowd motive: * daca el este proprietarul unora dintre factorii de produefie (echipament, pamént ete.) utilizagi de firma, el objine profitul normal; * daca vinde bunurile firmei objinute la un pret mai mare decdt costul de productie (costul contabil plus profitul normal), va obfine gi profitul supernormal sau economic. Deci, profitul total este profitul normal plus profitul economic. Daca intreprinzaitorul nu posed nici unul din factorii de productie (inchiriazd absolut tot), el nu va objine profitul normal, iar dacd va vinde bunurile produse objinute la un pret mai mic decat costul de productie, atunci ‘nu va obfine nici profit economic, Profitul normal apare ca o componenti a costului de productie si deci sia costului: mediu si marginal. in structura lui intra atat o remunerajie de munca, edt siuna de capital. Profitul economic reprezint& venitul objinut de cei care intemeiaza, organizeaz’ si administreaz& o firma - intreprinzatorii - si care sunt proprietarii bunurilor produse de catre firma.Ei vand aceste bunuri (daca este posibil) la un pref mai mare decét este costul total al firmei (costul contabil plus profitul normal). Ceea ce objin ca excedent peste costul total este profitul economic sau superprofitul, care nu este altceva decat venitul ce raspliteste pe intreprinzator pentru intemeierea si buna funcjionare a firme Masa profitului reprezinta profitul total objinut de un agent economic intr-o anumita perioada de timp. Rata profitului este 0 marime relativa reflectind raportul procentual dintre profitul objinut de care un agent economic intr-o anumita perioada de timp(masa profitului) si costurile aferente acestuia. ‘Se mai poate determina si prin raportarea profitului objinut la volumul capitalului si / sau la cifra de afaceri P; Py 7100 sau pir = rata profitului, P, = profitul total obinut (masa profitului),c = costul de 100 P 51100 sau p's unde:p’ producfie C =capitalul utilizat, C, = cifra de afaceri Rata profitului pune in evidenfa gradul de rentabilitate a firmei, sau pe fiecare produs. Calculat la nivel de ramura si economie nationala acest indicator va reflecta gradul de rentabilitate la aceste nivele. 24, Inflagia. Inflatia se exprima in cresterea prejurilor si lipsa de incredere in bani, pundnd in lenja dezechilibrul intre circulafia banilor depreciati si circulajia bunurilor. Deprecierea. banilor reflect faptul cA volumul bunurilor si serviciilor care se cumpard intr-o economie scade sau ‘reste mai lent, intr-o anumité perioada, comparativ cu masa monetara gi nivelul prefurilor. Inflagia contemporana se caracterizeaza in principal prin urmatoarele:'? * este un proces de depreciete a banilor, de sciidere a puterii lor de cumparare in procesul circulatici; * inseam o crestere generala si durabila a preturilor, crestere diferentiata pe categorii de marfuri si piefes * exprima un anumit sens al masei monetare, adic& sporirea mai rapid& a acesteia fafa de nevoile economiei; * Nis Dobrota, ABC-ul economic de piaya modeme, Casa de Editura si pres Viaja Romaneasea, Bucuresti, 1991, p. 106,* amplific& dezechilibrele economice, orientind economiile populajiei spre activitayi speculative aducdtoare de profituri pe termen scurt; + reprezint4 un proces structural macrosocial. Evolutia inflajiei este greu de prevazut, ca devine un veritabil exercijiu de ghicit'?, asa ca planificarea cumparirilor ulterioare este un rise atat pentru consumatori cat si pentru oameni de afaceri Cresterea prefurilor in cazul inflajiei mu este un proces conjunctural, ci un proces de durata, reflectat printr-o crestere generald, dar inegali pe categorii de marfuri. Cresterea sezoniera a prejurilor in anumite perioade (ex. inaintea sarbatorilor), nu este 0 crestere inflajionistd, ea reflecti 0 anumita stare a vanzirilor legate de un eveniment si o anumité strategie de pret din partea vanzitorilor. Cresterea inflajionist& a prefurilor are un caracter cumulativ, de durati, fiecare marire a prefurilor antreneazi noi cresteri, are loc un efect de propagate in lan, accelerat de anumite previziuni ale agenilor economici si, desigur, de reacfiile psihologice ce apar in asemenea etape. Atunei cdnd, dintr-un motiv sau altul, prefurile scad, respectiv nivelul general al Prejurilor se afld in seadere continua, procesul respectiv se numeste deflate. La fel ca inflayia, fenomenul deflajiei pune in evidena modificari - de regula anormale - in indicele general al prejurilor cu influenta asupra productici gi gradului de ocupare a populafiei active. Specialistii disting si un alt tip de inflajic si anume inflajia structural, Ea are loc atunci And agenfii economici nu pot schimba rapid producfia ca raspuns la schimbarile care au loc in structura economiei nationale, Se are in vedere modifiearile in cererea de produse, in tehnologia productici, in tipul de concurenfa dintre producatori, ete. Din cele prezentate rezulti eX inflajia este un proces economico-monetar complex, ce reflecti un puternic dezechilibru intre masa monedei aflate in circulajie si masa marfurilor gi serviciilor oferite spre vanzare, Ea se prezinta ca un dezechilibru material-monetar, care cuprinde ‘nu numai sfera circulajiei marfurilor si monedei, ci si sfera productiei Daci avem in vedere ordinul de marime al inflaiei pus in evidenfé de intensitatea gi durata eit timp, desprindem existenga a trei forme de inf * Inflatia tardtoare sau latenta; + Inflatia deschisd sau declarata; * _Inflatia galopanta sau hiperinflayia, Inflatia térdtoare este considerati a fi o inflajie moderaté care apare atunci cdnd s-au fai format dezechilibrele specifice acesteia. Se apreciazi cA in cazul ii " Richard McKenzie, Economies, Houghton Mifflin Company, Boston, 1986, p. 121crestere medie nu mai mare de 3-4% anual. Cu alte cuvinte, in economie actioneazi factori de frdnare ai inflafiei, care o menjin Ia o dimensiune redu: Inflatia deschisa este 0 inflajic rapida, prefurile cresc in medie anual cu 5-10%, Cand cresterea prefurilor este la limita inferioara, ea poate constitui, la fel ca si inflafia térdtoare, un stimulent al cresterii ofertei si, desigur, al ridicarii ocuparii factorului munca. Din acest punct de vedere, nu pufini economisti considera inflajia la acest nivel ca un instrument de finanfare si utilizare deplina a factorului munca. Ideea ca inflafia ar putea inkitura somajul s-a afirmat, mai pregnant, de la aparifia in 1936 a cifii lui J.M. Keynes "Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobinzii si a banilor". $i astizi sunt economisti care considera c&é 0 economie are intotdeauna nevoie de o anumita crestere a prefurilor. Inflatia galopanta, sau hiperinflatia se caracterizeaz printr-o crestere de propor ridicate a prefurilor, dupa unii specialisti exprimata cel putin prin doua cifre. Efectele ei sunt deosebit de hovice pentru economie, atat pentru agen{ii economici eat si pentru populatie, ea descurajeazd investijiile si orienteaz& resursele banesti spre actiuni speculative curente, redistribuie veniturile in favoarea unor agenfi economici puternici si in defavoarea celor relativ slabi, cu venituri fixe, ete. in afara formelor inflajiei ardtate mai sus, in ansamblul fenomenelor macroeconomice pot apirea si fenomenele de stagflatie si shumpflatie. Termenul de stagflafie semnific’ o asemenea situafie din economia unei fri care se caracterizeazA prin inflatie gi prin lipsa de crestere notabil @ economiei sau prin cresterea zero. in mod corespunzator, termenul de slumpflajie se referd la existenfa inflatiei in recesiunea economic’. Deci, el pune in evidenfi existena, pe de 0 parte a unei inflagii tapide, iar pe de alti parte un declin economic concretizat in scdderea productiei nafionale. 25. Somajul Somajul este un fenomen negativ din punct de vedere economic si social, el este rezultat al dezechilibrelor puternice de pe piaja muncii, reflectate in devansarea ofertei de munca fata de cererea de munca. Cu alte euvinte, gomajul ilustreaza acea situafie a economiei cénd o parte din urate locuri de munca, populatia activa disponibila nu are a: Biroul Internafional al muneii - organizatie din Sistemul Najiunilor Unite, di urmitoarea definitie pentru someri. Se considera cd este somer orice persoand care are mai mult de 15 ani si care indeplineste urmatoarele conditii: * este apt de munca; * nu munceste;+ este disponibil pentru o munca salariata sau nesalariata, = cautd un loc de munca. De asemenea, sunt unele puncte de vedere dupa care sunt someri tofi cei care au inregistrate cereri de angajare la oficiile de plasare a forfei de munca, sau tofi cei ale cAror cereri nau fost satisfacute pana la sfarsitul fiecarei luni, indiferent dacd au solicitat locuri de munca permanente sau temporare cu timp de munca parfial sau deplin si dacd are loc de munca si cauti altul mai adecvat cu aspirafiile proprii!*. Dupa J. Craven, somajul reprezint& numarul total de ore pe care oamenii vor sa le lucreze intr-o perioad minus numirul orelor pe care le lucreaza'’ in acest context, numarul orelor pe care vor si le lucreze depinde de salariile pe care le-ar primi (dupa plata impozitului pe venit) din trei motive: * un nivel foarte redus al salariului genereaza atracfia indivizilor pentru venitul pe care lar putea primi prin sistemul asigurarilor sociale, deci fara s munceasca; * ocrestere a salariului duce la cresterea remunerdrii pentru fiecare ora lucrata; * 0 persoand poate si lucreze mai pujin cand salariul creste, pentru c& poate s8 eéstige un venit rezonabil in ore mai pufine. in Romania, sunt considerafi someri persoanele apte de munca ce nu pot fi incadrate in ‘muned din lipsa locurilor disponibile corespunzatoare pregatirii lor. Pornind de la cauzele $i originea somajului se desprinde existenja mai multor forme ale somajului si anume: ‘Somajul ciclic, cunoscut si sub denumirea de somaj conjuctural, se formeaza in perioadele de reducere a activitafii economice, respectiv in fazele de recesiune ale ciclului economic. Acest soma} poate fi absorbit partial sau chiar total in perioadele de “boom” ale ciclului economic. Somajul structural, apare in perioadele de schimbari structurale ale economiei nafionale, da structura teritoriala, n structura economica, in structura so respectiv.schimbarii productiei, etc. Schimbarile respective sunt generate de impactul asupra economiei si viefii sociale, provocat, in special, de evenimente majore, De pild’, schimbarea politicilor strategiilor de dezvoltare ale unei {ari sub influenfa revolufiei tehnico-stiinfifice, sau trecerea de la un anumit tip de dezvoltare Ia altul, sau influenja unor disfuncfionalitaji globale (criza energetic, crizi de materii prime, etc.) asupra economiei nationale. in fostele {ari socialiste, somajul structural se datoreaza, in primul rand, trecerii economiei de la un tip la altul, de la economia centralizata la economia de pia Somajul tehnologi introducerii , apare datoritd inovarii tehnice si tehnologice, respecti noilor tehnologii, care, pe de o parte, reduc numérul locurilor de munc&, iar pe de alti parte, " Ghita Tanase, Op. cit, p. 172; Michel Didier, Economia. RegulileJocului, Editura Humanitas, Bucuresti, p. 213- 204, ** John Craven, Economies, Basil Blackwell Publisher Limited, Oxford, 1984, p. 93.provoacii schimbari majore in pregatirea profesionala a forfei de munca. Cu alte cuvinte, se pune problema recalificarii corespunzator noilor condifi. Somajul tranzifional sau friefional, apare datorita trecerii forfei de munc& ( 0 parte a acesteia) de la un loc de muncd la altul necesitind aceeasi calificare. Perioada de trecere este const in considerata ca somaj tranzifional. Cauza I jamismul economiei si in mobilitatea accentuati a forfei de munca in astfel de economii Somajul sezonier, intélnit in anumite profesiuni (construcfii, agriculturd, ete.), este determinat de intreruperi ale activitijilor datorité acfiunii unor factori naturali climaterici. Desigur, se pot intalni si alte criterii de clasificare si respectiv alte forme ale somajului. Cert este c& fenomenul somajului este un fenomen complex, sinuos, care trebuie analizat cu mare atengie pentru a-i desprinde cauzele gi formele de manifestare.