Prevenirea accidentarilor in fotbal a fost, este si va ramane o utopie. Prin insasi natura lui,
... more Prevenirea accidentarilor in fotbal a fost, este si va ramane o utopie. Prin insasi natura lui, fotbalul, asa cum il cunoastem noi astazi, va ramane un sport generator de accidentari. Cu toate eforturile facute de cluburile de top ale lumii cu bugete anuale de zeci si sute de milioane de euro (angajarea unor echipe intregi de medici specialisti si de oameni de stiinta, implementarea de strategii de preventie si programe de antrenament specifice, folosirea unor tehnologii de top) riscul si incidenta accidentarilor au continuat sa scada insa n-au putut fi eliminate. Daca in sezonul 2013-2014 s-a constatat o usoara scadere a accidentarilor raportate la 1000 de ore de participare comparativ cu perioada 2001-2008 (de la 4.1 la 3.4 pentru antrenamente si de la 27.5 la 23.2 pentru meciuri) in urmatoarele 4 sezoane (2014-2018) ratele par sa se fi stabilizat undeva in jurul a 2.5 respectiv 20 (Tabelul 1) semnaland cumva faptul ca in ciuda tuturor resurselor investite in prevenirea accidentarilor acestea nu pot fi decat reduse si nicidecum eradicate. De aceea ni se pare mult mai potrivit sa folosim termenul de reducere a riscului de accidentare in detrimentul celui de prevenire cu toate ca pe parcursul acestei lucrari s-ar putea sa le mai incurcam si noi.
Asa cum am putut constata in capitolele anterioare antrenamentul de forta poate avea efecte benef... more Asa cum am putut constata in capitolele anterioare antrenamentul de forta poate avea efecte benefice asupra reducerii riscului de accidentare, poate contribui la imbunatatirea economiei alergarii si implicit a capacitatii cardiorespiratorii si poate ajuta la dezvoltarea vitezei si capacitatii de explozie a membrelor inferioare. Forta maxima s-a dovedit utila in imbunatatirea economiei alergarii in alergatori de cursa lunga si jucatori de fotbal. Intr-o echipa de Champions League, o ora de antrenament pe saptamana a imbunatatit performanta in semi-genuflexiune, performanta care, mai apoi, s-a reflectat intr-o economie a alergarii mai buna cu 4,7% (Helgerud si colegii, 2011). In fotbal si in sport, in general, antrenamentul de forta e cumva diferit de cel practicat de marea masa de entuziasti in salile de fitness intrucat el trebuie sa asigure un transfer al performantei din sala de fitness pe terenul de joc (Young, 2006). Prin urmare, antrenamentul trebuie sa fie specific, in stransa legatura cu cerintele jocului de fotbal. Capacitatea de a genera forta si explozie in sport e determinata de o combinatie a proprietatilor fizice ale muschilor cu factorul neural care determina gradul de activare a masei musculare intr-un anumit exercitiu. Viteza, spre exemplu, e dependenta in mare masura de acest grad de activare mai ales datorita complexitatii sprintului, actiune care necesita activarea anumitor muschi, la anumite perioade de timp si anumite intensitati. De aceea, imbunatatind doar capacitatea de a genera forta si masa musculara nu e indeajuns pentru a maximiza performanta in sport. Intr-adevar, exista un anumit grad de corelare intre cresterea fortei musculare exprimata intr-un anumit exercitiu si capacitatea de explozie sau de a sprinta. Acest grad de corelare reprezinta transferul catre perfomanta. Spre exemplu, daca un sportiv creste performanta in 1RM in genuflexiune cu 21% iar aceasta crestere e insotita de o imbunatatire cu 21% a sariturii in inaltime si doar u 2% la viteza sprintului pe 20 m, putem spune ca transferul fortei din genuflexiune catre saritura in inaltime e excelent in timp ce transferul cater viteza e minim. Specificitatea antrenamentului e principiul care guverneaza acest tip de transfer (Young, 2006). De aceea, e important ca atunci cand alegem un exercitiu sau cand concepem un program de antrenament sa tinem seama de implicatiile sau de reactiile fiziologice pe care acesta le poate declansa. Scopul e sa avem un transfer spre performanta cat mai ridicat. Antrenandu-ne in stilul culturistilor, de exemplu, putem creste forta maxima si masa musculara dar asta nu prezinta garantia ca pe terenul de joc vom fi mai stabili, mai puternici, mai rapizi si mai protejati de accidente. Aplicand principiul MASCAT al Specificitatii putem asigura un transfer cat mai mare al antrenamentului de forta spre cerintele din terenul de joc. M-muschii solicitati A-actiune (tipul si amplitudinea actiunilor intalnite in sport) S-sistemele energetice taxate C-contractie (tipul si viteza contractiilor musculare intalnite) A-accidentari (tipul si locul accidentarilor) T-tehnica (elementele tehnice pe care le presupune un anumit sport) Muschii solicitati Fara indoiala, cei mai solicitati muschi in fotbal sunt cei ai membrelor inferioare (gambe, ischiogambieri, cvadricepsi, Gluteus Maximus sau Iliopsoas). Jucatorii profesionisti par sa se
In tentativa continua de optimizare a performantei in fotbal pregatirea fizica e domeniul in care... more In tentativa continua de optimizare a performantei in fotbal pregatirea fizica e domeniul in care se pot face cele mai mari progrese. Pentru cititorul avizat, aceasta lucrare prezinta un adevarat tezaur de cifre constituind o sursa formidabila de informatii detaliate, concentrarea a sute si sute de studii pe acest subiect.
Prevenirea accidentarilor in fotbal a fost, este si va ramane o utopie. Prin insasi natura lui,
... more Prevenirea accidentarilor in fotbal a fost, este si va ramane o utopie. Prin insasi natura lui, fotbalul, asa cum il cunoastem noi astazi, va ramane un sport generator de accidentari. Cu toate eforturile facute de cluburile de top ale lumii cu bugete anuale de zeci si sute de milioane de euro (angajarea unor echipe intregi de medici specialisti si de oameni de stiinta, implementarea de strategii de preventie si programe de antrenament specifice, folosirea unor tehnologii de top) riscul si incidenta accidentarilor au continuat sa scada insa n-au putut fi eliminate. Daca in sezonul 2013-2014 s-a constatat o usoara scadere a accidentarilor raportate la 1000 de ore de participare comparativ cu perioada 2001-2008 (de la 4.1 la 3.4 pentru antrenamente si de la 27.5 la 23.2 pentru meciuri) in urmatoarele 4 sezoane (2014-2018) ratele par sa se fi stabilizat undeva in jurul a 2.5 respectiv 20 (Tabelul 1) semnaland cumva faptul ca in ciuda tuturor resurselor investite in prevenirea accidentarilor acestea nu pot fi decat reduse si nicidecum eradicate. De aceea ni se pare mult mai potrivit sa folosim termenul de reducere a riscului de accidentare in detrimentul celui de prevenire cu toate ca pe parcursul acestei lucrari s-ar putea sa le mai incurcam si noi.
Asa cum am putut constata in capitolele anterioare antrenamentul de forta poate avea efecte benef... more Asa cum am putut constata in capitolele anterioare antrenamentul de forta poate avea efecte benefice asupra reducerii riscului de accidentare, poate contribui la imbunatatirea economiei alergarii si implicit a capacitatii cardiorespiratorii si poate ajuta la dezvoltarea vitezei si capacitatii de explozie a membrelor inferioare. Forta maxima s-a dovedit utila in imbunatatirea economiei alergarii in alergatori de cursa lunga si jucatori de fotbal. Intr-o echipa de Champions League, o ora de antrenament pe saptamana a imbunatatit performanta in semi-genuflexiune, performanta care, mai apoi, s-a reflectat intr-o economie a alergarii mai buna cu 4,7% (Helgerud si colegii, 2011). In fotbal si in sport, in general, antrenamentul de forta e cumva diferit de cel practicat de marea masa de entuziasti in salile de fitness intrucat el trebuie sa asigure un transfer al performantei din sala de fitness pe terenul de joc (Young, 2006). Prin urmare, antrenamentul trebuie sa fie specific, in stransa legatura cu cerintele jocului de fotbal. Capacitatea de a genera forta si explozie in sport e determinata de o combinatie a proprietatilor fizice ale muschilor cu factorul neural care determina gradul de activare a masei musculare intr-un anumit exercitiu. Viteza, spre exemplu, e dependenta in mare masura de acest grad de activare mai ales datorita complexitatii sprintului, actiune care necesita activarea anumitor muschi, la anumite perioade de timp si anumite intensitati. De aceea, imbunatatind doar capacitatea de a genera forta si masa musculara nu e indeajuns pentru a maximiza performanta in sport. Intr-adevar, exista un anumit grad de corelare intre cresterea fortei musculare exprimata intr-un anumit exercitiu si capacitatea de explozie sau de a sprinta. Acest grad de corelare reprezinta transferul catre perfomanta. Spre exemplu, daca un sportiv creste performanta in 1RM in genuflexiune cu 21% iar aceasta crestere e insotita de o imbunatatire cu 21% a sariturii in inaltime si doar u 2% la viteza sprintului pe 20 m, putem spune ca transferul fortei din genuflexiune catre saritura in inaltime e excelent in timp ce transferul cater viteza e minim. Specificitatea antrenamentului e principiul care guverneaza acest tip de transfer (Young, 2006). De aceea, e important ca atunci cand alegem un exercitiu sau cand concepem un program de antrenament sa tinem seama de implicatiile sau de reactiile fiziologice pe care acesta le poate declansa. Scopul e sa avem un transfer spre performanta cat mai ridicat. Antrenandu-ne in stilul culturistilor, de exemplu, putem creste forta maxima si masa musculara dar asta nu prezinta garantia ca pe terenul de joc vom fi mai stabili, mai puternici, mai rapizi si mai protejati de accidente. Aplicand principiul MASCAT al Specificitatii putem asigura un transfer cat mai mare al antrenamentului de forta spre cerintele din terenul de joc. M-muschii solicitati A-actiune (tipul si amplitudinea actiunilor intalnite in sport) S-sistemele energetice taxate C-contractie (tipul si viteza contractiilor musculare intalnite) A-accidentari (tipul si locul accidentarilor) T-tehnica (elementele tehnice pe care le presupune un anumit sport) Muschii solicitati Fara indoiala, cei mai solicitati muschi in fotbal sunt cei ai membrelor inferioare (gambe, ischiogambieri, cvadricepsi, Gluteus Maximus sau Iliopsoas). Jucatorii profesionisti par sa se
In tentativa continua de optimizare a performantei in fotbal pregatirea fizica e domeniul in care... more In tentativa continua de optimizare a performantei in fotbal pregatirea fizica e domeniul in care se pot face cele mai mari progrese. Pentru cititorul avizat, aceasta lucrare prezinta un adevarat tezaur de cifre constituind o sursa formidabila de informatii detaliate, concentrarea a sute si sute de studii pe acest subiect.
Uploads
Papers by Claudiu Musca
fotbalul, asa cum il cunoastem noi astazi, va ramane un sport generator de accidentari. Cu toate
eforturile facute de cluburile de top ale lumii cu bugete anuale de zeci si sute de milioane de
euro (angajarea unor echipe intregi de medici specialisti si de oameni de stiinta, implementarea
de strategii de preventie si programe de antrenament specifice, folosirea unor tehnologii de top)
riscul si incidenta accidentarilor au continuat sa scada insa n-au putut fi eliminate. Daca in
sezonul 2013-2014 s-a constatat o usoara scadere a accidentarilor raportate la 1000 de ore de
participare comparativ cu perioada 2001-2008 (de la 4.1 la 3.4 pentru antrenamente si de la
27.5 la 23.2 pentru meciuri) in urmatoarele 4 sezoane (2014-2018) ratele par sa se fi stabilizat
undeva in jurul a 2.5 respectiv 20 (Tabelul 1) semnaland cumva faptul ca in ciuda tuturor
resurselor investite in prevenirea accidentarilor acestea nu pot fi decat reduse si nicidecum
eradicate. De aceea ni se pare mult mai potrivit sa folosim termenul de reducere a riscului de
accidentare in detrimentul celui de prevenire cu toate ca pe parcursul acestei lucrari s-ar putea
sa le mai incurcam si noi.
Drafts by Claudiu Musca
Books by Claudiu Musca
fotbalul, asa cum il cunoastem noi astazi, va ramane un sport generator de accidentari. Cu toate
eforturile facute de cluburile de top ale lumii cu bugete anuale de zeci si sute de milioane de
euro (angajarea unor echipe intregi de medici specialisti si de oameni de stiinta, implementarea
de strategii de preventie si programe de antrenament specifice, folosirea unor tehnologii de top)
riscul si incidenta accidentarilor au continuat sa scada insa n-au putut fi eliminate. Daca in
sezonul 2013-2014 s-a constatat o usoara scadere a accidentarilor raportate la 1000 de ore de
participare comparativ cu perioada 2001-2008 (de la 4.1 la 3.4 pentru antrenamente si de la
27.5 la 23.2 pentru meciuri) in urmatoarele 4 sezoane (2014-2018) ratele par sa se fi stabilizat
undeva in jurul a 2.5 respectiv 20 (Tabelul 1) semnaland cumva faptul ca in ciuda tuturor
resurselor investite in prevenirea accidentarilor acestea nu pot fi decat reduse si nicidecum
eradicate. De aceea ni se pare mult mai potrivit sa folosim termenul de reducere a riscului de
accidentare in detrimentul celui de prevenire cu toate ca pe parcursul acestei lucrari s-ar putea
sa le mai incurcam si noi.