specific. Din analiza conţinutului, a trăsăturilor stilistice şi compoziţionale rezultă că, în de... more specific. Din analiza conţinutului, a trăsăturilor stilistice şi compoziţionale rezultă că, în decursul secolelor, s-a cristalizat o concepţie artistică specifică vârstei. Caracteristicile ei izvorăsc din modul în care viaţa se reflectă în imaginaţia şi fantezia copilului, din puterea lui limitată de înţelegere, datorită gradului de dezvoltare psiho-fizică. Aşa se explică similitudinea şi, uneori, identitatea trăsăturilor specifice acestui gen la multe popoare. Emilia Comişel oferea un bun exemplu: formula de eliminare "en ten tina" se întâlneşte la foarte multe popoare din sud-estul Europei şi din Occident: bulgari, sârbi, români, croaţi, cehi, germani, francezi. 1 De asemenea, jocul cu mingea, însoţit sau nu de formule speciale, cântate sau scandate, jocul "podului" sunt răspândite la toate popoarele europene, în America de Nord şi Israel. Interesant de subliniat că nu numai desfăşurarea acestui joc este similară, dar şi textul poetic este aproape identic 2 . Fireşte că mulţi copii cunosc şi creaţii folclorice din repertoriul celor mari (poveşti, snoave, cântece lirice, strigături). Deşi asemenea piese sunt deseori culese şi descoperite la copii, ele nu se încadrează în folclorul acestora, necorespunzând direct intereselor lor cognitive sau artistice. Diversele genuri şi specii ale folclorului copiilor se deosebesc mult între ele atât în privinţa conţinutului, funcţiei cât şi a specificului artistic. Unele creaţii sunt plăsmuite cu scopul de a-l adormi pe copil, altele dimpotrivăde a-l amuza, a-l distra. Anumite creaţii ale copiilor mai mari au funcţie umoristico-satirică; o mare categorie de cântece şi poezii însoţesc jocurile şi dansurile copiilor. De funcţia piesei depinde tema, vocabularul, ritmica, intonaţia textului respectiv. Importanţa deosebită a tuturor genurilor şi speciilor folclorului copiilor reiese din caracterul lor informativ-cognitiv (potrivit vârstei celor mici) şi mai ales, din valoarea lor educativă. În cadrul întregii moşteniri a creaţiei populare, o serie de texte din folclorul copiilor, datând din vremuri străvechi, reproduc în mod artistic unele momente din istoria naţională. Astfel, prin folclorul lor, copiii de vârstă preşcolară capătă primele noţiuni despre cultura poporului lor. Copiii îşi însuşesc limba maternă, mai întâi de toate, imitând graiul celor din jur. Cu timpul, prin minunate creaţii anonime, ei iau cunoştinţă de comorile limbii. Expresiile şi cuvintele 1 Emilia Comişel: Folclorul copiilor, Editura Muzicală, Bucureşti, 1982, p. 55 2 Eugenia Cernea: Contribuţii la cercetarea folclorului copiilor, în Revista de etnografie şi folclor, tom.18, nr.4, Bucureşti, 1973, p. 85. "frumoase" din operele folclorice se încadrează trainic în limbajul copiilor, bineînţeles, în măsura în care acestea le sunt accesibile. Anumite creaţii folclorice îi familiarizează pe copii cu diferite fenomene şi obiecte din mediul înconjurător, cu lumea animală şi vegetală cu care cei mici sunt în contact în primii ani de viaţă -etapă importantă în dezvoltarea lor intelectuală. Până la zece ani copilul cere "distracţia", jocul; şi cererea lui e legitimă din punct de vedere biologic. El vrea să se joace şi se joacă cu orice, cunoscând lumea înconjurătoare, mai întâi de toate şi cel mai lesne, prin intermediul jocului. În acest fel copilul ajunge să se joace şi cu cuvântul. Prin jocurile de cuvinte copilul învaţă subtilităţile limbii materne, îşi însuşeşte muzicalitatea ei şi ceea ce filologii numesc metaforic "sufletul limbii". Încă din secolul trecut pedagogia vremii recunoştea marea importanţă educativă a creaţiei populare, în special a celei referitoare la copii. Folclorul era pus la baza sistemului de educaţie a copiilor mici, îmbinându-se în el pedagogia populară cu cea teoretică. Şi astăzi, paralel cu multe alte mijloace ale educaţiei copiilor, în procesul dezvoltării lor intelectuale, un rol important, chiar dacă indirect, îl ocupă creaţia populară. Imitându-i permanent şi în toate pe cei şi preluate de aceştia din urmă la îndemnul primilor ("preluare prin îndemnare"). Adultul a crezut că inocenţa şi candoarea copilului sunt calităţi esenţiale în măsură "să amplifice forţa şi eficienţa unui demers magico-ritual". 4
specific. Din analiza conţinutului, a trăsăturilor stilistice şi compoziţionale rezultă că, în de... more specific. Din analiza conţinutului, a trăsăturilor stilistice şi compoziţionale rezultă că, în decursul secolelor, s-a cristalizat o concepţie artistică specifică vârstei. Caracteristicile ei izvorăsc din modul în care viaţa se reflectă în imaginaţia şi fantezia copilului, din puterea lui limitată de înţelegere, datorită gradului de dezvoltare psiho-fizică. Aşa se explică similitudinea şi, uneori, identitatea trăsăturilor specifice acestui gen la multe popoare. Emilia Comişel oferea un bun exemplu: formula de eliminare "en ten tina" se întâlneşte la foarte multe popoare din sud-estul Europei şi din Occident: bulgari, sârbi, români, croaţi, cehi, germani, francezi. 1 De asemenea, jocul cu mingea, însoţit sau nu de formule speciale, cântate sau scandate, jocul "podului" sunt răspândite la toate popoarele europene, în America de Nord şi Israel. Interesant de subliniat că nu numai desfăşurarea acestui joc este similară, dar şi textul poetic este aproape identic 2 . Fireşte că mulţi copii cunosc şi creaţii folclorice din repertoriul celor mari (poveşti, snoave, cântece lirice, strigături). Deşi asemenea piese sunt deseori culese şi descoperite la copii, ele nu se încadrează în folclorul acestora, necorespunzând direct intereselor lor cognitive sau artistice. Diversele genuri şi specii ale folclorului copiilor se deosebesc mult între ele atât în privinţa conţinutului, funcţiei cât şi a specificului artistic. Unele creaţii sunt plăsmuite cu scopul de a-l adormi pe copil, altele dimpotrivăde a-l amuza, a-l distra. Anumite creaţii ale copiilor mai mari au funcţie umoristico-satirică; o mare categorie de cântece şi poezii însoţesc jocurile şi dansurile copiilor. De funcţia piesei depinde tema, vocabularul, ritmica, intonaţia textului respectiv. Importanţa deosebită a tuturor genurilor şi speciilor folclorului copiilor reiese din caracterul lor informativ-cognitiv (potrivit vârstei celor mici) şi mai ales, din valoarea lor educativă. În cadrul întregii moşteniri a creaţiei populare, o serie de texte din folclorul copiilor, datând din vremuri străvechi, reproduc în mod artistic unele momente din istoria naţională. Astfel, prin folclorul lor, copiii de vârstă preşcolară capătă primele noţiuni despre cultura poporului lor. Copiii îşi însuşesc limba maternă, mai întâi de toate, imitând graiul celor din jur. Cu timpul, prin minunate creaţii anonime, ei iau cunoştinţă de comorile limbii. Expresiile şi cuvintele 1 Emilia Comişel: Folclorul copiilor, Editura Muzicală, Bucureşti, 1982, p. 55 2 Eugenia Cernea: Contribuţii la cercetarea folclorului copiilor, în Revista de etnografie şi folclor, tom.18, nr.4, Bucureşti, 1973, p. 85. "frumoase" din operele folclorice se încadrează trainic în limbajul copiilor, bineînţeles, în măsura în care acestea le sunt accesibile. Anumite creaţii folclorice îi familiarizează pe copii cu diferite fenomene şi obiecte din mediul înconjurător, cu lumea animală şi vegetală cu care cei mici sunt în contact în primii ani de viaţă -etapă importantă în dezvoltarea lor intelectuală. Până la zece ani copilul cere "distracţia", jocul; şi cererea lui e legitimă din punct de vedere biologic. El vrea să se joace şi se joacă cu orice, cunoscând lumea înconjurătoare, mai întâi de toate şi cel mai lesne, prin intermediul jocului. În acest fel copilul ajunge să se joace şi cu cuvântul. Prin jocurile de cuvinte copilul învaţă subtilităţile limbii materne, îşi însuşeşte muzicalitatea ei şi ceea ce filologii numesc metaforic "sufletul limbii". Încă din secolul trecut pedagogia vremii recunoştea marea importanţă educativă a creaţiei populare, în special a celei referitoare la copii. Folclorul era pus la baza sistemului de educaţie a copiilor mici, îmbinându-se în el pedagogia populară cu cea teoretică. Şi astăzi, paralel cu multe alte mijloace ale educaţiei copiilor, în procesul dezvoltării lor intelectuale, un rol important, chiar dacă indirect, îl ocupă creaţia populară. Imitându-i permanent şi în toate pe cei şi preluate de aceştia din urmă la îndemnul primilor ("preluare prin îndemnare"). Adultul a crezut că inocenţa şi candoarea copilului sunt calităţi esenţiale în măsură "să amplifice forţa şi eficienţa unui demers magico-ritual". 4
Uploads
Papers by Ilona Lencse