Eseu

Interdisciplinaritatea rezult din procesul de combinare i integrare a diferitelor discipline,

mpreun cu metodologiile i ipotezele lor de lucru. Aceasta implic trecerea frontierelor
tradiionale dintre tiine i combinarea tehnicilor lor n efortul de a atinge un obiectiv comun.
Metodologiile i ipotezele care aparin unor discipline diferite sunt conectate i modificate pentru
a se adapta la nevoile de cercetare, construind noi instrumente care s permit investigarea unor
subiecte dificile, care depesc posibilitile unei singure discipline.
Transdisciplinaritatea este specific proiectelor de cercetare care abordeaz probleme care
traverseaz graniele a dou sau mai multe discipline, intind spre o abordare holistic. Aceasta
implic, de asemenea, concepte sau metode care au fost iniial dezvoltate de ctre o disciplin,
dar n prezent sunt utilizate pe scar larg de ctre alte discipline tiinifice. Se evidentiaza,
astfel, legatura stransa dintre stiintele naturale, precum biologia, chimia sau fizica.
Biologia este stiinta care se ocup de studiul tuturor organismelor vii. Chimia, pe de alta
parte, studiaz substantele cu structura i proprietile lor, urmrind n acelai timp modificrile
produse asupra acestora de reactiile chimice.
Fizica, una dintre cele mai vechi discipline academice, este tiina care studiaz
proprietile i structura materiei, formele de micare ale acesteia, precum i transformrile lor
reciproce. Fiind un subiect vast si foarte dezvoltatest, este de multe ori declarat a fi ,,tiina
fundamental", deoarece fiecare dintre discipline (biologie, chimie, geologie, stiinta materialelor,
inginerie, medicin, etc) se ocup cu tipuri speciale de sisteme de materiale care urmeaza legile
fizicii.
Fizica medical este o ramura a fizicii care are ca obiect pstrarea i restabilirea sntii
umane si veterinare prin utilizarea tehologiei moderne i care studiaz n acest scop procesele
fizice ale vieii, structurile i funciile organismului, cauzele i mecanismele de producere a
bolilor, proprietile fizice aplicate in medicina pentru diagnosticare, tratare i prevenire bolilor.
Fizica atomica este subdomeniul care se ocup cu studiul atomilor ca un sistem izolat de
electroni i un nucleu atomic. n principal se studiaz aranjarea electronilor n jurul nucleului i
procesul prin care aranjarea electronilor se modific. Aceasta include i ionii i atomii neutrii.
Semiconductorul este un material a crui rezistivitate este cuprins ntre cea
a conductoarelor i izolatoarelor. Un camp electric poate schimba rezistivitatea
semiconductorilor. ntr-un semiconductor, curentul este reprezentat fie de fluxul de electroni, fie
de fluxul de ,,goluri" din structura electronica a materialului. Dispozitivele fabricate din
materiale semiconductoare sunt baza electronicii moderne.
Secolul al XX-lea este unul al marilor descoperiri tiinifice, fie c vorbim de fizic,
chimie sau tiinemedicale. Este epoca n care fizica atomic este fundamentat ca tiin, apar
idei revoluionare asupra relativitii, se descoper noi galaxii i noi medicamente, se
construiete microprocesorul, iar genetica ia amploare. Fizica a fost de mare importanta in
biologie si in alte stiinte in aceasta perioada datorita tehnicii experimentale. De fapt, fara marea
dezvoltare a fizicii experimentale, nicio schema biochimica nu ar fi cunoscuta astazi. Motivul
este ca cea mai utila metoda pentru a analiza acest sistem complex este sa se marcheze atomii
care sunt folositi in reactii cu ajutorul radioizotopilor.
Radioizotopii (numiti si radioelementi) sunt izotopi radioactivi; practic, reprezinta atomi
cu nucleu instabil, care au proprietatea unui izotop: au acelai numr atomic, dar numr de mas
diferit. In medicina nucleara, sunt utilizate numeroase radioelemente. Cele mai curente sunt
tehnetiul, taliul, iodul radioactiv si indiul. Un radioelement este utilizat uneori singur, dar, de cele
mai multe ori, el este legat de o molecula complexa. Detectia lui este posibila multumita radiatiei

pe care o emite, indeplinind astfel functia de ,,marker" al moleculei, care din acest motiv se
numeste ,,marcata". Un compus chimic devine marcat atunci cnd unul sau mai muli atomi din
molecula acestuia sunt nlocuii cu izotopi ai aceluiai element, astfel nct n final el s prezinte
un coninut izotopic diferit de cel iniial.
Radioizotopii, impreuna cu substane active transportoare, se introduc n organism pe
diferite ci de administrare (cel mai frecvent intravenos). Odat substan a introdus aceasta se
distribuie n diferite organe n funcie de substana activ utilizat. Distribu ia produsului
radiofarmaceutic este detectat de una aparat detector de radiaii denumit gama camer i stocat
digital. Ulterior informaia obinut este procesat obinndu-se imagini a corpului sau organului
studiat. Aceste imagini, spre deosebire de majoritatea imaginilor obinute in radiologie, sunt
imagini funcionale i moleculare, adic arat cum funcioneaz diferite organe i esuturi
explorate sau indic alterrile acestora la nivel molecular.
Radioelementele sunt utilizate in scopuri de diagnostic (diagnoza in vivo si in vitro) si
terapeutice: imageria medicala (scintigrafie), in tratamentele cu medicamente radioactive
(radioterapie metabolica), in anumite tehnici de analiza a prelevatelor biologice, in dispozitivele
de tratament prin iradiere cum ar fi cobaltoterapia (denumita impropriu bomba cu cobalt), in
studii toxicologice si farmacologice, in stabilirea schemelor metabolice, in studiul fenomenelor
de absorbie sau in stabilirea mecanismelor de reacie.
O alta aplicatie a fizicii in domeniul terapiilor medicale, chirurgiei plastice si imagisticii
medicale este laserul cu semiconductori. Cel mai compact dintre lasere, consta dintr-un amestec
de semiconductori cu proprietati de conducere a curentului diferite, cavitatea laserului fiind
marginita de doua placi reflectorizante. Arsenidul de galiu este cel mai folosit semiconductor.
Laserele cu semiconductori sunt actionate de aplicarea de curent electric asupra conductorului.
Un alt exemplu este electrocardiograma - nregistrarea grafic a variaiilor de potenial
electric, care iau natere la suprafaa corpului datorit activitii cardiace. Studiind
electrocardiografia (EKG), observm o mare asemnare cu graficul funciei sinusoidale si cu
variaia semnalului de curent alternativ. La nivelul esutului miocardic, excitaia este iniiat
ntr-un punct i se propag de la o celul la alta. Limita dintre poriunea activat (devenit
electronegativ) i cea neactivat (rmas electropozitiv), are n spaiu forma unei suprafee,
constituind suprafaa limitant. Aceasta se deplaseaz prin inim n sensul undei de excitaie,
mrimea i orientarea ei fiind ntr-o permanent schimbare. De-o parte i de alta a suprafeei
limitante, exist un cmp electric pozitiv i unul negativ, lund deci natere un dipol. El poate fi
reprezentat printr-un vector, orientat dinspre zona electronegativ nspre zona electropozitiv cu
o mrime determinat de diferena de potenial ntre cei doi poli.
Alte aplicatii sunt microscoapele electronice. Spre exemplu, in cazul microscopului MET,
raza de electroni la tensiune nalt formeaz imaginea specimenului, iar in cel al microscopului
electronic cu scanare, se produc imagini prin detecia electronilor secundari, cu energie sczut,
emisi de pe suprafaa specimenului datorit excitrii acestuia de ctre raza principal de
electroni. n MES, raza de electroni parcurge ntreg specimenul, detectorii construind o imagine
prin maparea semnalelor detectate la poziia razei.
Desigur ca in prezent nici un domeniu nu face mai multe progrese pe atat de multe
fronturi decat biologia. Daca ar fi sa cautam cea mai puternica dintre toate ipotezele care ne
conduc mai departe in incercarea de a intelege viata, aceasta este ca toate corpurile sunt facute
din atomi si orice fac fiintele vii poate fi inteles in termeni de oscilatii si miscari ale atomilor.
Studiul chimiei se axeaz de asemenea, n general, pe interdependena dintre atomi i molecule,
intruct toate substanele sunt compuse din atomi, capabili s formeze molecule.