obiectiv

Romanian

Etymology

Borrowed from French objectif, Latin objectivus. Equivalent to obiect +‎ -iv.

Pronunciation

• IPA^(key): /o.bjekˈtiv/

Adjective

obiectiv m or n (feminine singular obiectivă, masculine plural obiectivi, feminine/neuter plural obiective)

1. objective

Declension

Declension of obiectiv

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	obiectiv		obiectivă		obiectivi	obiective
	definite	obiectivul		obiectiva		obiectivii	obiectivele
genitive- dative	indefinite	obiectiv		obiective		obiectivi	obiective
	definite	obiectivului		obiectivei		obiectivilor	obiectivelor

Related terms

• obiectiva
• obiectivitate
• obiectiviza
• obiectivism
• obiectivist

Noun

obiectiv n (plural obiective)

1. objective, target, aim, design, scope, point

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	obiectiv	obiectivul		obiective	obiectivele
genitive-dative	obiectiv	obiectivului		obiective	obiectivelor
vocative	obiectivule			obiectivelor