Uomini e donne dello Stato da mar e altri contributi. Atti dell’11° convegno internazionale «Venezia e il suo Stato da mar / Venice and its Stato da Mar», Venezia / Venice, 23–25 febbraio 2023, a cura di Bruno Crevato–Selvaggi, Società Dalmata di Storia Patria – La Musa Talia Editrice, Roma, 2024
Panos Hieromnimon came from a wealthy family of merchants from Ioannina who, already between the ... more Panos Hieromnimon came from a wealthy family of merchants from Ioannina who, already between the late 16th and the early 17th century, were trading in Epirus, Corfu, Venice, Lviv, Bucharest and Iaşi. His business was in partnership with his brothers Ioannis, who had remained in Ioannina, and Balanos, who had settled in Bucharest. From recent research, we know that in 1667 Panos Hieromnimon hosted Constantine Cantacuzene in his Venetian home. The future Grand Seneschal of Wallachia was on his way to Padua, where he would attend the university. Panos died in 1691. He never married and had no children, so he left his entire business to his nephew, the well-known and wealthy Greek–Venetian merchant Nicolò Caragianni, financial agent for the Wallachian Cantacuzène noble family and for Prince Constantine Brâncoveanu of Wallachia.
Uploads
Papers by Lidia Cotovanu
The ties of the Romanian Principalities with Saint Catherine’s monastery on Mount Sinai are ancient, the first donation of money being documented on September 15, 1497, in Wallachia, during the reign of Radu the Great. From the sixteenth to the nineteenth century, due to Sinai’s growing symbolic prestige north of the Danube (a rich literature on Mount Sinai circulated in manuscript and print), other donations and reinforcements by the lords of Moldavia and Wallachia followed; they consisted of real estate, money, books, and objects of worship. A number of Romanian churches and monasteries were also dedicated to the Sinaite monastery.
Six documents written in the chanceries of the Romanian lords are preserved in the Lilly Library, the rare books, manuscripts, and special collections library of the Indiana University Libraries, Bloomington, namely, among the manuscripts of William Edward David Allen (1901-1973), acquired by the American university in 1976. The documents are original: two Slavonic (both issued by Radu Mihnea), the other four Romanian (issued by Radu Leon, Șerban Cantacuzino, Mihai Racoviță, and Mihail Sturdza respectively; the first two were rulers of Wallachia, the last of Moldavia). All of them concern properties (metochia) of Saint Catherine’s monastery.
The first document, in Slavonic, was issued by Radu Mihnea, on 29 April 1612. The Wallachian prince confirms that a certain Oprea pârcălab and his sons own a part of the Bădicești village. The village later became the property of Râmnic monastery, which was dedicated to Sinai by its founders, Constantin Brâncoveanu and Mihai Cantacuzino.
The second document, in Slavonic, was issued by Radu Mihnea, on 27 June 1613. The Wallachian prince confirms the ownership of Saint Catherine’s monastery in Bucharest (which in 1623 is already mentioned in documents as a Sinaite metochion) of several villages (Popești, Bănciulești, Măicănești), a mill, and a vineyard located near the monastery.
The third document, in Romanian, was issued by Radu Leon, on 17 July 1668. Following an old dispute with the Wallachian Metropolitan See, Saint George church in Bucharest (both building and land) is dedicated to Saint Catherine’s monastery of Bucharest. An annual sum of money was also to be paid from the country’s treasury.
The fourth document, in Romanian, was issued by the Wallachian prince Șerban Cantacuzino, in September 1680. Mărgineni monastery, a foundation of Șerban’s family, received confirmation of some princely revenues granted previously. The monastery enjoyed stavropegic status, that is, it depended directly on the Patriarchate of Constantinople. However, it was dedicated to Mount Sinai by Nicolae Mavrocordat, on 18 September 1724.
The fifth document was issued by the Moldavian prince Mihai Racoviță on 24 October 1721. Saint Friday monastery in Iași (dedicated to Sinai by Nestor Ureche, its founder, on 21 December 1610) received a piece of land on the Prut River, in order to build a water mill exempted from all taxes.
The sixth document concerns Frumoasa monastery in Iași, dedicated by its founder to Sinai already at the end of the sixteenth century. On 5 March 1835, prince Mihail Sturdza approved the request of the monastery’s abbot to build a water supply for three fountains located in the monastery’s courtyard and in the neighbourhood, on the site where a fair was regularly held.
Most likely acquired by William Allen in the 1920s, during one of his trips to Istanbul and Pontus, the six documents represent a fragment of the dispersed ‘archives’ of the Romanian metochia of the Sinai.
Rezumat
Documente românești din Biblioteca Lilly a Universității Indiana (SUA) referitoare la relațiile Țărilor Române cu mănăstirea Sf. Ecaterina de la Sinai (secolele XVII – XIX)
Legăturile Țărilor Române cu mănăstirea Sf. Ecaterina de la Muntele Sinai sunt vechi, prima donație în bani fiind atestată documentar la 15 septembrie 1497, în vremea domniei în Valahia a lui Radu cel Mare. Pe parcursul secolelor XVI-XIX, datorită creșterii prestigiului simbolic al Sinaiului la nordul Dunării (în această vreme circulă în manuscris și se tipărește o bogată literatură privind Muntele Sinai), au urmat alte donații și întăriri ale domnilor din Moldova și Valahia, constând în proprietăți imobiliare, sume de bani, cărți și obiecte de cult. De asemenea, un număr de biserici și mănăstiri românești au fost închinate lăcașului sinait.
Șase astfel de documente redactate în cancelariile domnilor din Țările Române se păstrează în Lilly Library of Rare Books and Manuscripts a Universității Indiana din SUA, în colecția de rarități – cărți tipărite și manuscrise, documente, gravuri, icoane, desene, covoare orientale – a lui William Edward David Allen (1901-1973), achiziționată de universitatea americană în anul 1976. Cele șase documente sunt originale, două slavone, ambele de la Radu Mihnea, celelalte, româneşti, de la Radu Leon, Şerban Cantacuzino, Mihai Racoviţă şi Mihail Sturdza (primii doi fiind domni ai Valahiei, ultimii – ai Moldovei), toate în legătură cu metohurile din Ţările Române ale mănăstirii sinaite Sf. Ecaterina.
Primul este un act slavon de la Radu Mihnea, din 29 aprilie 1612, prin care domnul întăreşte unui Oprea pârcălab și fiilor acestuia o parte din satul Bădiceşti, care va ajunge ulterior în proprietatea mănăstirii Râmnic, închinată la Sinai de către ctitorii săi, Constantin Brâncoveanu şi Mihai Cantacuzino.
Al doilea document este datat 27 iunie 1613, când Radu Mihnea întăreşte mănăstirii Sf. Ecaterina din Bucureşti (care în 1623 este deja menționată în documente ca metoh sinait) câteva sate întregi (Popeşti, Bănciuleşti, Măicăneşti), un vad de moară și o vie de lângă mănăstire.
Al treilea act este un hrisov emis de cancelaria lui Radu Leon în 17 iulie 1668, prin care se închină mănăstirii bucureștene Sf. Ecaterina o biserică din același oraș, cu hramul Sf. Gheorghe, cu locul ei, la care se adaugă și o sumă anuală de bani din tezaurul țării, urmare a unui litigiu mai vechi cu Mitropolia țării.
Al patrulea act românesc din „colecţia Allen”, din septembrie 1680, este emis de Șerban Cantacuzino pentru mănăstirea Mărgineni, ctitorie a familiei sale, care primește confirmarea unor venituri ale domniei cesionate anterior. Stavrophighie la data emiterii acestui act, mănăstirea Mărgineni va fi închinată Muntelui Sinai de către Nicolae Mavrocordat în 18 septembrie 1724.
Al cincilea document este emis de domnul Moldovei Mihai Racoviţă la 24 octombrie 1721 pentru mănăstirea Sf. Vineri din Iaşi (închinată de către Nestor Ureche, ctitorul ei, la Sinai în 21 decembrie 1610), și constă în dăruirea unui loc pe râul Prut, pe care mănăstirea urma să-și facă o moară de apă scutită de toate taxele.
În sfârşit, al şaselea document priveşte mănăstirea ieșeană Frumoasa, închinată de ctitorul ei la Sinai încă de la sfârșitul secolului al XVI-lea. La 5 martie 1835, domnul Mihail Sturdza aprobă cererea egumenului mănăstirii să construiască o aducțiune de apă pentru trei cișmele din incinta mănăstirii și din împrejurimi, pe locul unde se ținea periodic un târg.
Achiziționate, probabil, de William Allen de pe „piața” ofertantă a Levantului, cel mai probabil în anii 1920, în timpul uneia dintre călătoriile sale la Istanbul și în Pont, cele șase documente constituie o fărâmă din vechile „arhive” ale metohurilor româneşti ale Sinaiului care au luat drumul Orientului.
The ties of the Romanian Principalities with Saint Catherine’s monastery on Mount Sinai are ancient, the first donation of money being documented on September 15, 1497, in Wallachia, during the reign of Radu the Great. From the sixteenth to the nineteenth century, due to Sinai’s growing symbolic prestige north of the Danube (a rich literature on Mount Sinai circulated in manuscript and print), other donations and reinforcements by the lords of Moldavia and Wallachia followed; they consisted of real estate, money, books, and objects of worship. A number of Romanian churches and monasteries were also dedicated to the Sinaite monastery.
Six documents written in the chanceries of the Romanian lords are preserved in the Lilly Library, the rare books, manuscripts, and special collections library of the Indiana University Libraries, Bloomington, namely, among the manuscripts of William Edward David Allen (1901-1973), acquired by the American university in 1976. The documents are original: two Slavonic (both issued by Radu Mihnea), the other four Romanian (issued by Radu Leon, Șerban Cantacuzino, Mihai Racoviță, and Mihail Sturdza respectively; the first two were rulers of Wallachia, the last of Moldavia). All of them concern properties (metochia) of Saint Catherine’s monastery.
The first document, in Slavonic, was issued by Radu Mihnea, on 29 April 1612. The Wallachian prince confirms that a certain Oprea pârcălab and his sons own a part of the Bădicești village. The village later became the property of Râmnic monastery, which was dedicated to Sinai by its founders, Constantin Brâncoveanu and Mihai Cantacuzino.
The second document, in Slavonic, was issued by Radu Mihnea, on 27 June 1613. The Wallachian prince confirms the ownership of Saint Catherine’s monastery in Bucharest (which in 1623 is already mentioned in documents as a Sinaite metochion) of several villages (Popești, Bănciulești, Măicănești), a mill, and a vineyard located near the monastery.
The third document, in Romanian, was issued by Radu Leon, on 17 July 1668. Following an old dispute with the Wallachian Metropolitan See, Saint George church in Bucharest (both building and land) is dedicated to Saint Catherine’s monastery of Bucharest. An annual sum of money was also to be paid from the country’s treasury.
The fourth document, in Romanian, was issued by the Wallachian prince Șerban Cantacuzino, in September 1680. Mărgineni monastery, a foundation of Șerban’s family, received confirmation of some princely revenues granted previously. The monastery enjoyed stavropegic status, that is, it depended directly on the Patriarchate of Constantinople. However, it was dedicated to Mount Sinai by Nicolae Mavrocordat, on 18 September 1724.
The fifth document was issued by the Moldavian prince Mihai Racoviță on 24 October 1721. Saint Friday monastery in Iași (dedicated to Sinai by Nestor Ureche, its founder, on 21 December 1610) received a piece of land on the Prut River, in order to build a water mill exempted from all taxes.
The sixth document concerns Frumoasa monastery in Iași, dedicated by its founder to Sinai already at the end of the sixteenth century. On 5 March 1835, prince Mihail Sturdza approved the request of the monastery’s abbot to build a water supply for three fountains located in the monastery’s courtyard and in the neighbourhood, on the site where a fair was regularly held.
Most likely acquired by William Allen in the 1920s, during one of his trips to Istanbul and Pontus, the six documents represent a fragment of the dispersed ‘archives’ of the Romanian metochia of the Sinai.
Rezumat
Documente românești din Biblioteca Lilly a Universității Indiana (SUA) referitoare la relațiile Țărilor Române cu mănăstirea Sf. Ecaterina de la Sinai (secolele XVII – XIX)
Legăturile Țărilor Române cu mănăstirea Sf. Ecaterina de la Muntele Sinai sunt vechi, prima donație în bani fiind atestată documentar la 15 septembrie 1497, în vremea domniei în Valahia a lui Radu cel Mare. Pe parcursul secolelor XVI-XIX, datorită creșterii prestigiului simbolic al Sinaiului la nordul Dunării (în această vreme circulă în manuscris și se tipărește o bogată literatură privind Muntele Sinai), au urmat alte donații și întăriri ale domnilor din Moldova și Valahia, constând în proprietăți imobiliare, sume de bani, cărți și obiecte de cult. De asemenea, un număr de biserici și mănăstiri românești au fost închinate lăcașului sinait.
Șase astfel de documente redactate în cancelariile domnilor din Țările Române se păstrează în Lilly Library of Rare Books and Manuscripts a Universității Indiana din SUA, în colecția de rarități – cărți tipărite și manuscrise, documente, gravuri, icoane, desene, covoare orientale – a lui William Edward David Allen (1901-1973), achiziționată de universitatea americană în anul 1976. Cele șase documente sunt originale, două slavone, ambele de la Radu Mihnea, celelalte, româneşti, de la Radu Leon, Şerban Cantacuzino, Mihai Racoviţă şi Mihail Sturdza (primii doi fiind domni ai Valahiei, ultimii – ai Moldovei), toate în legătură cu metohurile din Ţările Române ale mănăstirii sinaite Sf. Ecaterina.
Primul este un act slavon de la Radu Mihnea, din 29 aprilie 1612, prin care domnul întăreşte unui Oprea pârcălab și fiilor acestuia o parte din satul Bădiceşti, care va ajunge ulterior în proprietatea mănăstirii Râmnic, închinată la Sinai de către ctitorii săi, Constantin Brâncoveanu şi Mihai Cantacuzino.
Al doilea document este datat 27 iunie 1613, când Radu Mihnea întăreşte mănăstirii Sf. Ecaterina din Bucureşti (care în 1623 este deja menționată în documente ca metoh sinait) câteva sate întregi (Popeşti, Bănciuleşti, Măicăneşti), un vad de moară și o vie de lângă mănăstire.
Al treilea act este un hrisov emis de cancelaria lui Radu Leon în 17 iulie 1668, prin care se închină mănăstirii bucureștene Sf. Ecaterina o biserică din același oraș, cu hramul Sf. Gheorghe, cu locul ei, la care se adaugă și o sumă anuală de bani din tezaurul țării, urmare a unui litigiu mai vechi cu Mitropolia țării.
Al patrulea act românesc din „colecţia Allen”, din septembrie 1680, este emis de Șerban Cantacuzino pentru mănăstirea Mărgineni, ctitorie a familiei sale, care primește confirmarea unor venituri ale domniei cesionate anterior. Stavrophighie la data emiterii acestui act, mănăstirea Mărgineni va fi închinată Muntelui Sinai de către Nicolae Mavrocordat în 18 septembrie 1724.
Al cincilea document este emis de domnul Moldovei Mihai Racoviţă la 24 octombrie 1721 pentru mănăstirea Sf. Vineri din Iaşi (închinată de către Nestor Ureche, ctitorul ei, la Sinai în 21 decembrie 1610), și constă în dăruirea unui loc pe râul Prut, pe care mănăstirea urma să-și facă o moară de apă scutită de toate taxele.
În sfârşit, al şaselea document priveşte mănăstirea ieșeană Frumoasa, închinată de ctitorul ei la Sinai încă de la sfârșitul secolului al XVI-lea. La 5 martie 1835, domnul Mihail Sturdza aprobă cererea egumenului mănăstirii să construiască o aducțiune de apă pentru trei cișmele din incinta mănăstirii și din împrejurimi, pe locul unde se ținea periodic un târg.
Achiziționate, probabil, de William Allen de pe „piața” ofertantă a Levantului, cel mai probabil în anii 1920, în timpul uneia dintre călătoriile sale la Istanbul și în Pont, cele șase documente constituie o fărâmă din vechile „arhive” ale metohurilor româneşti ale Sinaiului care au luat drumul Orientului.
Annexes : Notes bibliogr.
Location: Editura Istros ; Brăila ; 2017
More Info: 522 p., ISBN 978-606-654-218-0
Publication Date: 2017
Research Interests: Ottoman History, Romanian History et Byzantine History
Annexes : Notes bibliogr.
L’Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia e l’Archivio di Stato di Venezia, con il supporto dell’Istituto Culturale Romeno di Bucarest e il patrocinio dell’Accademia Romena delle Scienze di Bucarest, organizzano il Convegno internazionale di studi «Venezia e l’Europa Orientale tra il tardo Medioevo e l’Età moderna», che si svolgerà nella città lagunare dal 27 al 29 aprile 2023. I lavori si svolgeranno in sezioni successive nella Sala Conferenze dell’Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia e nell’Aula di paleografia «Paolo Selmi» dell’Archivio di Stato di Venezia.
Il convegno riunirà studiosi che hanno svolto e proseguono ricerche sui molteplici rapporti intercorsi tra Venezia e l’Europa orientale e centro–orientale tra il XIII e il XVIII secolo. Le relazioni, basate sulle fonti primarie, frutto del lavoro svolto in archivi e biblioteche, come anche su analisi che propongono rivalutazioni e metodologie innovative, riguarderanno argomenti di storia politica, diplomatica, militare, economica, culturale compresi nell’arco di tempo che iniziò nel Spätmittelalter e si concluse all’incirca al termine dell’Età dei Lumi. Un periodo lungo e travagliato per il continente europeo, segnato da innumerevoli mutamenti politici, territoriali, economici e culturali, i quali fra l’altro, col passare dei secoli, hanno profondamente modificato i rapporti fra Venezia e gli Stati dell’Europa orientale e centro–orientale. La Repubblica di Venezia, per quasi tutta la sua esistenza, è stata una presenza attiva e duratura nell’Europa orientale e centro–orientale, e ha perseguito soprattutto interessi economici, ma anche politico–diplomatici, militari e culturali. Vi sono, dunque, molteplici aspetti che risultano ancora ignorati o poco noti e che vertono intorno alle iniziative intraprese in queste zone del continente da cittadini e sudditi dello Stato veneto, compresi gli echi che queste iniziative destarono nell’Occidente europeo. I lavori del convegno, poi, avranno come scopo quello di promuovere la cooperazione accademica tra le diverse culture e scuole storiografiche, tramite gli studiosi interessati sia alla storia di Venezia che a quella dell’Europa orientale e centro–orientale e soprattutto ai molteplici rapporti e influssi intercorsi tra queste aree del continente europeo. Il convegno riconferma il compito essenziale dell’Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia, il quale si dedica alla costruzione di ponti tra culture, ed è una porta aperta in Italia per tutti coloro che sono interessati ad ogni aspetto della cultura e della storia romena o anche a conoscere meglio i molteplici rapporti intercorsi attraverso i secoli tra gli antichi Stati italiani e l’Europa orientale e centro–orientale.