Sfântul Grigorie de Nazianz,care adesea este numit ce se cheamă ,,purcedere veşnică", a persoanel... more Sfântul Grigorie de Nazianz,care adesea este numit ce se cheamă ,,purcedere veşnică", a persoanelor dumnezeieşti prin actul facerii lumii. S-ar putea ca făpturile să nu existe, şi totuşi Dumnezeu ar fi Treime, Tată, Fiu şi Duh Sfânt, căci creţia este un act de voinţă, iar purcederea persoanelor este un act ,,după fire" (κατα φύσιν). Nu-i vorba de nici un proces lăuntric în Dumnezeu, de nici o ,,dialectică" a celor trei persoane, de nici o devenire, de nici o ,,tragedie în absolut" care ar avea nevoie, spre a fi depăşită sau dezlegată, de dezvoltarea treimică a fiinţei dumnezeieşti. Aceste concepţii proprii tradiţiilor romantice ale filosofiei germane din veacul trecut, sunt cu desăvârşire dogmei Sfintei Treimi. Dacă se vorbeşte de purcederi, de acte sau determinări lăuntrice, astfel de expresii, care curpind ideea de timp, de devenire şi de năzuinţă, arată numai cât sunt de sărace şi de slabe limbajul şi cugetarea noastră în faţa tainei primordiale a Revelaţiei. Din nou ne vedem obligaţi să ne îndreptăm spre teologia apofatică, pentru e ne elibera de conceptele proprii gândirii, prefăcându-le în temeiuri de la care pornind, să ne ridicăm la contemplarea unei realităţi pe care inteligenţa creată nu o poate cuprinde 2 .
Sfântul Grigorie de Nazianz,care adesea este numit ce se cheamă ,,purcedere veşnică", a persoanel... more Sfântul Grigorie de Nazianz,care adesea este numit ce se cheamă ,,purcedere veşnică", a persoanelor dumnezeieşti prin actul facerii lumii. S-ar putea ca făpturile să nu existe, şi totuşi Dumnezeu ar fi Treime, Tată, Fiu şi Duh Sfânt, căci creţia este un act de voinţă, iar purcederea persoanelor este un act ,,după fire" (κατα φύσιν). Nu-i vorba de nici un proces lăuntric în Dumnezeu, de nici o ,,dialectică" a celor trei persoane, de nici o devenire, de nici o ,,tragedie în absolut" care ar avea nevoie, spre a fi depăşită sau dezlegată, de dezvoltarea treimică a fiinţei dumnezeieşti. Aceste concepţii proprii tradiţiilor romantice ale filosofiei germane din veacul trecut, sunt cu desăvârşire dogmei Sfintei Treimi. Dacă se vorbeşte de purcederi, de acte sau determinări lăuntrice, astfel de expresii, care curpind ideea de timp, de devenire şi de năzuinţă, arată numai cât sunt de sărace şi de slabe limbajul şi cugetarea noastră în faţa tainei primordiale a Revelaţiei. Din nou ne vedem obligaţi să ne îndreptăm spre teologia apofatică, pentru e ne elibera de conceptele proprii gândirii, prefăcându-le în temeiuri de la care pornind, să ne ridicăm la contemplarea unei realităţi pe care inteligenţa creată nu o poate cuprinde 2 .
Uploads
Papers by Orlando Marin