Ioan Bolovan, Gh. Cojocaru, Oana Tămaș (eds), World War I. A Historical and Historiographical Perspective, 2015
Lucrarea abordează subiectul Primului Război Mondial din perspectiva consecinţelor sale pentru no... more Lucrarea abordează subiectul Primului Război Mondial din perspectiva consecinţelor sale pentru nou-creatul stat roman din 1918. Pentru a consolida unitatea politică şi teritorială a statului, conducerea romanească a angajat un ambiţios program de construcţie naţională. În acest context, autorităţile romane au considerat educaţia şi instituţiile educaţionale ca instrumente puternice de omogenizare naţională, capabile a accelera procesul de construcţie a naţiunii. Folosind documentele de arhivă create de Ministerul Cultelor şi Artelor, lucrarea analizează proiectul românesc de construire a naţiunii în Dobrogea după Primul Război Mondial, in legătură cu una dintre cele mai importante instituţii religioase şi educaţionale create pentru minorităţile turcă şi tătară, şi anume seminarul musulman de la Medgidia. Prima parte a lucrării conţine o scurtă istorie a acestei instituţii, de la crearea sa şi pană in perioada interbelică, arătand cum transformarea sa intr-o şcoală publică i-a schimbat statutul şi relaţia cu statul roman. Cea de a doua parte arată cum agenda naţionalistă a statului roman a influenţat nu doar oragnizarea programei educaţionale, dar şi soluţionarea dezbaterilor publice privind mutarea seminarului de la Medgidia spre o altă localitate din Dobrogea. Ultima parte se concen trează asupra subiectului examenelor de absolvire a elevilor de la seminar. Aceasta pentru a sublinia nu doar preferinţa autorităţilor romaneşti pentru alegerea unor subiecte cu incărcătură naţionalistă pentru examenele finale, dar şi preocuparea evidentă a absolvenţilor de a descrie in aceeaşi tonalitate naţionalistă rolul lor de invăţători şi lideri religioşi in cadrul comunităţii musulmane din Romania.
Uploads
Papers by Marin Manuela
influenţată de statul comunist, ci şi modul cum credincioşii musulmani au reacţionat la o astfel de imixtiune în viaţa lor.
on daily basis their leader, Nicolae Ceausescu, and also the overwhelming
presence of his cult of personality in their life especially during the 1980s. To this end, I will employ James C. Scott’s concept of everyday resistance in order to map the array of means used by the people in order to express their protest towards the public homage paid to the Romanian communist leader.
Turkish and Tatar minorities in Dobrudja during the 1950s, a time frame that roughly corresponds with the period in which the Romanian communist state applied a maximalist policy about granting rights to national minorities. The press analysis indicated that party propaganda created three main models of New Man (and Women), namely the collectivist peasant, the agricultural engineer and political activist. Although to some extent exceptional, their biographies were, in fact, the outcome of performing certain yet ordinary actions such as working in the collective farms or raising the level of political and professional knowledge. This suggested that anyone “armed”
with determination, an appropriate level of knowledge and a desire to surpass personal limits could become a New Man
were employed by a part of the Romanian people against the overwhelming presence in their
lives of Nicolae Ceauşescu’s cult of personality. Using as a starting point the documents created
by the former Romanian secret police, the Securitate, I identified the following forms of everyday
resistance against Nicolae Ceauşescu’s cult of personality: political discussions, individual or
collective violence aimed at the images of the Romanian communist leader, writing and spreading
„documents containing hostile messages” and political jokes. Their thematic analysis revealed
that a part of the Romanian population used the above mentioned means of everyday resistance
in order to express a critical opinion regarding the content of laudatory message devoted to the
RCP’s leader by the official propaganda. Thus, the overall picture of Nicolae Ceauşescu was
that of an unpopular leader who not only drove Romania and its population towards a generalized
economic crisis and impoverishment but also forced people to praise him for this.
The analysis of Nicolae Ceauşescu’s cult of personality from the perspective of everyday resistance
underlined the existence of individual and collective actions directed against his cult of personality
which are absent from the official recollections of the past because of their ordinary character.
Despite this, the existence of these acts of everyday resistance might be able to challenge the
exclusively reading of the interaction between the population and the Romanian communist regime
within the confined framework of the direct opposition or total subordination of the former against
the latter.
life during Nicolae Ceausescu’s regime. Using as a starting point the surveys regarding the
audience of this radio station, I will show that during the 1980s RFE attracted an increasing
number of regular listeners and I will point out that this development and also listeners’
preferences for certain programs is very much related to the changing political conditions
taken place both in Romania and abroad. The second and the third part of my paper will
highlight from different perspectives, that of the Romanian secret police, the Securitate, and
that of the RFE listeners who managed to send their letters to their favourite radio station,
the importance gained by the listening to RFE in Romanians’ everyday life and how a
mundane activity such an tuning one’s radio on the RFE’s frequency became a means of
everyday resistance to the Nicolae Ceausescu’s regime.
influenţată de statul comunist, ci şi modul cum credincioşii musulmani au reacţionat la o astfel de imixtiune în viaţa lor.
on daily basis their leader, Nicolae Ceausescu, and also the overwhelming
presence of his cult of personality in their life especially during the 1980s. To this end, I will employ James C. Scott’s concept of everyday resistance in order to map the array of means used by the people in order to express their protest towards the public homage paid to the Romanian communist leader.
Turkish and Tatar minorities in Dobrudja during the 1950s, a time frame that roughly corresponds with the period in which the Romanian communist state applied a maximalist policy about granting rights to national minorities. The press analysis indicated that party propaganda created three main models of New Man (and Women), namely the collectivist peasant, the agricultural engineer and political activist. Although to some extent exceptional, their biographies were, in fact, the outcome of performing certain yet ordinary actions such as working in the collective farms or raising the level of political and professional knowledge. This suggested that anyone “armed”
with determination, an appropriate level of knowledge and a desire to surpass personal limits could become a New Man
were employed by a part of the Romanian people against the overwhelming presence in their
lives of Nicolae Ceauşescu’s cult of personality. Using as a starting point the documents created
by the former Romanian secret police, the Securitate, I identified the following forms of everyday
resistance against Nicolae Ceauşescu’s cult of personality: political discussions, individual or
collective violence aimed at the images of the Romanian communist leader, writing and spreading
„documents containing hostile messages” and political jokes. Their thematic analysis revealed
that a part of the Romanian population used the above mentioned means of everyday resistance
in order to express a critical opinion regarding the content of laudatory message devoted to the
RCP’s leader by the official propaganda. Thus, the overall picture of Nicolae Ceauşescu was
that of an unpopular leader who not only drove Romania and its population towards a generalized
economic crisis and impoverishment but also forced people to praise him for this.
The analysis of Nicolae Ceauşescu’s cult of personality from the perspective of everyday resistance
underlined the existence of individual and collective actions directed against his cult of personality
which are absent from the official recollections of the past because of their ordinary character.
Despite this, the existence of these acts of everyday resistance might be able to challenge the
exclusively reading of the interaction between the population and the Romanian communist regime
within the confined framework of the direct opposition or total subordination of the former against
the latter.
life during Nicolae Ceausescu’s regime. Using as a starting point the surveys regarding the
audience of this radio station, I will show that during the 1980s RFE attracted an increasing
number of regular listeners and I will point out that this development and also listeners’
preferences for certain programs is very much related to the changing political conditions
taken place both in Romania and abroad. The second and the third part of my paper will
highlight from different perspectives, that of the Romanian secret police, the Securitate, and
that of the RFE listeners who managed to send their letters to their favourite radio station,
the importance gained by the listening to RFE in Romanians’ everyday life and how a
mundane activity such an tuning one’s radio on the RFE’s frequency became a means of
everyday resistance to the Nicolae Ceausescu’s regime.
După 1990 minoritățile naționale au devenit subiectul dezbaterilor în presa culturală și în presa cotidiană, acestea precedând cercetarea teoretică în domeniu. Cu toate acestea, așa cum s-a mai subliniat în diferite contexte, publicațiile referitoare la comunitățile etnice mici, din domeniul științelor sociale și al studiilor culturale sunt relativ restrânse.
În ceea ce privește cercetările referitoare la turcii și tătarii din Dobrogea, publicațiile în acest sens, apărute după 1990 sunt în cea mai mare parte abordări istorice, pozitiviste, unele de popularizare, fără îndoială foarte necesare unui subiect atât de puțin explorat, dar insuficiente din perspectiva necesităților prezentului, de a înțelege situația actuală a celor două comunități.
În plus, acestea sunt axate doar asupra turcilor și tătarilor musulmani din zona Dobrogei, unde într-adevăr sunt concentrați cea mai mare parte a acestora, dar care exclud spre exemplu subiecte ca imigrația turcilor din Turcia sau într-un context mai larg, confesional, imigrația musulmanilor stabiliți în zona marilor orașe ale României.
Nu în ultimul rând lipsesc aproape total studiile istorice, sociologice sau antropologice referitoare la comunitatea romilor Xoraxane, de religie musulmană și vorbitori de limbă turcă, din zona Dobrogei. Aceaste caracteristici constituie lacunele majore ale cercetărilor în domeniu, care ignoră în acest fel nu doar un subiect academic, ci și fenomene recente cu implicații sociale, economice și demografice asupra societății în general, și în mod particular în raport cu comunitățile turcă și tătară.
Volumul de față reunește în cea mai mare parte prezentările conferinței Construcția identitară la turcii și tătarii din Dobrogea, organizată de Institutul pentru Studierea Problemelor Naționale în octombrie 2014 la Constanța, care a avut ca obiectiv stabilirea stadiului actual al cercetărilor cu privire la cele două comunități etnice, prin analiza lor dintr-o perspectivă interdisciplinară, prin intermediul unor studii analitice, ce îmbină metode de cercetare aparținând istoriei, antropologiei, sociologiei, lingvisticii, etnopsihologiei. Scopul final a fost acela de a facilita înțelegerea identității etno-culturale a turcilor și tătarilor din Dobrogea.
Studiile cuprinse în volum abordează subiecte diverse, ca integrarea Dobrogei la România, la sfârșitul secolului al XIX-lea, printr-un proces de colonizare interioară a provinciei și efectele asupra statutului grupurilor etnice din regiune, fenomenul emigrației turce și tătare de la începutul secolului XX, strategiile de păstrare a identității etnice, culturale și religioase, după 1878, în timpul perioadei comuniste și după 1989, rolul propriilor instituții în conservarea sau dezvoltarea identității, observarea similitudinilor și diferențelor culturale, generate de identitatea etnică specifică fiecărui grup și de apartenența comună la religia islamică, aspectele ale biculturalismului cultural și lingvistic, patrimoniu cultural, analiza raportului dintre identitate și alteritate, în contextul relațiilor interetnice, specifice spațiului dobrogean.
Volumul reflectă preponderența abordărilor istorice, pozitiviste, axate din punct de vedere cronologic asupra perioadei interbelice, o particularitate a cercetărilor referitoare la cele două comunități etnice în ultimii douăzeci de ani. Abordările din perspectiva cronologică a perioadei comuniste, alături de cercetările antropologice, sociologice și de imagologie referitoare la evoluția postcomunistă și situația actuală, bazate pe anchete de teren în cele două comunități, reprezintă în mare parte o caracteristică recentă, a cercetărilor ultimilor ani, cu privire la turcii și tătarii din Dobrogea. Volumul nu epuizează nici pe departe subiectele, pe care le poate oferi cercetarea comunităților turcă și tătară din Dobrogea, dar oferă o radiografie foarte actuală și reală a stadiului actual al cercetărilor în acest domeniu.
În cadrul volumului se poate observa abordarea preponderentă ca și comunități etnice, turcă și tătară sau ca o unică comunitate etnică, turco-tătară, de religie islamică, evident în funcție de perspectivele de interpretare specifice fiecărei cercetări și fiecărui cercetător în parte. O mare parte din studii acoperă aspecte ale identității religioase, dar abordările exclusive din această perspectivă sunt mai puține. Turcii și tătarii reprezintă mai mult de jumătate în cadrul comunității de aproximativ 64.337 de musulmani din România, iar astfel de abordări necesită o corelare cu perspectiva discursului oficial al Muftiatului, instituția reprezentativă a cultului musulman din România. Conform acesteia structurarea comunității religioase este una diacronică, prevalând criteriul cronologic, istoric, în constituirea comunității. Astfel, are loc distingerea între musulmanii autohtoni, în majoritate turci și tătari; cei veniți în România, în perioada regimului comunist, care și-au dobândit cetățenia română și sunt la a doua generație; musulmanii care au venit din diferite țări islamice, inclusiv Turcia, după 1990, în scopuri economice sau pentru realizarea studiilor, dar care în timp au dobândit cetățenia română; nu în ultimul rând musulmanii convertiți la Islam, de la o altă religie.
Această precizare cu privire la perspectiva oficială va ajuta la încadrarea contextuală a ultimului studiu al volumului. Aparține cercetătoarei Alina Isac Alak, și este unica abordare din cadrul volumului și una dintre foarte puținele din cadrul literaturii științifice din România, care problematizează raporturile dintre musulmanii autohtoni, aparținând comunităților etnice turcă și tătară din Dobrogea și cea a musulmanilor de alte etnii.
Pornind de la anumite subiecte și fenomene particulare, specifice celor două comunități sau contextului mai larg, interetnic și intraconfesional, volumul aduce prin studiile reunite aici perspective și modalități multiple de abordare, reușind să ofere o o radiografie a stadiului actual al cercetărilor și să indice în același timp noi direcții de cercetare în domeniu.
Adriana Cupcea
Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale, Cluj Napoca