L-am cunoscut de când am început să înțeleg câte ceva despre această lume, de pe când mă jucam cu... more L-am cunoscut de când am început să înțeleg câte ceva despre această lume, de pe când mă jucam cu verișorii Corina, Lucian și Carmen, ( nepoții lui Harpa Dumitru -unchiul tatălui meu ), ce locuia pe strada paralelă cu cea pe care locuiam și eu în Bistrița, fiind vecini în cartierul "de peste ștrec" adică peste calea ferată, în drept cu Piața Decebal. Avea o casă frumoasă, construită între cele două războaie mondiale; în curte lângă casă era o cămăruță aranjată, ca un birou, pe pereții căreia erau diverse planșe și fotografii cu animale, în special cu cai, pasiunea lui. De pe un perete ne privea bunicul Dumitru, îmbrăcat în uniforma vânătorilor de munte cu basca specifică, așezată șmecherește pe-o ureche cu unde face instrucția și este trimis în luptă la o unitate de cavalerie. În anul 1919 face parte din armata care ajunge în Ungaria, la Budapesta, până în anul 1920, după semnarea păcii de la Trianon, prin care se recunoaște unirea Transilvaniei, Bucovinei și Basarabiei cu regatul României, când revine cu unitatea militară în Transilvania, la Bistrița. După efectuarea unor pregătiri de specialitate, se va ocupa în calitate de veterinar de caii unitații militare de vânători de munte la Bistrița. S-a căsătorit cu Floarea, din Bistrița, în anul 1926 și împreună au avut trei fete, iar în perioada anilor 1932-1934 șiau construit o casă în care s-au mutat în anul 1934. Ca urmare a dictatului de la Viena din septembrie 1940, autoritățile române au fost retrase și din zona Bistrița, astfel unitatea militară din care făcea parte Harpa Dumitru, s-a mutat în zona Hunedoara unde și-a dus și familia. La scurt timp a sosit aici și nepotul de frate pe nume Harpa Gavril ( tatăl meu) în vârstă de 18 ani, ce a fugit peste graniță din cauza cengherilor maghiari, cu care a avut mai multe altercații. Acesta urmând exemplul unchiului său, cu mulți ani în urmă, s-a înrolat în armata română. Unitățile armatei române se pregăteau pentru a participa la războiul contra Uniunii Sovietice, alături de armata germană. În anul 1942 pleacă împreună cu nepotul, cu unitatea de vânători de munte la luptă ajungând în peninsula Crimeea și munții Caucaz, până în Cecenia aproape de capitala Groznîi. După dezastrul de la Stalingrad, unitățile încep retragerea spre peninsula Crimeea, prin stepa rusă, pe malul Mării Negre, până în România. Afectat de cele petrecute pe front timp de doi ani, și bolnav, ajunge înapoi la familie, în Hunedoara. Dumitru Harpa Coperta culegerii de proverbe scrise în anul 1956 Coperta culegerii de proverbe scrise în anul 1961 Prima pagină a culegerii de proverbe scrise în anul 1961 PROVERBE ROMÂNEȘTI ( în versuri ) Transcrise de HARPA VIOREL în anul 2014 I -LENEȘII ȘI LENEVIA 1 N-are nici ce să îmbrace și șade*, sărbători face. 2 Lenea puturoșilor e începutul răutăților. 3 Leneșul fuge de dans ca și câinele de lanț. 4 Pe nevoiași și pe leneși cu o funie să-i legi și pe amândoi să-i îneci. 5 Acum plânge în cămară râsul său de astă vară. 6 Unii sapă și plivesc, alții beau și chiuiesc. 7 Nu știi să torci, nici să țeși, numai la horă te îndeși. 8 La o treabă când se scoală, pare că are ouă în poală. 9 Vara întins la umbra doarme și iarna moare de foame. 10 De va fi să nu voiască muierea să plămădească, șade*, cerne pănă mâine * Vezi dicȚionar de regionalisme, În ordine alfabeticĂ și tot nu frământă pâine. 11 Numai cu vorba, nu se face ciorba. 12 Le e lene să vorbească, dar încă să și muncească ? 13 Dacă nu ești vrednic de o treabă, nu-ți bate capul degeabă. 14 Cine numără foile, nu mai mănâncă plăcintele. 15 Cine în lene se trezește, Dumnezeu îl părăsește. 16 De lene și de urât, tocmai sub pat s-a vârât. 17 Lenea e cocoană mare, care nu are de mâncare. 18 Lenea e începutul răutăților și sărăcia oamenilor. 19 Lenea face pe bogat a i se urî și pe sărac anevoie a se târî. 20 Leneșul ca o piatră tace, care stă -n tină și zace.
L-am cunoscut de când am început să înțeleg câte ceva despre această lume, de pe când mă jucam cu... more L-am cunoscut de când am început să înțeleg câte ceva despre această lume, de pe când mă jucam cu verișorii Corina, Lucian și Carmen, ( nepoții lui Harpa Dumitru -unchiul tatălui meu ), ce locuia pe strada paralelă cu cea pe care locuiam și eu în Bistrița, fiind vecini în cartierul "de peste ștrec" adică peste calea ferată, în drept cu Piața Decebal. Avea o casă frumoasă, construită între cele două războaie mondiale; în curte lângă casă era o cămăruță aranjată, ca un birou, pe pereții căreia erau diverse planșe și fotografii cu animale, în special cu cai, pasiunea lui. De pe un perete ne privea bunicul Dumitru, îmbrăcat în uniforma vânătorilor de munte cu basca specifică, așezată șmecherește pe-o ureche cu unde face instrucția și este trimis în luptă la o unitate de cavalerie. În anul 1919 face parte din armata care ajunge în Ungaria, la Budapesta, până în anul 1920, după semnarea păcii de la Trianon, prin care se recunoaște unirea Transilvaniei, Bucovinei și Basarabiei cu regatul României, când revine cu unitatea militară în Transilvania, la Bistrița. După efectuarea unor pregătiri de specialitate, se va ocupa în calitate de veterinar de caii unitații militare de vânători de munte la Bistrița. S-a căsătorit cu Floarea, din Bistrița, în anul 1926 și împreună au avut trei fete, iar în perioada anilor 1932-1934 șiau construit o casă în care s-au mutat în anul 1934. Ca urmare a dictatului de la Viena din septembrie 1940, autoritățile române au fost retrase și din zona Bistrița, astfel unitatea militară din care făcea parte Harpa Dumitru, s-a mutat în zona Hunedoara unde și-a dus și familia. La scurt timp a sosit aici și nepotul de frate pe nume Harpa Gavril ( tatăl meu) în vârstă de 18 ani, ce a fugit peste graniță din cauza cengherilor maghiari, cu care a avut mai multe altercații. Acesta urmând exemplul unchiului său, cu mulți ani în urmă, s-a înrolat în armata română. Unitățile armatei române se pregăteau pentru a participa la războiul contra Uniunii Sovietice, alături de armata germană. În anul 1942 pleacă împreună cu nepotul, cu unitatea de vânători de munte la luptă ajungând în peninsula Crimeea și munții Caucaz, până în Cecenia aproape de capitala Groznîi. După dezastrul de la Stalingrad, unitățile încep retragerea spre peninsula Crimeea, prin stepa rusă, pe malul Mării Negre, până în România. Afectat de cele petrecute pe front timp de doi ani, și bolnav, ajunge înapoi la familie, în Hunedoara. Dumitru Harpa Coperta culegerii de proverbe scrise în anul 1956 Coperta culegerii de proverbe scrise în anul 1961 Prima pagină a culegerii de proverbe scrise în anul 1961 PROVERBE ROMÂNEȘTI ( în versuri ) Transcrise de HARPA VIOREL în anul 2014 I -LENEȘII ȘI LENEVIA 1 N-are nici ce să îmbrace și șade*, sărbători face. 2 Lenea puturoșilor e începutul răutăților. 3 Leneșul fuge de dans ca și câinele de lanț. 4 Pe nevoiași și pe leneși cu o funie să-i legi și pe amândoi să-i îneci. 5 Acum plânge în cămară râsul său de astă vară. 6 Unii sapă și plivesc, alții beau și chiuiesc. 7 Nu știi să torci, nici să țeși, numai la horă te îndeși. 8 La o treabă când se scoală, pare că are ouă în poală. 9 Vara întins la umbra doarme și iarna moare de foame. 10 De va fi să nu voiască muierea să plămădească, șade*, cerne pănă mâine * Vezi dicȚionar de regionalisme, În ordine alfabeticĂ și tot nu frământă pâine. 11 Numai cu vorba, nu se face ciorba. 12 Le e lene să vorbească, dar încă să și muncească ? 13 Dacă nu ești vrednic de o treabă, nu-ți bate capul degeabă. 14 Cine numără foile, nu mai mănâncă plăcintele. 15 Cine în lene se trezește, Dumnezeu îl părăsește. 16 De lene și de urât, tocmai sub pat s-a vârât. 17 Lenea e cocoană mare, care nu are de mâncare. 18 Lenea e începutul răutăților și sărăcia oamenilor. 19 Lenea face pe bogat a i se urî și pe sărac anevoie a se târî. 20 Leneșul ca o piatră tace, care stă -n tină și zace.
Uploads
Papers by harpa viorel