Testament

de Tudor Arghezi

Poezia Testament de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii
romane din perioada interbelica. Poezia este asezata in fruntea primului volum arghezian, Cuvinte
potrivite(1927) si are rol de program literar, realizat insa cu mijloace artistice.
Testamenteste o arta poetica, deoarece autorul isi exprima propriile convingeri despre arta
literara, despre menirea literaturii, despre rolul artistului in societate. Este o arta poetica moderna,
pentru ca in cadrul ei apare o problematica specifica liricii moderne: transfigurarea socialului in
estetic, estetica uratului, raportul dintre inspiratie si tehnica poetica. De asemenea, amplasarea
poeziei la inceputul volumului este o caracteristica a modernismului.
Titlul poeziei are doua sensuri: unul denotativ si altul conotativ. In sens propriu, denotativ,
cuvantul-titlu desemneaza actul juridic prin care o persoana isi exprima dorintele cu privire la
transmiterea averii sale. Titlul aminteste si de cartile Bibliei, Vechiul Testament si Noul Testament, de
contin invataturi religioase adresate omenirii. De aici deriva sensul figurat, conotativ al titlului:
creatia argheziana, cartea, este o mostenire spirituala lasata de poet urmasilor.
Tema poeziei o reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug, creatie lasata ca mostenire
unui fiu spiritual-posteritatii.
Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tata unui fiu spiritual caruia ii este lasata
drept unica mostenire cartea, metonimie care sugereaza opera literara. Cele doua ipostaze lirice
sunt desemnate de pronumele eu si tu, iar in finalul poeziei de metonimiile robul-Domnul.
Poezia este structurata in cinci strofe, cu numar inegal de versuri, grupate in trei secvente
poetice. Prima secventa(strofele I,II) sugereaza legatura dintre generatii. Secventa a doua(strofele
III,IV) reda rolul etic, estetic si social al poeziei, iar cea de a treia secventa(ultima strofa) reprezinta
contopirea dintre har si truda in poezie. Simetria textului este data de amplasarea cuvantului-cheie
cartesi a sinonimelor sale in cele trei secvente poetice.
Incipitul, conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual(nu-ti voi lasa drept
bunuri dupa moarte..), evidentiaza sensul titlului, ideea mostenirii spirituale, un nume adunat pe-o
carte.
Lirismul subiectiv se justifica prin atitudinea poetica transmisa in mod direct si, la nivelul
expresiei, prin marcile eului liric: pronume si verbe de persoana I singular (eu am ivit,am
preschimbat), adjective posesive(cartea mea), dar si pronume si verbe de persoana a II-a
singular(te,tine,urci) sau substantive in vocativ (fiule).
In prima strofa, secventa rapi si gropi adanci/suite de batranii mei pe branci sugereaza
drumul dificil al cunoasterii si al acumularilor strabatut de inaintasi. In versul cartea mea-i, fiule, o
treapta, formula de adresare fiule desemneaza un potential cititor, poetul identificandu-se, in
mod symbolic, cu un tata. Cartea este o treapta in desavarsirea cunoasterii.
In strofa a doua, cartea, creatia elaborate cu truda de poet, este numita metaphoric
hrisovul vostru cel dintai, cartea de capatai a urmasilor.
Ideea centrala din cea de-a treia strofa este paralelismul si suprapunerea cu lumea obiectuala.
Astfel, sapa, unealta folosita pentru a lucra pamantul, devine condei, unealta de scris, iar
brazdadevine calimara, munca poetului fiind diferita ca material intrebuintat de a inaintasilor lui
tarani. Poetul este un nascocitor si un mestesugar de cuvinte, care transforma graiul lor cu-
ndemnuri pentru vite in cuvinte potrivite, metafora ce desemneaza poezia ca mestesug. In
viziunea lui Arghezi, prin arta, cuvintele se metamorfozeaza, pastrandu-si insa forta expresiva, idee
exprimata prin oximoronul din versurile veninul strans l-am preschimbat in miere,/Lasand intreaga
dulcea lui putere.
In strofa a patra apare ideea transfigurarii socialului in estetic, prin faptul ca durerea, revolta
sociala sunt concentrate in poezie, simbolizate prin metafora vioara:durerea noastra surda si
amara/o gramadii pe-o singura [Link] fel ca poetul francez Charles Baudelaire, Arghezi considera
ca orice aspect al realitatii, indiferent ca este frumos sau urat, sublim sau grotesc, poate contitui
material poetic:din bube, mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noi.
Ultima strofa evidentiaza faptul ca muza, arta contemplativa, Domnita,pierdein favoarea
mestesugului [Link] lenesa pe canapea,/Domnita sufera in cartea [Link] este atat
rezultatul inspiratiei, al harului divin, sugerat de metafora slova de foc, cat si rezultatul
mestesugului, al trudei poetice, dedus din metafora slova [Link] poetului este redata in
versul robul a scris-o, Domnul o citeste.
Prozodia, imbinand traditie si modernitate, este inedita: poezia cuprinde strofe inegale ca
numar de versuri, cu metrica(9-11 silabe) si ritm variabile, in functie de intensitatea sentimentelor si
de ideile exprimate, rima fiind imperecheata.
Poezia Testament de Tudor Arghezi este o arta poetica de sinteza pentru orientarile poeziei
interbelice, cu elemente traditionaliste si [Link] de la aspectele liricii traditionale, ofera
alternative poetice modern intr-o opera poetica originala.