suna

See also: Appendix:Variations of "suna"

'Are'are

Noun

suna

1. fire

References

• Kateřina Naitoro, A Sketch Grammar of 'Are'are: The Sound System and Morpho-Syntax (2013)

Bavarian

Etymology

From Middle High German sunne, from Old High German sunna. Cognate with German Sonne, English sun.

Noun

suna

1. (Timau) sun

References

• Patuzzi, Umberto, ed., (2013) Luserna / Lusérn: Le nostre parole / Ünsarne börtar / Unsere Wörter [Our Words], Luserna, Italy: Comitato unitario delle isole linguistiche storiche germaniche in Italia / Einheitskomitee der historischen deutschen Sprachinseln in Italien

Cebuano

Pronunciation

• Hyphenation: su‧na

Verb

suna

1. to inquire

Czech

Pronunciation

• IPA^(key): [ˈsuna]

Noun

suna f

1. alternative form of sunna

Declension

Declension of suna (hard feminine)

	singular	plural
nominative	suna	suny
genitive	suny	sun
dative	suně	sunám
accusative	sunu	suny
vocative	suno	suny
locative	suně	sunách
instrumental	sunou	sunami

Verb

suna

1. masculine singular present transgressive of sunout

Esperanto

Etymology

From suno (“sun”) +‎ -a (adjectival ending).

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈsuna/

• Audio 1:

  (file)

• Audio 2:

  (file)

• Rhymes: -una
• Syllabification: su‧na
• Hyphenation: sun‧a

Adjective

suna (accusative singular sunan, plural sunaj, accusative plural sunajn)

1. solar, of the sun

Derived terms

• suna eklipso (“solar eclipse”)
• suna vento (“solar wind”)

Finnish

Pronoun

suna

1. (colloquial) essive singular of sinä

See also

• sinuna

Anagrams

• anus, asun, nasu, suan

Greenlandic

Etymology

From Proto-Inuit *cu-na (“what, why, what to do”), from Proto-Eskimo *ca-ŋu- (“what, what to do”). Compare sooq (“why”).

Pronunciation

• (Nuuk) IPA^(key): /suna/, [sʉ.na]

Pronoun

suna

1. what

Usage notes

This word will cause indicative intonation in the sentence it is used, but not if used in isolation.

Hausa

Etymology

From Proto-Chadic *s₃m, from Proto-Afroasiatic *sim-. Compare with Proto-Semitic *šim-.

Pronunciation

• IPA^(key): /súː.náː/
  • (Standard Kano Hausa) IPA^(key): [súː.náː]

Noun

sūnā m (plural sūnā̀yē or sūnànnakī, possessed form sūnan)

1. name
2. naming ceremony
3. the first price offered in bargaining
4. reputation

Derived terms

• sunan yanka

Descendants

• → Yoruba: súná

Hungarian

Etymology

(This etymology is missing or incomplete. Please add to it, or discuss it at the Etymology scriptorium.)

Pronunciation

• IPA^(key): [ˈʃunɒ]
• Hyphenation: su‧na
• Rhymes: -nɒ

Noun

suna (plural sunák)

1. (slang) vagina
2. (slang) woman

Declension

Inflection (stem in long/high vowel, back harmony)

	singular	plural
nominative	suna	sunák
accusative	sunát	sunákat
dative	sunának	sunáknak
instrumental	sunával	sunákkal
causal-final	sunáért	sunákért
translative	sunává	sunákká
terminative	sunáig	sunákig
essive-formal	sunaként	sunákként
essive-modal	—	—
inessive	sunában	sunákban
superessive	sunán	sunákon
adessive	sunánál	sunáknál
illative	sunába	sunákba
sublative	sunára	sunákra
allative	sunához	sunákhoz
elative	sunából	sunákból
delative	sunáról	sunákról
ablative	sunától	sunáktól
non-attributive possessive – singular	sunáé	sunáké
non-attributive possessive – plural	sunáéi	sunákéi

Possessive forms of suna

possessor	single possession	multiple possessions
1st person sing.	sunám	sunáim
2nd person sing.	sunád	sunáid
3rd person sing.	sunája	sunái
1st person plural	sunánk	sunáink
2nd person plural	sunátok	sunáitok
3rd person plural	sunájuk	sunáik

Inupiaq

Alternative forms

• su
• sua

Pronoun

suna

1. what

   Suna pisukpiuŋ?

   What do you want?

Japanese

Romanization

suna

1. Rōmaji transcription of すな

Old English

Noun

suna m

1. genitive singular of sunu
2. dative singular of sunu
3. nominative plural of sunu
4. accusative plural of sunu
5. genitive plural of sunu

Portuguese

Etymology

Borrowed from Arabic سُنَّة (sunna, “habit, custom”).

Pronunciation

 

• (Brazil) IPA^(key): /ˈsũ.nɐ/

• (Brazil) IPA^(key): /ˈsũ.nɐ/
  • (Southern Brazil) IPA^(key): /ˈsu.na/

• (Portugal) IPA^(key): /ˈsu.nɐ/

• Rhymes: (Brazil) -ũnɐ, (Portugal) -unɐ

Noun

suna f (plural sunas)

1. (Islam) sunnah (Muhammad’s way of life, as recorded in the hadiths)

Derived terms

• sunismo
• sunita

Further reading

• “suna”, in Dicionário Aulete Digital (in Portuguese), Rio de Janeiro: Lexikon Editora Digital, 2008–2026
• “suna”, in Dicionário infopédia da Lingua Portuguesa (in Portuguese), Porto: Porto Editora, 2003–2026
• “suna”, in Michaelis Dicionário Brasileiro da Língua Portuguesa (in Portuguese), São Paulo: Editora Melhoramentos, 2015–2026, →ISBN
• “suna”, in Dicionário Priberam da Língua Portuguesa (in Portuguese), Lisbon: Priberam, 2008–2026

Romanian

Etymology

Inherited from Latin sonāre, ultimately from Proto-Indo-European *swenh₂- (“to sound, resound”). First attested in 1581.

Pronunciation

• IPA^(key): /suˈna/

• Audio:

  (file)

• Hyphenation: su‧na
• Rhymes: -a

• Audio:

  (file)

Verb

a suna (third-person singular present sună or (obsolete) sunează, past participle sunat, third-person subjunctive sune or (obsolete) suneze) 1st conjugation

1. (intransitive) to ring or produce a sound in general
   • 1581, Coresi, Carte cu învățătură‎^[1], volume I, Bucharest: Sextil Pușcariu; Alexe Procopovici, published 1914, →OCLC, Sermon 39, page 338, line 1:

     Să cu limbi omenești și îngerești așŭ grăì, și dragoste n’așŭ aveà, fire-așŭ ca o arame sunândŭ, sau ca un glasŭ de clopotŭ răsunândŭ.

     Though I speak with the tongues of men and of angels, and have not charity, I am become as sounding brass, or a tinkling cymbal. (1 Corinthians 13:1)

   • 1884, Egipetul, Mihai Eminescu, lines 49-54:

     Și în templele mărețe—colonade-n marmuri albe,
     Noaptea zeii se preîmblă în vestmintele lor dalbe,
     Și al preoților cântec sună-n harfe de argint;
     Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună,
     Piramidele, din creștet, aiurind și jalnic sună;
     Și sălbatec se plâng regii în giganticul mormânt.

     And in the mighty temples—columns out of white marble,
     The gods walk at night in their white garments,
     And the priests’ song rings in silver harps;
     And, in the desert wind, in the cool of the brown night,
     The pyramids, from their pyramidion, screech raving and mournful;
     And the kings lament wildly in the giant grave.

   • 1913, Dimitrie Anghel, Într-un amurg de toamnă:

     Și cum nu se auzea un cântec pe atunci, ori un tril sfios de pasăre, cum nu bătea un fluture din aripi și nici pas nu suna ca să trezească ecouri, astfel e și în colțul acesta de natură, unde ne găsim amândoi după o dulce zi de dragoste…

     And just as then no song could be heard, or a bird’s shy warble, just as no butterfly would flap its wings and no footstep would sound and wake echoes, such is it like in this corner of nature where us both find ourselves after a sweet day of love…

   • 1940, Mihail Sebastian, “chapter 5”, in Accidentul:

     Telefonul sună, și Paul îl lăsă să sune câtăva vreme.

     The phone rang, and Paul let it ring for a while.

   • 2019 May 3, “A născut în baia maternității, după ce i s-a spus să plece acasă! […] [She gave birth in the bathroom of the maternity ward, after being told to go home! […] ]”, in Antena 1‎^[2], archived from the original on 2019/05/03:

     Îmi sunau urechile, iar vederea mi s-a încețoșat.

     My ears were ringing, and my vision blurred.

   • 2022 November 24, Anda Docea, “Biroul meu de astăzi e același [My office of today is the same]”, in Dilema Veche‎^[3], archived from the original on 2022/12/22:

     Mă trezeam fără probleme cînd suna alarma și consumam cel puțin o oră alegînd hainele și aranjîndu-mă.

     I’d wake up without any issue when the alarm would go off and I would spend at least an hour choosing clothes and getting ready.

2. (intransitive) to sound (a certain way)
   • 1866, Vasile Alecsandri, “Inelul și năframa”, author’s note 2:

     O variantă a legendei sună așa: […]

     This is what another variant of the legend sounds like: […]

   • 1933, Ion Pillat, Scutul Minervei, sonnet 17, lines 12-14:

     Iar glasul de Sirenă tot mai suav îmi sună
     În cântecele morții, amăgitor și vast
     Ca marea care-și mișcă argintul viu sub lună.

     And the Siren voice sounds more and more melodious to me
     In its songs of death, deceitful and vast
     Like the sea which moves its quicksilver under the moon.

   • 2004 March 19, Corvinas <[email protected]>, “Contradictii istorice.”, in soc.culture.romanian‎^[4] (Usenet):

     Contradictii interne si externe sau internationale vedem acum peste tot si perspectivele nu suna bine.

     We’re seeing internal and external or international contradictions all over the place now and the prospectives don’t sound good.

3. (transitive) to make something ring or produce sound
   • 1863, Grigore Alexandrescu, Catârul cu clopoței, lines 21-26:

     Așa zicând, așa făcu,
     Și plin de îngâmfare
     El clopoțeii începu
     Să-i sune foarte tare;
     Așa de tare îi sună,
     Cât mintea i să răsturnă.

     Thus having said, thus did he act,
     And full of arrogance
     He began to ring
     The bells very loudly;
     So hard did he ring them,
     That his mind turned upside down.

   • 2017 August 21, Vitalie Călugăreanu, “Furați și „expulzați” din propria țară, ca să facă loc străinilor cu bani murdari [Robbed and ‘expelled’ from their own country, to make room for the foreigners’ dirty money]”, in Deutsche Welle‎^[5]:

     Experții Academiei de Științe a Moldovei sună alarma. Ei spun că dacă nu va înceta injustiția și dacă nivelul de guvernare nu se va îmbunătăți, […]

     The experts of Moldova’s Academy of Sciences sound the alarm. They say that, if the injustice will not stop and the level of governance will not improve, […]

4. (obsolete or regional, intransitive or reflexive) to be rumoured
   • 1675, Miron Costin, Letopisețul Țărâi Moldovei de la Aaron Vodă încoace, chapter 17, section 50:

     […] l-au tumpinat o slugă a lui, i-au spus de toate ce să sună în tîrg și la curte […]

     […] one of his servants met him, and told him of everything that’s being rumoured in the city and the court […]

5. (intransitive, rarely transitive, regional or obsolete) to play an instrument
   • 1865, Dimitrie Bolintineanu, Bârlad, lines 23–24:

     Oameni puși să sune, prin adânci păduri,
     Sună din cimpoaie, buciume, tamburi.

     Men tasked with playing music, in dark forests,
     Are playing from bagpipes, alphorns, drums.

   • 2021, Dorin Ștef, “țivleică”, in Dictionary of regional and archaic terms from Maramureș, 3rd edition, Cluj: Casa Cărții de Știință, →ISBN:

     Oare în ce țivleică mai sună și aiesta?

     I wonder what kind of whistle he’s playing.

6. (transitive, intransitive) to call, telephone
   • 2005, Lawrence Lessig, “Proprietatea § Înregistratorii”, in www.cartea.info, transl., Cultura liberă, translation of Free Culture, →ISBN:

     Else l-a sunat pe creatorul Familiei Simpson, Matt Groening, pentru a cere permisiunea. […] Else a sunat și la Fox și le-a povestit despre imaginile care apăreau într-un colț al cadrului.

     Else called Matt Groening, creator of The Simpsons, to ask for permission. […] Else also called Fox and told them about the images appearing in a corner of the frame.

   • 2011 October 2, Mihai Oprea, “Cum recuperați obiectele pierdute în tramvai sau în metrou [How to get back objects lost in the tram or subway]”, in Libertatea‎^[6]:

     Numărul de telefon la care trebuie să sune pentru îndrumări cei ce se află în această situaţie este 021/9264.

     The phone number that those in this situation must call for guidance is 021/9264.

Usage notes

Suna is the most usual word for calling someone on the phone. It is construed with the accusative when the object is a person, and with la when the object is an institution or a phone number.

Conjugation

    conjugation of suna (first conjugation, no infix)

infinitive			a suna
gerund			sunând
past participle			sunat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sun	suni	sună	sunăm	sunați	sună
	imperfect	sunam	sunai	suna	sunam	sunați	sunau
	simple perfect	sunai	sunași	sună	sunarăm	sunarăți	sunară
	pluperfect	sunasem	sunaseși	sunase	sunaserăm	sunaserăți	sunaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sun	să suni	să sune	să sunăm	să sunați	să sune
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sună			sunați
	negative		nu suna			nu sunați

Synonyms

• (to telephone): telefona, apela

Derived terms

• îi suna ceasul
• suna a gol
• suna scândura în piept
• sunare
• sunătoare
• sunător

Related terms

• răsuna
• sonerie
• sunet
• sun

References

• “suna”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2026

Ternate

Etymology

From Classical Malay سونت (“sunat”) (cf. modern sunat), from Arabic سُنَّة (sunna).

Pronunciation

• IPA^(key): [ˈsu.na]

Noun

suna

1. circumcision

Verb

suna

1. (transitive) to circumcise

Conjugation

Conjugation of suna

		singular	plural
			inclusive	exclusive
1st person		tosuna	fosuna	misuna
2nd person		nosuna	nisuna
3rd person	masculine	osuna	isuna yosuna (archaic)
	feminine	mosuna
	neuter	isuna

References

• Rika Hayami-Allen (2001), A descriptive study of the language of Ternate, the northern Moluccas, Indonesia, University of Pittsburgh

Turkish

Etymology

From Ottoman Turkish صونه (suna).

Noun

suna (definite accusative sunayı, plural sunalar)

1. drake

Further reading

• Robert Avery et al., editors (2013), The Redhouse Dictionary Turkish/Ottoman English, 21st edition, Istanbul: Sev Yayıncılık, →ISBN
• Nişanyan, Sevan (2002–), “suna”, in Nişanyan Sözlük

Yoruba

Etymology 1

From Hausa sūnā (“name”).

Pronunciation

• IPA^(key): /sú.nã́/

Noun

súná

1. (Islam) name

   Synonym: orúkọ

Etymology 2

From Arabic سُنَّة (sunna).

Pronunciation

• IPA^(key): /sú.nã̀/

Noun

súnà

1. (Islam) tradition, custom