Monologul
Monologul este un tip de discurs continuu in care nu se ateapt un rspuns. Cuvntul monolog provine
din grecescul monos= singur si logos= vorbire, aadar monologul presupune vorbirea de unul singur, locutorul
vorbete despre sine sau cu sine.Dimensiunile unui monolog sunt variate, spre deosebire de dialog, monologul nu
are replici si niciun destinatar.
Monologul interior sau literar ajut la caracterizarea unui personaj, poate reda gndurile, sentimentele
etc., unui personaj spre a le aduce la cunotina cititorului sau spectatorului.
Dialogul se poate desfura in diverse situaii atta timp ct exist minimum un partener de dialog, pe
cnd monologul se desfoar in situaii restrnse. Specifice dialogului sunt interogaiile iar monologului
exclamaiile.
Monologul este specific genului dramatic, mai rar genului epic sau liric. In genul dramatic o modalitate
de realizare este solilocviul care se manifest in prezena sau absena unui personaj si const in verbalizarea
propriilor gnduri.
Monologul propriu-zis este destinat unui grup de persoane si poate lua forma unei declaraii, unei
confesiuni sau unei povestiri.
Principalele tipuri de monolog narativ sunt:
monologul adresat,
monologul interior,
fluxul contiinei
Forme de monolog:
1. Conferinta: presupune o adresare directa, publica in care cel care sustine conferinta, conferentiarul evita
sa sustina propriile idei rezumandu-se sa le prezinte pe cele ale autorilor despre care conferentiaza.
2. Expunerea: este forma de discurs care angajeaza in mod explicid personalitatea, opiniile si sistemul de
valori ale celui care vorbeste.
3. Prelegerea: este situatia in care publicul a avut posibilitatea sa sistematizeze informatia anterioara.
4. Relatarea: forma de comunicare in care se face o decodificare a unei realitati obiective, fara implicare
personala.
5. Discursul: forma cea mai evoluata a monologului, presupune emiterea, argumentarea si sustinerea unei
idei inedite.
6. Toastul: rostire cu prilejul unor evenimente deosebite care nu depaseste 3-4 minute, comunicare care
face apel la emotionalitatea celor prezenti.
7. Alocutiunea: interventie din partea unui vorbitor avand ca scop ilustrarea unui punct dde vedere. Nu
depaseste 10 minute.
8. Povestirea: este forma cea mai ampla, face apel la imaginatie, la sentimente, subiectivitatea povestirilor,
isi lasa amprenta pe forma si stilul mesajelor transmise.
9. Pledoaria: asemanatoare cu alocatiunea, prezinta si sustine un punct de vedere propriu.
10. Predica: tip de adresare in care posibilitatea de contraargumentare si manifestare critica sunt reduse
sau chiar anulate.
11. Interventia: situatia in care emitatorul vine in sprijinul unui alt participant la discutie, acesta din urma
declarandu-se de acord cu mesajul enuntat.
12. Interpelare: situatia in care cineva aflat in situatia de distribuitor de informatie, al unor anumite surse,
o mai buna precizare in anumite probleme pe anumite probleme.
